Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Amyvid (florbetapir (18F)) – Rezumatul caracteristicilor produsului - V09AX05

Updated on site: 05-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiAmyvid
Cod ATCV09AX05
Substanţăflorbetapir (18F)
ProducătorEli Lilly Nederland B.V.

Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite identificarea rapidă a informaţiilor noi de siguranţă. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţii adverse suspectate. Vezi pct. 4.8 pentru modul de raportare a reacţiilor adverse.

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Amyvid 800 MBq/mL soluţie injectabilă

Amyvid 1900 MBq/mL soluţie injectabilă

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Amyvid 800 MBq/mL soluţie injectabilă

Fiecare mL de soluţie injectabilă conţine florbetapir (18F) 800 MBq, la data şi ora calibrării (DoC). Activitatea asigurată de un flacon variază între 800 MBq şi 12000 MBq, la data şi ora calibrării.

Amyvid 1900 MBq/mL soluţie injectabilă

Fiecare mL de soluţie injectabilă conţine florbetapir (18F) 1900 MBq, la data şi ora calibrării (DoC). Activitatea asigurată de un flacon variază între 1900 MBq şi 28500 MBq, la data şi ora calibrării.

Fluorul(18F) se descompune în oxigen stabil (18O) cu un timp de înjumătăţire de aproximativ

110 minute printr-o emisie pozitronică de 634 keV, urmată de o radiaţie fotonică de anihilare de

511 keV.

Excipient/Excipienți cu efect cunoscut:

Acest medicament conţine etanol 79 mg/mL şi sodiu până la 37 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţie transparentă, incoloră.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Acest medicament este utilizat doar pentru diagnosticare.

Amyvid este un produs radio-farmaceutic indicat pentru tomografia prin emisie de pozitroni (PET) a densităţii neuronale de beta-amiloid la nivelul creierului pacienţilor adulţi cu afecţiune cognitivă care sunt testaţi pentru boala Alzeihmer (AD) şi alte cauze de afecţiune cognitivă. Amyvid trebuie utilizat împreună cu o evaluare clinică.

O scanare negativă indică faptul că există plăci dispersate sau că nu există deloc plăci, fapt care nu poate reprezenta un diagnostic relevant pentru AD. Pentru limitările privind interpretarea unei scanări pozitive, vezi punctele 4.4 şi 5.1.

4.2Doze şi mod de administrare

Amyvid va fi utilizat numai de personalul calificat care deţine autorizaţie guvernamentală pentru administrarea şi gestionarea radionuclizilor, într-un cadru clinic stabilit.

Scanarea PET cu florbetapir (18F) trebuie solicitată de medicii specializaţi în abordarea terapeutică a tulburărilor neuro-degenerative.

Imaginile obţinute cu Amyvid trebuie interpretate doar de către specialişti instruiţi în interpretarea imaginilor PET cu florbetapir (18F). O scanare recentă co-înregistrată a pacientului, de tip tomografie computerizată (CT) sau rezonanţă magnetică (MR), efectuată pentru a obţine o imagine combinată PET-CT sau PET-MR este recomandată atunci când nu este certă locaţia materiei cenuşii şi a limitei dintre materia cenuşie/albă în scanarea PET (vezi punctul 4.4. Interpretarea imaginii).

Doze

Activitatea recomandată pentru un adult cu greutatea de 70 kg este florbetapir (18F) 370 MBq. Volumul de soluţie administrată injectabil nu va fi mai mic de 1 mL şi nu va depăşi 10 mL.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Nu se recomandată o ajustare a dozei în funcţie de vârstă.

Insuficienţă renală şi insuficienţă hepatică

Se va acorda o atenţie specială activităţii ce va fi administrată, având în vedere că există posibilitatea unei expuneri mari la radiaţii la aceşti pacienţi. Vezi punctul 4.4.

Nu s-au realizat studii complexe privind schema terapeutică şi ajustarea dozelor medicamentului la grupele de pacienţi sănătoşi şi grupele speciale de pacienţi. Farmacocinetica florbetapirului (18F) la pacienţii cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică nu a fost caracterizată.

Copii și adolescenți

Utilizarea Amyvid la copii și adolescent nu este relevantă.

Mod de administrare

Pentru administrare intravenoasă.

Pentru administrare de doze repetate.

Activitatea florbetapirului (18F) trebuie măsurată cu un activimetru (calibrator de dozare) chiar

înainte de injectare.

Doza este administrată prin injecţie intravenoasă în bolus, urmată de administrarea de soluţie de clorură de sodiu 9 mg/mL (0,9%), pentru a asigura utilizarea completă a dozei.

Injectarea Amyvid printr-un cateter intravenos scurt (de aproximativ 4 cm sau mai puţin) reduce la minim riscul de adsorbţie a substanţei active la nivelul cateterului.

Injectarea florbetapirului (18F) trebuie să se facă intravenos, pentru a evita iradierea determinată de extravazarea locală, precum şi artefactele de imagistică.

Obţinerea imaginii

O imagine PET de 10 minute se poate obţine începând cu aproximativ 30 - 50 minute după administrarea intravenoasă de Amyvid. Pacienţii vor sta în poziţie de supinaţie, cu capul poziţionat astfel încât creierul să fie în poziţie centrală, inclusiv cerebelul, în câmpul de vizualizare al PET. Se

poate reduce mişcarea capului utilizând bandă sau alte dispozitive flexibile de fixare a capului.

Reconstrucţia va include corecţia atenuării cu dimensiuni rezultate ale pixelilor transaxiali între 2,0 şi

3,0 mm.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţii menţionaţi la punctul 6.1.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Justificare individuală a raportului beneficiu/risc

Pentru fiecare pacient, expunerea la radiaţii trebuie justificată de un posibil beneficiu. Activitatea administrată trebuie, în orice caz, să fie cât mai mică posibil pentru a obţine informaţiile de diagnosticare necesare.

Insuficienţă renală şi insuficienţă hepatică

Se va acorda atenţie specială raportului beneficiu/risc la aceşti pacienţi, deoarece este posibilă expunerea mare la radiaţii. Florbetapirul (18F) este excretat în special prin sistemul hepatobiliar, iar pacienţii cu insuficienţă hepatică prezintă potenţial de expunere mare la radiaţii. Vezi punctul 4.2.

Copii şi adolescenţi

Pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi, vezi pct. 4.2 sau 5.1.

Interpretarea imaginilor obţinute cu Amyvid

Imaginile obţinute cu Amyvid trebuie interpretate doar de specialişti în interpretarea imaginilor PET cu florbetapir (18F). O scanare negativă indică dispersarea plăcilor sau lipsă a densităţii plăcilor corticale de beta amiloid. O scanare pozitivă indică o densitate între moderată şi frecventă. S-au observat erori de interpretare a imaginilor în estimarea densităţii plăcilor cerebrale nevritice de beta amiloid, inclusiv rezultate fals negative.

Evaluarea imaginilor se va face sub orientare transaxială în principal, cu acces, dacă este cazul, la planurile sagitale şi coronale. Se recomandă ca evaluarea imaginilor să includă toate secţiunile transaxiale ale creierului folosind o scală alb-negru cu intensitatea maximă a acesteia setată la intensitatea maximă a pixelilor care reproduc activitatea cerebrală.

Interpretarea imaginii ca negativă sau pozitivă se realizează comparând vizual activitatea la nivelul materiei cenuşii cu activitatea materiei albe adiacente (vezi Figura 1).

Scanările negative denotă o activitate intensă la nivelul materiei albe comparativ cu cea cenuşie, creând un contrast cenuşiu-alb clar. Scanările pozitive vor avea:

a)Două sau mai multe zone cerebrale (fiecare mai mare decât un girus cortical) în care contrastul cenuşiu-alb este redus sau absent. Aceasta este cel mai frecvent rezultat al unei scanări pozitive;

b)Una sau mai multe zone în care activitatea la nivelul materiei cenuşii este intensă şi depăşeşte în mod clar activitatea la nivelul materiei albe adiacente.

Figura 1: Cazurile de imagini PET obţinute cu Amyvid care indică exemple de scanări negative (cele două rânduri de sus) şi scanări pozitive (cele două rânduri de jos). Panourile de la stânga la dreapta indică secţiunile sagitale, coronale şi transversale ale imaginii PET. Ultimul panou din dreapta indică o imagine mărită a zonei creierului în casetă. Cele două săgeţi de sus indică un contrast cenuşiu-alb normal păstrat, cu activitate corticală mai mică decât cea a materiei albe adiacente. Cele două săgeţi de jos indică zone cu contrast cenuşiu-alb redus, care este comparabil cu activitatea materiei albe adiacente.

Utilizarea adjuvantă a informațiilor cantitative pentru interpretarea imaginii:

Informațiile cantitative amiloid PET ar trebui utilizate ca adjuvant doar de către personal pregătit în aplicarea informațiilor cantitative pentru îmbunătățirea interpretării imaginii vizuale, care va recomanda și programele software potrivite pentru aceste metode. Încorporarea informațiilor cantitative generate de software pentru cuantificarea imaginilor CE-marcate ca metoda adjuvantă interpretării vizuale poate îmbunătăți acuratețea rezultatelor. Personalul trebuie să interpreteze vizual imaginea și apoi să facă verificări cantitative conform instrucțiunilor producătorului, inclusiv asigurarea calității acestui process și să compare rezultatele cantitative cu valorile standard medii ale imaginilor negative și positive. Dacă rezultatele cantitative nu sunt corelate cu intepretarea vizuală inițială:

1.Verificați din nou normalizarea spațială și aranjarea scan-ului în șablon pentru a confirma acuratețea plasării zonelor de interes (ROI-regions of interest), urmăriți prezența LCR sau a țesutului osos în perimetrul ROI, și evaluați potențialul impact al atrofiei sau ventriculomegaliei asupra interpretării cantitative

2.Verificați din nou bazele determinării vizuale pozitive sau negative:

a.În cazul unei interpretări vizuale inițial pozitive pentru amiloid, dar cu cuantificare negativă trebuie apreciat dacă interpretarea pozitivă nu se datorează unei captări a substanței de constrast în alte zone decât regiunile de interes care ar putea contribui la modificarea valorii standardizate de captare medie a corticalei cerebrale (SUVR).

b.În cazul unei citiri inițiale vizuale amiloid negative, dar cu cuantificare pozitivă, examinați regiunile corespunzătoare zonelor de interes cu valori crescute ale SUVR pentru a determina dacă există o reducere a constrastului gri/alb în aceste zone.

3.Examinați regiunea cerebeloasă pentru a vă asigura de acuratețea stabilirii zonelor de interes și a nivelului contrastului gri/alb, care sunt considerate un standard pentru comparația vizuală cu cortexul. Luați în considerare posibilele anomalii structurale ce ar putea influența cuantificarea regiunii cerebeloase.

4.Realizați o interpretare finală a ultimei imagini obținute după urmarea pașilor 1-3 de mai sus.

Restricţii de utilizare

O scanare pozitivă nu stabileşte un diagnostic de AD, întrucât poate exista o depunere de plăci nevritice în materia cenuşie la vârstnicii asimptomatici şi în unele cazuri de demenţe neuro- degenerative (boala Alzheimer, demenţa cu corpi Lewy, demenţa asociată bolii Parkinson). Pentru restricţii de utilizare la pacienţii cu deficienţă cognitivă uşoară (MCI), vezi punctul 5.1.

Eficacitatea Amyvid în împiedicarea dezvoltării AD sau a răspunsului de monitorizare la terapie nu a fost stabilită (vezi punctul 5.1).

Unele scanări pot fi dificil de interpretat din cauza imaginii eronate, atrofiei cu un cordon cortical subţiat sau a estompării imaginii, ceea ce ar putea cauza erori de interpretare. Atunci când nu este certă localizarea materiei cenuşii şi a limitei dintre materiile cenuşie/albă pe scanarea PET şi când există o tomografie computerizată (CT) sau cu rezonanţă magnetică (MR) recentă, co-înregistrată, cel care interpretează va examina scanarea combinată PET-CT sau PET-MR pentru a clarifica raportul dintre radioactivitatea PET şi dispunerea anatomică a materiei cenuşii.

O asimilare mărită a fost identificată în structurile extra cerebrale, cum sunt glandele salivare, piele, muşchi şi oase în unele cazuri (vezi punctul 5.2). Examinarea imaginilor sagitale şi a imaginilor co- înregistrate CT sau MR poate ajuta la distingerea osului occipital de materia cenuşie occipitală.

După procedură

Contactul apropiat cu copii mici sau gravide trebuie restricţionat în primele 24 de ore de la injectare.

Atenţionări speciale

Conţinutul de sodiu este mai mare de 1 mmol (până la 37 mg pentru o doză). Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii care urmează un regim hiposodat.

Acest medicament conţine etanol (alcool etilic) 10% per volum, adică până la 790 mg pentru o doză, echivalent cu a 20 mL de bere sau 8 mL de vin pentru o doză.

Această cantitate poate fi nocivă la pacienţii alcoolici şi trebuie luate în considerare grupurile cu risc ridicat cum sunt gravidele, femeile care alăptează şi pacienţii cu boală hepatică sau epilepsie.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu au fost efectuate studii de interacţiune in vivo.

Studiile de legare efectuate in vitro nu au indicat o interferenţă a legării florbetapirului (18F)

la nivelul plăcilor de beta-amiloid în prezenţa altor medicamente uzuale administrate pacienţilor cu AD.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Femeile aflate la vârsta fertilă

Atunci când se intenţionează administrarea de medicamente radiofarmaceutice unei femei aflate la vârsta fertilă este important de stabilit dacă aceasta este gravidă sau nu. Orice femeie căreia i-a întârziat menstruaţia poate fi presupusă a fi gravidă, până când se dovedeşte contrariul. Dacă există dubii cu privire la o sarcină potenţială (dacă femeii i-a întârziat menstruaţia, dacă menstruaţia este foarte neregulată etc.), pacientei trebuie să i se ofere tehnici alternative, care nu utilizează radiaţia ionizantă (dacă există).

Sarcina

Procedurile care utilizează radionuclizi efectuate la gravide implică, de asemenea, o doză de radiaţie asupra fătului. Prin urmare, numai investigaţiile esenţiale vor fi efectuate în timpul sarcinii, atunci când beneficiul potenţial depăşeşte cu mult riscul la care sunt supuşi mama şi fătul.

Nu s-au efectuat studii la gravide. Nu s-au desfăşurat studii la animale pentru a investiga efectele cu privire la toxicitatea asupra funcţie de reproducere ale florbetapirului (18F) (vezi punctul 5.3).

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă florbetapirul (18F) este excretat în laptele uman în timpul alăptării. Înainte de a administra medicamente radio-farmaceutice unei femei care alăptează se va lua în considerare posibilitatea întârzierii administrării de radionuclide până la momentul în care aceasta întrerupe alăptatul şi alegerea celei mai adecvate categorii de medicamente radio-farmaceutice, ţinând cont de activitatea de excreţie în laptele uman. Dacă administrarea este considerată necesară, alăptarea va fi întreruptă timp de 24 de ore şi se va renunţa la alăptările la cerere.

Contactul apropiat cu copii mici trebuie restricţionat în primele 24 de ore de la injectare.

Fertilitate

Nu s-au realizat studii privind efectele asupra fertilităţii.

4.7Efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu sunt relevante.

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Reacţiile adverse au fost colectate în studiile clinice care au implicat 555 de subiecţi şi 665 de administrări de Amyvid soluţie injectabilă. Nu au fost raportate reacţii adverse grave la administrarea

Amyvid.

Lista reacţiilor adverse

Frecvenţa este definită după cum urmează foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă

necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Deşi în realitate reacţiile adverse pot apărea la frecvenţe mai mici decât cele indicate mai jos, dimensiunea bazei de date sursă nu a permis alocarea de categorii de frecvenţe mai mici decât categoria “mai puţin frecvente” (≥1/1000 şi

<1/100).

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee

Mai puţin frecvente: disgeuzie

Tulburări vasculare

Mai puţin frecvente: eritem

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvente: greaţă

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: prurit, urticarie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvente: iritaţie la locul injectării, reacţie la locul injectării (incluzând hemoragie la locul de injectare, iritaţie la locul de injectare şi durere la locul injectării).

Expunerea la radiaţia ionizantă este asociată cu inducerea de neoplasme şi cu potenţial de dezvoltare a malformaţiilor congenitale. Întrucât doza efectivă este 7 mSv când este administrată activitatea recomandată de florbetapir (18F) 370 MBq , este de aşteptat ca aceste reacţii adverse să survină cu o probabilitate redusă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Având în vedere cantitatea redusă de florbetapir (18F) în fiecare doză, nu se estimează că supradozajul va produce efecte farmacologice. În cazul administrării unei supradoze de radiaţii, doza absorbită de pacient trebuie redusă, acolo unde este posibil, prin creşterea eliminării radionuclizilor din corp prin micţiune şi defecare frecvente. Poate fi utilă estimarea dozei efective care a fost administrată.

5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diagnostic radio-farmaceutic, sistem nervos central, codul ATC: V09AX05

Mecanism de acţiune

Florbetapirul (18F) se fixează la nivelul plăcilor nevritice de beta amiloid. Studiile postmortem de evidenţiere a legării de substrat pe creiere afectate de BA, care au utilizat metodele neuropatologice tradiţionale de coloraţie, au demonstrat corelări cu semnificaţie statistică (p < 0,0001) între legarea in vitro a florbetapirului (18F) şi depunerea agregată de beta-amiloid. In vivo, la pacienţii cu boală în stadiu final corelaţia a fost evaluată comparând absorbţia florbetapirului (18F) în materia cenuşie corticală şi sarcina totală de beta amiloid, folosind anticorp antiamiloid 4G8 care lasă urme în beta

amiloidul găsit atât în plăcile nevritice, cât şi în plăcile difuze. Fixarea in vivo a florbetapirului (18F) de alte structuri de beta amiloid sau de alte structuri cerebrale sau receptori rămâne necunoscută.

Efecte farmacodinamice

În concentraţiile chimice reduse prezente în Amyvid, florbetapirul (18F) nu are o activitate farmacologică detectabilă.

În studiile clinice finalizate, asimilarea florbetapirului (18F) în 6 zone corticale cerebrale predefinite (precuneus, lob frontal, cortex cingular anterior, cortex cingular posterior, lob parietal şi lob temporal) a fost măsurată cantitativ, folosind valori standardizate de captare (SUV). Valorile medii de captare la nivel cortical VSC (raport VSC, comparativ cu cerebelul) sunt mai mari la pacienţii cu

BA în comparaţie cu subiecţii voluntari sănătoşi. La pacienţii cu BA, valorile medii ale raportului de captare la nivelul cortexului şi cerebelului, RVSC, arată creşteri substanţiale continue de la momentul zero la 30 de minute post-administrare, şi apoi doar modificări minore până la 90 de minute de la administrare. Nu au fost observate diferenţe în rezultatele SUVR la subiecţii cu AD care utilizează tratamente uzuale, faţă de cei netrataţi.

Eficacitate clinică

Un studiu pivot efectuat la 59 pacienţi cu boală în stadiu final a urmărit stabilirea eficacităţii Amyvid în diagnosticare, pentru detectarea densităţii plăcilor nevritice corticale (lipsă a plăcilor sau plăci dispersate comparativ cu densitate moderată sau frecventă). Rezultatele PET au fost comparate cu densitatea maximă a plăcilor nevritice, măsurată pe secţiunile de cortex frontal, temporal sau parietal la autopsierea pacientului în decurs de 24 luni de la scanarea PET. Stadiul cognitiv al subiecţilor nu a putut fi măsurat cu exactitate. La toţi cei 59 de subiecţi, o citire PET mascată, efectuată de către 5 medici specialişti în medicină nucleară, a determinat o sensibilitate a citirii de 92% la majoritatea (IÎ 95% : 78-98%) şi specificitate de 100% (IÎ 95%: 80-100%). Într-un studiu efectuat la 47 de voluntari tineri sănătoşi (<40 ani), la care s-a presupus lipsa plăcilor de beta amiloid, toate scanările PET cu Amyvid au fost negative.

Precizia şi specificitatea Amyvid de a detecta densitatea plăcilor nevritice corticale a fost investigată ulterior în două studii suplimentare, în care grupuri diferite de cititori au interpretat imaginile de la unii subiecţi urmăriţi până la autopsie în studiul pivot. Rezultatele pentru aceste studii au fost apropiate celor obţinute în studiul pivot. Acordul inter-evaluatori cu valori Fleiss kappa a variat între

0,75 şi 0,85.

Într-un studiu longitudinal, la 142 subiecţi (diagnosticaţi clinic cu MCI, AD sau normali cognitiv) s- au efectuat scanări PET cu florbetapir (18F) la momentul iniţial, aceştia fiind urmăriţi timp de 3 ani, pentru a evalua relaţia dintre imagistica obţinută cu Amyvid şi modificările observate în stadiul de diagnosticare.

Folosind diagnosticul clinic de bază ca standard de referinţă, valorile florbetapirului pentru performanţa diagnosticării (18F) PET sunt redate în tabelul de mai jos:

 

În concordanţă cu diagnosticul

În concordanţă cu

 

de DCU de la momentul iniţial

diagnosticul clinic de BA

Sensibilitate

N=51

N=31

19/51 = 37,3%

21/31 = 67,7%

Specificitate

(IÎ 95%: 24,1-51,9%)

(IÎ 95%: 51,3-84,2%)

Utilizând cazuri non-DCU

Utilizând cazuri non-BA

 

(cognitiv normal şi BA clinică)

(cognitiv normal şi DCU)

 

69/100 = 69,0%

91/120 = 75,8%

Raport de probabilitate

(IÎ 95%: 59,9-78,1%)

(IÎ 95%: 68,2-83,5%)

1,20 (IÎ 95%: 0,76-1,91 )

2,80 (IÎ 95%: 1,88-4,18)

pozitivă

 

 

Dintre pacienţii diagnosticaţi clinic cu MCI la începutul studiului, 9 (19%) au fost diagnosticaţi clinic după 36 luni cu AD. Dintre cei 17 pacienţi cu MCI care au prezentat o scanare PET pozitivă, 6 (35%) au fost diagnosticaţi cu probabilitate de AD după 36 luni, faţă de 3 (10%) din cei 30 care au avut o scanare negativă. Sensibilitatea scanării cu Amyvid în indicarea raportului de trecere de la DCU la BA la 9 cazuri de conversie a diagnosticului a fost de 66,7% (IÎ 95%: 35-88%), specificitatea la 38 cazuri de non-conversie a fost de 71,0% (IÎ 95%: 55-83%), iar raportul de probabilitate pozitivă a fost de 2,31 (IÎ 95%: 1,2-4,5). Designul studiului nu permite estimarea riscului de progresie de la DCU la BA clinic manifestă.

Utilizarea adjuvantă a informațiilor cantitative pentru interpretarea imaginii:

Fezabilitate și acuratețea software-ului utilizat în determinarea cantitativă CE-marcată ca metodă adjuvantă la interpretarea clinică calitativă a fost urmărită în 2 studii folosind 3 programe software comerciale disponibile pentru analizări cantitative. Personalul medical implicat a evaluat initial un set de 96 PET scan-uri, incluzând 46 de scan-uri Personalul interpretator participant a evaluat initial un set de 96 de PET scan-uri, incluzând 46 PET scan-uri analizate și prin necropsie, considerată „standardul de aur” , utilizând metoda citirii vizuale cantitative pentru a stabili momentul initial și li s-a solicitat apoi să re-citească aceleași scan-uri cu sau fără acces la programul informatic utilizat pentru interpretarea cantitativă. Participanții care au avut acces la informația cantitativă au prezentat o acuratețe a rezultatelor obținute, versus standardul reprezentat de necropsie, crescută de la 90.1% la baseline la 93.1% (valoarea p < 0.0001), fără a se observa reducerea sensibilității sau specificității.

Populaţie pediatrică

Agenţia Europeană a Medicamentului a renunţat la obligativitatea de a prezenta rezultatele studiilor efectuate cu Amyvid la toate subgrupurile de populaţie pediatrică, întrucât nu se intentează utilizarea la populaţia pediatrică.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Distribuţie

Florbetapirul (18F) este distribuit în organism în câteva minute de la administrarea injectabilă şi, ulterior, este metabolizat rapid.

Metabolizare

Asimilarea maximă la nivelul creierului a florbetapirului (18F) are loc în câteva minute de la administrarea injectabilă, fiind urmată de un clearance cerebral rapid în decursul primelor 30 de minute de la administrare. Organele care prezintă cea mai mare expunere sunt organele cu funcţii de eliminare, în special vezica biliară, ficatul şi intestinele.

La subiecții sănătoşi au fost evidenţiate valori relativ scăzute de reţinere a florbetapirului (18F) la nivelul cortexului şi cerebelului. Analizele regionale indică valori de reţinere uşor mai mari în zona caudală a cortexului, putamenului şi hipocampusului.Cel mai înalt nivel de absorbţie se regăseşte în regiunile compuse în principal din materie albă (punte şi centrul semioval). La subiecţii cu AD, regiunile corticale şi putamenul indică o absorbţie semnificativ mai mare comparativ cu grupul decontrol. La subiecţii cu AD, ca şi la cei din grupul de control, există o retenţie scăzută la nivelul cerebelului şi hipocampusului şi o retenţie mare la nivelul punţii şi centrului semioval.

Baza biofizică a retenţiei florbetapirului (18F) în materia albă din creierul uman viu nu poate fi definitiv explicată. S-a emis ipoteza că o eliminare mai lentă a substanţei radiofarmaceutice poate contribui la reţinerea la nivelul materiei albe, întrucât fluxul sanguin cerebral regional în materia albă este mai mic decât jumătate din cel de la nivelul întregului cortex. Absorbţia a fost identificată în unele cazuri şi în structurile extra-cerebrale, cum sunt scalp, glande salivare, muşchi şi oase craniene. Cauza acestei absorbţii nu este cunoscută, dar poate fi determinată de acumularea florbetapirului (18F) sau a oricăruia dintre metaboliţii săi radioactivi sau radioactivităţii sângelui.

Eliminare

Eliminarea are loc în special prin clearance hepatic şi excreţie prin vezica biliară şi intestine. O oarecare acumulare/excreţie este observată şi în vezica urinară. Radioactivitatea în urină este prezentă sub formă de metaboliţi polari ai florbetapirului (18F).

Timpul de înjumătăţire

După administrarea intravenoasă, florbetapirul (18F) se elimină foarte rapidă din circulaţie. Mai puţin de 5% din radioactivitatea injectată 18F rămâne în sânge până la 20 de minute după administrare şi în mai puţin de 2% din cazuri este prezentă până la 45 de minute de la administrare. 18F rezidual în circulaţia sistemică, prezent în fereastra imagistică la 30-90 de minute după administrare, este în special sub forma unor metaboliţi polari ai 18F. Timpul de înjumătăţire radioactivă a 18F este de 110 minute.

Insuficienţă renală/insuficienţă hepatică

Farmacocinetica la pacienţii cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică nu a fost caracterizată.

5.3Date preclinice de siguranţă

Toxicologie şi siguranţă farmacologică la animale

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după administrarea de doze unice sau repetate, în cadrul cărora s-a administrat florbetapir [forma non-radioactivă a florbetapirului (18F)]. Un studiu cu privire la toxicitatea după administrarea de doze unice a fost efectuat la şobolani, iar valoarea NOAEL (valoarea dozei la care nu se observă reacţii adverse) a fost stabilită a fi de cel puţin 100 de ori mai mare decât doza maximă administrată la om. Toxicitatea potenţială după administrările intravenoase repetate de florbetapir timp de 28 de zile a fost testată la şobolani şi câini, iar valoarea NOAEL a fost stabilită a fi de cel puţin 25 de ori mai mare decât doza maximă administrată la om.

Într-un test bacterian de mutaţie inversă (testul Ames) efectuat in vitro au fost observate creşteri ale numărului de colonii care prezintă mutaţii inverse la 2 din 5 tulpini expuse la florbetapir. Într-un studiu de aberaţie cromozomială efectuat in vitro pe limfocite umane periferice, florbetapirul nu a crescut procentul de celule cu aberaţii structurale la o expunere de 3 ore cu sau fără activare; totuşi, o expunere de 22 de ore a produs o creştere a aberaţiilor structurale la toate concentraţiile testate. Genotoxicitatea potenţială in vivo a florbetapirului a fost evaluată într-un studiu micronucleic efectuat la şobolani. În această evaluare, florbetapirul nu a crescut numărul eritrocitelor policromatice micronucleate la cea mai mare doză de 372 µg/kg şi zi, atunci când a fost administrat de două ori pe zi, 3 zile consecutiv. Această doză este de aproximativ 500 de ori mai mare decât doza maximă administrată la om şi nu a prezentat mutagenitate.

Nu s-au efectuat studii cu florbetapir (18F)la animale pentru a investiga carcinogenitatea potenţială pe termen lung, efectele asupra fertilităţii sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Nu s-au efectuat studii toxicologie şi farmacologice de siguranţă cu florbetapir (18F).

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Etanol absolut

Ascorbat de sodiu

Clorură de sodiu

Apă pentru preparate injectabile

6.2Incompatibilităţi

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu va fi amestecat cu alte medicamente.

6.3Termen de valabilitate

Amyvid 800 MBq/mL soluţie injectabilă 7,5 ore de la momentul calibrării

Amyvid 1900 MBq/mL soluţie injectabilă 10 ore de la momentul calibrării.

6.4Precauţii speciale privind depozitarea

Acest medicament nu necesită condiţii speciale privind temperatura de păstrare.

Pentru precauţii privind depozitarea după prima deschidere, vezi punctul 6.3.

Depozitarea produselor radio-farmaceutice se va face în conformitate cu normele naţionale privind materialele radioactive.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Amyvid este furnizat în flacoane din sticlă transparentă borosilicată tip I, cu capacitatea de 10 mL sau 15 mL, prevăzute cu dopuri elastomerice din clorobutil FluroTec şi garnituri din aluminiu.

Amyvid 800 MBq/mL soluţie injectabilă

Un flacon multidoză cu capacitatea 10 mL conţine între 1 şi 10 mL de soluţie, pentru asigurarea unei valori de radioactivitate de la 800 până la 8000 MBq la data şi ora calibrării.

Un flacon multidoză cu capacitatea de 15 mL conţine între 1 şi 15 mL de soluţie, pentru asigurarea unei valori de radioactivitate de la 800 până la 12000 MBq la data şi ora calibrării.

Amyvid 1900 MBq/mL soluţie injectabilă

Un flacon multidoză cu capacitatea de 10 mL conţine între 1 şi 10 mL de soluţie, pentru asigurarea unei valori de radioactivitate de la 1900 până la 19000 MBq la data şi ora calibrării.

Un flacon multidoză cu capacitatea de 15 mL conţine între 1 şi 15 mL de soluţie, pentru asigurarea unei valori de radioactivitate de la 1900 până la 28500 MBq la data şi ora calibrării.

Ca urmare a diferenţelor în procesul de fabricaţie, este posibil ca flacoanele din anumite loturi de medicament să fie distribuite cu dopuri din cauciuc, puncţionate.

Fiecare flacon este închis într-un recipient protejat, cu o grosime adecvată pentru a reduce expunerea externă la radiaţii.

Mărimea ambalajului: 1 flacon.

6.6Precauţii speciale privind depozitarea finală şi alte manipulări

Precauţii generale

Produsele radio-farmaceutice trebuie recepţionate, manipulate şi administrate numai de persoane autorizate, în unităţi clinice. Recepţia, depozitarea, utilizarea, transferul şi eliminarea acestora sunt reglementate de normele şi/sau licenţele organizaţiilor oficiale competente.

Produsele radio-farmaceutice vor fi pregătite astfel încât să respecte atât normele privind siguranţa radiaţiei cât şi pe cele privind calitatea farmaceutică. Se vor lua precauţii aseptice adecvate.

Dacă integritatea flaconului este compromisă, acesta nu va fi utilizat.

Procedurile de administrare vor fi efectuate cu minimizarea riscului de contaminare a medicamentului şi de iradiere a operatorilor. Protecţia adecvată este obligatorie.

Administrarea produselor radio-farmaceutice creează riscuri pentru alte persoane (inclusiv pentru gravidele din cadrul personalului medical), de la radiaţia externă sau contaminare până la urmele de radioactivitate din urină, vărsături etc. Prin urmare vor fi luate măsuri de precauţie pentru protecţia anti-radiaţii, conform normelor naţionale.

Orice produs sau reziduuri materiale nefolosite vor fi eliminate în conformitate cu normele locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Eli Lilly Nederland B.V., Papendorpseweg 83, 3528 BJ Utrecht, Olanda.

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/12/805/001

EU/1/12/805/002

EU/1/12/805/003

EU/1/12/805/004

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIRII AUTORIZĂRII

14 Ianuarie 2013

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

11.DOZIMETRIE

Dozele estimate de radiaţii absorbite în organe şi ţesuturi la un pacient adult cu greutate medie (70 kg) pentru doza de florbetapir (18F) 370 MBq de folosind metode standard pentru calcule de dozimetrie (Volum ICRP 30) sunt prezentate în tabelul de mai jos. Nu s-au făcut presupuneri privind golirea vezicii urinare.

 

Doza absorbită per activitate administrată

Organ/ţesut

(µGy/MBq)

Mediu

Glandă suprarenală

13,6

Creier

10,0

Sâni

6,2

Peretele vezicii biliare

143,0

Peretele intestinului gros inferior

27,8

Intestin subţire

65,5

Perete abdominal

11,7

Peretele intestinului gros superior

74,4

Perete cardiac

12,7

Rinichi

13,0

Ficat

64,4

Plămâni

8,5

Muşchi

8,6

Ovare

17,6

Pancreas

14,4

Măduva osoasă roșie

14,3

Celule osteogene

27,6

Piele

5,9

Splină

8,9

Testicule

6,8

Timus

7,3

Tiroidă

6,8

Peretele vezicii urinare

27,1

Uter

15,6

Total corp

11,6

Doză efectivă [µSv/MBq]a

18.6

a Factorul presupus de calitate (Q) de 1 pentru conversia dozei absorbite în doza efectivă pentru 18F.

Doza efectivă rezultată din administrarea unei doze de 370 MBq la un adult cu greutate de 70 kg este de aproximativ 7 mSv. Dacă o scanare CT se realizează simultan ca parte a procedurii PET, expunerea la radiaţia de ionizare va creşte corespunzător cu setările utilizate pentru obţinerea CT. Pentru o activitate administrată de 370 MBq ,doza tipică de radiaţii pentru organele ţintă (creier) este de 3,7 mGy.

Pentru o activitate administrată de 370 MBq, dozele de radiaţie tipică administrate organelor critice, vezică biliară, peretele intestinului gros superior, peretele intestinului gros inferior, intestin subţire şi ficat sunt de 53 mGy, 27,5 mGy, 10,3 mGy, 24,2 mGy şi, respectiv, 23,8 mGy.

12. INSTRUCŢIUNI PENTRU PREPARAREA PRODUSELOR RADIO- FARMACEUTICE

Mod de preparare

Ambalajul trebuie verificat înainte de utilizare, iar activitatea se va măsura cu ajutorul unui activimetru.

Extragerea se va face în condiţii aseptice. Flacoanele nu trebuie deschise înainte de dezinfectarea dopurilor, soluţia trebuind extrasă prin dop cu ajutorul unei seringi pentru o singură administrare prevăzută cu ecran protectiv adecvat şi ac steril de unică folosinţă sau al unui sistem autorizat de administrare automată. Nu se vor folosi decât seringi din polipropilenă/PEÎD. Dacă integritatea flaconului este compromisă, medicamentul nu va fi utilizat.

Amyvid poate fi diluat în condiţii aseptice cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu de 9 mg/mL (0,9%) cu o diluţie maximă de 1:5. Medicamentul diluat trebuie utilizat în decurs de 4 ore de la diluare.

Controlul calităţii

Soluţia trebuie inspectată vizual înainte de a fi folosită. Nu se vor folosi decât soluţii limpezi, fără particule vizibile.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe pagina web a Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu/.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate