Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Actrapid (human insulin) – Rezumatul caracteristicilor produsului - A10AB01

Updated on site: 11-Jul-2017

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Actrapid 40 unităţi internaţionale/ml soluţie injectabilă

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

1 flacon conţine 10 ml echivalent la 400 unităţi internaţionale. 1 ml soluţie conţine insulină umană*

40 unităţi internaţionale (echivalent la 1,4 mg).

*Insulina umană este obţinută pe Saccharomyces cerevisiae prin tehnologie ADN recombinant.

Excipient cu efect cunoscut:

Actrapid conține sodiu (23 mg) mai puțin de 1 mmol pe doză adică practic Actrapid „nu conține sodiu”.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.PHARMACEUTICAL FORM

Soluţie injectabilă.

Soluţia este limpede, incoloră şi apoasă.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Actrapid este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat.

4.2Doze şi mod de administrare

Doze

Potenţa insulinei umane este exprimată în unităţi internaţionale.

Doza de Actrapid este individuală şi stabilită în concordanţă cu necesităţile pacientului. Poate fi utilizat în asociere cu insuline cu acţiune intermediară sau prelungită, înainte de o masă sau o gustare.

Necesarul individual de insulină este cuprins, de regulă, între 0,3 şi 1,0 unitate internaţională/kg şi zi. Ajustarea dozei poate fi necesară în cazul în care pacienţii îşi cresc activitatea fizică, îşi modifică dieta obişnuită sau în timpul afecțiunilor asociate.

Grupuri speciale de pacienţi

Vârstnici (cu vârsta ≥ 65 de ani)

Actrapid poate fi administrat la pacienţii vârstnici.

La pacienții vârstnici, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată mai des, iar dozele de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesitaţile individuale.

Insuficienţă renală şi hepatică

Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacientului.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată mai des, iar dozele de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesităţile individuale.

Copii şi adolescenţi

Actrapid poate fi utilizat la copii şi adolescenţi.

Trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină

În cazul în care se face trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină, poate fi necesară ajustarea dozei de Actrapid şi a dozei de insulină bazală.

În timpul transferului şi în primele săptămâni după acesta, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Actrapid este o insulină umană cu acţiune rapidă şi poate fi utilizat în asociere cu medicamente pe bază de insulină cu acţiune intermediară sau prelungită.

Actrapid se administrează injectabil subcutanat în peretele abdominal, în coapsă, regiunea fesieră sau deltoidiană. Injectarea într-un pliu cutanat reduce riscul injectării intramusculare accidentale.

Acul trebui ţinut sub piele cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că întreaga doză este injectată. Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice. Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie mai rapidă față de alte locuri de injectare. Durata acţiunii variază în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi nivelul de activitate fizică.

O injecţie trebuie urmată în decurs de 30 minute de o masă sau de o gustare care conţine carbohidraţi.

Din cauza riscului de precipitare în cateterele pompelor, Actrapid nu trebuie utilizat în pompe de insulină cu administrare în perfuzie subcutanată continuă.

Administrare cu seringa:

Actrapid este destinat utilizării împreună cu seringile de administrare a insulinei, cu scală de unităţi corespunzătoare. Când două tipuri de insulină se amestecă, se vor amesteca în aceeaşi succesiune.

Actrapid flacon este însoţit de prospectul pentru pacient care conţine instrucţiuni detaliate pentru folosire, care trebuie urmate.

Administrare intravenoasă:

În cazul în care este necesar, Actrapid poate fi administrat intravenos. Acesta trebuie administrat de către personal medical de specialitate.

Pentru administrarea intravenoasă, sistemele de perfuzare cu Actrapid la concentraţii de insulină umană de la 0,05 unităţi internaţionale/ml la 1,0 unitate internaţională/ml, în soluţii perfuzabile de clorură de sodiu 0,9%, glucoză 5% sau 10%, inclusiv clorură de potasiu 40 mmol/l şi utilizând pungi de perfuzie din polipropilenă, sunt stabile 24 ore la temperatura camerei. Deşi stabilă în timp, o anumită cantitate de insulină va fi adsorbită iniţial la suprafaţa materialului din care este confecţionată punga de perfuzie. Monitorizarea glicemiei este necesară în timpul perfuziei cu insulină.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Înainte de a călători în zonele cu fus orar diferit, pacientul trebuie să ceară sfatul medicului deoarece aceasta poate însemna faptul că pacientul va trebui să îşi administreze insulina şi să consume alimente la ore diferite.

Hiperglicemie

Utilizarea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special în cazul diabetului zaharat de tip 1, poate cauza hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică.

De obicei, primele simptome de hiperglicemie apar treptat pe parcursul câtorva ore sau zile. Ele includ sete, poliurie, greaţă, vărsături, somnolenţă, tegumente uscate şi eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului şi respiraţie cu miros de acetonă. În diabetul zaharat de tip 1, evenimente hiperglicemice netratate duc eventual la cetoacidoză diabetică, potenţial letală.

Hipoglicemie

Omiterea unei mese sau efectuarea unui efort fizic intens poate cauza hipoglicemie.

În cazul în care doza de insulină este prea mare faţă de necesar poate să apară hipoglicemia. În caz de hipoglicemie sau dacă este suspectată o hipoglicemie, nu trebuie administrat Actrapid. După stabilizarea glicemiei pacientului, trebuie luată în considerare ajustarea dozei (vezi pct. 4.8 şi 4.9).

Pacienţii la care controlul glicemiei este îmbunătăţit substanţial, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot constata o schimbare a simptomelor obişnuite de avertizare a hipoglicemiei şi ca urmare trebuie sfătuiţi în acest sens. De obicei, la pacienţii cu diabet zaharat care a debutat cu mult timp în urmă, simptomele de avertizare pot să dispară.

Afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi stările febrile cresc, de obicei, necesarul de insulină al pacienţilor. Afecţiunile concomitente ale rinichilor, ficatului sau cele ale glandelor suprarenale, hipofizei sau tiroidei pot necesita modificări ale dozei de insulină.

Când se schimbă tipul de insulină administrată pacienţilor cu un altul, simptomele precoce de avertizare a hipoglicemiei se pot modifica sau pot deveni mai puţin pronunţate faţă de cele prezentate sub tratamentul cu insulina anterioară.

Trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină

Înlocuirea la un pacient a tipului sau mărcii de insulină trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă. Schimbarea concentraţiei, mărcii (fabricantului), tipului, originii (insulină animală, insulină umană sau analog de insulină) şi/sau metodei de fabricaţie (tehnologie ADN recombinant faţă de insulina de origine animală) pot face necesare modificări ale dozei. La pacienţii la care s-a înlocuit un alt tip de insulină cu Actrapid poate fi necesară creşterea frecvenţei administrărilor sau o modificare a dozelor faţă de insulinele utilizate în mod obişnuit. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.

Reacţii la locul de injectare

Similar oricărui tratament cu insulină, pot apărea reacţii la locul de injectare, care includ: durere, eritem, urticarie, inflamaţie, echimoză, tumefacţie şi prurit. Schimbarea continuă prin rotaţie a locurilor de injectare în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice reduce riscul de apariţie a acestor reacţii. De regulă, aceste reacţii dispar pe parcursul câtorva zile, până la câteva săptămâni. În cazuri rare, reacţiile la locul de injectare pot necesita întreruperea administrării Actrapid.

Actrapid administrat în asociere cu pioglitazona

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina, în special la pacienţi cu factori de risc pentru insuficienţa cardiacă. Acest fapt trebuie reţinut atunci când se ia în considerare asocierea pioglitazonei cu Actrapid. Dacă se utilizează această

asociere, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie oprit în cazul în care se manifestă o deteriorare a simptomelor cardiace.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Se cunoaşte faptul că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei.

Următoarele substanţe pot reduce necesarul de insulină al pacientului:

Medicamente antidiabetice orale, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta- adrenergice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), salicilaţi, steroizi anabolizanţi şi sulfonamide.

Următoarele substanţe pot creşte necesarul de insulină al pacientului:

Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, simpatomimetice, hormon de creştere şi danazol.

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei.

Octreotida/lanreotida poate atât reduce cât şi creşte necesarul de insulină.

Alcoolul etilic poate intensifica sau poate reduce efectul hipoglicemiant al insulinei.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există nici o restricţie legată de tratamentul cu insulină al diabetului zaharat în timpul sarcinii, deoarece insulina nu traversează bariera feto-placentară.

Atât hipoglicemia, cât şi hiperglicemia care apar în condiţii de control inadecvat al terapiei diabetului zaharat, cresc riscurile de malformaţii congenitale şi deces intrauterin. De aceea, se recomandă intensificarea controlului glicemiei şi monitorizarea pacientelor cu diabet zaharat atât în timpul sarcinii, cât şi în perioada de concepţie. Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în al doilea şi al treilea trimestru. În mod normal, după naştere necesarul de insulină revine rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină.

Alăptarea

În timpul alăptării nu există restricţii privind tratamentul cu Actrapid. Tratamentul cu insulină al mamei care alăptează nu prezintă riscuri pentru sugar. Totuşi, poate fi necesară o ajustare a dozei de

Actrapid.

Fertilitatea

Studiile privind efectele insulinei umane asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat nicio reacție adversă asupra fertilității.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă specială (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii de vehicule. Acest lucru este important mai ales pentru cei care au simptome de avertizare a

hipoglicemiei absente sau de intensitate mică sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor trebuie reconsiderată.

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cea mai frecventă reacţia adversă întâlnită în cursul tratamentului este hipoglicemia. Frecvenţa cu care apare hipoglicemia variază cu grupul de pacienţi, doze şi nivelul de control glicemic, vezi mai jos Descrierea reacțiilor adverse selectate.

La iniţierea tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de refracţie şi edeme şi reacţii la locul injectării generalizată (durere, eritem, urticarie, inflamație, echimoză, edem și prurit la nivelul locului de injectare). De regulă, aceste reacții sunt de natură tranzitorie. Îmbunătăţirea rapidă a controlului glicemic se poate asocia cu neuropatie acută dureroasă, care de regulă, este reversibilă. Intensificarea tratamentului cu insulină urmată de îmbunătăţirea bruscă a controlului glicemic se poate asocia cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice, în timp ce îmbunătăţirea pe termen lung a controlului glicemic scade riscul de progresie a retinopatiei diabetice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse enumerate mai jos se bazează pe datele din studiile clinice şi sunt prezentate în funcţie de frecvenţă şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite după următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ˂1/100); rare (≥ 1/10000 şi ˂1/1000); foarte rare ( ˂1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului

Mai puţin frecvente – urticarie, erupţie cutanată tranzitorie

imunitar

 

 

Foarte rare – Reacţii anafilactice*

 

 

Tulburări metabolice şi de

Foarte frecvente – Hipoglicemie*

nutriţie

 

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente – Neuropatie periferică (neuropatie

 

dureroasă)

 

 

Tulburări oculare

Mai puţin frecvente – Tulburări de refracţie

 

 

 

Foarte rare – Retinopatie diabetică

 

 

Afecţiuni cutanate şi ale

Mai puţin frecvente – Lipodistrofie*

ţesutului subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi la nivelul

Mai puţin frecvente – Reacţii la nivelul locului de administrare

locului de administrare

Mai puţin frecvente – Edem

*vezi Descrierea reacțiilor adverse selectate

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Reacţii anafilactice:

Apariţia reacţiilor de hipersensibilitate generalizată (incluzând erupţie cutanată tranzitorie generalizată, prurit, transpiraţii, tulburări gastro-intestinale, angioedem, dificultăţi la respiraţie, palpitaţii şi hipotensiune arterială) este foarte rară dar poate pune viaţa în pericol.

Hipoglicemia:

Hipoglicemia este cel mai frecvent raportată reacţie adversă. Poate surveni dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină. Hipoglicemia severă poate determina pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate avea ca rezultat afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale, sau chiar deces. Simptomele hipoglicemiei apar, de regulă, brusc. Acestea pot să includă transpiraţii reci, tegumente palide şi reci, fatigabilitate, nervozitate sau tremor, anxietate, senzaţie de oboseală sau slăbiciune neobişnuită, confuzie, dificultăţi de concentrare, somnolenţă, senzaţie exagerată de foame, tulburări de vedere, cefalee, greaţă şi palpitaţii.

În studiile clinice, frecvenţa hipoglicemiei variază cu grupul de pacienţi, doze şi nivelul de control glicemic.

Lipodistrofia:

Lipodistrofia (inclusiv lipohipertrofia, lipodistrofia) poate să apară la nivelul locului de injectare. Schimbarea continuă a locurilor de injectare în cadrul unei regiuni reduce riscul de apariţie a acestor reacţii.

Copii şi adolescenţi

Pe baza experienţei după punerea pe piaţă şi din studiile clinice, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la copii şi adolescenţi, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa din populaţia generală.

Alte grupe speciale de pacienţi

Pe baza experienţei după punerea pe piaţă şi din studiile clinice, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la pacienţii vârstnici şi pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa din populaţia generală.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Un supradozaj specific cu insulină nu poate fi definit, totuşi, hipoglicemia se poate dezvolta pe parcursul unor etape secvenţiale, dacă sunt administrate doze mult prea mari faţă de necesarul pacientului:

Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrarea orală de glucoză sau produse care conţin zahăr. De aceea, se recomandă ca pacienţii cu diabet zaharat să aibă întotdeauna asupra lor produse care conţin zahăr.

Episoadele hipoglicemice severe, când pacientul devine inconştient, pot fi tratate fie prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon (0,5-1 mg) de către o persoană instruită adecvat, fie prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personalul medical. Dacă pacientul nu răspunde la glucagon în decurs de 10-15 minute trebuie administrată glucoză intravenos.

După recăpătarea conştienţei, pentru a preveni recăderile, este recomandată administrarea orală de carbohidraţi.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat. Insuline şi analogi cu acţiune rapidă insulină (umană),. injectabile. Cod ATC: A10AB01.

Mecanism de acţiune şi efecte farmacodinamice

Efectul insulinei de scădere a glicemiei se datorează facilitării pătrunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare şi adipoase, precum şi inhibării simultane a formării glucozei în ficat.

Un studiu clinic efectuat într-o singură unitate de terapie intensivă unde se tratează hiperglicemia (glicemie peste 10 mmol/l) la 204 pacienţi cu diabet zaharat şi 1344 pacienţi fără diabet zaharat la care s-au efectuat intervenţii chirurgicale majore, a evidenţiat că glicemia normală (4,4-6,1 mmol/l) indusă prin administrarea intravenoasă de Actrapid a redus mortalitatea cu 42% (8% faţă de 4,6%).

Actrapid este o insulină cu acţiune rapidă.

Debutul acţiunii apare în ½ oră, atinge un efect maxim în 1,5-3,5 ore şi are o durată de aproximativ 7-8 ore.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Insulina are un timp de înjumătăţire plasmatică de câteva minute. Ca urmare, profilul acţiunii în timp al unui preparat insulinic este determinat numai de caracteristicile sale de absorbţie.

Acest proces este influenţat de mai mulţi factori (de exemplu doza de insulină, calea şi locul administrării, grosimea stratului adipos subcutanat, tipul diabetului zaharat). De aceea, farmacocinetica preparatelor de insulină prezintă variaţii intra- şi interindividuale semnificative.

Absorbţie

Concentraţia plasmatică maximă a Actrapid este atinsă în 1,5-2,5 ore de la administrarea subcutanată.

Distribuţie

Nu s-a observat formarea de legături puternice cu proteinele plasmatice, cu excepţia anticorpilor insulinici circulanţi (dacă sunt prezenţi).

Metabolism

S-a raportat că insulina umană este degradată de insulin-protează sau enzime de degradare a insulinei şi posibil de izomeraza protein-disulfit. A fost propus pentru molecula de insulină umană un număr de locuri de clivaj (hidroliză); nici unul dintre metaboliţii formaţi în urma hidrolizei nu sunt activi.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este determinat de rata de absorbţie din ţesutul subcutanat. De aceea, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) este o măsură a absorbţiei mai mult decât eliminarea per se a insulinei din plasmă (în sânge insulina are un t1/2 de câteva minute). Studiile au evidenţiat un t1/2 de aproximativ 2-5 ore.

Copii şi adolescenţi

Profilul farmacocinetic al Actrapid a fost studiat la un număr mic (n=18) de copii cu diabet zaharat (vârsta cuprinsă între 6-12 ani) şi adolescenţi (vârsta cuprinsă între 13-17 ani). Datele sunt limitate, dar au sugerat că profilul farmacocinetic la copii şi adolescenţi poate fi similar cu cel al adulţilor. Totuşi, au fost înregistrate diferenţe ale Cmax între grupele de vârstă, ceea ce subliniază importanţa stabilirii individuale a dozei insulinei umane.

5.3Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltare.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Clorură de zinc

Glicerol

Metacrezol

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2Incompatibilităţi

Preparatele de insulină pot fi adăugate numai acelor compuşi cu care se ştie că sunt compatibile. Medicamentele adăugate la soluţia de insulină pot produce degradarea acesteia, de exemplu, dacă conţin tioli sau sulfiţi.

6.3Perioada de valabilitate

Înainte de deschidere: 30 de luni

În timpul utilizării sau când este păstrat ca rezervă: Medicamentul poate fi păstrat maximum 4 săptămâni. A se păstra la temperaturi sub 25°C.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

Înainte de deschidere: A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

În timpul utilizării sau când este păstrat ca rezervă: A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se păstra la frigider sau la congelator.

A se păstra flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon (sticlă tip I) închis cu un dop (cauciuc bromobutilic /poliizoprenic) şi cu un capac protector din plastic care conține 10 ml soluție injectabilă.

Mărimea ambalajului: 1 şi 5 flacoane a câte 10 ml sau ambalaj multiplu cu 5 cutii cu câte 1 flacon a 10 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Acele şi seringile sunt pentru utilizare individuală.

Medicamentul nu trebuie utilizat dacă soluţia nu este limpede, incoloră şi apoasă.

Actrapid care a fost congelat nu trebuie utilizat.

Pacientul trebuie instruit să arunce acele şi seringile după fiecare injectare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S

Novo Allé

DK-2880 Bagsværd

Danemarca

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/02/230/001

EU/1/02/230/002

EU/1/02/230/016

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 07 octombrie 2002

Data ultimei reînnoiri: 18 septembrie 2007

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Actrapid 100 unităţi internaţionale/ml soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

1 flacon conţine 10 ml echivalent la 1000 unităţi internaţionale. 1 ml soluţie conţine insulină umană*

100 unităţi internaţionale (echivalent la 3,5 mg).

*Insulina umană este obţinută pe Saccharomyces cerevisiae prin tehnologie ADN recombinant.

Excipient cu efect cunoscut:

Actrapid conține sodiu (23 mg) mai puțin de 1 mmol pe doză adică practic Actrapid „nu conține sodiu”.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţia este limpede, incoloră şi apoasă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Actrapid este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Potenţa insulinei umane este exprimată în unităţi internaţionale.

Doza de Actrapid este individuală şi stabilită în concordanţă cu necesităţile pacientului. Poate fi utilizat în asociere cu insuline cu acţiune intermediară sau prelungită, înainte de o masă sau o gustare.

Necesarul individual de insulină este cuprins, de regulă, între 0,3 şi 1,0 unitate internaţională/kg şi zi. Ajustarea dozei poate fi necesară în cazul în care pacienţii cresc activitatea fizică, îşi modifică dieta obişnuită sau în timpul afecțiunilor asociate.

Grupuri speciale de pacienţi

Vârstnici (cu vârsta ≥ 65 de ani)

Actrapid poate fi administrat la pacienţii vârstnici.

La pacienții vârstnici, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată mai des, iar dozele de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesitățile individuale.

Insuficienţă renală şi hepatică

Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacientului.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată mai des, iar dozele de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesităţile individuale.

Copii şi adolescenţi

Actrapid poate fi utilizat la copii şi adolescenţi.

Trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină

În cazul în care se face trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină, poate fi necesară ajustarea dozei de Actrapid şi a dozei de insulină bazală.

În timpul transferului şi în primele săptămâni după acesta, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Actrapid este o insulină umană cu acţiune rapidă şi poate fi utilizat în asociere cu medicamente pe bază de insulină cu acţiune intermediară sau prelungită.

Actrapid se administrează injectabil subcutanat în peretele abdominal, în coapsă, regiunea fesieră sau deltoidiană. Injectarea într-un pliu cutanat reduce riscul injectării intramusculare accidentale.

Acul trebuie ţinut sub piele cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că întreaga doză este injectată. Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice. Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie mai rapidă față de alte locuri de injectare. Durata acţiunii variază în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi nivelul de activitate fizică.

O injecţie trebuie urmată în decurs de 30 minute de o masă sau de o gustare care conţine carbohidraţi.

Din cauza riscului de precipitare în cateterele pompelor, Actrapid nu trebuie utilizat în pompe de insulină cu administrare în perfuzie subcutanată continuă.

Administrare cu seringa:

Actrapid flacoane este destinat utilizării împreună cu seringile de administrare a insulinei, cu scală de unităţi corespunzătoare. Când două tipuri de insulină se amestecă, se vor amesteca în aceeaşi succesiune.

Actrapid flacon este însoţit de prospectul pentru pacient care conţine instrucţiuni detaliate pentru folosire, care trebuie urmate.

Administrare intravenoasă:

În cazul în care este necesar, Actrapid poate fi administrat intravenos. Acesta trebuie administrat de către personal medical de specialitate.

Pentru administrarea intravenoasă, sistemele de perfuzare cu Actrapid la concentraţii de insulină umană de la 0,05 unităţi internaţionale/ml la 1,0 unitate internaţională/ml, în soluţii perfuzabile de clorură de sodiu 0,9%, glucoză 5% sau 10%, inclusiv clorură de potasiu 40 mmol/l şi utilizând pungi de perfuzie din polipropilenă, sunt stabile 24 ore la temperatura camerei. Deşi stabilă în timp, o anumită cantitate de insulină va fi adsorbită iniţial la suprafaţa materialului din care este confecţionată punga de perfuzie. Monitorizarea glicemiei este necesară în timpul perfuziei cu insulină.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Înainte de a călători în zonele cu fus orar diferit, pacientul trebuie să ceară sfatul medicului deoarece aceasta poate însemna faptul că pacientul va trebui să îşi administreze insulina şi să consume alimente la ore diferite.

Hiperglicemie

Utilizarea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special în cazul diabetului zaharat de tip 1, poate cauza hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică.

De obicei, primele simptome de hiperglicemie apar treptat pe parcursul câtorva ore sau zile. Ele includ sete, poliurie, greaţă, vărsături, somnolenţă, tegumente uscate şi eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului şi respiraţie cu miros de acetonă. În diabetul zaharat de tip 1, evenimente hiperglicemice netratate duc eventual la cetoacidoză diabetică, potenţial letală.

Hipoglicemie

Omiterea unei mese sau efectuarea unui efort fizic intens poate cauza hipoglicemie.

În cazul în care doza de insulină este prea mare faţă de necesar poate să apară hipoglicemia. În caz de hipoglicemie sau dacă este suspectată o hipoglicemie, nu trebuie administrat Actrapid. După stabilizarea glicemiei pacientului, trebuie luată în considerare ajustarea dozei (vezi pct. 4.8 şi 4.9).

Pacienţii la care controlul glicemiei este îmbunătăţit substanţial, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot constata o schimbare a simptomelor obişnuite de avertizare a hipoglicemiei şi ca urmare trebuie sfătuiţi în acest sens. De obicei, la pacienţii cu diabet zaharat care a debutat cu mult timp în urmă, simptomele de avertizare pot să dispară.

Afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi stările febrile cresc, de obicei, necesarul de insulină al pacienţilor. Afecţiunile concomitente ale rinichilor, ficatului sau cele ale glandelor suprarenale, hipofizei sau tiroidei pot necesita modificări ale dozei de insulină.

Când se schimbă tipul de insulină administrată pacienţilor cu un altul, simptomele precoce de avertizare a hipoglicemiei se pot modifica sau pot deveni mai puţin pronunţate faţă de cele prezentate sub tratamentul cu insulina anterioară.

Trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină

Înlocuirea la un pacient a tipului sau mărcii de insulină trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă. Schimbarea concentraţiei, mărcii (fabricantului), tipului, originii (insulină animală, insulină umană sau analog de insulină) şi/sau metodei de fabricaţie (tehnologie ADN recombinant faţă de insulina de origine animală) pot face necesare modificări ale dozei. La pacienţii la care s-a înlocuit un alt tip de insulină cu Actrapid poate fi necesară creşterea frecvenţei administrărilor sau o modificare a dozelor faţă de insulinele utilizate în mod obişnuit. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.

Reacţii la locul de injectare

Similar oricărui tratament cu insulină, pot apărea reacţii la locul de injectare, care includ: durere, eritem, urticarie, inflamaţie, echimoză, tumefacţie şi prurit. Schimbarea continuă prin rotaţie a locurilor de injectare în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice reduce riscul de apariţie a acestor reacţii. De regulă, aceste reacţii dispar pe parcursul câtorva zile, până la câteva săptămâni. În cazuri rare, reacţiile la locul de injectare pot necesita întreruperea administrării Actrapid.

Actrapid administrat în asociere cu pioglitazona

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina, în special la pacienţi cu factori de risc pentru insuficienţa cardiacă. Acest fapt trebuie reţinut atunci când se ia în considerare asocierea pioglitazonei cu Actrapid. Dacă se utilizează această

asociere, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie oprit în cazul în care se manifestă o deteriorare a simptomelor cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Se cunoaşte faptul că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei.

Următoarele substanţe pot reduce necesarul de insulină al pacientului:

Medicamente antidiabetice orale, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta- adrenergice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), salicilaţi, steroizi anabolizanţi şi sulfonamide.

Următoarele substanţe pot creşte necesarul de insulină al pacientului:

Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni şi simpatomimetice, hormon de creştere şi danazol.

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei .

Octreotida/lanreotida poate atât reduce cât şi creşte necesarul de insulină.

Alcoolul etilic poate intensifica sau poate reduce efectul hipoglicemiant al insulinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există nici o restricţie legată de tratamentul cu insulină al diabetului zaharat în timpul sarcinii, deoarece insulina nu traversează bariera feto-placentară.

Atât hipoglicemia, cât şi hiperglicemia care apar în condiţii de control inadecvat al terapiei diabetului zaharat cresc riscurile de malformaţii congenitale şi deces intrauterin. De aceea, se recomandă intensificarea controlului glicemiei şi monitorizarea a pacientelor cu diabet zaharat atât în timpul sarcinii, cât şi în perioada de concepţie. Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în al doilea şi al treilea trimestru. După naştere, în mod normal, necesarul de insulină revine rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină.

Alăptarea

Tratamentul cu Actrapid al mamei care alăptează nu prezintă riscuri pentru sugar. Totuşi, poate fi necesară o ajustare a dozei de Actrapid.

Fertilitatea

Studiile privind efectele insulinei umane asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat nicio reacție adversă asupra fertilității.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă specială (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii de vehicule. Acest lucru este important mai ales pentru cei care au simptome de avertizare a hipoglicemiei absente sau de intensitate mică sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste

circumstanţe, recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor trebuie reconsiderată.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cea mai frecventă reacţia adversă întâlnită în cursul tratamentului este hipoglicemia. Frecvenţa cu care apare hipoglicemia variază cu grupul de pacienţi, doze şi nivelul de control glicemic, vezi mai jos Descrierea reacțiilor adverse selectate.

La iniţierea tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de refracţie, edeme şi reacţii la locul injectării (durere, eritem, urticarie, inflamație, echimoză, edem și prurit la nivelul locului de injectare). De regulă, aceste reacții sunt de natură tranzitorie. Îmbunătăţirea rapidă a controlului glicemic se poate asocia cu neuropatie acută dureroasă, care de regulă, este reversibilă. Intensificarea tratamentului cu insulină urmată de îmbunătăţirea bruscă a controlului glicemic se poate asocia cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice, în timp ce îmbunătăţirea pe termen lung a controlului glicemic scade riscul de progresie a retinopatiei diabetice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse enumerate mai jos se bazează pe datele din studiile clinice şi sunt prezentate în funcţie de frecvenţă şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite după următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului

Mai puţin frecvente – urticarie, erupţie cutanată tranzitorie

imunitar

 

 

Foarte rare – Reacţii anafilactice*

 

 

Tulburări metabolice şi de

Foarte frecvente – Hipoglicemie*

nutriţie

 

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente – Neuropatie periferică (neuropatie

 

dureroasă)

 

 

Tulburări oculare

Mai puţin frecvente – Tulburări de refracţie

 

 

 

Foarte rare – Retinopatie diabetică

 

 

Afecţiuni cutanate şi ale

Mai puţin frecvente – Lipodistrofie*

ţesutului subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi la nivelul

Mai puţin frecvente – Reacţii la nivelul locului de administrare

locului de administrare

Mai puţin frecvente – Edem

*vezi Descrierea reacțiilor adverse selectate

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Reacţii anafilactice:

Apariţia reacţiilor de hipersensibilitate generalizată (incluzând erupţie cutanată tranzitorie generalizată, prurit, transpiraţii, tulburări gastro-intestinale, angioedem, dificultăţi la respiraţie, palpitaţii şi hipotensiune arterială) este foarte rară dar poate pune viaţa în pericol.

Hipoglicemia:

Hipoglicemia este cel mai frecvent raportată reacţie adversă. Poate surveni dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină. Hipoglicemia severă poate determina pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate avea ca rezultat afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale, sau chiar deces. Simptomele hipoglicemiei apar, de regulă, brusc. Acestea pot să includă transpiraţii reci, tegumente palide şi reci, fatigabilitate, nervozitate sau tremor, anxietate, senzaţie de oboseală sau slăbiciune neobişnuită, confuzie, dificultăţi de concentrare, somnolenţă, senzaţie exagerată de foame, tulburări de vedere, cefalee, greaţă şi palpitaţii.

În studiile clinice, frecvenţa hipoglicemiei variază cu grupul de pacienţi, doze şi nivelul de control glicemic.

Lipodistrofia:

Lipodistrofia (inclusiv lipohipertrofia, lipodistrofia) poate să apară la nivelul locului de injectare. Schimbarea continuă a locurilor de injectare în cadrul unei regiuni reduce riscul de apariţie a acestor reacţii.

Copii şi adolescenţi

Pe baza experienţei după punerea pe piaţă şi din studiile clinice, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la copii şi adolescenţi, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa din populaţia generală.

Alte grupe speciale de pacienţi

Pe baza experienţei după punerea pe piaţă şi din studiile clinice, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la pacienţii vârstnici şi pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa din populaţia generală.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

Un supradozaj specific cu insulină nu poate fi definit, totuşi, hipoglicemia se poate dezvolta pe parcursul unor etape secvenţiale, dacă sunt administrate doze mult prea mari faţă de necesarul pacientului:

Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrarea orală de glucoză sau produse care conţin zahăr. De aceea, se recomandă ca pacienţii cu diabet zaharat să aibă întotdeauna asupra lor produse care conţin zahăr.

Episoadele hipoglicemice severe, când pacientul devine inconştient, pot fi tratate fie prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon (0,5-1 mg) de către o persoană instruită adecvat, fie prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personalul medical. Dacă pacientul nu răspunde la glucagon în decurs de 10-15 minute trebuie administrată glucoză intravenos.

După recăpătarea conştienţei, pentru a preveni recăderile, este recomandată administrarea orală de carbohidraţi.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat. Insuline şi analogi cu acţiune rapidă, insulină (umană), injectabile. Cod ATC: A10AB01.

Mecanism de acţiune şi efecte farmacodinamice

Efectul insulinei de scădere a glicemiei se datorează facilitării pătrunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare şi adipoase, precum şi inhibării simultane a formării glucozei în ficat.

Un studiu clinic efectuat într-o singură unitate de terapie intensivă unde se tratează hiperglicemia (glicemie peste 10 mmol/l) la 204 pacienţi cu diabet zaharat şi 1344 pacienţi fără diabet zaharat la care s-au efectuat intervenţii chirurgicale majore, a evidenţiat că glicemia normală (4,4-6,1 mmol/l) indusă prin administrarea intravenoasă de Actrapid a redus mortalitatea cu 42% (8% faţă de 4,6%).

Actrapid este o insulină cu acţiune rapidă.

Debutul acţiunii apare în ½ oră, atinge un efect maxim în 1,5-3,5 ore şi are o durată de aproximativ 7-8 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Insulina are un timp de înjumătăţire plasmatică de câteva minute. Ca urmare, profilul acţiunii în timp al unui preparat insulinic este determinat numai de caracteristicile sale de absorbţie.

Acest proces este influenţat de mai mulţi factori (de exemplu doza de insulină, calea şi locul administrării, grosimea stratului adipos subcutanat, tipul diabetului zaharat). De aceea, farmacocinetica preparatelor de insulină prezintă variaţii intra- şi interindividuale semnificative.

Absorbţie

Concentraţia plasmatică maximă a Actrapid este atinsă în 1,5-2,5 ore de la administrarea subcutanată.

Distribuţie

Nu s-a observat formarea de legături puternice cu proteinele plasmatice, cu excepţia anticorpilor insulinici circulanţi (dacă sunt prezenţi).

Metabolism

S-a raportat că insulina umană este degradată de insulin-protează sau enzime de degradare a insulinei şi posibil de izomeraza protein-disulfit. A fost propus pentru molecula de insulină umană un număr de locuri de clivaj (hidroliză); nici unul dintre metaboliţii formaţi în urma hidrolizei nu sunt activi.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este determinat de rata de absorbţie din ţesutul subcutanat. De aceea, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) este o măsură a absorbţiei mai mult decât eliminarea per se a insulinei din plasmă (în sânge insulina are un t1/2 de câteva minute). Studiile au evidenţiat un t1/2 de aproximativ 2-5 ore.

Copii şi adolescenţi

Profilul farmacocinetic al Actrapid a fost studiat la un număr mic (n=18) de copii cu diabet zaharat (vârsta cuprinsă între 6-12 ani) şi adolescenţi (vârsta cuprinsă între 13-17 ani). Datele sunt limitate, dar au sugerat că profilul farmacocinetic la copii şi adolescenţi poate fi similar cu cel al adulţilor. Totuşi, au fost înregistrate diferenţe ale Cmax între grupele de vârstă, ceea ce subliniază importanţa stabilirii individuale a dozei insulinei umane.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltare.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Clorură de zinc

Glicerol

Metacrezol

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Preparatele de insulină pot fi adăugate numai acelor compuşi cu care se ştie că sunt compatibile. Medicamentele adăugate la soluţia de insulină pot produce degradarea acesteia, de exemplu, dacă conţin tioli sau sulfiţi.

6.3 Perioada de valabilitate

Înainte de deschidere: 30 de luni.

În timpul utilizării sau când este păstrat ca rezervă: Medicamentul poate fi păstrat maximum 6 săptămâni. A se păstra la temperaturi sub 25°C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Înainte de deschidere: a se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

În timpul utilizării sau când este păstrat ca rezervă: A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se păstra la frigider sau la congelator.

A se păstra flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon (sticlă tip I) închis cu un dop (cauciuc bromobutilic /poliizoprenic) şi cu un capac protector din plastic care conține 10 ml soluție injectabilă.

Mărimea ambalajului: 1 şi 5 flacoane a câte 10 ml sau ambalaj multiplu cu 5 cutii cu câte 1 flacon a 10 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Acele şi seringile sunt pentru utilizare individuală.

Medicamentul nu trebuie utilizat dacă soluţia nu este limpede, incoloră şi apoasă.

Actrapid care a fost congelat nu trebuie utilizat.

Pacientul trebuie instruit să arunce acele şi seringile după fiecare injectare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S

Novo Allé

DK-2880 Bagsværd

Danemarca

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/02/230/003

EU/1/02/230/004

EU/1/02/230/017

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 07 octombrie 2002

Data ultimei reînnoiri: 18 septembrie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Actrapid Penfill 100 unităţi internaţionale/ml soluţie injectabilă în cartuş

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

1 cartuş conţine 3 ml echivalent la 300 unităţi internaţionale. 1 ml soluţie conţine insulină umană*

100 unităţi internaţionale (echivalent la 3,5 mg).

*Insulina umană este obţinută pe Saccharomyces cerevisiae prin tehnologie ADN recombinant.

Excipient cu efect cunoscut:

Actrapid conține sodiu (23 mg) mai puțin de 1 mmol pe doză adică practic Actrapid „nu conține sodiu”.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţia este limpede, incoloră şi apoasă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Actrapid este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Potenţa insulinei umane este exprimată în unităţi internaţionale.

Doza de Actrapid este individuală şi stabilită în concordanţă cu necesităţile pacientului. Poate fi utilizat în asociere cu insuline cu acţiune intermediară sau prelungită, înainte de o masă sau o gustare.

Necesarul individual de insulină este cuprins, de regulă, între 0,3 şi 1,0 unitate internaţională/kg şi zi. Ajustarea dozei poate fi necesară în cazul în care pacienţii cresc activitatea fizică, îşi modifică dieta obişnuită sau în timpul afecțiunilor asociate.

Grupuri speciale de pacienţi

Vârstnici (cu vârsta ≥ 65 de ani)

Actrapid poate fi administrat la pacienţii vârstnici.

La pacienții vârstnici, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată mai des iar dozele de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesitățile individuale.

Insuficienţă renală şi hepatică

Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacientului.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată mai des iar dozele de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesităţile individuale.

Copii şi adolescenţi

Actrapid poate fi utilizat la copii şi adolescenţi.

Trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină

În cazul în care se face trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină, poate fi necesară ajustarea dozei de Actrapid şi a dozei de insulină bazală.

În timpul transferului şi în primele săptămâni după acesta, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Actrapid este o insulină umană cu acţiune rapidă şi poate fi utilizat în asociere cu medicamente pe bază de insulină cu acţiune intermediară sau prelungită.

Actrapid se administrează injectabil subcutanat în peretele abdominal, în coapsă, regiunea fesieră sau deltoidiană. Injectarea într-un pliu cutanat reduce riscul injectării intramusculare accidentale.

Acul trebui ţinut sub piele cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că întreaga doză este injectată. Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice. Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie mai rapidă față de alte locuri de injectare. Durata acţiunii variază în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi nivelul de activitate fizică.

O injecţie trebuie urmată în decurs de 30 minute de o masă sau de o gustare care conţine carbohidraţi.

Din cauza riscului de precipitare în cateterele pompelor, Actrapid nu trebuie utilizat în pompe de insulină cu administrare în perfuzie subcutanată continuă.

Administrarea cu un sistem de eliberare a insulinei

Actrapid Penfill este realizat pentru a fi utilizat cu sistemele Novo Nordisk de eliberare a insulinei şi cu acele NovoFine sau NovoTwist.

Actrapid Penfill este însoţit de prospectul pentru pacient care conţine instrucţiuni detaliate pentru folosire, care trebuie urmate.

Administrare intravenoasă

În cazul în care este necesar, Actrapid poate fi administrat intravenos. Aceasta trebuie efectuată de către personal medical de specialitate.

Pentru administrarea intravenoasă, sistemele de perfuzare cu Actrapid la concentraţii de insulină umană de la 0,05 unităţi internaţionale/ml la 1,0 unitate internaţională/ml, în soluţii perfuzabile de clorură de sodiu 0,9%, glucoză 5% sau 10%, inclusiv clorură de potasiu 40 mmol/l şi utilizând pungi de perfuzie din polipropilenă, sunt stabile 24 ore la temperatura camerei. Deşi stabilă în timp, o anumită cantitate de insulină va fi adsorbită iniţial la suprafaţa materialului din care este confecţionată punga de perfuzie. Monitorizarea glicemiei este necesară în timpul perfuziei cu insulină.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Înainte de a călători în zonele cu fus orar diferit, pacientul trebuie să ceară sfatul medicului deoarece aceasta poate însemna faptul că pacientul va trebui să îşi administreze insulina şi să consume alimente la ore diferite.

Hiperglicemie

Utilizarea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special în cazul diabetului zaharat de tip 1, poate cauza hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică. De obicei, primele simptome de hiperglicemie apar treptat pe parcursul câtorva ore sau zile. Ele includ sete, poliurie, greaţă, vărsături, somnolenţă, tegumente uscate şi eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului şi respiraţie cu miros de acetonă. În diabetul zaharat de tip 1, evenimente hiperglicemice netratate duc eventual la cetoacidoză diabetică, potenţial letală.

Hipoglicemie

Omiterea unei mese sau efectuarea unui efort fizic intens neplanificat poate cauza hipoglicemie.

În cazul în care doza de insulină este prea mare faţă de necesar poate să apară hipoglicemia. În caz de hipoglicemie sau dacă este suspectată o hipoglicemie, nu trebuie administrat Actrapid. După stabilizarea glicemiei pacientului, trebuie luată în considerare ajustarea dozei (vezi pct. 4.8 şi 4.9).

Pacienţii la care controlul glicemiei este îmbunătăţit substanţial, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot constata o schimbare a simptomelor obişnuite de avertizare a hipoglicemiei şi ca urmare trebuie sfătuiţi în acest sens. De obicei, la pacienţii cu diabet zaharat care a debutat cu mult timp în urmă, simptomele de avertizare pot să dispară.

Afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi stările febrile cresc, de obicei, necesarul de insulină al pacienţilor. Afecţiunile concomitente ale rinichilor, ficatului sau cele ale glandelor suprarenale, hipofizei sau tiroidei pot necesita modificări ale dozei de insulină.

Când se schimbă tipul de insulină administrată pacienţilor cu un altul, simptomele precoce de avertizare a hipoglicemiei se pot modifica sau pot deveni mai puţin pronunţate faţă de cele prezentate sub tratamentul cu insulina anterioară.

Trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină

Înlocuirea la un pacient a tipului sau mărcii de insulină trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă. Schimbarea concentraţiei, mărcii (fabricantului), tipului, originii (insulină animală, insulină umană sau analog de insulină) şi/sau metodei de fabricaţie (tehnologie ADN recombinant faţă de insulina de origine animală) pot face necesare modificări ale dozei. La pacienţii la care s-a înlocuit un alt tip de insulină cu Actrapid poate fi necesară creşterea frecvenţei administrărilor sau o modificare a dozelor faţă de insulinele utilizate în mod obişnuit. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.

Reacţii la locul de injectare

Similar oricărui tratament cu insulină, pot apărea reacţii la locul de injectare, care includ: durere, eritem, urticarie, inflamaţie, echimoză, tumefacţie şi prurit. Schimbarea continuă prin rotaţie a locurilor de injectare în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice reduce riscul de apariţie a acestor reacţii. De regulă, aceste reacţii dispar pe parcursul câtorva zile, până la câteva săptămâni. În cazuri rare, reacţiile la locul de injectare pot necesita întreruperea administrării Actrapid.

Actrapid administrat în asociere cu pioglitazona

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina, în special la pacienţi cu factori de risc pentru insuficienţa cardiacă. Acest fapt trebuie reţinut atunci când se ia în considerare asocierea pioglitazonei cu Actrapid. Dacă se utilizează această

asociere, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie oprit în cazul în care se manifestă o deteriorare a simptomelor cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Se cunoaşte faptul că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei.

Următoarele substanţe pot reduce necesarul de insulină al pacientului:

Medicamente antidiabetice orale, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta- adrenergice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), salicilaţi, steroizi anabolizanţi şi sulfonamide.

Următoarele substanţe pot creşte necesarul de insulină al pacientului:

Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, simpatomimetice, hormon de creştere şi danazol.

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei.

Octreotida/lanreotida poate atât reduce cât şi creşte necesarul de insulină.

Alcoolul etilic poate intensifica sau poate reduce efectul hipoglicemiant al insulinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există nici o restricţie legată de tratamentul cu insulină al diabetului zaharat în timpul sarcinii, deoarece insulina nu traversează bariera feto-placentară.

Atât hipoglicemia, cât şi hiperglicemia care apar în condiţii de control inadecvat al terapiei diabetului zaharat, cresc riscurile de malformaţii congenitale şi deces intrauterin. De aceea, se recomandă intensificarea controlului glicemiei şi monitorizarea pacientelor cu diabet zaharat atât în timpul sarcinii, cât şi în perioada de concepţie. Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în al doilea şi al treilea trimestru. În mod normal, după naştere, necesarul de insulină revine rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină.

Alăptarea

În timpul alăptării nu există restricţii privind tratamentul cu Actrapid. Tratamentul cu insulină al mamei care alăptează nu prezintă riscuri pentru sugar. Totuşi, poate fi necesară o ajustare a dozei de Actrapid.

Fertilitatea

Studiile privind efectele insulinei umane asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat nicio reacție adversă asupra fertilității.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă specială (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii de vehicule. Acest lucru este important mai ales pentru cei care au simptome de avertizare a hipoglicemiei absente sau de intensitate mică sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste

circumstanţe, recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor trebuie reconsiderată.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cea mai frecventă reacţia adversă întâlnită în cursul tratamentului este hipoglicemia. Frecvenţa cu care apare hipoglicemia variază cu grupul de pacienţi, doze şi nivelul de control glicemic, vezi mai jos Descrierea reacțiilor adverse selectate.

La iniţierea tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de refracţie, edeme şi reacţii la locul injectării (durere, eritem, urticarie, inflamație, echimoză, edem și prurit la nivelul locului de injectare). De regulă, aceste reacții sunt de natură tranzitorie. Îmbunătăţirea rapidă a controlului glicemic se poate asocia cu neuropatie acută dureroasă, care de regulă, este reversibilă. Intensificarea tratamentului cu insulină urmată de îmbunătăţirea bruscă a controlului glicemic se poate asocia cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice, în timp ce îmbunătăţirea pe termen lung a controlului glicemic scade riscul de progresie a retinopatiei diabetice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse enumerate mai jos se bazează pe datele din studiile clinice şi sunt prezentate în funcţie de frecvenţă şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite după următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului

Mai puţin frecvente – urticarie, erupţie cutanată tranzitorie

imunitar

 

 

Foarte rare – Reacţii anafilactice*

 

 

Tulburări metabolice şi de

Foarte frecvente – Hipoglicemie*

nutriţie

 

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente – Neuropatie periferică (neuropatie

 

dureroasă)

 

 

Tulburări oculare

Mai puţin frecvente – Tulburări de refracţie

 

 

 

Foarte rare – Retinopatie diabetică

 

 

Afecţiuni cutanate şi ale

Mai puţin frecvente – Lipodistrofie*

ţesutului subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi la nivelul

Mai puţin frecvente – Reacţii la nivelul locului de administrare

locului de administrare

Mai puţin frecvente – Edem

*vezi Descrierea reacțiilor adverse selectate

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Reacţii anafilactice:

Apariţia reacţiilor de hipersensibilitate generalizată (incluzând erupţie cutanată tranzitorie generalizată, prurit, transpiraţii, tulburări gastro-intestinale, angioedem, dificultăţi la respiraţie, palpitaţii şi hipotensiune arterială) este foarte rară dar poate pune viaţa în pericol.

Hipoglicemia:

Hipoglicemia este cel mai frecvent raportată reacţie adversă. Poate surveni dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină. Hipoglicemia severă poate determina pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate avea ca rezultat afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale, sau chiar deces. Simptomele hipoglicemiei apar, de regulă, brusc. Acestea pot să includă transpiraţii reci, tegumente palide şi reci, fatigabilitate, nervozitate sau tremor, anxietate, senzaţie de oboseală sau slăbiciune neobişnuită, confuzie, dificultăţi de concentrare, somnolenţă, senzaţie exagerată de foame, tulburări de vedere, cefalee, greaţă şi palpitaţii.

În studiile clinice, frecvenţa hipoglicemiei variază cu grupul de pacienţi, doze şi nivelul de control glicemic.

Lipodistrofia:

Lipodistrofia (inclusiv lipohipertrofia, lipodistrofia) poate să apară la nivelul locului de injectare. Schimbarea continuă a locurilor de injectare în cadrul unei regiuni reduce riscul de apariţie a acestor reacţii.

Copii şi adolescenţi

Pe baza experienţei după punerea pe piaţă şi din studiile clinice, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la copii şi adolescenţi, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa din populaţia generală.

Alte grupe speciale de pacienţi

Pe baza experienţei după punerea pe piaţă şi din studiile clinice, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la pacienţii vârstnici şi pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa din populaţia generală.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

Un supradozaj specific cu insulină nu poate fi definit, totuşi, hipoglicemia se poate dezvolta pe parcursul unor etape secvenţiale, dacă sunt administrate doze mult prea mari faţă de necesarul pacientului:

Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrarea orală de glucoză sau produse care conţin zahăr. De aceea, se recomandă ca pacienţii cu diabet zaharat să aibă întotdeauna asupra lor produse care conţin zahăr.

Episoadele hipoglicemice severe, când pacientul devine inconştient, pot fi tratate fie prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon (0,5-1 mg) de către o persoană instruită adecvat, fie prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personalul medical. Dacă pacientul nu răspunde la glucagon în decurs de 10-15 minute trebuie administrată glucoză intravenos.

După recăpătarea conştienţei, pentru a preveni recăderile, este recomandată administrarea orală de carbohidraţi.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat. Insuline şi analogi cu acţiune rapidă, insulină (umană), injectabile. Cod ATC: A10AB01.

Mecanism de acţiune şi efecte farmacodinamice

Efectul insulinei de scădere a glicemiei se datorează facilitării pătrunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare şi adipoase, precum şi inhibării simultane a formării glucozei în ficat.

Un studiu clinic efectuat într-o singură unitate de terapie intensivă unde se tratează hiperglicemia (glicemie peste 10 mmol/l) la 204 pacienţi cu diabet zaharat şi 1344 pacienţi fără diabet zaharat la care s-au efectuat intervenţii chirurgicale majore, a evidenţiat că glicemia normală (4,4-6,1 mmol/l) indusă prin administrarea intravenoasă de Actrapid a redus mortalitatea cu 42% (8% faţă de 4,6%).

Actrapid este o insulină cu acţiune rapidă.

Debutul acţiunii apare în ½ oră, atinge un efect maxim în 1,5-3,5 ore şi are o durată de aproximativ 7-8 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Insulina are un timp de înjumătăţire plasmatică de câteva minute. Ca urmare, profilul acţiunii în timp al unui preparat insulinic este determinat numai de caracteristicile sale de absorbţie.

Acest proces este influenţat de mai mulţi factori (de exemplu doza de insulină, calea şi locul administrării, grosimea stratului adipos subcutanat, tipul diabetului zaharat). De aceea, farmacocinetica preparatelor de insulină prezintă variaţii intra- şi interindividuale semnificative.

Absorbţie

Concentraţia plasmatică maximă a Actrapid este atinsă în 1,5-2,5 ore de la administrarea subcutanată.

Distribuţie

Nu s-a observat formarea de legături puternice cu proteinele plasmatice, cu excepţia anticorpilor insulinici circulanţi (dacă sunt prezenţi).

Metabolism

S-a raportat că insulina umană este degradată de insulin-protează sau enzime de degradare a insulinei şi posibil de izomeraza protein-disulfit. A fost propus pentru molecula de insulină umană un număr de locuri de clivaj (hidroliză); nici unul dintre metaboliţii formaţi în urma hidrolizei nu sunt activi.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este determinat de rata de absorbţie din ţesutul subcutanat. De aceea, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) este o măsură a absorbţiei mai mult decât eliminarea per se a insulinei din plasmă (în sânge insulina are un t1/2 de câteva minute).

Studiile au evidenţiat un t1/2 de aproximativ 2-5 ore.

Copii şi adolescenţi

Profilul farmacocinetic al Actrapid a fost studiat la un număr mic (n=18) de copii cu diabet zaharat (vârsta cuprinsă între 6-12 ani) şi adolescenţi (vârsta cuprinsă între 13-17 ani). Datele sunt limitate, dar au sugerat că profilul farmacocinetic la copii şi adolescenţi poate fi similar cu cel al adulţilor. Totuşi, au fost înregistrate diferenţe ale Cmax între grupele de vârstă, ceea ce subliniază importanţa stabilirii individuale a dozei insulinei umane.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltare.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Clorură de zinc

Glicerol

Metacrezol

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Preparatele de insulină pot fi adăugate numai acelor compuşi cu care se ştie că sunt compatibile. Medicamentele adăugate la soluţia de insulină pot produce degradarea acesteia, de exemplu, dacă conţin tioli sau sulfiţi.

6.3 Perioada de valabilitate

Înainte de deschidere: 30 de luni.

În timpul utilizării sau când este păstrat ca rezervă: Medicamentul poate fi păstrat maximum 6 săptămâni. A se păstra la temperaturi sub 30°C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Înainte de deschidere: A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

În timpul utilizării sau când este păstrat ca rezervă: A se păstra la temperaturi sub 30°C. A nu se păstra la frigider sau la congelator.

A se păstra cartuşul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cartuş (sticlă tip I) cu piston (din bromobutil) şi cu un dop de cauciuc (bromobutil /poliizopren) care conține 3 ml soluție injectabilă.

Mărimea ambalajului: 1, 5 şi 10 cartuşe. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Acele şi Actrapid Penfill sunt pentru utilizare individuală.

Medicamentul nu trebuie utilizat dacă soluţia nu este limpede, incoloră şi apoasă.

Actrapid care a fost congelat nu trebuie utilizat.

Pacientul trebuie instruit să arunce acele şi seringile după fiecare injectare.

În caz de urgenţă, la utilizatorii de Actrapid (spitalizare sau defecţiune a stiloului injector preumplut),

Actrapid poate fi extras din cartuş cu o seringă pentru insulină U100.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S

Novo Allé

DK-2880 Bagsværd

Danemarca

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/02/230/005

EU/1/02/230/006

EU/1/02/230/007

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 07 octombrie 2002

Data ultimei reînnoiri: 18 septembrie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Actrapid InnoLet 100 unităţi internaţionale/ml soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

1 stilou injector preumplut conţine 3 ml echivalent la 300 unităţi internaţionale. 1 ml soluţie conţine insulină umană* 100 unităţi internaţionale (echivalent la 3,5 mg).

*Insulina umană este obţinută pe Saccharomyces cerevisiae prin tehnologie ADN recombinant.

Excipient cu efect cunoscut:

Actrapid conține sodiu (23 mg) mai puțin de 1 mmol pe doză adică practic Actrapid „nu conține sodiu”.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţia este limpede, incoloră şi apoasă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Actrapid este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Potenţa insulinei umane este exprimată în unităţi internaţionale.

Doza de Actrapid este individual şi stabilit în concordanţă cu necesităţile pacientului. Poate fi utilizat în asociere cu insuline cu acţiune intermediară sau prelungită, înainte de o masă sau o gustare.

Necesarul individual de insulină este cuprins, de regulă, între 0,3 şi 1,0 unitate internaţională/kg şi zi. Ajustarea dozei poate fi necesară în cazul în care pacienţii cresc activitatea fizică, îşi modifică dieta obişnuită sau în timpul afecțiunilor asociate.

Grupuri speciale de pacienţi

Vârstnici (cu vârsta ≥ 65 de ani)

Actrapid poate fi administrat la pacienţii vârstnici.

La pacienții vârstnici, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată mai des, iar dozele de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesitățile individuale.

Insuficienţă renală şi hepatică

Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacientului.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată mai des iar dozele de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesităţile individuale.

Copii şi adolescenţi

Actrapid poate fi utilizat la copii şi adolescenţi.

Trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină

În cazul în care se face trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină, poate fi necesară ajustarea dozei de Actrapid şi a dozei de insulină bazală.

În timpul transferului şi în primele săptămâni după acesta, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Actrapid este o insulină umană cu acţiune rapidă şi poate fi utilizat în asociere cu medicamente pe bază de insulină cu acţiune intermediară sau prelungită.

Actrapid se administrează injectabil subcutanat în peretele abdominal, în coapsă, regiunea fesieră sau deltoidiană. Injectarea într-un pliu cutanat reduce riscul injectării intramusculare accidentale.

Acul trebui ţinut sub piele cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că întreaga doză este injectată. Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice. Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie mai rapidă față de alte locuri de injectare. Durata acţiunii variază în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi activitatea fizică.

O injecţie trebuie urmată în decurs de 30 minute de o masă sau de o gustare care conţine carbohidraţi.

Datorită riscului de precipitare în cateterele pompelor, Actrapid nu trebuie folosit în pompe de perfuzie subcutanată continuă

Administrare cu InnoLet

Actrapid InnoLet este un stilou injector preumplut (pen) destinat utilizării împreună cu acele de unică folosinţă NovoFine sau NovoTwist de maxim 8 mm lungime. InnoLet poate elibera 1-50 unităţi, în trepte de câte 1 unitate.

Actrapid InnoLet este însoţit de prospectul pentru pacient care conţine instrucţiuni detaliate pentru folosire, care trebuie urmate.

Administrare intravenoasă

În cazul în care este necesar, Actrapid poate fi administrat intravenos. Aceasta trebuie efectuată de către personal medical de specialitate.

Pentru administrarea intravenoasă, sistemele de perfuzare cu Actrapid la concentraţii de insulină umană de la 0,05 unităţi internaţionale/ml la 1,0 unitate internaţională/ml, în soluţii perfuzabile de clorură de sodiu 0,9%, glucoză 5% sau 10%, inclusiv clorură de potasiu 40 mmol/l şi utilizând pungi de perfuzie din polipropilenă, sunt stabile 24 ore la temperatura camerei. Deşi stabilă în timp, o anumită cantitate de insulină va fi adsorbită iniţial la suprafaţa materialului din care este confecţionată punga de perfuzie. Monitorizarea glicemiei este necesară în timpul perfuziei cu insulină.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Înainte de a călători în zonele cu fus orar diferit, pacientul trebuie să ceară sfatul medicului deoarece aceasta poate însemna faptul că pacientul va trebui să îşi administreze insulina şi să consume alimente la ore diferite.

Hiperglicemie

Folosirea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special în cazul diabetului zaharat de tip 1, poate duce la hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică.

De obicei, primele simptome de hiperglicemie apar treptat pe parcursul câtorva ore sau zile. Ele includ sete, poliurie, greaţă, vărsături, somnolenţă, tegumente uscate şi eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului şi respiraţie cu miros de acetonă. În diabetul zaharat de tip 1, evenimente hiperglicemice netratate duc eventual la cetoacidoză diabetică, potenţial letală.

Hipoglicemie

Omiterea unei mese sau efectuarea unui efort fizic intens neplanificat poate să ducă la hipoglicemie.

Dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesar poate să apară hipoglicemia. În caz de hipoglicemie sau dacă este suspectată o hipoglicemie, nu trebuie administrat Actrapid . După stabilizarea glicemiei pacientului, se poate lua în considerare ajustarea dozei (vezi pct. 4.8 şi 4.9).

Pacienţii la care controlul glicemiei este îmbunătăţit substanţial, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot constata o schimbare a simptomelor obişnuite de avertizare a hipoglicemiei şi ca urmare trebuie sfătuiţi în acest sens. De obicei, la pacienţii cu diabet zaharat care a debutat cu mult timp în urmă, simptomele de avertizare pot să dispară.

Afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi stările febrile cresc, de obicei, necesarul de insulină al pacienţilor. Afecţiunile concomitente ale rinichilor, ficatului sau cele ale glandelor suprarenale, hipofizei sau tiroidei pot necesita modificări ale dozei de insulină.

Când se schimbă tipul de insulină administrată pacienţilor cu un altul, simptomele precoce de avertizare a hipoglicemiei se pot modifica sau pot deveni mai puţin pronunţate faţă de cele prezentate sub tratamentul cu insulina anterioară.

Trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină

Înlocuirea la un pacient a tipului sau mărcii de insulină trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă. Schimbarea concentraţiei, mărcii (fabricantului), tipului, originii (insulină animală, insulină umană sau analog de insulină) şi/sau metodei de fabricaţie (tehnologie ADN recombinant faţă de insulina de origine animală) pot face necesare modificări ale dozei. La pacienţii la care s-a înlocuit un alt tip de insulină cu Actrapid poate fi necesară creşterea frecvenţei administrărilor sau o modificare a dozelor faţă de insulinele folosite obişnuit. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.

Reacţii la locul de injectare

Similar oricărui tratament cu insulină, pot apărea reacţii la locul de injectare, care includ: durere, eritem, urticarie, inflamaţie, echimoză, tumefacţie şi prurit. Schimbarea continuă prin rotaţie a locurilor de injectare în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice reduce riscul de apariţie a acestor reacţii. De regulă, aceste reacţii dispar pe parcursul câtorva zile, până la câteva săptămâni. În cazuri rare, reacţiile la locul de injectare pot necesita întreruperea administrării Actrapid.

Actrapid administrat în asociere cu pioglitazona

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina, în special la pacienţi cu factori de risc pentru insuficienţa cardiacă. Acest fapt trebuie reţinut atunci când se ia în considerare asocierea pioglitazonei cu Actrapid. Dacă se utilizează această asociere, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie oprit în cazul în care se manifestă o deteriorare a simptomelor cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Următoarele substanţe pot reduce necesarul de insulină al pacientului:

Medicamente antidiabetice orale, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta- adrenergice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), salicilaţi, steroizi anabolizanţi şi sulfonamide.

Următoarele substanţe pot creşte necesarul de insulină al pacientului:

Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni şi simpatomimetice, hormon de creştere şi danazol.

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei.

Octreotida/lanreotida poate atât reduce cât şi creşte necesarul de insulină.

Alcoolul etilic poate intensifica sau poate reduce efectul hipoglicemiant al insulinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există nici o restricţie legată de tratamentul cu insulină al diabetului zaharat în timpul sarcinii, deoarece insulina nu traversează bariera feto-placentară.

Atât hipoglicemia, cât şi hiperglicemia care apar în condiţii de control inadecvat al terapiei diabetului zaharat, cresc riscurile de malformaţii congenitale şi deces intrauterin. De aceea, se recomandă intensificarea controlului glicemiei şi monitorizarea pacientelor cu diabet zaharat atât în timpul sarcinii, cât şi în perioada de concepţie. Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în al doilea şi al treilea trimestru. În mod normal, după naştere, necesarul de insulină revine rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină.

Alăptarea

Tratamentul cu Actrapid al mamei care alăptează nu prezintă riscuri pentru sugar. Totuşi, poate fi necesară o ajustare a dozei de Actrapid.

Fertilitatea

Studiile privind efectele insulinei umane asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat nicio reacție adversă asupra fertilității.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă specială (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii de vehicule. Acest lucru este important mai ales pentru cei care au simptome de avertizare a

hipoglicemiei absente sau de intensitate mică sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor trebuie reconsiderată.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cea mai frecventă reacţia adversă întâlnită în cursul tratamentului este hipoglicemia. Frecvenţa cu care apare hipoglicemia variază cu grupul de pacienţi, doze şi nivelul de control glicemic, vezi mai jos Descrierea reacțiilor adverse selectate.

La iniţierea tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de refracţie, edeme şi reacţii la locul injectării (durere, eritem, urticarie, inflamație, echimoză, edem și prurit la nivelul locului de injectare). De regulă, aceste reacții sunt de natură tranzitorie. Îmbunătăţirea rapidă a controlului glicemic se poate asocia cu neuropatie acută dureroasă, care de regulă, este reversibilă. Intensificarea tratamentului cu insulină urmată de îmbunătăţirea bruscă a controlului glicemic se poate asocia cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice, în timp ce îmbunătăţirea pe termen lung a controlului glicemic scade riscul de progresie a retinopatiei diabetice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse enumerate mai jos se bazează pe datele din studiile clinice şi sunt prezentate în funcţie de frecvenţă şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite după următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului

Mai puţin frecvente – urticarie, erupţie cutanată tranzitorie

imunitar

 

 

Foarte rare – Reacţii anafilactice*

 

 

Tulburări metabolice şi de

Foarte frecvente – Hipoglicemie*

nutriţie

 

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente – Neuropatie periferică (neuropatie

 

dureroasă)

 

 

Tulburări oculare

Mai puţin frecvente – Tulburări de refracţie

 

 

 

Foarte rare – Retinopatie diabetică

 

 

Afecţiuni cutanate şi ale

Mai puţin frecvente – Lipodistrofie*

ţesutului subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi la nivelul

Mai puţin frecvente – Reacţii la nivelul locului de administrare

locului de administrare

Mai puţin frecvente – Edem

*vezi Descrierea reacțiilor adverse selectate

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Reacţii anafilactice:

Apariţia reacţiilor de hipersensibilitate generalizată (incluzând erupţie cutanată tranzitorie generalizată, prurit, transpiraţii, tulburări gastro-intestinale, angioedem, dificultăţi la respiraţie, palpitaţii şi hipotensiune arterială) este foarte rară dar poate pune viaţa în pericol.

Hipoglicemia:

Hipoglicemia este cel mai frecvent raportată reacţie adversă. Poate surveni dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină. Hipoglicemia severă poate determina pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate avea ca rezultat afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale, sau chiar deces. Simptomele hipoglicemiei apar, de regulă, brusc. Acestea pot să includă transpiraţii reci, tegumente palide şi reci, fatigabilitate, nervozitate sau tremor, anxietate, senzaţie de oboseală sau slăbiciune neobişnuită, confuzie, dificultăţi de concentrare, somnolenţă, senzaţie exagerată de foame, tulburări de vedere, cefalee, greaţă şi palpitaţii.

În studiile clinice, frecvenţa hipoglicemiei variază cu grupul de pacienţi, doze şi nivelul de control glicemic.

Lipodistrofia:

Lipodistrofia (inclusiv lipohipertrofia, lipodistrofia) poate să apară la nivelul locului de injectare. Schimbarea continuă a locurilor de injectare în cadrul unei regiuni reduce riscul de apariţie a acestor reacţii.

Copii şi adolescenţi

Pe baza experienţei după punerea pe piaţă şi din studiile clinice, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la copii şi adolescenţi, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa din populaţia generală.

Alte grupe speciale de pacienţi

Pe baza experienţei după punerea pe piaţă şi din studiile clinice, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la pacienţii vârstnici şi pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa din populaţia generală.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

Un supradozaj specific cu insulină nu poate fi definit, totuşi, hipoglicemia se poate dezvolta pe parcursul unor etape secvenţiale, dacă se administrează doze mult prea mari faţă de necesarul pacientului:

Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrarea orală de glucoză sau produse care conţin zahăr. De aceea, se recomandă ca pacienţii cu diabet zaharat să aibă întotdeauna asupra lor produse care conţin zahăr.

Episoadele hipoglicemice severe, când pacientul devine inconştient, pot fi tratate fie prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon (0,5-1 mg) de către o persoană instruită adecvat, fie prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personalul medical. Dacă pacientul nu răspunde la glucagon în decurs de 10-15 minute trebuie administrată glucoză intravenos.

După recăpătarea conştienţei, pentru a preveni recăderile, este recomandată administrarea orală de carbohidraţi.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat. Insuline şi analogi cu acţiune rapidă, insulină (umană), injectabile. Cod ATC: A10AB01.

Mecanism de acţiune şi efecte farmacodinamice

Efectul insulinei de scădere a glicemiei se datorează facilitării pătrunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare şi adipoase, precum şi inhibării simultane a formării glucozei în ficat.

Un studiu clinic efectuat într-o singură unitate de terapie intensivă unde se tratează hiperglicemia (glicemie peste 10 mmol/l) la 204 pacienţi cu diabet zaharat şi 1344 pacienţi fără diabet zaharat la care s-au efectuat intervenţii chirurgicale majore, a evidenţiat că glicemia normală (4,4-6,1 mmol/l) indusă prin administrarea intravenoasă de Actrapid a redus mortalitatea cu 42% (8% faţă de 4,6%).

Actrapid este o insulină cu acţiune rapidă.

Debutul acţiunii apare în ½ oră, atinge un efect maxim în 1,5-3,5 ore şi are o durată de aproximativ 7-8 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Insulina are un timp de înjumătăţire plasmatică de câteva minute. Ca urmare, profilul acţiunii în timp al unui preparat insulinic este determinat numai de caracteristicile sale de absorbţie.

Acest proces este influenţat de mai mulţi factori (de exemplu doza de insulină, calea şi locul administrării, grosimea stratului adipos subcutanat, tipul diabetului zaharat). De aceea, farmacocinetica preparatelor de insulină prezintă variaţii intra- şi interindividuale semnificative.

Absorbţie

Concentraţia plasmatică maximă a Actrapid este atinsă în 1,5-2,5 ore de la administrarea subcutanată.

Distribuţie

Nu s-a observat formarea de legături puternice cu proteinele plasmatice, cu excepţia anticorpilor insulinici circulanţi (dacă sunt prezenţi).

Metabolism

S-a raportat că insulina umană este degradată de insulin-protează sau enzime de degradare a insulinei şi posibil de izomeraza protein-disulfit. A fost propus pentru molecula de insulină umană un număr de locuri de clivaj (hidroliză); nici unul dintre metaboliţii formaţi în urma hidrolizei nu sunt activi.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este determinat de rata de absorbţie din ţesutul subcutanat. De aceea, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) este o măsură a absorbţiei mai mult decât eliminarea per se a insulinei din plasmă (în sânge insulina are un t1/2 de câteva minute). Studiile au evidenţiat un t1/2 de aproximativ 2-5 ore.

Copii şi adolescenţi

Profilul farmacocinetic al Actrapid a fost studiat la un număr mic (n=18) de copii cu diabet zaharat (vârsta cuprinsă între 6-12 ani) şi adolescenţi (vârsta cuprinsă între 13-17 ani). Datele sunt limitate, dar au sugerat că profilul farmacocinetic la copii şi adolescenţi poate fi similar cu cel al adulţilor. Totuşi, au fost înregistrate diferenţe ale Cmax între grupele de vârstă, ceea ce subliniază importanţa stabilirii individuale a dozei insulinei umane.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltare.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Clorură de zinc

Glicerol

Metacrezol

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Preparatele de insulină pot fi adăugate numai acelor compuşi cu care se ştie că sunt compatibile. Medicamentele adăugate la soluţia de insulină pot produce degradarea acesteia, de exemplu, dacă conţin tioli sau sulfiţi.

6.3 Perioada de valabilitate

Înainte de deschidere: 30 de luni.

În timpul utilizării sau când este păstrat ca rezervă: Medicamentul poate fi păstrat maximum 6 săptămâni. A se păstra la temperaturi sub 30°C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Înainte de deschidere: A se păstra la frigider (2°C 8°C). A nu se congela.

În timpul utilizării sau când este păstrat ca rezervă: A se păstra la temperaturi sub 30°C. A nu se păstra la frigider sau la congelator.

A se ţine InnoLet acoperit cu capacul, pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cartuş (din sticlă tip I) cu piston din (bromobutil) şi dop de cauciuc (bromobutil /poliizopren) care conține 3 ml soluție injectabilă în stilou preumplut multidoză, de unică folosinţă, din polipropilenă.

Mărimea ambalajului: 1, 5 şi 10 stilouri injectoare (pen-uri) preumplute. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Acele şi Actrapid InnoLet sunt pentru utilizare individuală. Cartuşul nu trebuie reumplut. Medicamentul nu trebuie utilizat dacă soluţia nu este limpede, incoloră şi apoasă.

Actrapid care a fost congelat nu trebuie folosit.

Pacientul trebuie instruit să arunce acele şi seringile după fiecare injectare.

În caz de urgenţă la pacienţii care utilizează Actrapid (spitalizare sau funcţionare defectuoasă a stiloului injector (pen) preumplut), Actrapid poate fi extras cu o seringă pentru insulină U100 din InnoLet.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S

Novo Allé

DK-2880 Bagsværd

Danemarca

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/02/230/010

EU/1/02/230/011

EU/1/02/230/012

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 07 octombrie 2002

Data ultimei reînnoiri: 18 septembrie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Actrapid FlexPen 100 unităţi internaţionale/ml soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

1 stilou injector preumplut conţine 3 ml echivalent la 300 unităţi internaţionale. 1 ml soluţie conţine insulină umană* 100 unităţi internaţionale (echivalent la 3,5 mg).

*Insulina umană este obţinută pe Saccharomyces cerevisiae prin tehnologie ADN recombinant.

Excipient cu efect cunoscut:

Actrapid conține sodiu (23 mg) mai puțin de 1 mmol pe doză adică practic Actrapid „nu conține sodiu”.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţia este limpede, incoloră şi apoasă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Actrapid este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Potenţa insulinei umane este exprimată în unităţi internaţionale.

Doza de Actrapid este individuală şi stabilită în concordanţă cu necesităţile pacientului. Poate fi utilizat în asociere cu insuline cu acţiune intermediară sau prelungită, înainte de o masă sau o gustare.

Necesarul individual de insulină este cuprins, de regulă, între 0,3 şi 1,0 unitate internaţională/kg şi zi. Ajustarea dozei poate fi necesară în cazul în care pacienţii cresc activitatea fizică, îşi modifică dieta obişnuită sau în timpul afecțiunilor asociate.

Grupuri speciale de pacienţi

Vârstnici (cu vârsta ≥ 65 de ani)

Actrapid poate fi administrat la pacienţii vârstnici.

La pacienții vârstnici, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată mai des iar dozele de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesitaţile individuale.

Insuficienţă renală şi hepatică

Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacientului.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată mai des iar dozele de insulină trebuie ajustate în funcţie de necesităţile individuale.

Copii şi adolescenţi

Actrapid poate fi utilizat la copii şi adolescenţi.

Trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină

În cazul în care se face trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină, poate fi necesară ajustarea dozei de Actrapid şi a dozei de insulină bazală.

În timpul transferului şi în primele săptămâni după acesta, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Actrapid este o insulină umană cu acţiune rapidă şi poate fi utilizat în asociere cu medicamente pe bază de insulină cu acţiune intermediară sau prelungită.

Actrapid se administrează injectabil subcutanat în peretele abdominal, în coapsă, regiunea fesieră sau deltoidiană. Injectarea într-un pliu cutanat reduce riscul injectării intramusculare accidentale.

Acul trebui ţinut sub piele cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că întreaga doză este injectată. Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice. Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie mai rapidă față de alte locuri de injectare. Durata acţiunii variază în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi nivelul de activitate fizică.

O injecţie trebuie urmată în decurs de 30 minute de o masă sau de o gustare care conţine carbohidraţi.

Din cauza riscului de precipitare în cateterele pompelor, Actrapid nu trebuie utilizat în pompe de insulină cu administrare în perfuzie subcutanată continuă.

Administrare cu FlexPen

Actrapid FlexPen este un stilou injector preumplut destinat utilizării împreună cu acele de unică folosinţă NovoFine sau NovoTwist de maxim 8 mm lungime. FlexPen poate elibera 1-60 unităţi, în trepte de câte 1 unitate.

Actrapid FlexPen este însoţit de prospectul pentru pacient care conţine instrucţiuni detaliate pentru folosire, care trebuie urmate.

Administrare intravenoasă

Dacă este necesar, Actrapid poate fi administrat intravenos. Aceasta trebuie efectuată de către personal medical de specialitate.

Pentru administrarea intravenoasă, sistemele de perfuzare cu Actrapid la concentraţii de insulină umană de la 0,05 unităţi internaţionale/ml la 1,0 unitate internaţională/ml, în soluţii perfuzabile de clorură de sodiu 0,9%, glucoză 5% sau 10%, inclusiv clorură de potasiu 40 mmol/l şi utilizând pungi de perfuzie din polipropilenă, sunt stabile 24 ore la temperatura camerei. Deşi stabilă în timp, o anumită cantitate de insulină va fi adsorbită iniţial la suprafaţa materialului din care este confecţionată punga de perfuzie. Monitorizarea glicemiei este necesară în timpul perfuziei cu insulină.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Înainte de a călători în zonele cu fus orar diferit, pacientul trebuie să ceară sfatul medicului deoarece aceasta poate însemna faptul că pacientul va trebui să îşi administreze insulina şi să consume alimente la ore diferite.

Hiperglicemie

Utilizarea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special în cazul diabetului zaharat de tip 1, poate cauza hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică.

De obicei, primele simptome de hiperglicemie apar treptat pe parcursul câtorva ore sau zile. Ele includ sete, poliurie, greaţă, vărsături, somnolenţă, tegumente uscate şi eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului şi respiraţie cu miros de acetonă. În diabetul zaharat de tip 1, evenimente hiperglicemice netratate duc eventual la cetoacidoză diabetică, potenţial letală.

Hipoglicemie

Omiterea unei mese sau efectuarea unui efort fizic intens poate cauza hipoglicemie.

În cazul în care doza de insulină este prea mare faţă de necesar poate să apară hipoglicemia. În caz de hipoglicemie sau dacă este suspectată o hipoglicemie, nu trebuie administrat Actrapid . După stabilizarea glicemiei pacientului, trebuie luată în considerare ajustarea dozei (vezi pct. 4.8 şi 4.9).

Pacienţii la care controlul glicemiei este îmbunătăţit substanţial, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot constata o schimbare a simptomelor obişnuite de avertizare a hipoglicemiei şi ca urmare trebuie sfătuiţi în acest sens. De obicei, la pacienţii cu diabet zaharat care a debutat cu mult timp în urmă, simptomele de avertizare pot să dispară.

Afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi stările febrile cresc, de obicei, necesarul de insulină al pacienţilor. Afecţiunile concomitente ale rinichilor, ficatului sau cele ale glandelor suprarenale, hipofizei sau tiroidei pot necesita modificări ale dozei de insulină.

Când se schimbă tipul de insulină administrată pacienţilor cu un altul, simptomele precoce de avertizare a hipoglicemiei se pot modifica sau pot deveni mai puţin pronunţate faţă de cele prezentate sub tratamentul cu insulina anterioară.

Trecerea de la alte medicamente pe bază de insulină

Înlocuirea la un pacient a tipului sau mărcii de insulină trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă. Schimbarea concentraţiei, mărcii (fabricantului), tipului, originii (insulină animală, insulină umană sau analog de insulină) şi/sau metodei de fabricaţie (tehnologie ADN recombinant faţă de insulina de origine animală) pot face necesare modificări ale dozei. La pacienţii la care s-a înlocuit un alt tip de insulină cu Actrapid poate fi necesară creşterea frecvenţei administrărilor sau o modificare a dozelor faţă de insulinele utilizate în mod obişnuit. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.

Reacţii la locul de injectare

Similar oricărui tratament cu insulină, pot apărea reacţii la locul de injectare, care includ: durere, eritem, urticarie, inflamaţie, echimoză, tumefacţie şi prurit. Schimbarea continuă prin rotaţie a locurilor de injectare în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice reduce riscul de apariţie a acestor reacţii. De regulă, aceste reacţii dispar pe parcursul câtorva zile, până la câteva săptămâni. În cazuri rare, reacţiile la locul de injectare pot necesita întreruperea administrării Actrapid.

Actrapid administrat în asociere cu pioglitazona

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina, în special la pacienţi cu factori de risc pentru insuficienţa cardiacă. Acest fapt trebuie reţinut atunci când se ia în considerare asocierea pioglitazonei cu Actrapid. Dacă se utilizează această asociere, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie oprit în cazul în care se manifestă o deteriorare a simptomelor cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Se cunoaşte faptul că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei.

Următoarele substanţe pot reduce necesarul de insulină al pacientului:

Medicamente antidiabetice orale, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta- adrenergice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), salicilaţi, steroizi anabolizanţi şi sulfonamide.

Următoarele substanţe pot creşte necesarul de insulină al pacientului:

Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, simpatomimetice, hormon de creştere şi danazol.

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei.

Octreotida/lanreotida poate atât reduce cât şi creşte necesarul de insulină.

Alcoolul etilic poate intensifica sau poate reduce efectul hipoglicemiant al insulinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există nici o restricţie legată de tratamentul cu insulină al diabetului zaharat în timpul sarcinii, deoarece insulina nu traversează bariera feto-placentară.

Atât hipoglicemia, cât şi hiperglicemia care apar în condiţii de control inadecvat al terapiei diabetului zaharat cresc riscurile de malformaţii congenitale şi deces intrauterin. De aceea, se recomandă intensificarea controlului glicemiei şi monitorizarea a pacientelor cu diabet zaharat atât în timpul sarcinii, cât şi în perioada de concepţie. Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în al doilea şi al treilea trimestru. După naştere, în mod normal, necesarul de insulină revine rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină.

Alăptarea

Tratamentul cu Actrapid al mamei care alăptează nu prezintă riscuri pentru sugar. Totuşi, poate fi necesară o ajustare a dozei de Actrapid.

Fertilitatea

Studiile privind efectele insulinei umane asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat nicio reacție adversă asupra fertilității.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă specială (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii de vehicule. Acest lucru este important mai ales pentru cei care au simptome de avertizare a hipoglicemiei absente sau de intensitate mică sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea privind conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor trebuie reconsiderată.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia este reacţia adversă cea mai frecventă în cursul tratamentului. Frecvenţa cu care apare hipoglicemia variază cu grupul de pacienţi, doze şi nivelul de control glicemic, vezi mai jos Descrierea reacțiilor adverse selectate.

La iniţierea tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de refracţie şi edeme şi reacţii la locul injectării generalizată (durere, erupţie cutanată tranzitorie, iritaţii, inflamaţii, hematoame, tumefacţii, prurit la locul de injectare). Acestea sunt, de regulă, tranzitorii. Îmbunătăţirea rapidă a controlului glicemic se poate asocia cu neuropatie acută dureroasă, care este, de regulă, reversibilă. Intensificarea tratamentului cu insulină urmată de îmbunătăţirea bruscă a controlului glicemic se poate asocia cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice, în timp ce îmbunătăţirea pe termen lung a controlului glicemic scade riscul de progresie a retinopatiei diabetice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse enumerate mai jos se bazează pe datele din studiile clinice şi sunt prezentate în funcţie de frecvenţă şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite după următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului

Mai puţin frecvente – urticarie, erupţie cutanată tranzitorie

imunitar

 

 

Foarte rare – Reacţii anafilactice*

 

 

Tulburări metabolice şi de

Foarte frecvente – Hipoglicemie*

nutriţie

 

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente – Neuropatie periferică (neuropatie

 

dureroasă)

 

 

Tulburări oculare

Mai puţin frecvente – Tulburări de refracţie

 

 

 

Foarte rare – Retinopatie diabetică

 

 

Afecţiuni cutanate şi ale

Mai puţin frecvente – Lipodistrofie*

ţesutului subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi la nivelul

Mai puţin frecvente – Reacţii la nivelul locului de administrare

locului de administrare

Mai puţin frecvente – Edem

*vezi Descrierea reacțiilor adverse selectate

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Reacţii anafilactice:

Apariţia reacţiilor de hipersensibilitate generalizată (incluzând erupţie cutanată tranzitorie generalizată, prurit, transpiraţii, tulburări gastro-intestinale, angioedem, dificultăţi la respiraţie, palpitaţii şi hipotensiune arterială) este foarte rară dar poate pune viaţa în pericol.

Hipoglicemia:

Hipoglicemia este cel mai frecvent raportată reacţie adversă. Poate surveni dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină. Hipoglicemia severă poate determina pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate avea ca rezultat afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale, sau chiar deces. Simptomele hipoglicemiei apar, de regulă, brusc. Acestea pot să includă transpiraţii reci, tegumente palide şi reci, fatigabilitate, nervozitate sau tremor, anxietate, senzaţie de oboseală sau slăbiciune neobişnuită, confuzie, dificultăţi de concentrare, somnolenţă, senzaţie exagerată de foame, tulburări de vedere, cefalee, greaţă şi palpitaţii.

În studiile clinice, frecvenţa hipoglicemiei variază cu grupul de pacienţi, doze şi nivelul de control glicemic.

Lipodistrofia:

Lipodistrofia (inclusiv lipohipertrofia, lipodistrofia) poate să apară la nivelul locului de injectare. Schimbarea continuă a locurilor de injectare în cadrul unei regiuni reduce riscul de apariţie a acestor reacţii.

Copii şi adolescenţi

Pe baza experienţei după punerea pe piaţă şi din studiile clinice, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la copii şi adolescenţi, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa din populaţia generală.

Alte grupe speciale de pacienţi

Pe baza experienţei după punerea pe piaţă şi din studiile clinice, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la pacienţii vârstnici şi pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa din populaţia generală.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

Un supradozaj specific cu insulină nu poate fi definit, totuşi, hipoglicemia se poate dezvolta pe parcursul unor etape secvenţiale, dacă se administrează doze mult prea mari faţă de necesarul pacientului:

Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrarea orală de glucoză sau produse care conţin zahăr. De aceea, se recomandă ca pacienţii cu diabet zaharat să aibă întotdeauna asupra lor produse care conţin zahăr.

Episoadele hipoglicemice severe, când pacientul devine inconştient, pot fi tratate fie prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon (0,5-1 mg) de către o persoană instruită adecvat, fie prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personalul medical. Dacă pacientul nu răspunde la glucagon în decurs de 10-15 minute trebuie administrată glucoză intravenos.

După recăpătarea conştienţei, pentru a preveni recăderile, este recomandată administrarea orală de carbohidraţi.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat. Insuline şi analogi cu acţiune rapidă, insulină (umană), injectabile. Cod ATC: A10AB01.

Mecanism de acţiune şi efecte farmacodinamice

Efectul insulinei de scădere a glicemiei se datorează facilitării pătrunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare şi adipoase, precum şi inhibării simultane a formării glucozei în ficat.

Un studiu clinic efectuat într-o singură unitate de terapie intensivă unde se tratează hiperglicemia (glicemie peste 10 mmol/l) la 204 pacienţi cu diabet zaharat şi 1344 pacienţi fără diabet zaharat la care s-au efectuat intervenţii chirurgicale majore, a evidenţiat că glicemia normală (4,4-6,1 mmol/l) indusă prin administrarea intravenoasă de Actrapid a redus mortalitatea cu 42% (8% faţă de 4,6%).

Actrapid este o insulină cu acţiune rapidă.

Debutul acţiunii apare în ½ oră, atinge un efect maxim în 1,5-3,5 ore şi are o durată de aproximativ 7-8 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Insulina are un timp de înjumătăţire plasmatică de câteva minute. Ca urmare, profilul acţiunii în timp al unui preparat insulinic este determinat numai de caracteristicile sale de absorbţie.

Acest proces este influenţat de mai mulţi factori (de exemplu doza de insulină, calea şi locul administrării, grosimea stratului adipos subcutanat, tipul diabetului zaharat). De aceea, farmacocinetica preparatelor de insulină prezintă variaţii intra- şi interindividuale semnificative.

Absorbţie

Concentraţia plasmatică maximă a Actrapid este atinsă în 1,5-2,5 ore de la administrarea subcutanată.

Distribuţie

Nu s-a observat formarea de legături puternice cu proteinele plasmatice, cu excepţia anticorpilor insulinici circulanţi (dacă sunt prezenţi).

Metabolism

S-a raportat că insulina umană este degradată de insulin-protează sau enzime de degradare a insulinei şi posibil de izomeraza protein-disulfit. A fost propus pentru molecula de insulină umană un număr de locuri de clivaj (hidroliză); nici unul dintre metaboliţii formaţi în urma hidrolizei nu sunt activi.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este determinat de rata de absorbţie din ţesutul subcutanat. De aceea, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) este o măsură a absorbţiei mai mult decât eliminarea per se a insulinei din plasmă (în sânge insulina are un t1/2 de câteva minute). Studiile au evidenţiat un t1/2 de aproximativ 2-5 ore.

Copii şi adolescenţi

Profilul farmacocinetic al Actrapid a fost studiat la un număr mic (n=18) de copii cu diabet zaharat (vârsta cuprinsă între 6-12 ani) şi adolescenţi (vârsta cuprinsă între 13-17 ani). Datele sunt limitate, dar au sugerat că profilul farmacocinetic la copii şi adolescenţi poate fi similar cu cel al adulţilor. Totuşi,

au fost înregistrate diferenţe ale Cmax între grupele de vârstă, ceea ce subliniază importanţa stabilirii individuale a dozei insulinei umane.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltare.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Clorură de zinc

Glicerol

Metacrezol

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Preparatele de insulină pot fi adăugate numai acelor compuşi cu care se ştie că sunt compatibile. Medicamentele adăugate la soluţia de insulină pot produce degradarea acesteia, de exemplu, dacă conţin tioli sau sulfiţi.

6.3 Perioada de valabilitate

Înainte de deschidere: 30 de luni.

În timpul utilizării sau când este păstrat ca rezervă: Medicamentul poate fi păstrat maximum 6 săptămâni. A se păstra la temperaturi sub 30°C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Înainte de deschidere: A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

În timpul utilizării sau când este păstrat ca rezervă: A se păstra la temperaturi sub 30°C. A nu se păstra la frigider sau la congelator.

A se păstra FlexPen acoperit cu capacul, pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cartuş (sticlă tip I) cu piston din (bromobutil) şi dop de cauciuc (bromobutil /poliizopren) care conține 3 ml soluție injectabilă în stilou preumplut multidoză, de unică folosinţă, din polipropilenă.

Mărimea ambalajului: 1, 5 şi 10 stilouri injectoare (pen-uri) preumplute. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Acele şi Actrapid FlexPen sunt pentru utilizare individuală. Cartuşul nu trebuie reumplut.

Medicamentul nu trebuie utilizat dacă soluţia nu este limpede, incoloră şi apoasă.

Actrapid care a fost congelat nu trebuie utilizat.

Pacientul trebuie instruit să arunce acele şi seringile după fiecare injectare.

În caz de urgenţă la pacienţii care utilizează Actrapid (spitalizare sau funcţionare defectuoasă a stiloului injector (pen) preumplut), Actrapid poate fi retras cu o seringă pentru insulină U100 din FlexPen.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S

Novo Allé

DK-2880 Bagsværd

Danemarca

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/02/230/013

EU/1/02/230/014

EU/1/02/230/015

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 07 octombrie 2002

Data ultimei reînnoiri: 18 septembrie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 26581

    medicamente prescrise enumerate