Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Selectaţi limba site-ului

Entacapone Teva (entacapone) – Rezumatul caracteristicilor produsului - N04BX02

Updated on site: 06-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiEntacapone Teva
Cod ATCN04BX02
Substanţăentacapone
ProducătorTeva Pharma B.V.

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Entacapone Teva 200 mg comprimate filmate

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine entacaponă 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Comprimate filmate biconvexe, în formă de elipsă, de culoare maro deschis, cu lungimea de aproximativ 18 mm şi lăţimea de 10 mm, marcate cu „E200” pe una dintre feţe şi netede pe cealaltă faţă.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Entacapona este indicată ca adjuvant al medicamentelor standard conţinând levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa pentru utilizarea la pacienţii adulţi cu boală Parkinson şi în cazul fluctuaţiilor motorii la sfârşit de doză, care nu pot fi stabilizate prin utilizarea acestor combinaţii.

4.2Doze şi mod de administrare

Entacapona trebuie utilizată numai în asociere cu levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa. Informaţiile de prescriere pentru aceste medicamente care conţin levodopa sunt valabile pentru utilizarea lor concomitentă cu entacapona.

Doze

Se administrează un comprimat de 200 mg împreună cu fiecare doză de levodopa/inhibitor al dopadecarboxilazei. Doza maximă recomandată este de 200 mg de zece ori pe zi, adică 2000 mg de entacaponă.

Entacapona accentuează efectele levodopa. De aceea, pentru a reduce reacţiile adverse dopaminergice determinate de levodopa, de exemplu diskinezie, greaţă, vărsături şi halucinaţii, este necesar adesea să se ajusteze dozele de levodopa în cursul primelor zile sau primelor săptămâni după începerea tratamentului cu entacaponă. În funcţie de starea clinică a pacientului, doza zilnică de levodopa trebuie redusă cu aproximativ 10-30% prin extinderea intervalului de administrare şi/sau reducerea cantităţii de levodopa pe doză.

Dacă tratamentul cu entacaponă se întrerupe, este necesară ajustarea dozelor celorlalte medicamente antiparkinsoniene, în special levodopa, pentru a obţine un nivel suficient de control al simptomelor parkinsoniene.

Entacapona creşte biodisponibilitatea levodopei din compoziția medicamentelor standard conţinând levodopa/benserazidă, cu puţin mai mult (5-10%) decât pe cea a levodopei din compoziţia medicamentelor standard care conțin levodopa/carbidopa. De aceea, pacienţii care utilizează medicamentele standard levodopa/benserazidă pot necesita o reducere mai importantă a dozei de levodopa, când se începe asocierea cu entacaponă.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Insuficienţa renală nu influențează farmacocinetica entacaponei şi nu necesită ajustarea dozei. Cu toate acestea, la pacienţii dializaţi, poate fi avută în vedere creşterea intervalului între administrări (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Vezi pct. 4.3.

Pacienţi vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor de entacaponă la pacienţii vârstnici.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea administrării Entacapone Teva la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Entacapona se administrează pe cale orală, simultan cu fiecare doză de levodopa/carbidopa sau levodopa/benserazidă.

Entacapona poate fi administrată cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).

4.3Contraindicaţii

-Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

-Insuficienţă hepatică.

-Feocromocitom.

-Utilizarea concomitentă de entacaponă şi inhibitori neselectivi de monoamino-oxidază (MAO- A şi MAO-B) (de exemplu fenelzină, tranilcipromină).

-Utilizarea concomitentă de entacaponă şi asocierea inhibitor selectiv de MAO-A plus inhibitor selectiv de MAO-B (vezi pct. 4.5).

-Sindrom neuroleptic malign (SNM) şi/sau rabdomioliză atraumatică în antecedente.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Rabdomioliza secundară unei diskinezii severe sau prezenţa sindromului neuroleptic malign (SNM) au fost observate rareori la pacienţii cu boală Parkinson.

SNM, incluzând rabdomioliza şi hipertermia, este caracterizat prin simptome motorii (rigiditate musculară, mioclonii, tremor), modificări ale statusului mental (de exemplu agitaţie, confuzie, comă), hipertermie, disfuncţii vegetative (tahicardie, presiune arterială oscilantă) şi creşterea concentraţiei plasmatice a creatinfosfokinazei. În anumite cazuri particulare, numai unele dintre aceste simptome şi/sau date pot fi evidente.

Nici SNM şi nici rabdomioloza nu au fost raportate în cazul tratamentului asociat cu entacaponă, în studii controlate, atunci când administrarea entacaponei s-a întrerupt brusc. De la punerea pe piaţă, s- au raportat cazuri izolate de SNM, în special după reducerea bruscă a dozei sau întreruperea entacaponei şi a altor medicamente dopaminergice administrate concomitent. Când se consideră necesar, întreruperea entacaponei şi a altor medicamente dopaminergice trebuie făcută lent, şi, dacă apar semne şi/sau simptome ale SNM, chiar la întreruperea lentă a entacaponei, poate fi necesară o creştere a dozei de levodopa.

Tratamentul cu entacaponă trebuie administrat cu precauţie la pacienţi cu boală cardiacă ischemică.

Datorită mecanismului său de acţiune, entacapona poate interfera cu metabolizarea altor medicamente care conţin gruparea catecol şi poate creşte efectul acestora. De aceea, entacapona trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii trataţi cu medicamente metabolizate de catecol-O-metil

transferaza (COMT), cum sunt rimiterol, izoprenalină, adrenalină, noradrenalină, dopamină, dobutamină, alfa-metildopa şi apomorfină (vezi de asemenea pct. 4.5).

Entacapona se administrează întotdeauna ca adjuvant al tratamentului cu levodopa. De aceea, precauţiile valabile pentru tratamentul cu levodopa trebuie avute în vedere şi în cazul tratamentului cu entacaponă. Entacapona creşte biodisponibilitatea levodopei din compoziția medicamentelor standard conţinând levodopa/benserazidă cu 5-10% mai mult decât pe cea a levodopei din compoziţia medicamentelor standard care conțin levodopa/carbidopa. În consecinţă, reacţiile adverse dopaminergice pot fi mai frecvente când entacapona este asociată tratamentului cu levodopa/benserazidă (vezi de asemenea pct. 4.8). Adesea, pentru a reduce reacţiile adverse dopaminergice determinate de levodopa, este necesară reducerea dozelor de levodopa în cursul primelor zile sau primelor săptămâni de la începerea tratamentului cu entacaponă, în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.8).

Entacapona poate agrava hipotensiunea arterială ortostatică indusă de levodopa. Entacapona trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii care utilizează alte medicamente care pot determina hipotensiune arterială ortostatică.

În studiile clinice, reacţiile adverse dopaminergice, de exemplu diskinezia, au fost mai frecvente la pacienţii trataţi cu entacaponă şi agonişti dopaminergici (cum este bromocriptina), selegilină sau amantadină, comparativ cu cei care au primit placebo asociat acestora. Când se iniţiază tratamentul cu entacaponă, doza celorlalte medicamente antiparkinsoniene poate necesita ajustări.

Entacapona în asociere cu levodopa s-a asociat cu somnolenţă şi episoade de somn brusc apărute la pacienţii cu boala Parkinson şi, de aceea, se recomandă prudenţă la conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor (vezi de asemenea pct. 4.7).

La pacienţii care au prezentat diaree, se recomandă monitorizarea greutăţii pentru a evita o posibilă scădere excesivă a greutăţii. Diareea persistentă sau de lungă durată, care apare în timpul administrării entacaponei, poate fi un semn de colită. În cazul apariţiei diareei persistente sau de lungă durată, administrarea medicamentului trebuie întreruptă şi trebuie avute în vedere efectuarea unui tratament şi investigaţii diagnostice adecvate.

Pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat pentru a se depista evoluţia tulburărilor legate de controlul impulsurilor. Pacienţii şi persoanele lor însoţitoare trebuie să ştie că, la pacienţii trataţi cu agonişti ai dopaminei şi/sau alte tratamente dopaminergice, cum este Entacapone Teva în asociere cu levodopa, pot apărea tulburări cu simptome de comportament legate de controlul impulsurilor, inclusiv dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, dependenţa compulsivă de a cheltui sau de a cumpăra, apetit alimentar excesiv sau apetit alimentar compulsiv. Se recomandă revizuirea tratamentului dacă apar astfel de simptome.

La pacienţii care prezintă anorexie progresivă, astenie şi scădere în greutate într-o perioadă de timp relativ scurtă, trebuie avută în vedere o evaluare medicală generală, inclusiv a funcţiei hepatice.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

În cadrul schemelor de tratament recomandate nu s-au înregistrat interacţiuni ale entacaponei cu carbidopa. Interacţiunea farmacocinetică cu benserazida nu a fost studiată.

În studiile cu doză unică efectuate la voluntari sănătoşi, nu s-au observat interacţiuni între entacaponă şi imipramină sau entacaponă şi moclobemidă. De asemenea, în studiile cu doze repetate nu s-au observat interacţiuni între entacaponă şi selegilină, la pacienţii cu boală Parkinson. Cu toate acestea, experienţa clinică privind asocierea entacaponei cu unele medicamente, inclusiv inhibitori de MAO- A, antidepresive triciclice, inhibitori ai recaptării noradrenalinei cum sunt desipramină, maprotilină şi venlafaxină, şi medicamente metabolizate de COMT (de exemplu compuşi cu structură catecolică: rimiterol, izoprenalină, adrenalină, noradrenalină, dopamină, dobutamină, alfa-metildopa, apomorfină şi paroxetină) este încă limitată. Se recomandă prudenţă când aceste medicamente sunt utilizate

concomitent cu entacapona (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).

Entacapona poate fi utilizată în asociere cu selegilina (un inhibitor selectiv al MAO-B), dar doza zilnică de selegilină nu trebuie să depăşească 10 mg.

În tractul gastro-intestinal, entacapona poate forma chelaţi cu fierul. Entacapona şi medicamentele care conţin fier trebuie administrate la un interval de cel puţin 2-3 ore între ele (vezi pct. 4.8).

Entacapona se leagă de sit-ul II de legare al albuminelor umane, care leagă de asemenea şi alte câteva medicamente, inclusiv diazepamul şi ibuprofenul. Nu s-au efectuat studii clinice privind interacţiunile cu diazepamul şi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene. Conform studiilor in vitro, la concentraţii terapeutice ale medicamentelor, nu se anticipează o deplasare semnificativă.

Teoretic, datorită afinităţii sale in vitro pentru citocromul P450 2C9 (vezi pct. 5.2), entacapona poate interfera cu acele medicamente cu metabolizare dependentă de această izoenzimă, cum este S- warfarina.

Cu toate acestea, într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, entacapona nu a modificat concentraţiile plasmatice ale S-warfarinei, în timp ce ASC a R-warfarinei a crescut în medie cu 18% [IÎ90 11-26%]. Valorile INR-ului au crescut în medie cu 13% [IÎ90 6-19%]. Astfel, la pacienţii care utilizează warfarină, se recomandă monitorizarea valorilor INR-ului atunci când se iniţiază tratamentul cu entacaponă.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu s-au observat efecte teratogene sau toxice primare evidente asupra fetusului, în studiile la animale în care expunerea la entacaponă a fost cu mult mai mare faţă de expunerea terapeutică. Întrucât nu există experienţă privind administrarea medicamentului la femeile gravide, entacapona nu trebuie utilizată în timpul sarcinii.

Alăptarea

În studiile la animale s-a constatat că entacapona se excretă în lapte. Nu se cunoaşte siguranţa entacaponei la sugari. Femeile nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu entacaponă.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Entacapone Teva în asociere cu levodopa poate avea influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Entacapona, în asociere cu levodopa, poate determina ameţeli şi hipotensiune arterială ortostatică. De aceea, conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor se va face cu prudenţă.

Pacienţii care sunt trataţi cu entacaponă în asociere cu levodopa şi care prezintă somnolenţă şi/sau episoade de somn brusc apărute, trebuie atenţionaţi să evite conducerea vehiculelor sau angajarea în activităţi în care vigilenţa scăzută îi poate expune pe ei sau alte persoane la riscuri de vătămare gravă sau moarte (de exemplu folosirea utilajelor), până la remiterea episoadelor recurente (vezi de asemenea pct. 4.4).

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cele mai frecvente reacţii adverse determinate de entacaponă sunt datorate creşterii activităţii dopaminergice şi majoritatea apar cel mai frecvent la începutul tratamentului. Reducerea dozei de levodopa scade severitatea şi frecvenţa acestor reacţii. Altă clasă majoră de reacţii adverse este reprezentată de simptomele gastro-intestinale care includ greaţă, vărsături, durere abdominală, constipaţie şi diaree. Urina poate fi colorată în roşu-brun de către entacaponă, dar acesta este un

fenomen inofensiv.

În general, reacţiile adverse determinate de entacaponă sunt uşoare până la moderate. În studiile clinice, cele mai frecvente reacţii adverse care au determinat întreruperea tratamentului cu entacaponă au fost simptomele gastro-intestinale (de exemplu diaree 2,5%) şi creşterea frecvenţei reacţiilor adverse dopaminergice determinate de levedopa (de exemplu diskinezie 1,7%).

Diskinezia (27%), greaţa (11%), diareea (8%), durerile abdominale (7%) şi xerostomia (4,2%) au fost raportate semnificativ mai frecvent la pacienţii cărora li s-a administrat entacaponă decât la cei care au primit placebo, conform datelor cumulate din studiile clinice care au implicat 406 pacienţi cărora li s-a administrat medicamentul şi 296 pacienţi cărora li s-a administrat placebo.

Unele dintre reacţiile adverse cum sunt diskinezia, greaţa şi durerile abdominale pot fi mai frecvente la doze mai mari (1400 mg până la 2000 mg pe zi) decât la dozele mai mici de entacaponă.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Următoarele reacţii adverse, prezentate în Tabelul 1 de mai jos, au fost cumulate atât din studiile clinice cu entacaponă, cât şi de la punerea pe piaţă a entacaponei.

Tabelul 1. Reacţii adverse*

Tulburări psihice

Frecvente:

Insomnie, halucinaţii, confuzie, coşmaruri nocturne

Foarte rare:

Agitaţie

Tulburări ale sistemului nervos

 

Foarte frecvente:

Diskinezie

Frecvente:

Agravarea simptomelor parkinsoniene, ameţeală, distonie,

 

hiperkinezie

Tulburări cardiace**

 

Frecvente:

Evenimente de boală cardiacă ischemică altele decât infarct

 

miocardic (de exemplu angină pectorală)

Mai puţin

Infarct miocardic

frecvente:

 

Tulburări gastro-intestinale

 

Foarte frecvente:

Greaţă

Frecvente:

Diaree, dureri abdominale, xerostomie, constipaţie, vărsături

Foarte rare:

Anorexie

Cu frecvenţă

Colită

necunoscută:

 

Tulburări hepatobiliare

 

Rare:

Valori anormale ale testelor funcţionale hepatice

Cu frecvenţă

Hepatită în principal cu simptome colestatice (vezi pct. 4.4)

necunoscută:

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare:

Erupţie cutanată eritematoasă sau maculopapulară

Foarte rare:

Urticarie

Cu frecvenţă

Modificări ale culorii pielii, părului, bărbii şi unghiilor

necunoscută:

 

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

Foarte frecvente:

Modificări de culoare ale urinii

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente:

Oboseală, diaforeză, leşin

Foarte rare:

Scădere în greutate

*Reacţiile adverse sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, întâi cele mai frecvente, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile, deoarece nu se poate obţine o evaluare justificată din studiile clinice sau epidemiologice).

**Incidenţele infarctului miocardic şi ale altor evenimente de boală cardiacă ischemică (0,43%, respectiv 1,54%) provin dintr-o analiză a 13 studii clinice dublu orb care au inclus

2082 pacienţi cu fluctuaţii motorii la sfârşitul dozei, cărora li s-a administrat entacaponă.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Entacapona în asociere cu levodopa s-a asociat cu cazuri izolate de somnolenţă excesivă în timpul zilei şi episoade de somn apărute brusc.

Tulburări legate de controlul impulsurilor: Dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, dependenţa compulsivă de a cheltui sau de a cumpăra, apetit alimentar excesiv sau apetit alimentar compulsiv pot apărea la pacienţii trataţi cu agonişti ai dopaminei şi/sau alte tratamente dopaminergice, cum este Entacapone Teva în asociere cu levodopa (vezi pct. 4.4).

S-au raportat cazuri izolate de SNM la reducerea bruscă a dozei sau întreruperea tratamentului cu entacaponă şi alte tratamente dopaminergice.

S-au raportat cazuri izolate de rabdomioliză.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa1V.

4.9Supradozaj

Datele obţinute după punerea pe piaţă includ cazuri izolate de supradozaj, în care cea mai mare doză zilnică raportată de entacaponă a fost de 16000 mg. Semnele şi simptomele acute în aceste cazuri de supradozaj au inclus confuzie, activitate redusă, somnolenţă, hipotonie, modificări de culoare ale pielii şi urticarie. Tratamentul supradozajului acut este simptomatic.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alţi agenţi dopaminergici, codul ATC: N04BX02.

Entacapona aparţine unei noi clase terapeutice, inhibitori de catecol-O-metil transferază (COMT). Are o acţiune reversibilă, specifică şi preponderent periferică de inhibare a COMT, concepută pentru a fi administrată concomitent cu medicamentele conţinând levodopa. Entacapona scade transformarea metabolică a levodopei în 3-O-metildopa (3-OMD), prin inhibarea enzimei COMT. Aceasta poate determina o creştere a ASC a levodopei. Cantitatea de levodopa disponibilă pentru creier este crescută. Astfel, entacapona prelungeşte răspunsul clinic la levodopa.

Entacapona inhibă enzima COMT, mai ales în ţesuturile periferice. Inhibarea COMT în hematii este strâns corelată cu concentraţia plasmatică a entacaponei, ceea ce indică natura reversibilă a inhibării COMT.

Studii clinice

În două studii de fază III, dublu orb, în care au fost incluşi în total 376 pacienţi cu boală Parkinson şi fluctuaţii motorii la sfârşitul dozei, s-a administrat entacaponă sau placebo, fiecare în asociere cu levodopa/inhibitor de dopadecarboxilază. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 2. În studiul I, timpul

zilnic ON (ore) a fost determinat după consemnările la domiciliu ale pacienţilor, iar în studiul II a fost determinată proporţia de timp zilnic ON.

Tabelul 2: Timp zilnic ON (media ± DS)

 

Studiul I: Timp zilnic ON (h)

 

 

Entacaponă (n=85)

Placebo (n=86)

Diferenţa

 

 

 

 

Valoarea

9,3±2,2

9,2±2,5

 

iniţială

 

 

 

Săptămâna

10,7±2,2

9,4±2,6

1 h 20 min

8-24

 

 

(8,3%)

 

 

 

95% 45 min, 1 h 56 min

 

Studiul II: Proporţia de timp zilnic ON (%)

 

Entacaponă (n=103)

Placebo (n=102)

Diferenţa

Valoarea

60,0±15,2

60,8±14,0

 

iniţială

 

 

 

Săptămâna

66,8±14,5

62,8±16,80

4,5% (0 h 35 min)

8-24

 

 

95% 0,93%, 7,97%

S-au înregistrat scăderi corespunzătoare în perioada OFF.

Modificarea procentuală a valorii iniţiale pentru perioada OFF a fost de –24% la grupul cu entacaponă şi 0% la grupul cu placebo, în studiul I. Cifrele corespunzătoare în studiul II au fost – 18%, şi –5%.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Caracteristici generale ale substanţei active

Absorbţie

Există variaţii mari intra- şi inter individuale în ceea ce priveşte absorbţia entacaponei.

În general, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) se realizează în aproximativ o oră de la ingestia unui comprimat de 200 mg entacaponă. Substanţa este supusă unei metabolizări extensive la primul pasaj hepatic. Biodisponibilitatea entacaponei este de aproximativ 35% după administrarea unei doze pe cale orală. Alimentele nu influenţează în mod semnificativ absorbţia entacaponei.

Distribuţie

După absorbţia de la nivelul tractului gastro-intestinal, entacapona este distribuită rapid în ţesuturile periferice, având un volum de distribuţie la starea de echilibru (Vdss) de 20 litri. Aproximativ 92% din doză se elimină în timpul fazei ß, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare scurt, de 30 minute. Clearance-ul total al entacaponei este de aproximativ 800 ml/min.

Entacapona se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, mai ales de albumină. În plasma umană, în intervalul concentraţiilor terapeutice, fracţia nelegată este de aproximativ 2,0%. La concentraţii terapeutice, entacapona nu deplasează alte substanţe legate semnificativ (de exemplu warfarină, acid salicilic, fenilbutazonă sau diazepam) şi nici nu este deplasată în proporţie semnificativă de aceste substanţe la concentraţii terapeutice sau mai mari.

Metabolizare

O cantitate mică de entacaponă, izomerul-(E), este transformată în izomerul-(Z). Izomerul-(E) reprezintă 95% din ASC a entacaponei. Izomerul-(Z) şi urme din alţi metaboliţi reprezintă restul de 5%.

Date din studiile in vitro, în care s-au utilizat preparate microzomale din ficat uman, au indicat că

entacapona inhibă citocromul P450 2C9 (CI50~4 µM). Entacapona a prezentat o inhibare redusă sau nulă pentru alte tipuri de izoenzime ale citocromului P450 (CYP1A2, CYP2A6, CYP2D6, CYP2E1, CYP3A şi CYP2C19) (vezi pct. 4.5).

Eliminare

Eliminarea entacaponei are loc, în principal, pe căi metabolice extrarenale. Se estimează că 80-90% din doză se elimină prin fecale, deşi acest fapt nu a fost confirmat la om. Aproximativ 10-20% se elimină prin urină. S-au observat numai urme de entacaponă nemodificată în urină. Cea mai mare parte (95%) din medicamentul excretat în urină este sub formă conjugată cu acidul glucuronic. Dintre metaboliţii găsiţi în urină, numai 1% sunt produşi prin oxidare.

Caracteristici la pacienţi

Proprietăţile farmacocinetice ale entacaponei sunt similare atât la tineri cât şi adulţi. Metabolizarea medicamentului este încetinită la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (clasele Child-Pugh A şi B), ceea ce duce la o concentraţie plasmatică crescută a entacaponei atât în faza de absorbţie cât şi de eliminare (vezi pct. 4.3). Insuficienţa renală nu afectează farmacocinetica entacaponei. Cu toate acestea, la pacienţii supuşi dializei, trebuie avută în vedere creşterea intervalului între administrări.

5.3Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea. În studiile de toxicitate după doze repetate, s-a observat anemia, determinată cel mai probabil de proprietatea chelatoare pentru fier a entacaponei. În ceea ce priveşte toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, la expuneri sistemice în intervalul terapeutic, s-au observat la iepuri reducerea greutăţii fătului şi o uşoară întârziere în dezvoltarea osoasă.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Nucleu

Celuloză microcristalină

Povidonă

Amidon pregelatinizat

Stearat de magneziu

Film

Alcool polivinilic

Talc

Dioxid de titan (E171)

Macrogol

Oxid galben de fer (E 172)

Lecitină (soia)

Oxid roşu de fer (E 172)

6.2Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3Perioada de valabilitate

28 luni

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane din PEÎD cu capac cu filet din polipropilenă şi desicant în interior conţinând 30, 60, 100 sau 175 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale la eliminare.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Teva B.V.

Swensweg 5

2031GA Haarlem

Olanda

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/10/665/001 - 30 comprimate

EU/1/10/665/002 - 60 comprimate

EU/1/10/665/003 - 100 comprimate

EU/1/10/665/004 - 175 comprimate

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 18/02/2011

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 19/11/2015

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate