Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Selectaţi limba site-ului

Cancidas (Caspofungin MSD) (caspofungin) – Rezumatul caracteristicilor produsului - J02AX04

Updated on site: 05-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiCancidas (Caspofungin MSD)
Cod ATCJ02AX04
Substanţăcaspofungin
ProducătorMerck Sharp

Conţinutul articolelor

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

CANCIDAS 50 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă

CANCIDAS 70 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

CANCIDAS 50 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Fiecare flacon conţine caspofungină 50 mg (sub formă de acetat).

Excipienţi cu efect cunoscut:

Fiecare flacon de 50 mg conţine zahăr 35,70 mg.

CANCIDAS 70 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Fiecare flacon conţine caspofungină 70 mg (sub formă de acetat).

Excipienţi cu efect cunoscut:

Fiecare flacon de 70 mg conţine zahăr 50,00 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Înainte de reconstituire, pulberea este compactă, albă până la aproape albă.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Tratamentul candidozei invazive la pacienţi adulţi sau copii şi adolescenţi.

Tratamentul aspergilozei invazive la pacienţi adulţi sau copii şi adolescenţi care nu răspund sau au intoleranţă la amfotericina B, la formulări lipidice ale amfotericinei B şi/sau la itraconazol. Lipsa de răspuns la tratament a fost definită ca progresia infecţiei sau lipsa ameliorării după administrarea anterioară a unor doze terapeutice din cadrul unui tratament antifungic eficace, timp de minim 7 zile.

Tratamentul empiric al pacienţilor adulţi sau copii şi adolescenţi neutropenici febrili, care sunt suspectaţi de infecţie fungică (cu specii cum ar fi Candida sau Aspergillus).

4.2Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu caspofungină trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în tratamentul infecţiilor fungice invazive.

Doze

Adulţi

În ziua 1 de tratament cu CANCIDAS, trebuie administrată o doză de încărcare unică de 70 mg, urmată apoi de o doză zilnică de 50 mg. La pacienţii cu greutate corporală de peste 80 kg, după doza iniţială de încărcare de 70 mg se recomandă administrarea zilnică de caspofungină 70 mg (vezi

pct. 5.2). Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex sau rasă (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi (12 luni până la 17 ani)

La copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani), dozarea trebuie bazată pe suprafaţa corporală a pacientului (vezi Instrucţiuni pentru utilizare la copii şi adolescenţi, formula Mosteller1). Pentru toate indicaţiile terapeutice, o doză de încărcare unică de 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză efectivă de 70 mg) trebuie administrată în ziua 1 de tratament, urmată apoi de o doză zilnică de

50 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg). Dacă doza zilnică de 50 mg/m2 este bine tolerată, dar nu produce un răspuns clinic adecvat, doza zilnică poate fi crescută la 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Siguranţa şi eficacitatea administrării caspofunginei nu au fost suficient cercetate în studii clinice efectuate la nou-născuţi şi sugari cu vârsta sub 12 luni. Se recomandă prudenţă la tratarea acestei grupe de vârstă. Date limitate sugerează că poate fi luată în considerare (vezi pct. 5.2) administrarea caspofunginei în doze zilnice de 25 mg/m2 la nou-născuţi şi sugari (cu vârsta mai mică de 3 luni) şi de 50 mg/m2 la copii mici (cu vârsta de 3 până la 11 luni).

Durata tratamentului

Durata tratamentului empiric se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic al pacientului. Tratamentul va continua pe o perioadă de până la 72 ore după remiterea neutropeniei (neutrofile≥500/mm3). Pacienţii depistaţi cu infecţie fungică vor fi trataţi timp de minimum 14 zile, iar tratamentul va continua cel puţin 7 zile după ce atât neutropenia cât şi simptomele clinice s-au remis.

Durata tratamentului pentru candidoza invazivă se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic şi microbiologic al pacientului. După ce semnele şi simptomele candidozei invazive s-au ameliorat şi culturile au devenit negative, se poate lua în considerare trecerea la tratamentul antifungic oral. În general, tratamentul antifungic trebuie continuat cel puţin 14 zile după ultima cultură pozitivă.

Durata tratamentului pentru aspergiloza invazivă se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de gravitatea bolii de bază, de recuperarea după imunosupresie şi de răspunsul clinic la tratament. În general, tratamentul trebuie continuat cel puţin 7 zile după dispariţia simptomelor.

Informaţiile în ceea ce priveşte siguranţa în cazul tratamentului prelungit mai mult de 4 săptămâni sunt limitate. Cu toate acestea, datele disponibile sugerează că pe parcursul unor tratamente mai lungi (până la 162 zile la adulţi şi până la 87 zile la copii şi adolescenţi) caspofungina este în continuare bine tolerată.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

La pacienţii vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau mai mult) aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) este crescută cu aproximativ 30 %. Cu toate acestea, nu este necesară ajustarea sistematică a dozei. Experienţa terapeutică la pacienţii cu vârsta de 65 ani sau mai mult este limitată (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei în caz de insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii adulţi cu insuficienţa hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5 până la 6). La pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh 7 până la 9), pe baza datelor farmacocinetice, se recomandă o doză zilnică de 35 mg caspofungină. În ziua 1 trebuie administrată o doză iniţială de încărcare de 70 mg. Nu există experienţă clinică la pacienţi adulţi cu

insuficienţa hepatică severă (scor Child-Pugh mai mare de 9) şi la copii şi adolescenţi cu orice grad de insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

1 Mosteller RD: Simplified Calculation of Body Surface Area. N Engl J Med 1987 Oct 22;317(17):1098 (letter)

Administrarea în asociere cu inductori ai enzimelor metabolice

Date limitate sugerează că o creştere a dozei zilnice de caspofungină la 70 mg, după doza iniţială de încărcare de 70 mg, trebuie luată în considerare atunci când caspofungina se administrează în asociere cu anumiţi inductori ai enzimelor metabolice la pacienţi adulţi (vezi pct. 4.5). Atunci când caspofungina este administrată la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani) în asociere cu aceşti inductori ai enzimelor metabolice (vezi pct. 4.5), trebuie luată în considerare o doză zilnică de 70 mg/m2 caspofungină (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Mod de administrare

După reconstituire şi diluare, soluţia trebuie administrată în perfuzie intravenoasă cu ritm lent pe durata a aproximativ 1 oră. Vezi pct. 6.6 pentru indicaţii privind reconstituirea.

Sunt disponibile flacoane de 70 mg şi de 50 mg.

Caspofungina trebuie administrată în perfuzie ca doză unică zilnică.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

A fost raportată anafilaxie în timpul administrării de caspofungină. În cazul apariţiei acesteia, trebuie întreruptă administrarea caspofunginei şi administrat tratament corespunzător. Au fost raportate reacţii adverse posibil mediate histaminic incluzând erupţii cutanate tranzitorii, edem al feţei, angioedem, prurit, senzaţie de căldură sau bronhospasm şi poate fi necesară întreruperea şi/sau administrarea unui tratament corespunzător.

Date limitate sugerează că specii mai puţin frecvente de fungi non-Candida şi mucegai non-Aspergillus nu sunt sensibile la caspofungină. Eficacitatea caspofunginei împotriva acestor patogeni fungici nu a fost stabilită.

Administrarea concomitentă de caspofungină şi ciclosporină a fost evaluată la voluntari adulţi sănătoşi şi la pacienţi adulţi. Unii voluntari adulţi sănătoşi cărora li s-au administrat două doze de ciclosporină de 3 mg/kg în asociere cu caspofungină au prezentat creşteri trecătoare ale alanin-aminotransferazei (ALAT) şi ale aspartat-aminotransferazei (ASAT) de până la de 3 ori limita superioară a valorilor normale (LSN), valori care au revenit la normal după întreruperea tratamentului. Într-un studiu retrospectiv a 40 pacienţi trataţi cu caspofungină şi ciclosporină în timpul utilizării pe piaţă a produsului pe parcursul unei perioade de 1 până la 290 zile (mediana 17,5 zile), nu s-au semnalat reacţii adverse hepatice grave. Aceste date sugerează că medicamentul caspofungină poate fi utilizat la pacienţii cărora li se administrează ciclosporină atunci când beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial. În cazul administrării asociate de ciclosporină şi caspofungină, se recomandă monitorizarea atentă a enzimelor hepatice.

La pacienţi adulţi cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată, ASC este crescută cu aproximativ 20 % şi respectiv, 75 %. La adulţi cu insuficienţă hepatică moderată, se recomandă reducerea dozei zilnice la 35 mg. Nu există experienţă clinică la adulţi cu insuficienţa hepatică severă sau la copii şi adolescenţi cu orice grad de insuficienţă hepatică. La aceşti pacienţi, este de aşteptat ca expunerea să fie mai mare decât la cei cu insuficienţă hepatică moderată şi prin urmare caspofungina trebuie folosită cu precauţie (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

La voluntari sănătoși și pacienți adulți și copii și adolescenți tratați cu caspofungină au fost observate valori anormale ale testelor de laborator ale funcției hepatice. Au fost raportate cazuri de disfuncție hepatică semnificativă clinic, hepatită și insuficiență hepatică la unii pacienți adulți și copii și adolescenți cu afecțiuni severe concomitente, cărora li s-au administrat concomitent mai multe medicamente cu caspofungină; nu a fost stabilită o relație de cauzalitate cu caspofungină. Pacienții care dezvoltă valori anormale ale testelor funcției hepatice în timpul tratamentului cu caspofungină

trebuie monitorizați pentru semne ale agravării funcției hepatice și trebuie re-evaluat raportul beneficiu/risc al continuării tratamentului cu caspofungină.

Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament (vezi pct. 2).

Au fost raportate cazuri de sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET) după punerea pe piață a caspofunginei. Se recomandă prudență la pacienții cu antecedente de reacție alergică cutanată (vezi pct. 4.8).

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Studiile in vitro arată că substanţa caspofungină nu este inhibitor al niciunei enzime a sistemului citocrom P450 (CYP). În studiile clinice, caspofungina nu a indus metabolizarea altor substanţe prin intermediul CYP3A4. Caspofungina nu este substrat pentru glicoproteina P şi este un substrat slab pentru enzimele citocromului P450. În studii clinice şi de farmacologie, s-a demonstrat, însă, interacţiunea caspofunginei cu alte medicamente (vezi mai jos).

În două studii clinice efectuate la voluntari adulţi sănătoşi, ciclosporina A (o doză de 4 mg/kg sau două doze de 3 mg/kg administrate la 12 ore) a crescut ASC a caspofunginei cu aproximativ 35 %. Aceste creşteri ale ASC sunt probabil determinate de captarea hepatică scăzută a caspofunginei. Caspofungina nu a crescut concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei. Atunci când caspofungina şi ciclosporina s-au administrat concomitent, au apărut creşteri tranzitorii ale enzimelor hepatice ALAT şi ASAT mai mici sau egale cu de 3 ori limita superioară a valorilor normale (LSN), care s-au remis la întreruperea administrării medicamentelor. Într-un studiu retrospectiv la 40 pacienţi trataţi cu caspofungină şi ciclosporină în timpul utilizării pe piaţă a produsului pentru o perioadă de 1 până la 290 zile (mediana 17,5 zile), nu s-au semnalat reacţii adverse hepatice grave (vezi pct. 4.4). Când cele două medicamente sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere monitorizarea atentă a enzimelor hepatice.

La voluntari adulţi sănătoşi, caspofungina a redus cu 26 % concentraţia plasmatică de tacrolimus de dinaintea următoarei doze. La pacienţii cărora li se administrează ambele tratamente este obligatorie monitorizarea standard a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus şi ajustarea adecvată a dozelor de tacrolimus.

Studiile clinice cu voluntari adulţi sănătoşi demonstrează că farmacocinetica substanţei caspofungină nu este afectată în proporţie relevantă de către itraconazol, amfotericină B, micofenolat, nelfinavir sau tacrolimus. Caspofungina nu a influenţat farmacocinetica amfotericinei B, a itraconazolului, a rifampicinei sau a micofenolatului de mofetil. Deşi datele de siguranţă sunt limitate, se pare că nu sunt necesare precauţii speciale atunci când amfotericina B, itraconazolul, nelfinavirul sau micofenolatul de mofetil se administrează în asociere cu caspofungina.

Rifampicina determină creşterea cu 60 % a ASC şi cu 170 % a concentraţiei plasmatice dinaintea dozei următoare a caspofunginei în prima zi de administrare în asociere, atunci când începerea tratamentului s-a făcut simultan cu ambele medicamente la voluntari adulţi sănătoşi. Concentraţia plasmatică a caspofunginei de dinaintea dozei următoare scade treptat după administrări repetate. După o administrare de două săptămâni, rifampicina a avut efect limitat asupra ASC, dar nivelurile concentraţiei plasmatice de dinaintea dozei următoare au fost cu 30 % mai mici comparativ cu subiecţii adulţi cărora li s-a administrat doar caspofungină. Mecanismul de interacţiune s-ar putea datora unei inhibări iniţiale a proteinelor de transport, urmată de inducţia lor. Un efect similar este de aşteptat şi pentru alte medicamente cu efect inductor enzimatic. Date limitate din studii populaţionale de farmacocinetică indică posibilitatea ca la administrarea asociată de caspofungină cu inductorii efavirenz, nevirapină, rifampicină, dexametazonă, fenitoină sau carbamazepină să apară micşorarea ASC a caspofunginei. Când se administrează caspofungină în asociere cu inductori enzimatici, la pacienţii adulţi trebuie luată în considerare creşterea dozei zilnice la 70 mg, după doza de încărcare de 70 mg (vezi pct. 4.2).

În toate studiile de interacţiune medicamentoasă descrise mai sus au fost administrate doze zilnice de 50 sau 70 mg caspofungină. Interacţiunea dozelor mai mari de caspofungină cu alte medicamente nu a fost studiată corespunzător.

La copii şi adolescenţi, rezultatele analizei de regresie a datelor farmacocinetice sugerează că administrarea dexametazonei în asociere cu caspofungină poate avea ca rezultat reduceri semnificative clinic ale concentraţiilor plasmatice ale caspofunginei dinaintea dozei următoare. Aceste rezultate pot indica faptul că, la asocierea cu inductori, la copii şi adolescenţi vor apărea reduceri similare celor observate la adulţi. În cazul în care caspofungina este administrată la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani) în asociere cu inductori ai clearance-ului medicamentului, cum sunt rifampicină, efavirenz, nevirapină, fenitoină, dexametazonă sau carbamazepină, trebuie luată în considerare o doză zilnică de caspofungină de 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de

70 mg).

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele cu privire la utilizarea caspofunginei la gravide lipsesc sau sunt limitate. Caspofungina trebuie folosită în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3). În studiile la animale s-a demonstrat traversarea barierei feto-placentare de către caspofungină.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă substanţa caspofungină se elimină în laptele uman. Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile la animale au evidenţiat eliminarea caspofunginei în lapte. Femeile tratate cu caspofungină nu trebuie să alăpteze.

Fertilitatea

Nu au existat efecte asupra fertilităţii în studiile efectuate la şobolani masculi şi femele pentru caspofungină (vezi pct. 5.3). Nu există date clinice privind evaluarea impactului asupra fertilităţii pentru caspofungină.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8Reacţii adverse

Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilaxie şi reacţii adverse posibil mediate histaminic) (vezi pct. 4.4).

De asemenea, la pacienţi cu aspergiloză invazivă au fost raportate edem pulmonar, sindrom de detresă respiratorie a adultului (SDRA) şi infiltrate radiografice.

Adulţi

În studii clinice, la 1865 subiecţi adulţi s-au administrat doze unice sau multiple de caspofungină:

564 pacienţi neutropenici febrili (studiul privind terapia empirică), 382 pacienţi cu candidoză invazivă, 228 pacienţi cu aspergiloză invazivă, 297 pacienţi cu infecţii localizate cu Candida şi 394 subiecţi înrolaţi în studii de fază I. În studiul privind terapia empirică, pacienţilor li s-a administrat chimioterapie pentru procese maligne sau li s-a efectuat transplant hematopoetic de celule stem (inclusiv 39 transplante alogenice). În studiile care au inclus pacienţi cu infecţie dovedită cu Candida, majoritatea pacienţilor cu infecţie candidozică invazivă prezentau boli de fond grave (de ex. boli hematologice, boli maligne, intervenţii chirurgicale majore recente, infecţie HIV) care au necesitat numeroase tratamente asociate. Pacienţii cu infecţii cu Aspergillus din studiul fără comparator, au prezentat frecvent situaţii medicale predispozante grave (de ex. transplant de măduvă osoasă sau transplant periferic de celule stem, boli hematologice maligne, tumori solide sau transplant de organ), care au necesitat numeroase tratamente concomitente.

La toate tipurile de pacienţi, flebita s-a raportat frecvent ca reacţie adversă la locul de administrare. Alte reacţii adverse locale au inclus eritem, durere/sensibilitate, prurit, secreţie şi senzaţie de arsură.

La toţi adulţii trataţi cu caspofungină (total 1780) modificările clinice şi de laborator raportate au fost de regulă uşoare şi rareori au condus la întreruperea tratamentului.

Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel

S-au raportat următoarele reacţii adverse pe parcursul studiilor clinice și/sau după punerea pe piață:

Clasificarea pe

Frecvente

Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și

Cu frecevență

aparate, sisteme şi

(≥ 1/100 și < 1/10)

< 1/100)

necunoscută

organe

 

 

(care nu poate

 

 

 

fi estimată din

 

 

 

datele

 

 

 

disponibile)

Tulburări

valoare scăzută a

anemie, trombocitopenie, coagulopatie,

 

hematologice şi

hemoglobinei,

leucopenie, eozinofilie, număr scăzut de

 

limfatice

valoare scăzută a

trombocite, număr crescut de

 

 

hematocritului,

trombocite, limfocitopenie, număr

 

 

leucopenie

crescut de celule albe, neutropenie

 

Tulburări

hipokaliemie

hipervolemie, hipomagneziemie,

 

metabolice şi de

 

anorexie, dezechilibru electrolitic,

 

nutriţie

 

hiperglicemie, hipocalcemie, acidoză

 

 

 

metabolică

 

Tulburări psihice

 

anxietate, dezorientare, insomnie

 

Tulburări ale

cefalee

amețeală, disgeuzie, parestezie,

 

sistemului nervos

 

somnolență, tremor, hipoestezie

 

Tulburări oculare

 

icter ocular, vedere încețoșată, edem

 

 

 

palpebral, hiperlacrimație

 

Tulburări cardiace

 

palpitații, tahicardie, aritmie, fibrilație

 

 

 

atrială, insuficiență cardiacă congestivă

 

Tulburări

flebită

tromboflebită, hiperemie cutanată

 

vasculare

 

tranzitorie, bufeuri, hipertensiune

 

 

 

arterială, hipotensiune arterială

 

Tulburări

dispnee

congestie nazală, durere

 

respiratorii,

 

faringo-laringiană, tahipnee,

 

toracice și

 

bronchospasm, tuse, dispnee paroxistică

 

mediastinale

 

nocturnă, hipoxie, raluri, respirație

 

 

 

șuierătoare

 

Tulburări

greață, diaree,

durere abdominală, durere la nivelul

 

gastro-intestinale

vărsături

abdomenului superior, xerostomie,

 

 

 

dispepsie, disconfort stomacal, distensie

 

 

 

abdominală, ascită, constipație, disfagie,

 

 

 

flatulență

 

Tulburări

valori crescute ale

colestază, hepatomegalie,

 

hepatobiliare

transaminazelor

hiperbilirubinemie, icter, funcție

 

 

(alanin

hepatică anormală, hepatotoxicitate,

 

 

aminotransferază,

tulburări hepatice, valoare crescută a

 

 

aspartat

gama-glutamiltransferazei

 

 

aminotransferază,

 

 

 

fosfatază alcalină,

 

 

 

bilirubină

 

 

 

conjugată,

 

 

 

bilirubină

 

 

 

sanguină)

 

 

Afecțiuni cutanate

erupție cutanată

eritem multiform, erupție cutanată

necroliză

și ale țesutului

tranzitorie, prurit,

tranzitorie maculară, erupție cutanată

epidermică

subcutanat

eritem,

tranzitorie maculopapulară, erupție

toxică și

 

hiperhidroză

cutanată tranzitorie pruriginoasă,

sindrom

 

 

urticarie, dermatită alergică, prurit

Stevens-

 

 

generalizat, erupție cutanată tranzitorie

Johnson (vezi

 

 

eritematoasă, erupție cutanată tranzitorie

pct. 4.4)

 

 

generalizată, erupție cutanată tranzitorie

 

 

 

morbiliformă, leziuni cutanate

 

Tulburări

artralgie

durere de spate, durere la nivelul

 

musculo-scheletice

 

extremităților, durere osoasă, slăbiciune

 

și ale țesutului

 

musculară, mialgie

 

conjunctiv

 

 

 

Tulburări renale și

 

insuficiență renală, insuficiență renală

 

ale căilor urinare

 

acută

 

Tulburări generale

pirexie, frisoane,

durere, durere la nivelul locului de

 

și la nivelul locului

prurit la nivelul

introducere al cateterului, oboseală,

 

de administrare

locului de

senzație de frig, senzație de cald, eritem

 

 

administrare a

la nivelul locului de administrare a

 

 

perfuziei

perfuziei, indurație la nivelul locului de

 

 

 

administrare a perfuziei, durere la

 

 

 

nivelul locului de administrare a

 

 

 

perfuziei, tumefiere la nivelul locului de

 

 

 

administare a perfuziei, flebită la nivelul

 

 

 

locului de injectare, edem periferic,

 

 

 

sensibilitate la atingere, discomfort

 

 

 

toracic, durere în piept, edem facial,

 

 

 

senzație de schimbare a temperaturii

 

 

 

corpului, indurație, extravazare la

 

 

 

nivelul locului de administrare a

 

 

 

perfuziei, iritație la nivelul locului de

 

 

 

administrare a perfuziei, flebită la

 

 

 

nivelul locului de administrare a

 

 

 

perfuziei, erupție cutanată tranzitorie la

 

 

 

nivelul locului de administrare a

 

 

 

perfuziei, urticarie la nivelul locului de

 

 

 

administrare a perfuziei, eritem la

 

 

 

nivelul locului de injectare, edem la

 

 

 

nivelul locului de injectare, durere la

 

 

 

nivelul locului de injectare, tumefiere la

 

 

 

nivelul locului de injectare, senzație de

 

 

 

discomfort general, edem

 

Investigații

hipokaliemie,

hipercreatininemie, prezența hematiilor

 

diagnostice

hipoalbuminemie

în urină, hipoproteinemie, proteinurie,

 

 

 

prelungirea timpului de protrombină,

 

 

 

scurtarea timpului de protrombină,

 

 

 

hiponatremie, hipernatremie,

 

 

 

hipocalcemie, hipercalcemie,

 

 

 

hipocloremie, hiperglicemie,

 

 

 

hipomagneziemie, hipofosfatemie,

 

 

 

hiperfosfatemie, uremie, prelungirea

 

 

 

timpului de tromboplastină activată

 

 

 

parțial, scăderea concentrației sanguine

 

 

 

de bicarbonat, hipercloremie,

 

 

 

hiperkaliemie, hipertensiune arterială,

 

 

 

scăderea concentrației sanguine de acid

 

 

 

uric, hematurie, sunete respiratorii

 

anormale, scăderea concentrației de dioxid de carbon, creșterea concentrației de medicamente imunosupresoare, creșterea raportului internațional normalizat, litiază urinară, leucociturie și creșterea pH-ului urinar

Caspofungina a fost, de asemenea, evaluată la doze zilnice administrate de 150 mg (timp de până la 51 zile) la 100 pacienţi adulţi (vezi pct. 5.1). Studiul a comparat caspofungina administrată zilnic în doză de 50 mg (după o doză de încărcare de 70 mg în ziua 1) cu o doză zilnică de 150 mg utilizată în tratamentul candidozei invazive. În acest grup de pacienţi, siguranţa administrării caspofunginei în doză mai mare a fost în general similară cu cea a pacienţilor cărora li s-a administrat doza zilnică de 50 mg caspofungină. Proporţia de pacienţi cu reacţii adverse grave legate de medicament sau cu reacţii adverse grave legate medicament care au dus la întreruperea administrării caspofunginei a fost comparabilă în cele 2 grupuri de tratament.

Copii şi adolescenţi

Datele din 5 studii clinice încheiate la 171 copii şi adolescenţi sugerează faptul că incidenţa globală a reacţiilor adverse (26,3%; IÎ 95%-19,9, 33,6) nu este mai mare decât cea raportată la adulţii cărora li s-a administrat caspofungină (43,1%; IÎ 95%-40,0, 46,2). Cu toate acestea, copiii şi adolescenţii au probabil un profil al reacţiilor adverse diferit faţă de adulţi. Cele mai frecvente reacţii adverse legate de medicament raportate la copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat caspofungină au fost pirexie (11,7%), erupţie cutanată tranzitorie (4,7%) şi cefalee (2,9%).

Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel

S-au raportat următoarele reacţii adverse:

Clasificarea pe aparate,

Foarte

Frecvente (≥ 1/100 și < 1/10)

sisteme şi organe

frecvente

 

 

(≥ 1/10)

 

Tulburări hematologice și

 

eozinofilie

limfatice

 

 

Tulburări ale sistemului

 

cefalee

nervos

 

 

Tulburări cardiace

 

tahicardie

Tulburări vasculare

 

hiperemie cutanată tranzitorie, hipotensiune arterială

Tulburări hepatobiliare

 

valori crescute ale transaminazelor (AST, ALT)

Afecțiuni cutanate și ale

 

erupţie cutanată tranzitorie, prurit

țesutului subcutanat

 

 

Tulburări generale și la

febră

frisoane, durere la nivelul locului de introducere al

nivelul locului de

 

cateterului

administrare

 

 

Investigații diagnostice

 

hipokaliemie, hipomagneziemie, hiperglicemie,

 

 

hipofosfatemie şi hiperfosfatemie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

S-a raportat administrarea necorespunzătoare a până la 400 mg caspofungină într-o singură zi. În aceaste situaţii nu s-au înregistrat reacţii adverse de importanţă clinică. Caspofungina nu este dializabilă.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antimicotice de uz sistemic, codul ATC: J02AX04

Mecanism de acţiune

Acetatul de caspofungină este un compus lipopeptidic semisintetic (echinocandină) sintetizat dintr-un produs de fermentaţie de Glarea lozoyensis. Acetatul de caspofungină inhibă sinteza

beta (1,3)-D-glucanului, un component esenţial al peretelui celular al multor fungi filamentoşi şi de tip drojdie. Beta (1,3)-D-glucanul nu este prezent în celulele mamiferelor.

Activitatea fungicidă a caspofunginei a fost demonstrată faţă de fungii tip drojdie din specia Candida. Studiile in vitro şi in vivo demonstrează că expunerea Aspergillus la caspofungină duce la liza şi moartea capetelor hifelor şi a punctelor de ramificaţie unde se produce creşterea şi diviziunea celulară.

Efecte farmacodinamice

Caspofungina are activitate in vitro faţă de speciile de Aspergillus (Aspergillus fumigatus [N=75],

Aspergillus flavus [N=111], Aspergillus niger [N=31], Aspergillus nidulans [N=8], Aspergillus terreus

[N=52] şi Aspergillus candidus [N=3]). Caspofungina prezintă de asemenea activitate in vitro faţă de speciile de Candida (Candida albicans [N=1032], Candida dubliniensis [N=100], Cadida glabrata [N=151], Candida guilliermondii [N=67], Candida kefir [N=62], Candida krusei [N=147], Candida lipolytica [N=20], Candida lusitaniae [N=80], Candida parapsilosis [N=215], Candida rugosa [N=1] şi Candida tropicalis [N=258]) inclusiv izolatele cu rezistenţă multiplă prin mutaţii de transport şi cele cu rezistenţă dobândită sau intrinsecă la fluconazol, amfotericină B şi 5-flucitozină. Testarea sensibilităţii a fost făcută în concordanţă cu o modificare atât a metodei M38-A2 (pentru speciile de Aspergillus) cât şi a metodei M27-A3 (pentru speciile de Candida) ale Institutului pentru Standarde Clinice şi de Laborator (ISCL, cunoscut anterior sub denumirea, Comitetul Naţional pentru Standarde de Laborator Clinic [CNSLC]).

Au fost stabilite de către EUCAST tehnici standardizate pentru testarea sensibilităţii pentru fungi tip drojdie.

Valorile critice de interpretare a sensibilităţii pentru caspofungină nu au fost încă stabilite de EUCAST datorită variației semnificative de laborator a valorilor CMI pentru caspofungină. În locul valorilor critice de interpretare a sensibilităţii, izolatele de Candida care sunt sensibile la anidulafungină precum și la micafungină ar trebui considerate sensibile la caspofungină. Similar, izolatele de C. parapsilosis intermediar-sensibile la anidulafungină și micafungină pot fi considerate intermediar-sensibile la caspofungină.

Mecanism de rezistență

Izolatele de Candida cu sensibilitate redusă la caspofungină au fost identificate la un număr redus de pacienţi în timpul tratamentului (valori CMI pentru caspofungină >2 mg/l (creşteri de 4- până la 30-ori ale valorilor CMI) au fost raportate utilizând tehnici standardizate de testare CMI aprobate de ISCL). Mecanismul de rezistenţă identificat este reprezentat de mutaţiile genelor FKS1 și/sau FKS2 (pentru C. glabrata). Aceste cazuri au fost asociate cu rezultate clinice reduse.

A fost identificată dezvoltarea rezistenţei in vitro la caspofungină a speciilor de Aspergillus. În cadrul experienţei clinice limitate, la pacienţi cu aspergiloză invazivă, a fost observată rezistenţă la caspofungină. Nu a fost stabilit mecanismul rezistenţei. Incidenţa rezistenţei la caspofungină a diferitelor izolate clinice de Aspergillus este rară. A fost observată rezistența la caspofungină a speciei Candida, dar incidența poate fi diferită în funcție de specie sau regiune.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Candidoza invazivă la adulţi: Două sute treizeci şi nouă de pacienţi au fost înrolaţi într-un studiu iniţial pentru a compara caspofungina şi amfotericina B în tratamentul candidozei invazive. Douăzeci şi patru de pacienţi prezentau neutropenie. Cele mai frecvente diagnostice au fost infecţii sanguine

(candidemie) (77 %, n=186) şi peritonită cu Candida (8 %, n=19); pacienţii cu endocardită, cu osteomielită sau cu meningită produsă de Candida au fost excluşi din acest studiu. Caspofungina a fost administrată 50 mg o dată pe zi după doza de încărcare de 70 mg, în timp ce amfotericina B a fost administrată în doze de 0,6-0,7 mg/kg şi zi la pacienţii non-neutropenici şi de 0,7-1 mg/kg şi zi la pacienţii neutropenici. Durata medie a tratamentului intravenos a fost de 11,9 zile cu variaţii de la 1 zi la 28 zile. S-a considerat că s-a obţinut un răspuns favorabil la tratament atunci când s-a obţinut atât remisia simptomelor cât şi clearance-ul microbiologic al infecţiei cu Candida. 224 pacienţi au fost incluşi în analiza primară a eficacităţii (analiza MITT – Modified Intention-To-Treat – intenţie de terapie modificată) răspunsului la tratament la sfârşitul studiului cu tratament i.v.; ratele de răspuns favorabil la tratamentul pentru candidoză invazivă au fost comparabile pentru caspofungină (73 % [80/109]) şi amfotericină B (62 % [71/115]) [diferenţa % de 12,7 (95,6 % IC –0,7, 26)]. La pacienţii cu candidemie ratele de răspuns favorabil la sfârşitul studiului cu tratament i.v. au fost comparabile pentru caspofungină (72 % [66/92]) şi amfotericină B (63 % [59/94]) prin analiza primară a eficacităţii (analiza MITT) [(diferenţa % de 10 (95 % IC –4,5, 24,5)]. Datele referitoare la pacienţii cu infecţii cu altă localizare decât cea sanguină sunt mult mai limitate. Ratele de răspuns favorabil la pacienţii neutropenici au fost de 7/14 (50 %) în grupul tratat cu caspofungină şi 4/10 (40 %) în grupul tratat cu amfotericină B. Aceste date limitate sunt susţinute de rezultatele studiului privind terapia empirică.

Într-un al doilea studiu, pacienţilor cu candidoză invazivă li s-au administrat doze zilnice de 50 mg/zi caspofungină (după o doză de încărcare de 70 mg în ziua 1) sau de 150 mg/zi caspofungină (vezi pct. 4.8). În acest studiu, doza de caspofungină a fost administrată în decurs de 2 ore (faţă de administrarea obişnuită cu durata de 1 oră). Deoarece acest studiu s-a concentrat în principal pe evaluarea siguranţei, au fost excluşi pacienţii suspectaţi de endocardită, meningită sau osteomielită produsă de Candida. Fiind un studiu de utilizare ca tratament de primă intenţie, au fost excluşi şi pacienţii care au fost refractari la agenţi antifungici administraţi anterior. Numărul de pacienţi

neutropenici înrolaţi în acest studiu a fost, de asemenea, limitat (8,0 %). Evaluarea eficacităţii a fost al doilea obiectiv urmărit în acest studiu. Pacienţii care au îndeplinit criteriile de intrare în studiu şi cărora li s-au administrat una sau mai multe doze de caspofungină, ca tratament utilizat în studiu, au fost incluşi în analiza eficacităţii. Ratele globale de răspuns favorabil la sfârşitul tratamentului cu caspofungină au fost similare în cele 2 grupuri de tratament: 72 % (73/102) pentru grupul de tratament cu caspofungină 50 mg şi, respectiv 78 % (74/95) pentru grupul de tratament cu caspofungină 150 mg, (diferenţa 6,3 % [IÎ 95 % -5,9; 18,4]).

Aspergiloza invazivă la adulţi: Şaizeci şi nouă pacienţi adulţi (cu vârsta între 18-80 ani) cu aspergiloză invazivă au fost înrolaţi într-un studiu deschis, non-comparativ, pentru evaluarea siguranţei, tolerabilităţii şi eficacităţii caspofunginei. Pacienţii au fost fie refractari la alte tratamente antifungice (progresie a bolii sau lipsa ameliorării după administrarea unei alte terapii antifungice timp de cel puţin 7 zile) (84 % dintre pacienţii înrolaţi), fie intoleranţi la alte tratamente antifungice standard

(16 % dintre pacienţii înrolaţi). Majoritatea pacienţilor prezentau boli anterioare (boli maligne hematologice [N=24], transplant alogen de măduvă osoasă sau transplant de celule stem [N=18], transplant de organ [N=8], tumori solide [N=3] sau alte condiţii [N=10]. Pentru diagnosticul aspergilozei invazive şi pentru răspunsul la tratament (răspunsul favorabil necesită ameliorare clinică semnificativă atât radiografică cât şi a semnelor şi simptomelor) s-au folosit definiţii riguroase adaptate conform Criteriilor Grupului de Studiu pentru Micoze. Durata medie a tratamentului a fost de 33,7 zile cu o variaţie de la 1 la 162 zile. Un grup independent de experţi a determinat că 41 % (26/63) dintre pacienţii cărora li s-a administrat cel puţin o doză de caspofungină au prezentat răspuns favorabil. Dintre acei pacienţi cărora li s-au administrat tratament cu caspofungină mai mult de 7 zile, 50 % (26/52) au prezentat răspuns favorabil. Ratele de răspuns favorabil pentru pacienţii care au fost fie refractari, fie intoleranţi la tratamentele anterioare, au fost de 36 % (19/53) şi respectiv 70 % (7/10). Cu toate că dozele tratamentelor anterioare antifungice la 5 pacienţi înrolaţi ca refractari au fost mai mici decât cele frecvent administrate pentru aspergiloză invazivă, rata de răspuns favorabil în cursul tratamentului cu caspofungină la aceşti pacienţi a fost similară cu cea observată la pacienţii care au rămas refractari (2/5 faţă de respectiv 17/48). Ratele de răspuns pentru pacienţii care aveau boală pulmonară şi extrapulmonară au fost de 47 % (21/45) şi, respectiv, 28 % (5/18). Doi dintre cei

8 pacienţi cu boală extrapulmonară care aveau afectare certă, probabilă sau posibilă a SNC, au prezentat răspuns favorabil.

Terapia empirică la pacienţi adulţi neutropenici febrili: Un număr total de 1111 pacienţi cu febră persistentă şi neutropenie au fost înrolaţi într-un studiu clinic şi au fost trataţi fie cu caspofungină 50 mg zilnic în doză unică, după o doză iniţială de încărcare de 70 mg pe zi, fie cu amfotericină B

lipozomală în doză de 3 mg/kg şi zi. Pacienţii eligibili au fost trataţi cu chimioterapice pentru afecţiuni maligne sau au avut transplant hematopoetic de celule stem şi s-au prezentat cu neutropenie

(<500 celule/mm3 timp de 96 ore) şi febră (>38°C), fără să fi răspuns la un tratament antibacterian parenterală timp de ≥96 ore. Pacienţii au fost trataţi până la 72 ore după remiterea neutropeniei, cu o durată maximă de 28 zile. Cu toate acestea, pacienţii care au fost diagnosticaţi cu o infecţie fungică ar fi putut fi trataţi mai mult timp. Dacă medicamentul a fost bine tolerat, dar febra pacientului a persistat şi starea clinică s-a deteriorat după 5 zile de tratament, doza de medicament de studiu a putut fi crescută la 70 mg de caspofungină pe zi (13,3 % dintre pacienţii trataţi) sau la 5 mg/kg şi zi de amfotericină B lipozomală (14,3 % dintre pacienţii trataţi). În analiza primară a eficacităţii intenţiei de terapie modificată (MITT) a răspunsului favorabil global au fost incluşi 1095 pacienţi; caspofungina a fost la fel de eficace (33,9 %) ca amfotericina B lipozomică (33,7 %) [diferenţă de 0,2 % (95,2 % IC – 5,6 , 6)]. S-a considerat că s-a obţinut un răspuns favorabil global atunci când s-au întrunit cumulativ următoarele 5 criterii: (1) infecţia fungică iniţială a fost tratată cu succes (caspofungină 51,9 % [14/27], amfotericină B lipozomală 25,9 % [7/27]), (2) nu a apărut nicio infecţie fungică nouă pe durata administrării medicaţiei de studiu şi nici în următoarele 7 zile după terminarea tratamentului (caspofungină 94,8 % [527/556], amfotericină B lipozomală 95,5 % [515/539]), (3) pacientul era în viaţă la 7 zile după terminarea tratamentului cu medicaţia de studiu (caspofungină 92,6 % [515/556], amfotericină B lipozomală 89,2 % [481/539]), (4) nu s-a înregistrat întreruperea medicaţiei de studiu datorită toxicităţii în relaţie cu medicaţia de studiu sau datorită lipsei de eficacitate (caspofungină 89,7 % [499/556], amfotericină B lipozomală 85,5 % [461/539]) şi (5) febra s-a remis pe perioada

neutropeniei (caspofungină 41,2 % [229/556], amfotericină B lipozomală 41,4 % [223/539]). Ratele de răspuns la caspofungină şi amfotericină B lipozomală în cazul infecţiilor iniţiale produse de specii de Aspergillus au fost de 41,7 % (5/12) şi, respectiv, 8,3 % (1/12), iar pentru cele produse de specii de Candida au fost de 66,7 % (8/12) şi de 41,7 % (5/12). Unii pacienţi din grupul cu caspofungină au prezentat infecţii nou apărute în timpul tratamentului care au fost produse de către următoarele specii rare de fungi: Trichosporon (1), Fusarium (1), Mucor (1) şi Rhizopus (1).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea administrării caspofunginei au fost evaluate la copii şi adolescenţi cu vârsta de 3 luni până la 17 ani în două studii clinice prospective, multicentrice. Modelul studiului, criteriul de diagnostic şi criteriul de evaluare a eficacităţii au fost similare studiilor corespunzătoare efectuate la adulţi (vezi pct. 5.1).

Primul studiu clinic, care a înrolat 82 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 17 ani, a fost un studiu clinic randomizat, dublu-orb comparând caspofungina (50 mg/m2 i.v. zilnic în doză unică, după o doză iniţială de încărcare de 70 mg/m2 în ziua 1 [a nu se depăşi 70 mg zilnic]) cu amfotericina B lipozomală (3 mg/kg i.v. zilnic) într-o manieră de tratament 2:1 (56 trataţi cu caspofungină, 26 trataţi cu amfotericină B lipozomală) ca tratament empiric la copii şi adolescenţi cu febră persistentă şi neutropenie. Ratele globale de succes în rezultatele analizei MITT, ajustate prin factori de risc, au fost după cum urmează: 46,6 % (26/56) pentru caspofungină şi 32,2 % (8/25) pentru amfotericina B lipozomală.

Cel de-al doilea studiu clinic a fost prospectiv, deschis, non-comparativ estimând siguranţa şi eficacitatea administrării caspofunginei la copii şi adolescenţi (cu vârste de 6 luni până la 17 ani) cu candidoză invazivă, candidoză esofagiană şi aspergiloză invazivă (ca tratament de salvare). Patruzeci şi nouă pacienţi au fost înrolaţi şi li s-a administrat caspofungină 50 mg/m2 i.v. zilnic în doză unică după o doză iniţială de încărcare de 70 mg/m2 în ziua 1 (a nu se depăşi 70 mg zilnic), dintre care 48 au fost incluşi în analiza MITT. Dintre aceştia, 37 au prezentat candidoză invazivă, 10 au prezentat aspergiloză invazivă şi 1 pacient a prezentat candidoză esofagiană. Rata de răspuns favorabil, în funcţie de indicaţia terapeutică, la sfârşitul tratamentului cu caspofungină, în analiza MITT, a fost după cum urmează: 81 % (30/37) în candidoză invazivă, 50 % (5/10) în aspergiloză invazivă şi 100 % (1/1) în candidoză esofagiană.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Distribuţie

Caspofungina este legată în proporţie mare de albumină. Fracţia nelegată a caspofunginei din plasmă variază de la 3,5 % la voluntarii sănătoşi la 7,6 % la pacienţii cu candidoză invazivă. Distribuţia joacă rolul principal în farmacocinetica plasmatică a caspofunginei şi este etapa de control a vitezei atât în faza alfa, cât şi în faza beta. Distribuţia în ţesuturi atinge un maxim la 1,5-2 zile după administrare, când 92 % din doză a fost distribuită în ţesuturi. Probabil că numai o mică parte din caspofungina preluată de ţesuturi se reîntoarce ulterior în plasmă ca substanţă nemodificată. De aceea eliminarea se produce în absenţa unui echilibru al distribuţiei, iar în prezent estimarea reală a volumului de distribuţie al caspofunginei este imposibil de obţinut.

Metabolizare

Caspofungina este supusă unei degradări spontane la un compus cu inel deschis. Metabolizarea ulterioară implică hidroliza peptidelor şi N-acetilare. Două produse intermediare, care se formează în timpul degradării caspofunginei către acest compus cu inel deschis, formează legături covalente cu proteinele plasmatice rezultând o legătură ireversibilă de nivel scăzut cu proteinele plasmatice.

Caspofungina nu este un inhibitor al enzimelor citocromului P450: 1A2, 2A6, 2C9, 2C19, 2D6 sau 3A4 după cum au demonstrat studiile in vitro. În studiile clinice, caspofungina nu a indus şi nu a inhibat metabolizarea altor medicamente prin intermediul CYP3A4. Caspofungina nu este substrat pentru P-glicoproteină şi este un substrat slab pentru enzimele citocromului P450.

Eliminare

Eliminarea caspofunginei din plasmă este lentă, cu un clearance de 10-12 ml/min. Concentraţiile plasmatice ale caspofunginei scad într-o manieră polifazică după perfuzia unei doze unice intravenoase de 1 oră. O scurtă fază alfa apare imediat după perfuzare, urmată de o fază beta cu timp de înjumătăţire de 9-11 ore. De asemenea apare o fază gama cu un timp de înjumătăţire de 45 ore. Clearance-ul plasmatic este influenţat în mod dominant de distribuţie şi mai puţin de excreţie sau de metabolizare.

Aproximativ 75 % dintr-o doză radioactivă a fost regăsită pe parcursul a 27 zile: 41 % în urină şi 34 % în fecale. Excreţia şi metabolizarea caspofunginei în primele 30 ore de la administrare sunt mici. Excreţia este lentă şi timpul de înjumătăţire terminal al radioactivităţii a fost de 12-15 zile. O cantitate mică de caspofungină este excretată nemodificată prin urină (aproximativ 1,40 % din doză).

Caspofungina prezintă o farmacocinetică moderată neliniară cu creşterea acumulării pe măsura creşterii dozei, iar în cazul administrării de doze multiple, timpul de atingere a stării de echilibru este dependent de doză.

Grupe speciale de pacienţi

La pacienţii adulţi cu insuficienţă renală şi cu insuficienţă hepatică uşoară, la femei şi la vârstnici s-a observat o expunere crescută la caspofungină. Creşterea, a fost, în general, modestă şi nu suficient de mare pentru a justifica ajustarea dozei. La pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică moderată sau cu greutate corporală mai mare se poate impune o ajustare a dozei (vezi mai jos).

Greutate corporală: În analiza populaţională privind farmacocinetica caspofunginei la pacienţii adulţi cu candidoză s-a demonstrat că aceasta este influenţată de greutatea corporală. Concentraţiile plasmatice scad pe măsura creşterii greutăţii corporale. Expunerea medie la un pacient adult cu greutate corporală de 80 kg a fost estimată a fi cu 23 % mai mică decât la un pacient adult cu greutate corporală de 60 kg (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă hepatică: La pacienţi adulţi cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată, ASC este crescută cu aproximativ 20 % şi respectiv 75 %. Nu există experienţă clinică la pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică severă şi la copii şi adolescenţi cu orice grad de insuficienţă hepatică. Într-un studiu cu doze multiple, s-a constatat că o reducere a dozei zilnice la 35 mg la pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică

moderată realizează o ASC similară cu cea obţinută la subiecţi adulţi cu funcţie hepatică normală care sunt trataţi cu regim terapeutic standard (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă renală: Într-un studiu clinic cu doze unice de 70 mg de caspofungină, farmacocinetica medicamentului la voluntari adulţi cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei

50-80 ml/min) a fost similară celei de la grupul martor. Insuficienţa renală moderată (clearance al creatininei 31-49 ml/min), cea avansată (clearance al creatininei 5-30 ml/min) şi cea de fază terminală (clearance al creatininei <10 ml/min şi dependenţă de dializă) au dus la creşteri moderate ale concentraţiilor plasmatice ale caspofunginei după administrarea unei doze unice (limite 30-49 % pentru ASC). Cu toate acestea, la pacienţii adulţi cu candidoză invazivă, candidoză esofagiană sau aspergiloză invazivă cărora li s-au administrat mai multe doze zilnice de caspofungină 50 mg nu s-a observat un efect semnificativ al insuficienţei renale uşoară până la avansată asupra concentraţiilor plasmatice ale caspofunginei. Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă renală. Caspofungina nu este dializabilă, motiv pentru care nu este necesară administrarea de doze suplimentare consecutiv hemodializei.

Sexul pacientului: Concentraţiile plasmatice ale caspofunginei au fost mai mari cu o medie de 17-38 % la femei faţă de bărbaţi.

Vârstnici: Comparativ cu pacienţii bărbaţi tineri, la pacienţii bărbaţi vârstnici s-a observat o creştere

modestă a ASC (28 %) şi a C24h (32 %). Acelaşi efect modest dat de vârstă s-a observat la pacienţii vârstnici comparativ cu cei tineri în cazul tratamentului empiric sau în cazul tratării candidozei

invazive.

Rasă: Datele farmacocinetice de la pacienţi nu au indicat diferenţe semnificative clinic în ceea ce priveşte farmacocinetica caspofunginei între caucazieni, negri, hispanici şi metişi.

Copii şi adolescenţi:

La adolescenţi (cu vârste de 12 până la 17 ani) trataţi cu o doză zilnică de 50 mg/m2 caspofungină (maxim 70 mg zilnic), ASC0-24h a caspofunginei a fost, în general, comparabilă cu cea observată la adulţi trataţi cu o doză zilnică de 50 mg caspofungină. Toţi adolescenţii au fost trataţi cu doze zilnice >50 mg şi, de fapt, 6 din 8 au fost trataţi cu doza maximă de 70 mg pe zi. Concentraţiile

plasmatice de caspofungină la aceşti adolescenţi au fost reduse în raport cu cele ale adulţilor trataţi cu o doză zilnică de 70 mg, doza cel mai frecvent administrată la adolescenţi.

La copii (cu vârste de 2 până la 11 ani) trataţi cu o doză zilnică de 50 mg/m2 caspofungină (maxim 70 mg zilnic), ASC0-24h a caspofunginei după doze repetate a fost comparabilă cu cea observată la adulţi trataţi cu o doză de 50 mg caspofungină pe zi.

La copii mici (cu vârste de 12 până la 23 luni) trataţi cu o doză zilnică de 50 mg/m2 caspofungină (maxim 70 mg zilnic), ASC0-24h a caspofunginei după doze repetate a fost comparabilă cu cea observată la adulţi trataţi cu o doză zilnică de 50 mg caspofungină şi cu cea observată la copii mai mari (cu vârsta de 2 până la 11 ani) trataţi cu doza zilnică de 50 mg/m2.

În general, datele farmacocinetice, de eficacitate şi siguranţă disponibile sunt limitate la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 10 luni. Datele farmacocinetice obţinute de la un copil în vârstă de 10 luni tratat cu o doză zilnică de 50 mg/m2 indică o ASC0-24h cuprinsă în acelaşi interval ca şi cea observată la copii mai mari şi adulţi la doza de 50 mg/m2, respectiv de 50 mg, în timp ce la un copil în vârstă de

6 luni tratat cu doza de 50 mg/m2, ASC0-24h a fost ceva mai mare.

La nou-născuţi şi sugari (<3 luni) trataţi cu o doză zilnică de 25 mg/m2 caspofungină (corespunzând unei doze medii zilnice de 2,1 mg/kg) concentraţia plasmatică maximă a caspofunginei (C1h) şi concentraţia plasmatică dinaintea dozei următoare a caspofunginei (C24h) după doze repetate au fost comparabile celor observate la adulţi trataţi cu o doză zilnică de 50 mg caspofungină. În ziua 1, C1h era comparabilă şi C24h uşor crescută (36 %) la aceşti nou-născuţi şi sugari în raport cu adulţii. Totuşi, variabilitatea a fost observată atât în cazul C1h (media geometrică din ziua 4 11,73 µg/ml, interval 2,63 până la 22,05 µg/ml), cât şi în cazul C24h (media geometrică din ziua 4 3,55 µg/ml, interval 0,13 până

la 7,17 µg/ml). Determinările ASC0-24h nu au fost realizate în acest studiu datorită rarelor recoltări de probe de plasmă. De notat, eficacitatea şi siguranţa caspofunginei nu au fost corespunzător cercetate în studii clinice prospective la nou-născuţi şi sugari cu vârsta sub 3 luni.

5.3Date preclinice de siguranţă

Studiile de toxicitate cu doze repetate efectuate la şobolani şi maimuţe, în care s-au folosit doze de până la 7-8 mg/kg administrate intravenos, au arătat reacţii locale, la locul de injectare, la şobolani şi maimuţe, semne de eliberare histaminică la şobolani şi reacţii adverse la nivel hepatic la maimuţe. Studii privind toxicitatea asupra dezvoltării efectuate la şobolan au demonstrat reducerea greutăţii corporale a fătului şi creşterea incidenţei osificării incomplete a vertebrelor, sternului şi calotei craniene la doze de 5 mg/kg de caspofungină, care au fost asociate cu reacţii adverse materne cum ar fi semnele de eliberare histaminică la femelele gestante de şobolan. De asemenea s-a constatat creşterea incidenţei coastei cervicale. Testele in vitro privind genotoxicitatea potenţială au fost negative la caspofungină, precum şi testul cromozomal, in vivo, pe măduva osoasă la şoarece. Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru a evalua potenţialul carcinogen. Nu au existat efecte asupra fertilităţii în studiile efectuate cu caspofungină la şobolani masculi şi femele, administrată în doze de până la 5 mg/kg şi zi.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor:

Zahăr

Manitol

Acid acetic glacial

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului).

6.2Incompatibilităţi

Medicamentul nu trebuie amestecat cu diluanţi care conţin glucoză, deoarece CANCIDAS nu este stabil în astfel de diluanţi. În lipsa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie combinat cu alte medicamente.

6.3Perioada de valabilitate

2 ani

Concentratul reconstituit: trebuie utilizat imediat. Datele de stabilitate au arătat, că acest concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi păstrat timp de până la 24 ore dacă flaconul este menţinut la o temperatură de 25ºC sau mai puţin şi dacă este reconstituit cu apă pentru preparate injectabile.

Soluţia diluată pentru perfuzia pacientului: trebuie folosită imediat. Datele de stabilitate au demonstrat că produsul poate fi folosit într-un interval de până la 24 ore dacă a fost păstrat la o temperatură de 25ºC sau mai puţin sau într-un interval de până la 48 ore dacă flaconul sau punga pentru perfuzie au fost păstrate la frigider (2-8ºC) şi soluţia a fost diluată cu ser fiziologic 9 mg/ml (0,9 %), 4,5 mg/ml (0,45 %) sau 2,25 mg/ml (0,225 %) sau cu soluţie Ringer lactat.

CANCIDAS nu conţine conservanţi. Din punct de vedere microbiologic produsul trebuie folosit imediat. Dacă nu este folosit imediat, depozitarea în vederea utilizării şi condiţiile anterioare utilizării constituie responsabilitatea utilizatorului şi nu ar trebui să depăşească 24 ore la 2-8ºC, cu excepţia cazurilor în care reconstituirea şi diluţia s-a făcut în condiţii aseptice validate şi controlate.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise: a se păstra la frigider (2°C - 8°C).

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire şi diluare, vezi pct. 6.3.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

CANCIDAS 50 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Cutie cu un flacon din sticlă tip I de 10 ml, cu un sistem butilic de obturare, de culoare gri şi cu capac de plastic având o bandă roşie din aluminiu.

CANCIDAS 70 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Cutie cu un flacon din sticlă tip I de 10 ml, cu un sistem butilic de obturare, de culoare gri şi cu capac de plastic având o bandă portocalie din aluminiu.

Distribuit în ambalaje care conţin 1 flacon.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Reconstituirea CANCIDAS

A NU SE UTILIZA DILUANŢI CARE CONŢIN GLUCOZĂ deoarece CANCIDAS nu este stabil în diluanţi care conţin glucoză. A NU SE AMESTECA SAU PERFUZA SIMULTAN CANCIDAS CU NICIUN ALT MEDICAMENT, având în vedere că nu există date referitoare la compatibilitatea CANCIDAS cu alte substanţe pentru administrare intravenoasă, aditivi, sau medicamente. A se inspecta vizual soluţia perfuzabilă pentru a se depista existenţa de particule sau decolorarea.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

CANCIDAS 50 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE LA ADULŢI

Etapa 1 Reconstituirea flacoanelor convenţionale

Pentru reconstituirea soluţiei concentrate, aduceţi flaconul la temperatura camerei şi adăugaţi în condiţii de asepsie 10,5 ml de apă pentru preparate injectabile. Concentraţia soluţiei reconstituite va fi 5,2 mg/ml.

Pulberea albă până la aproape albă, compactă, liofilizată se va dizolva complet. Agitaţi uşor până la obţinerea unei soluţii limpezi. Soluţiile reconstituite trebuie inspectate vizual pentru a se depista existenţa de particule sau decolorarea. Această soluţie reconstituită poate fi depozitată timp de până la 24 ore la o temperatură de sau mai puţin de 25°C.

Etapa 2 Adăugarea soluției reconstituite de CANCIDAS în soluţia perfuzabilă a pacientului

Diluanţii pentru soluţia perfuzabilă finală sunt ser fiziologic steril sau soluţie Ringer lactat sterilă. Soluţia perfuzabilă se prepară în condiţii de asepsie prin adăugarea cantităţii corespunzătoare de concentrat reconstituit (vezi tabelul de mai jos) în flaconul sau punga de perfuzie de 250 ml. Atunci când este necesar din punct de vedere medical se pot folosi volume de perfuzie reduse de 100 ml pentru doze zilnice de 50 mg sau 35 mg. A nu se utiliza dacă soluţia este tulbure sau cu precipitat.

PREPARAREA SOLUŢIEI PERFUZABILE LA ADULŢI

 

Volumul soluției

Prepararea standard

Perfuzie de volum

 

redus

 

reconstituite de

(soluția reconstituită de

 

(soluția reconstituită

DOZA*

CANCIDAS pentru

CANCIDAS adăugată

de CANCIDAS

 

transferul în flaconul

la 250 ml) concentraţie

 

adăugată la 100 ml)

 

sau punga de perfuzie

finală

 

concentraţie finală

 

 

 

50 mg

10 ml

0,20 mg/ml

-

50 mg la volum

10 ml

-

0,47 mg/ml

redus

 

 

 

35 mg pentru

 

 

 

insuficienţă

 

 

 

hepatică moderată

7 ml

0,14 mg/ml

-

(dintr-un flacon

 

 

 

de 50 mg)

 

 

 

35 mg pentru

 

 

 

insuficienţă

 

 

 

hepatică moderată

7 ml

-

0,34 mg/ml

(dintr-un flacon

 

 

 

de 50 mg) la

 

 

 

volum redus

 

 

 

* Pentru reconstituirea tuturor tipurilor de flacoane trebuie utilizaţi 10,5 ml.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE LA COPII ŞI ADOLESCENŢI

Calcularea suprafeţei corporale (Body Surface Area, BSA) pentru dozaj la copii şi adolescenţi

Înainte de prepararea perfuziei, calculaţi suprafaţa corporală (BSA) a pacientului, utilizând următoarea formulă (formula Mosteller):

Prepararea perfuziei de 70 mg/m2 pentru copii şi adolescenţi cu vârsta >3 luni (utilizând un flacon de 50 mg)

1.Determinaţi doza de încărcare efectivă care va fi folosită la copii şi adolescenţi utilizând BSA a

pacientului (cum este calculată mai sus) şi următoarea ecuaţie: BSA (m2) X 70 mg/m2 = doza de încărcare

Doza de încărcare maximă în ziua 1 nu trebuie să depăşească 70 mg indiferent de doza calculată pentru pacient.

2.Aduceţi la temperatura camerei flaconul de CANCIDAS păstrat la frigider.

3.Adăugaţi în condiţii de asepsie 10,5 ml apă pentru preparate injectabile.a Această soluţie reconstituită poate fi păstrată timp de până la 24 ore la sau sub 25°C.b Aceasta va asigura o concentraţie finală de caspofungină în flacon de 5,2 mg/ml.

4.Extrageţi din flacon volumul de medicament egal cu doza de încărcare calculată (etapa 1). Transferaţi în condiţii de asepsie acest volum (ml)c de soluție reconstituită de CANCIDAS într-

o pungă de perfuzie (sau flacon) conţinând 250 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9 %, 0,45 % sau 0,225 % sau soluţie injectabilă de Ringer lactat. Alternativ, volumul (ml)c de soluție reconstituită de CANCIDAS poate fi adăugat unui volum redus de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9 %, 0,45 %, sau 0,225 % sau soluţie injectabilă de Ringer lactat, fără a depăşi o concentraţie finală de 0,5 mg/ml. Această soluţie perfuzabilă trebuie utilizată într-un interval de timp de 24 ore dacă este păstrată la sau sub 25°C sau timp de 48 ore dacă este păstrată la frigider la temperaturi de 2 până la 8°C.

Prepararea perfuziei de 50 mg/m2 pentru copii şi adolescenţi cu vârsta >3 luni (utilizând un flacon de 50 mg)

1.Determinaţi doza zilnică de întreţinere efectivă care va fi folosită la copii şi adolescenţi utilizând

BSA a pacientului (cum este calculată mai sus) şi următoarea ecuaţie: BSA (m2) X 50 mg/m2 = doza zilnică de întreţinere

Doza zilnică de întreţinere nu trebuie să depăşească 70 mg indiferent de doza calculată pentru pacient.

2.Aduceţi la temperatura camerei flaconul de CANCIDAS păstrat la frigider.

3.Adăugaţi în condiţii de asepsie 10,5 ml apă pentru preparate injectabile.a Această soluţie reconstituită poate fi păstrată timp de până la 24 ore la sau sub 25°C.b Aceasta va asigura o concentraţie finală de caspofungină în flacon de 5,2 mg/ml.

4.Extrageţi din flacon volumul de medicament egal cu doza zilnică de întreţinere calculată (etapa 1). Transferaţi în condiţii de asepsie acest volum (ml)c de soluție reconstituită de CANCIDAS într-o pungă de perfuzie (sau flacon) conţinând 250 ml soluţie injectabilă de

clorură de sodiu 0,9 %, 0,45 % sau 0,225 % sau soluţie injectabilă de Ringer lactat. Alternativ, volumul (ml)c de soluție reconstituită de CANCIDAS poate fi adăugat unui volum redus de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9 %, 0,45 % sau 0,225 % sau soluţie injectabilă de Ringer lactat, fără a depăşi o concentraţie finală de 0,5 mg/ml. Această soluţie perfuzabilă trebuie utilizată într-un interval de timp de 24 ore dacă este păstrată la sau sub 25°C sau timp de 48 ore dacă este păstrată la frigider la temperaturi de 2 până la 8°C.

Recomandări de preparare:

a. Discul de pulbere compactă albă până la aproape albă se va dizolva complet. Agitaţi uşor până la obţinerea unei soluţii limpezi.

b. Inspectaţi vizual soluţia reconstituită pentru a depista existenţa de particule sau decolorarea în timpul reconstituirii şi anterior perfuzării. Nu utilizaţi dacă soluţia este tulbure sau a precipitat.

c. CANCIDAS este formulat pentru a asigura întreaga doză menţionată pe eticheta flaconului (50 mg) atunci când 10 ml sunt extraşi din flacon.

CANCIDAS 70 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE LA ADULŢI

Etapa 1 Reconstituirea flacoanelor convenţionale

Pentru reconstituirea soluţiei concentrate, aduceţi flaconul la temperatura camerei şi adăugaţi în condiţii de asepsie 10,5 ml de apă pentru preparate injectabile. Concentraţia soluţiei reconstituite va fi de 7,2 mg/ml.

Pulberea albă până la aproape albă, compactă, liofilizată se va dizolva complet. Agitaţi uşor până la obţinerea unei soluţii limpezi. Soluţiile reconstituite trebuie inspectate vizual pentru a se depista existenţa de particule sau decolorarea. Această soluţie reconstituită poate fi depozitată timp de până la 24 ore la o temperatură de sau mai puţin de 25°C.

Etapa 2 Adăugarea soluției reconstituite de CANCIDAS în soluţia perfuzabilă a pacientului

Diluanţii pentru soluţia perfuzabilă finală sunt ser fiziologic steril sau soluţie Ringer lactat sterilă. Soluţia perfuzabilă se prepară în condiţii de asepsie prin adăugarea cantităţii corespunzătoare de concentrat reconstituit (vezi tabelul de mai jos) în flaconul sau punga de perfuzie de 250 ml. Atunci când este necesar din punct de vedere medical se pot folosi volume de perfuzie reduse de 100 ml pentru doze zilnice de 50 mg sau 35 mg. A nu se utiliza dacă soluţia este tulbure sau cu precipitat.

PREPARAREA SOLUŢIEI PERFUZABILE LA ADULŢI

 

Volumul soluției

Prepararea standard

Perfuzie de volum

 

redus

 

reconstituite de

(soluția reconstituită de

 

(soluția reconstituită

DOZA*

CANCIDAS pentru

CANCIDAS adăugată

de CANCIDAS

 

transferul în flaconul

la 250 ml) concentraţie

 

adăugată la 100 ml)

 

sau punga de perfuzie

finală

 

concentraţie finală

 

 

 

70 mg

10 ml

0,28 mg/ml

Nu se recomandă

70 mg (din două

 

 

 

flacoane de

14 ml

0,28 mg/ml

Nu se recomandă

50 mg)**

 

 

 

35 mg pentru

 

 

 

insuficienţă

 

 

 

hepatică moderată

5 ml

0,14 mg/ml

0,34 mg/ml

(dintr-un flacon

 

 

 

de 70 mg)

 

 

 

*Pentru reconstituirea tuturor tipurilor de flacoane trebuie utilizaţi 10,5 ml

**Doza de 70 mg se poate prepara din două flacoane de 50 mg în cazul în care flaconul de 70 mg nu este disponibil

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE LA COPII ŞI ADOLESCENŢI

Calcularea suprafeţei corporale (Body Surface Area, BSA) pentru dozaj la copii şi adolescenţi

Înainte de prepararea perfuziei, calculaţi suprafaţa corporală (BSA) a pacientului, utilizând următoarea formulă (formula Mosteller):

Prepararea perfuziei de 70 mg/m2 pentru copii şi adolescenţi cu vârsta >3 luni (utilizând un flacon de 70 mg)

1.Determinaţi doza de încărcare efectivă care va fi folosită la copii şi adolescenţi utilizând BSA a

pacientului (cum este calculată mai sus) şi următoarea ecuaţie: BSA (m2) X 70 mg/m2 = doza de încărcare

Doza de încărcare maximă în ziua 1 nu trebuie să depăşească 70 mg indiferent de doza calculată pentru pacient.

2.Aduceţi la temperatura camerei flaconul de CANCIDAS păstrat la frigider.

3.Adăugaţi în condiţii de asepsie 10,5 ml apă pentru preparate injectabile.a Această soluţie reconstituită poate fi păstrată timp de până la 24 ore la sau sub 25°C.b Aceasta va asigura o concentraţie finală de caspofungină în flacon de 7,2 mg/ml.

4.Extrageţi din flacon volumul de medicament egal cu doza de încărcare calculată (etapa 1). Transferaţi în condiţii de asepsie acest volum (ml)c de soluție reconstituită de CANCIDAS

într-o pungă de perfuzie (sau flacon) conţinând 250 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9 %, 0,45 % sau 0,225 % sau soluţie injectabilă de Ringer lactat. Alternativ, volumul (ml)c de soluție reconstituită de CANCIDAS poate fi adăugat unui volum redus de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9 %, 0,45 % sau 0,225 % sau soluţie injectabilă de Ringer lactat, fără a depăşi o concentraţie finală de 0,5 mg/ml. Această soluţie perfuzabilă trebuie utilizată într-un interval de timp de 24 ore dacă este păstrată la sau sub 25°C sau timp de 48 ore dacă este păstrată la frigider la temperaturi de 2 până la 8°C.

Prepararea perfuziei de 50 mg/m2 pentru copii şi adolescenţi cu vârsta >3 luni (utilizând un flacon de 70 mg)

1.Determinaţi doza zilnică de întreţinere efectivă care va fi folosită la copii şi adolescenţi utilizând

BSA a pacientului (cum este calculată mai sus) şi următoarea ecuaţie: BSA (m2) X 50 mg/m2 = doza zilnică de întreţinere

Doza zilnică de întreţinere nu trebuie să depăşească 70 mg indiferent de doza calculată pentru pacient.

2.Aduceţi la temperatura camerei flaconul de CANCIDAS păstrat la frigider.

3.Adăugaţi în condiţii de asepsie 10,5 ml apă pentru preparate injectabile.a Această soluţie reconstituită poate fi păstrată timp de până la 24 ore la sau sub 25°C.b Aceasta va asigura o concentraţie finală de caspofungină în flacon de 7,2 mg/ml.

4.Extrageţi din flacon volumul de medicament egal cu doza zilnică de întreţinere calculată (etapa 1). Transferaţi în condiţii de asepsie acest volum (ml)c de soluție reconstituită de CANCIDAS într-o pungă de perfuzie (sau flacon) conţinând 250 ml soluţie injectabilă de

clorură de sodiu 0,9 %, 0,45 % sau 0,225 %, sau soluţie injectabilă de Ringer lactat. Alternativ, volumul (ml)c de soluție reconstituită de CANCIDAS poate fi adăugat unui volum redus de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9 %, 0,45 % sau 0,225 % sau soluţie injectabilă de Ringer lactat, fără a depăşi o concentraţie finală de 0,5 mg/ml. Această soluţie perfuzabilă trebuie utilizată într-un interval de timp de 24 ore dacă este păstrată la sau sub 25°C sau timp de 48 ore dacă este păstrată la frigider la temperaturi de 2 până la 8°C.

Recomandări de preparare:

a. Discul de pulbere compactă albă până la aproape albă se va dizolva complet. Agitaţi uşor până la obţinerea unei soluţii limpezi.

b. Inspectaţi vizual soluţia reconstituită pentru a depista existenţa de particule sau decolorarea în timpul reconstituirii şi anterior perfuzării. Nu utilizaţi dacă soluţia este tulbure sau a precipitat.

c. CANCIDAS este formulat pentru a asigura întreaga doză menţionată pe eticheta flaconului (70 mg) atunci când 10 ml sunt extraşi din flacon.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Merck Sharp & Dohme Ltd

Hertford Road, Hoddesdon

Hertfordshire EN11 9BU

Marea Britanie

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/01/196/001

EU/1/01/196/003

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 24 octombrie 2001.

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 07 septembrie 2011.

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate