Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Extavia (interferon beta-1b) – Rezumatul caracteristicilor produsului - L03AB08

Updated on site: 06-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiExtavia
Cod ATCL03AB08
Substanţăinterferon beta-1b
ProducătorNovartis Europharm Ltd

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Extavia 250 micrograme/ml pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Extavia conţine interferon beta-1b recombinant 300 micrograme (9,6 milioane UI) pe flacon*.

După reconstituire, fiecare ml conţine interferon beta-1b recombinant 250 micrograme (8,0 milioane UI).

* produs prin inginerie genetică din tulpini de Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.

Pulbere - de culoare albă până la aproape albă.

Solvent - soluţie limpede/incoloră.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Extavia este indicat în tratamentul:

Pacienţilor cu un eveniment demielinizant unic cu un proces inflamator activ, dacă acesta este suficient de sever pentru a justifica tratamentul cu corticosteroizi pe cale intravenoasă, dacă au fost excluse diagnostice alternative şi dacă se apreciază că prezintă un risc crescut de apariţie a sclerozei multiple clinic evidente (vezi pct. 5.1).

Pacienţilor cu scleroză multiplă recurent-remisivă şi cu două sau mai multe recurenţe în ultimii doi ani.

Pacienţilor cu scleroză multiplă secundar progresivă cu boală activă, manifestată prin recurenţe.

4.2Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu Extavia trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul acestei boli.

Doze

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani

Doza de Extavia recomandată este de 250 micrograme (8,0 milioane UI), conţinută în 1 ml de soluţie reconstituită (vezi pct. 6.6), administrată subcutanat o dată la două zile.

În general, se recomandă ajustarea dozei la începutul tratamentului.

Pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu doza de 62,5 micrograme (0,25 ml), administrată subcutanat, o dată la două zile şi să crească apoi lent până la doza de 250 de micrograme (1,0 ml) o dată la două zile (vezi Tabelul A). Perioada de ajustare a dozei poate fi modificată, în cazul apariţiei oricăror reacţii adverse semnificative. Pentru obţinerea eficacităţii corespunzătoare, trebuie atinsă doza de 250 micrograme (1,0 ml) o dată la două zile.

Tabel A. Schema de ajustare a dozei*

Zi de tratament

Doză

Volum

1, 3, 5

62,5

micrograme

0,25

ml

7, 9, 11

micrograme

0,5

ml

13, 15, 17

187,5

micrograme

0,75

ml

≥19

micrograme

1,0

ml

* Perioada de ajustare a dozei poate fi modificată în cazul apariţiei oricăror reacţii adverse semnificative.

Doza optimă nu a fost stabilită definitiv.

În prezent, nu se cunoaşte care trebuie să fie durata tratamentului. Există date de monitorizare din studii clinice controlate de la pacienţi cu scleroză multiplă recurent-remisivă pe o durată de până la

5 ani, iar de la pacienţi cu scleroză multiplă secundar progresivă pe o durată de până la 3 ani. În cazul scleroză multiplă recurent remisivă, s-a demonstrat eficacitatea terapiei pentru primii doi ani. Datele disponibile pentru cei trei ani suplimentari sunt concordante cu eficacitate menţinută a tratamentului cu Extavia pe întreaga perioadă de timp.

La pacienţii cu un eveniment clinic unic, sugestiv pentru scleroză multiplă, s-a demonstrat eficacitatea pe o perioadă de trei ani.

Tratamentul nu este recomandat pacienţilor cu scleroză multiplă recurent-remisivă care au prezentat mai puţin de 2 recurenţe în ultimii 2 ani sau pacienţilor cu scleroză multiplă secundar progresivă care nu au prezentat semne de boală activă în ultimii 2 ani.

Dacă pacientul nu răspunde la tratament, de exemplu dacă se înregistrează o progresie constantă a rezultatelor pe Scala Extinsă de măsurare a Gradului de Dizabilitate (EDSS) timp de 6 luni sau dacă, în pofida terapiei cu Extavia, este necesar tratamentul cu cel puţin 3 cure de hormon adrenocorticotrop (ACTH) sau corticosteroizi pe parcursul unei perioade de un an, tratamentul cu Extavia trebuie oprit.

Copii şi adolescenţi

Nu s-au efectuat studii clinice specifice sau studii farmacocinetice la copii şi adolescenţi. Cu toate acestea, datele limitate publicate sugerează că profilul de siguranţă la adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani, cărora li s-a administrat Extavia 8,0 milioane UI, pe cale subcutanată, o dată la două zile, este similar celui observat la adulţi. Nu sunt disponibile date privind utilizarea Extavia la copii cu vârsta sub 12 ani şi, în consecinţă, Extavia nu trebuie utilizat la această populaţie.

Mod de administrare

Soluţia reconstituită va fi injectată subcutanat, o dată la două zile.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la interferon beta natural sau recombinant, albumină umană sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Iniţierea tratamentului în timpul sarcinii (vezi pct. 4.6).

Pacienţi cu depresie curentă severă şi sau ideaţie suicidară (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Pacienţi cu afecţiuni hepatice decompensate (vezi pct. 4.4, 4.5 şi 4.8).

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Tulburări ale sistemului imunitar

Administrarea citokinelor la pacienţii cu gamapatie monoclonală preexistentă a fost asociată cu apariţia sindromului de hiperpermeabilitate capilară sistemică cu simptome similare şocului şi cu evoluţie fatală.

Tulburări gastrointestinale

În cazul utilizării Extavia a fost observată apariţia pancreatitei, deseori asociată cu hipertrigliceridemie.

Tulburări ale sistemului nervos

Extavia trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu tulburări depresive în antecedente sau curente, mai ales la cei cu antecedente de ideaţie suicidară (vezi pct. 4.3). Se cunoaşte faptul că depresia şi ideaţia suicidară apar mai frecvent în rândul pacienţilor cu scleroză multiplă şi în asociere cu utilizarea interferonului. Pacienţii trataţi cu Extavia trebuie sfătuiţi să raporteze imediat medicului curant orice simptom de depresie şi/sau de ideaţie suicidară. Pacienţii care prezintă depresie trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului cu Extavia şi trataţi corespunzător. Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu Extavia (vezi şi pct. 4.3 şi 4.8).

Extavia trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu un istoric de convulsii, la pacienţii trataţi cu antiepileptice şi, în special, la pacienţii cu epilepsie care nu este bine controlată cu medicaţia antiepileptică (vezi pct. 4.5 şi pct. 4.8).

Acest medicament conţine albumină umană şi, de aceea, există riscul potenţial de transmitere a bolilor virale. Nu poate fi exclus riscul de transmitere a bolii Creutzfeld-Jacob (BCJ).

Analize de laborator

Se recomandă efectuarea periodică de teste ale funcţiei tiroidei la pacienţii cu antecedente de disfuncţie tiroidiană sau dacă este indicat clinic.

Pe lângă analizele de laborator necesare în mod normal pentru monitorizarea pacienţilor cu scleroză multiplă, se recomandă efectuarea unei hemograme complete şi a formulei leucocitare, numărului de trombocite şi analizelor biochimice sanguine, inclusiv teste ale funcţiei hepatice (de exemplu transaminaza serică aspartat-aminotransferaza glutamil oxaloacetică (SGOT), transaminaza serică alanin-aminotransferaza glutamil piruvică (SGPT) şi gama-glutamiltranferaza), înainte de începerea terapiei cu Extavia şi la intervale regulate după iniţierea terapiei, iar apoi periodic în absenţa simptomelor clinice.

Pacienţii cu anemie, trombocitopenie sau leucopenie (singure sau în asociere) este posibil să necesite o monitorizare mai intensă a hemogramei complete, cu formulă leucocitară şi numărul de trombocite. Pacienţii la care apare neutropenie trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia febrei sau infecţiilor. Au existat raportări de trombocitopenie, cu scădere marcată a numărului de trombocite.

Tulburări hepato-biliare

Creşteri asimptomatice ale concentraţiilor serice de transaminaze, în majoritatea cazurilor uşoare şi tranzitorii, au apărut foarte frecvent la pacienţii trataţi cu Extavia în timpul studiilor clinice. Ca şi în cazul altor beta interferoni, la pacienţii trataţi cu Extavia, au fost raportate cazuri de leziuni hepatice severe, inclusiv insuficienţă hepatică. Cele mai grave evenimente s-au produs la pacienţii expuşi la alte medicamente sau substanţe cunoscute ca asociindu-se cu hepatotoxicitate sau în prezenţa altor comorbidităţi (de exemplu neoplasme metastazante, infecţii severe şi sepsis, abuz de alcool).

Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne de leziune hepatică. Apariţia creşterilor concentraţiilor serice de transaminaze trebuie să ducă la monitorizare şi investigare atentă. Întreruperea administrării Extavia trebuie luată în considerare în cazul creşterii semnificative a concentraţiilor sau dacă acestea se asociază cu simptome clinice cum ar fi icterul. În absenţa semnelor clinice de afectare hepatică şi după normalizarea concentraţiilor enzimelor hepatice, poate fi luată în considerare reînceperea tratamentului, cu monitorizarea corespunzătoare a funcţiei hepatice.

Microangiopatia trombotică (MAT)

Au fost raportate cazuri de microangiopatie trombotică, manifestată sub formă de purpură trombotică trombocitopenică (PTT) sau sindrom hemolitic uremic (SHU), incluzând cazuri letale, asociate cu utilizarea medicamentelor conţinând interferon beta. Apariţia evenimentelor a fost raportată la diferite momente pe durata tratamentului, acestea putând apărea de la câteva săptămâni până la câţiva ani după iniţierea tratamentului cu interferon beta. Manifestările clinice precoce includ trombocitopenie, apariţia de novo a hipertensiunii arteriale, febră, simptome care implică sistemul nervos central (de exemplu confuzie, pareză) şi afectarea funcţiei renale. Rezultatele de laborator care sunt sugestive pentru MAT includ scăderea numărului trombocitelor, creşterea valorii serice a lactat dehidrogenazei (LDH) din cauza hemolizei şi prezenţa schistocitelor (fragmente eritrocitare) pe un frotiu de sânge. Prin urmare, dacă se observă elemente clinice sugestive pentru MAT, se recomandă testarea suplimentară a numărului trombocitelor, valorii serice a LDH, frotiurilor de sânge şi funcţiei renale. Dacă se stabileşte diagnosticul de MAT, este necesară instituirea promptă a tratamentului (luând în considerare efectuarea schimbului de plasmă) şi se recomandă întreruperea imediată a tratamentului cu

Extavia.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Este necesară precauţie şi monitorizare atentă în cazul administrării de beta interferon la pacienţii cu insuficienţă renală severă.

Sindrom nefrotic

În timpul tratamentului cu medicamente care conţin interferon-beta au fost raportate cazuri de sindrom nefrotic în contextul a diverse nefropatii preexistente, inclusiv glomeruloscleroză segmentală focală cu colaps (GSFC), boală cu leziuni minime (BLM), glomerulonefrită membranoproliferativă (GNMP) şi glomerulopatie membranoasă (MGP). Evenimentele au fost raportate la diverse momente în timp pe durata tratamentului şi pot apărea după câţiva ani de tratament cu interferon beta. Se recomandă monitorizarea periodică a semnelor sau simptomelor precoce, de exemplu, edem, proteinurie şi funcţie renală afectată, mai ales la pacienţii cu risc crescut de boală renală. Este necesară tratarea promptă a sindromului nefrotic şi trebuie avută în vedere înteruperea tratamentului cu Extavia.

Tulburări cardiace

Extavia trebuie de asemenea utilizat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiace preexistente. Pacienţii cu afecţiuni cardiace preexistente semnificative, cum ar fi insuficienţa cardiacă congestivă, boala coronariană sau aritmii, trebuie monitorizaţi pentru agravarea afecţiunii lor cardiace, mai ales la iniţierea tratamentului cu Extavia.

În timp ce Extavia nu are nici un efect toxic cardiac direct cunoscut, simptomele sindromului pseudogripal asociat cu beta interferonii pot constitui factori de stres pentru pacienţii cu afecţiuni cardiace preexistente semnificative. În perioada de după punerea pe piaţă s-au primit foarte rar raportări ale agravării temporare a statusului cardiac, la începutul tratamentului cu Extavia, la pacienţii cu boli cardiace preexistente semnificative.

Au fost raportate cazuri de cardiomiopatie: În cazul apariţiei acesteia şi dacă se suspectează o legătură cu administrarea Extavia, tratamentul trebuie întrerupt.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Pot apare reacţii de hipersensibilitate grave (reacţii acute, severe cum ar fi bronhospasmul, reacţiile anafilactice şi urticaria). Dacă reacţiile sunt severe, trebuie întreruptă administrarea Extavia şi trebuie instituite procedurile medicale corespunzătoare.

A fost raportată apariţia necrozei la locul injectării la pacienţii care utilizează Extavia (vezi pct. 4.8). Aceasta poate fi extensivă şi poate interesa fasciile musculare precum şi ţesutul adipos şi, de aceea, poate duce la formarea de cicatrice. Ocazional, este necesară debridarea şi, mai puţin frecvent, grefa cutanată, iar vindecarea poate dura până la 6 luni.

Dacă pacientul prezintă soluţii de continuitate la nivelul pielii, care pot fi asociate cu edem sau scurgeri de la nivelul locului de administrare, pacientul trebuie sfătuit să se consulte cu medicul înainte de continuarea injecţiilor cu Extavia.

Dacă pacientul prezintă leziuni multiple, trebuie întreruptă administrarea Extavia până la apariţia vindecării. Pacienţii cu leziuni unice pot continua administrarea Extavia, cu condiţia ca necroza să nu fie prea extinsă, deoarece la unii pacienţi s-a observat vindecarea necrozei de la nivelul locului de injectare fără întreruperea tratamentului cu Extavia.

Pentru a reduce la minim riscul de necroză la nivelul locului de injectare, pacientul trebuie sfătuit să:

utilizeze o tehnică aseptică de efectuare a injecţiei

schimbe locurile de injectare în cazul fiecărei doze.

Incidenţa reacţiilor de la nivelul locului de injectare poate fi redusă prin utilizarea unui auto-injector. În studiul fundamental cu pacienţi cu un eveniment clinic unic sugestiv pentru scleroza multiplă, la majoritatea pacienţilor s-a utilizat un auto-injector. Reacţiile şi necrozele de la nivelul locului de injectare au fost observate mai puţin frecvent în cadrul acestui studiu comparativ cu alte studii importante.

Procedura de auto-administrare de către pacient trebuie controlată periodic, mai ales în cazul apariţiei reacţiilor la nivelul locului de injectare.

Imunogenicitate

Ca în cazul tuturor proteinelor terapeutice, există potenţial de imunogenicitate. În studiile clinice controlate au fost recoltate probe serice la fiecare 3 luni pentru monitorizarea producerii de anticorpi împotriva Extavia.

În diferitele studii clinice controlate, între 23% şi 41% dintre pacienţi au prezentat activitate serică neutralizantă a interferonului beta-1b, confirmată prin intermediul a cel puţin două titruri pozitive consecutive. Între 43% şi 55% dintre aceşti pacienţi au prezentat o conversie la un status stabil, negativ, de anticorpi (pe baza a două titruri negative consecutive) pe parcursul perioadei observaţionale următoare a respectivului studiu.

Apariţia anticorpilor neutralizanţi este asociată cu o reducere a eficacităţii clinice doar în ceea ce priveşte recurenţele. Anumite analize sugerează faptul că acest efect poate fi mai pronunţat la pacienţii cu titruri mai mari de anticorpi neutralizanţi.

În studiul efectuat la pacienţi cu un singur eveniment clinic sugestiv pentru scleroza multiplă, activitatea neutralizantă măsurată la fiecare 6 luni a fost observată cel puţin o dată la 32% (89) dintre pacienţii trataţi imediat cu Extavia. 60% (53) dintre aceştia au revenit la statusul negativ, pe baza ultimei evaluări disponibile, într-o perioadă de 5 ani. Pe durata acestei perioade, apariţia activităţii neutralizante nu a fost asociată cu o creştere semnificativă a leziunilor active, noi, şi a volumului leziunilor T2 la RMN. Cu toate acestea, acest lucru nu a părut să fie asociat cu reducerea eficacităţii clinice (în ceea ce priveşte durata de timp până la apariţia sclerozei multiple clinic evidente (SMCE), în ce priveşte durata până la confirmarea avansării EDSS şi rata recidivei).

Nu au fost asociate evenimente adverse noi cu apariţia activităţii neutralizante.

S-a demonstrat in vitro că Extaviaul prezintă reacţie încrucişată cu beta interferonul natural. Totuşi, acest lucru nu a fost investigat in vivo şi semnificaţia sa clinică este incertă.

Datele referitoare pacienţii care au prezentat activitate neutralizantă şi care au terminat tratamentul cu Extavia sunt puţine şi neconcludente.

Decizia de a continua sau de a întrerupe tratamentul trebuie să se bazeze mai degrabă pe activitatea clinică a bolii decât pe statusul activităţii neutralizante.

Excipienţi

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per ml, adică, practic, nu conţine sodiu.

Persoane sensibile la latex

Capacul pentru vârful seringii preumplute Extavia conține un derivat din cauciuc natural. Deși nu este detectat cauciuc natural în capac, utilizarea sigură a seringii preumplute Extavia la persoanele sensibile la latex nu a fost studiată și, prin urmare, există un risc posibil de apariție a reacțiilor de hipersensibilitate care nu poate fi exclus complet.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.

Efectul administrării o dată la două zile a Extavia 250 micrograme (8,0 milioane UI) asupra metabolizării medicamentelor la pacienţii cu scleroză multiplă este necunoscut. Tratamentul recurenţelor cu corticosteroizi sau ACTH pentru perioade de până la 28 de zile a fost bine tolerat la pacienţii la care s-a administrat Extavia.

Din cauza lipsei de experienţă clinică la pacienţii cu scleroză multiplă, nu este recomandată utilizarea Extavia împreună cu alţi imuno-modulatori în afară de corticosteroizi sau ACTH.

S-a raportat că interferonii reduc activitatea enzimelor hepatice ale citocromul P450 la om şi la animale. Este necesară precauţie în cazul administrării Extavia în combinaţie cu medicamente care prezintă un indice terapeutic îngust şi al căror clearance depinde în mare măsură de citocromul P450 hepatic, ca de exemplu antiepilepticele. Este necesară precauţie specială în cazul oricărui medicament administrat concomitent care are efecte asupra sistemului hematopoetic.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Femei aflate la vârsta fertilă

Femeile fertile trebuie să utilizeze măsuri contraceptive corespunzătoare.

Sarcina

Informaţiile referitoare la utilizarea Extavia în timpul sarcinii sunt limitate. Datele disponibile indică faptul că poate exista un risc crescut de avort spontan. Este contraindicată iniţierea tratamentului în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Dacă o pacientă rămâne gravidă sau plănuieşte să rămână gravidă în timpul tratamentului cu Extavia, ea trebuie informată în legătură cu potenţialele riscuri şi trebuie luată în considerare întreruperea terapiei (vezi pct. 5.3). La pacienţii cu o rată mare de recurenţe înainte de începerea tratamentului, riscul de recurenţă severă după întreruperea administrării Extavia în eventualitatea unei sarcini trebuie evaluat în raport cu posibilul risc crescut de avort spontan.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă interferonul beta-1b se excretă în laptele uman. Din cauza potenţialului de apariţie a reacţiilor adverse grave la sugarii alăptaţi, trebuie ales între întreruperea alăptării şi

întreruperea terapiei cu Extavia.

Fertilitatea

Nu au fost efectuate investigaţii privind fertilitatea (vezi pct. 5.3).

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

La pacienţii predispuşi, evenimentele adverse având legătură cu sistemul nervos central asociate cu utilizarea Extavia pot influenţa capacitatea de a conduce şi de a folosi utilaje.

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

La începutul tratamentului, reacţiile adverse sunt frecvente, dar în general dispar cu continuarea tratamentului. Cele mai frecvent observate reacţii adverse sunt reprezentate de un complex de simptome pseudogripale (febră, frisoane, artralgii, stare de rău, hipersudoraţie, cefalee sau mialgii) şi de reacţiile de la nivelul locului de injectare, care se datorează în principal efectelor farmacologice ale medicamentului şi reacţiilor la nivelul locului de injectare. Reacţiile la locul injectării apar frecvent după administrarea Extavia. Eritemul, edemul, modificările de culoare, inflamaţia, durerea, hipersensibilitatea, necroza şi reacţiile nespecifice s-au asociat în mod semnificativ cu tratamentul cu 250 micrograme (8,0 milioane UI) de Extavia.

În general, se recomandă creşterea treptată a dozei la începutul tratamentului pentru a creşte toleranţa la Extavia (vezi pct. 4.2). Simptomele pseudogripale pot fi de asemenea reduse prin administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Incidenţa reacţiilor la nivelul locului de injectare poate fi redusă prin utilizarea unui auto-injector.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

În tabelele de mai jos, se utilizează termenul MedDRA adecvat pentru a descrie o anumită reacţie adversă şi sinonimele şi afecţiunile aferente acesteia.

Următoarea enumerare a reacţiilor adverse se bazează pe raportări din studiile clinice (Tabelul 1, reacţii adverse şi anomalii de laborator) şi din timpul monitorizării după punerea pe piaţă (Tabelul 2, frecvenţe - dacă sunt cunoscute - bazate pe studii clinice centralizate (foarte frecvente ≥1/10, frecvente ≥1/100 şi <1/10, mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100, rare ≥1/10000 şi <1/1000, foarte rare

<1/10000)) a utilizării Extavia. Experienţa cu Extavia la pacienţii cu scleroză multiplă (SM) este limitată, şi, de aceea, este posibil ca acele evenimente adverse care apar foarte rar să nu fi fost încă observate.

Tabelul 1 Evenimente adverse şi anomalii de laborator cu incidenţă ≥10% şi procentajele corespondente în cazul utilizării placebo; reacţii adverse semnificative asociate <10% pe baza raportărilor din studiile clinice

Clasificarea pe

Eveniment unic

Scleroză

Scleroză

Scleroză

aparate, sisteme şi

sugestiv pentru

multiplă

multiplă

multiplă

organe

scleroza

secundar

secundar

recurent-

 

multiplă

progresivă

progresivă

remisivă

Reacţii adverse şi

(BENEFIT)

(Studiul

(Studiul Nord

 

 

anomalii de

 

European)

American)

 

 

laborator

Extavia

Extavia

Extavia

Extavia

 

250 micrograme

250 micrograme

250 micrograme

250 micrograme

 

(Placebo)

(Placebo)

(Placebo)

(Placebo)

 

n=292 (n=176)

n=360 (n=358)

n=317 (n=308)

n=124 (n=123)

Infecţii şi infestări

 

 

 

 

 

Infecţii

6% (3%)

13% (11%)

11% (10%)

14%

(13%)

Abcese

0% (1%)

4% (2%)

4% (5%)

1% (6%)

Tulburări hematologice şi limfatice

 

 

 

 

Scăderea numărului

79% (45%)

53% (28%)

88% (68%)

82%

(67%)

de limfocite

 

 

 

 

 

(<1.500/mm3)x Λ°

 

 

 

 

 

Scăderea numărului

11% (2%)

18% (5%)

4% (10%)

18%

(5%)

absolut de neutrofile

 

 

 

 

 

(<1.500/mm3) x Λ * °

 

 

 

 

 

Scăderea numărului

11% (2%)

13% (4%)

13% (4%)

16%

(4%)

de leucocite

 

 

 

 

 

(<3.000/mm3) x Λ * °

 

 

 

 

 

Limfadenopatie

1% (1%)

3% (1%)

11% (5%)

14%

(11%)

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Scăderea glicemiei

3% (5%)

27%

(27%)

5% (3%)

15%

(13%)

(<55 mg/dl) x

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări psihice

 

 

 

 

 

 

 

 

Depresie

10% (11%)

24%

(31%)

44%

(41%)

25%

(24%)

Anxietate

3% (5%)

6%

(5%)

10%

(11%)

15%

(13%)

Tulburări ale sistemului nervos

 

 

 

 

 

 

 

Cefalee Λ

27% (17%)

47%

(41%)

55%

(46%)

84%

(77%)

Ameţeli

3% (4%)

14%

(14%)

28%

(26%)

35%

(28%)

Insomnie

8% (4%)

12%

(8%)

26%

(25%)

31%

(33%)

Migrenă

2% (2%)

4%

(3%)

5% (4%)

12%

(7%)

Parestezii

16% (17%)

35%

(39%)

40%

(43%)

19%

(21%)

Tulburări oculare

 

 

 

 

 

 

 

 

Conjunctivită

1% (1%)

2%

(3%)

6% (6%)

12%

(10%)

Tulburări de vedere Λ

3% (1%)

11%

(15%)

11%

(11%)

7% (4%)

Tulburări acustice şi vestibulare

 

 

 

 

 

 

 

Otalgie

0% (1%)

<1% (1%)

6% (8%)

16%

(15%)

Tulburări cardiace

 

 

 

 

 

 

 

 

Palpitaţii *

1% (1%)

2%

(3%)

5% (2%)

8% (2%)

Tulburări vasculare

 

 

 

 

 

 

 

 

Vasodilataţie

0% (0%)

6%

(4%)

13%

(8%)

18%

(17%)

Hipertensiune °

2% (0%)

4%

(2%)

9% (8%)

7% (2%)

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

 

 

 

 

Infecţii de tract

18% (19%)

3%

(2%)

 

 

 

 

respirator superior

 

 

 

 

 

 

 

 

Sinuzită

4% (6%)

6%

(6%)

16%

(18%)

36%

(26%)

Intensificarea tusei

2% (2%)

5%

(10%)

11%

(15%)

31%

(23%)

Dispnee *

0% (0%)

3%

(2%)

8% (6%)

8% (2%)

Tulburări gastrointestinale

 

 

 

 

 

 

 

Diaree

4% (2%)

7%

(10%)

21%

(19%)

35%

(29%)

Constipaţie

1% (1%)

12%

(12%)

22%

(24%)

24%

(18%)

Greaţă

3% (4%)

13%

(13%)

32%

(30%)

48%

(49%)

Vărsături Λ

5% (1%)

4%

(6%)

10%

(12%)

21%

(19%)

Durere abdominală °

5% (3%)

11%

(6%)

18%

(16%)

32%

(24%)

Tulburări hepatobiliare

 

 

 

 

 

 

 

Creşterea alanin

18% (5%)

14%

(5%)

4% (2%)

19%

(6%)

aminotransferazei

 

 

 

 

 

 

 

 

(SGPT>5 ori faţă de

 

 

 

 

 

 

 

 

valoarea iniţială) x Λ

 

 

 

 

 

 

 

 

* °

 

 

 

 

 

 

 

 

Creşterea aspartat

6% (1%)

4%

(1%)

2% (1%)

4% (0%)

aminotransferazei

 

 

 

 

 

 

 

 

(SGOT>5 ori faţă de

 

 

 

 

 

 

 

 

valoarea iniţială) x Λ

 

 

 

 

 

 

 

 

* °

 

 

 

 

 

 

 

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

 

 

 

 

 

 

Tulburări cutanate

1% (0%)

4%

(4%)

19%

(17%)

6% (8%)

Erupţii Λ °

11% (3%)

20%

(12%)

26%

(20%)

27%

(32%)

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

 

 

 

 

Hipertonie°

2% (1%)

41%

(31%)

57%

(57%)

26%

(24%)

Mialgii * °

8% (8%)

23%

(9%)

19%

(29%)

44%

(28%)

Miastenie

2% (2%)

39%

(40%)

57%

(60%)

13%

(10%)

Durere lombară

10% (7%)

26%

(24%)

31%

(32%)

36%

(37%)

Dureri la nivelul

6% (3%)

14%

(12%)

 

 

0% (0%)

extremităţilor

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Retenţie urinară

1% (1%)

4%

(6%)

15%

(13%)

 

 

Pozitivarea

25% (26%)

14%

(11%)

5% (5%)

5% (3%)

proteinuriei (>1+)x

 

 

 

 

 

 

 

 

Micţiuni frecvente

1% (1%)

6%

(5%)

12%

(11%)

3% (5%)

Incontinenţă urinară

1% (1%)

8%

(15%)

20%

(19%)

2% (1%)

Senzaţie imperioasă

1% (1%)

8%

(7%)

21%

(17%)

4% (2%)

de micţiune

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

 

 

 

 

 

 

Dismenoree

2% (0%)

<1% (<1%)

6% (5%)

18%

(11%)

Tulburări

1% (2%)

9%

(13%)

10%

(8%)

17%

(8%)

menstruale*

 

 

 

 

 

 

 

 

Metroragie

2% (0%)

12%

(6%)

10%

(10%)

15%

(8%)

Impotenţă

1% (0%)

7%

(4%)

10%

(11%)

2% (1%)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

 

 

 

 

(Diferite) reacţii la

52% (11%)

78%

(20%)

89%

(37%)

85%

(37%)

locul injectării Λ * ° §

 

 

 

 

 

 

 

 

Necroză la locul

1% (0%)

5%

(0%)

6% (0%)

5% (0%)

injectării* °

 

 

 

 

 

 

 

 

Simptome

44% (18%)

61%

(40%)

43%

(33%)

52%

(48%)

pseudogripale & Λ * °

 

 

 

 

 

 

 

 

Febră Λ * °

13% (5%)

40%

(13%)

29%

(24%)

59%

(41%)

Durere

4% (4%)

31%

(25%)

59%

(59%)

52%

(48%)

Durere toracică °

1% (0%)

5%

(4%)

15%

(8%)

15%

(15%)

Edeme periferice

0% (0%)

7%

(7%)

21%

(18%)

7% (8%)

Astenie*

22% (17%)

63%

(58%)

64%

(58%)

49%

(35%)

Frisoane Λ * °

5% (1%)

23%

(7%)

22%

(12%)

46%

(19%)

Hipersudoraţie*

2% (1%)

6%

(6%)

10%

(10%)

23%

(11%)

Stare de rău*

0% (1%)

8%

(5%)

6% (2%)

15%

(3%)

Este utilizat cel mai adecvat termen MedDRA pentru a descrie o anumită reacţie şi sinonimele şi

afecţiunile înrudite cu aceasta.

 

 

 

 

 

 

 

x

Anomalii de laborator

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Λ

Asociere semnificativă cu tratamentul cu Extavia la pacienţii cu un prim eveniment sugestiv de

 

 

SM, p<0,05

 

 

 

 

 

 

 

 

*

Asociere semnificativă cu tratamentul cu Extavia pentru SMRR, p<0,05

 

 

°

Asociere semnificativă cu tratamentul cu Extavia pentru SMSP, p<0,05

 

 

§

(Diferite) reacţii la locul injectării includ toate evenimentele adverse care apar la nivelul locului

 

de injectare, adică următorii termeni: hemoragie la locul injectării, hipersensibilitate la locul injectării, inflamaţie la nivelul locului de injectare, tumefacţie la locul injectării, necroză la locul injectării, durere la locul injectării, reacţie la locul injectării, edem la locul injectării şi atrofie la locul injectării

&

„Complex de simptome pseudogripale” semnifică sindrom gripal şi/sau o combinaţie de cel puţin

 

 

două evenimente adverse dintre febră, frisoane, mialgie, stare de rău, hipersudoraţie.

Tabelul 2 Reacţii adverse la medicament (ADR) identificate în timpul supravegherii după punerea pe piaţă (frecvenţele – în cazul în care sunt cunoscute – sunt calculate pe baza datelor din studiile clinice centralizate n=1093)

Clasă de sisteme,

Foarte

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Frecvenţă

aparate şi organe

frecvente

( 1/100 şi <1/10)

( 1/1000 şi

( 1/10000 şi

necunoscută

 

( 1/10)

 

<1/100)

<1/1000)

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări

 

Anemie

Trombocitopenie

Microangiopatie

 

hematologice şi

 

 

 

trombotică

 

limfatice

 

 

 

incluzând purpură

 

 

 

 

 

trombotică

 

 

 

 

 

trombocitopenică/

 

 

 

 

 

sindrom hemolitic

 

 

 

 

 

uremic#

 

Tulburări ale

 

 

 

Reacţii anafilactice

Sindromul

sistemului

 

 

 

 

permeabilităţii

imunitar

 

 

 

 

capilarelor în caz

 

 

 

 

 

de gamopatie

 

 

 

 

 

monoclonală

 

 

 

 

 

preexistentă*

Tulburări

 

Hipotiroidism

 

Hipertiroidism,

 

endocrine

 

 

 

Tulburări ale

 

 

 

 

 

tiroidei

 

Tulburări

 

Creştere

Concentraţii

Anorexie*

 

metabolice şi de

 

ponderală,

plasmatice crescute

 

 

nutriţie

 

Scădere ponderală

ale trigliceridelor

 

 

Tulburări psihice

 

Stare de confuzie

Tentativă de suicid

 

 

 

 

 

(vezi şi pct. 4.4),

 

 

 

 

 

Labilitate emoţională

 

 

Tulburări ale

 

 

Convulsii

 

 

sistemului nervos

 

 

 

 

 

Tulburări

 

Tahicardie

 

Cardiomiopatie*

 

cardiace

 

 

 

 

 

Tulburări

 

 

 

Bronhospasm*

Hipertensiune

respiratorii,

 

 

 

 

arterială

toracice şi

 

 

 

 

pulmonară**

mediastinale

 

 

 

 

 

Tulburări

 

 

 

Pancreatită

 

gastrointestinale

 

 

 

 

 

Tulburări

 

Bilirubinemie

Concentraţii

Leziuni hepatice

 

hepatobiliare

 

crescută

plasmatice crescute

(inclusiv hepatită),

 

 

 

 

ale gammaglutamil-

Insuficienţă

 

 

 

 

transferazei,

hepatică*

 

 

 

 

Hepatită

 

 

Afecţiuni

 

Urticarie,

Modificări ale culorii

 

 

cutanate şi ale

 

prurit,

pielii

 

 

ţesutului

 

alopecie

 

 

 

subcutanat

 

 

 

 

 

Tulburări

Artralgie

 

 

 

Lupus eritematos

musculo-

 

 

 

 

indus de

scheletice şi ale

 

 

 

 

medicamente

ţesutului

 

 

 

 

 

conjunctiv

 

 

 

 

 

Tulburări renale

 

 

Sindrom nefrotic,

 

 

şi ale căilor

 

 

glomeruloscleroză

 

 

urinare

 

 

(vezi pct. 4.4)* , #

 

 

Tulburări ale

 

Menoragie

 

 

 

aparatului genital

 

 

 

 

 

şi sânului

 

 

 

 

 

* RA derivate numai în timpul experienţei de după punerea pe piaţă

# Efect de clasă pentru medicamentele conţinând interferon beta (vezi pct. 4.4).

** Efect de clasă pentru medicamentele care conțin interferon, vezi mai jos Hipertensiune arterială pulmonară.

Hipertensiune arterială pulmonară

Au fost raportate cazuri de hipertensiune arterială pulmonară (HAP) asociate cu administrarea de medicamente care conțin interferon beta. Evenimentele au fost raportate la intervale de timp diferite, inclusiv după câțiva ani de la inițierea tratamentului cu interferon beta.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Interferonul beta-1b a fost administrat la pacienţii adulţi cu cancer în doze individuale de până la 5.500 micrograme (176 milioane UI) intravenos, de trei ori pe săptămână, fără evenimente adverse grave care să afecteze funcţiile vitale.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: imunostimulante, interferoni, codul ATC: L03 AB 08

Interferonii aparţin familiei citokinelor, care sunt proteine naturale. Interferonii prezintă greutăţi moleculare variind între 15000 şi 21000 Daltoni. Au fost identificate trei clase majore de interferoni: alfa, beta şi gama. Interferonul alfa, interferonul beta şi interferonul gama prezintă activitate biologică superpozabilă şi totuşi diferită. Activitatea interferonului beta-1b este specifică fiecărei specii şi, de aceea, cele mai adecvate informaţii farmacologice referitoare la interferonul beta-1b provin din studiile celulelor umane în culturi sau din studiile in vivo la om.

Mecanism de acţiune

S-a evidenţiat faptul că interferonul beta-1b prezintă atât activitate antivirală, cât şi imunomodulatoare. Mecanismul prin care interferonul beta-1b îşi exercită acţiunile în scleroza multiplă nu sunt pe deplin elucidate. Totuşi, se ştie că proprietăţile interferonului beta-1b de modificare a răspunsului biologic sunt mediate prin interacţiuni cu receptori celulari specifici de la nivelul suprafeţei celulelor umane. Legarea interferonului beta-1b de aceşti receptori induce expresia mai multor produse genetice, despre care se crede că reprezintă mediatorii acţiunilor biologice ale interferonului beta-1b. Unele dintre aceste produse au fost măsurate în serul şi în fracţiunile celulare din sângele colectat de la pacienţii trataţi cu interferon beta-1b. Interferonul beta-1b scade afinitatea de legare şi determină intensificarea procesului de internalizare şi degradare a receptorului interferonului gama. De asemenea, interferonul beta-1b determină creşterea activităţii supresoare a monocitelor din sângele periferic.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Nu au fost efectuate investigaţii separate referitoare la influenţa Extavia asupra sistemului cardiovascular, sistemului respirator şi funcţiilor glandelor endocrine.

Scleroză Multiplă Recurent-Remisivă (SM-RR)

A fost efectuat un studiu clinic controlat cu Extavia la pacienţi cu scleroză multiplă recurent-remisivă care se pot deplasa fără ajutor (scor EDSS la momentul iniţial între 0 şi 5,5). La pacienţii la care s-a administrat Extavia a existat o reducere a frecvenţei (30%) şi a severităţii recurenţelor clinice şi a numărului de internări din cauza bolii. În plus, s-a înregistrat o prelungire a intervalului fără recurenţe. Nu există nici o dovadă privind efectul Extavia asupra duratei recurenţelor sau asupra simptomelor dintre recurenţe şi nu a fost observat nici un efect semnificativ în ceea ce priveşte progresia bolii în cazul sclerozei multiple recurent-remisive.

Scleroză Multiplă Recurent-Remisivă (SM-SP)

Au fost efectuate două studii clinice controlate cu Extavia, incluzând un număr total de 1657 de pacienţi cu scleroză multiplă secundar progresivă (scor EDSS la momentul iniţial între 3 şi 6,5, adică pacienţii puteau să se deplaseze). Nu au fost incluşi în studiu pacienţii cu forme uşoare de boală sau cei care nu puteau să se deplaseze. Cele două studii au avut rezultate neconcordante în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare, reprezentat de durata până la apariţia progresiei confirmate, adică întârzierea progresiei incapacităţii.

Unul dintre cele două studii a demonstrat că există o întârziere a apariţiei progresiei incapacităţii semnificativă statistic (Rata Riscului = 0,69, interval de încredere 95% (0,55, 0,86), p=0,0010, corespunzator la o reducere a riscului de 31% datorită Extavia) şi a momentului în care pacientul devine dependent de scaunul cu rotile (Rata Riscului = 0,61, interval de încredere 95% (0,44, 0,85), p=0,0036, corespunzator la o reducere a riscului de 39% datorită Extavia) la pacienţii care au primit Extavia. Acest efect a continuat de-a lungul întregii perioade de monitorizare până la 33 de luni. Efectul tratamentului s-a înregistrat la pacienţii cu toate gradele de incapacitate investigate şi independent de numărul recurenţelor.

În cel de-al doilea studiu cu Extavia în scleroza multiplă secundar progresivă, nu s-a înregistrat

întârzierea apariţiei progresiei incapacităţii. Există dovezi că pacienţii incluşi în acest studiu au prezentat în ansamblu o boală mai puţin activă comparativ cu celălalt studiu cu scleroză multiplă secundar progresivă.

În metaanalizele retrospective, incluzând datele din ambele studii, s-a observat un efect global al tratamentului care a fost semnificativ statistic (p=0,0076; 8,0 milioane UI de Extavia comparativ cu toţi pacienţii cu placebo).

Analizele retrospective pe subgrupuri au evidenţiat faptul că efectul tratamentului asupra progresiei incapacităţii este mai probabil să apară la pacienţii cu boală activă înainte de începerea tratamentului

(Rata Riscului = 0,72, interval de încredere 95% (0,59, 0,88), p=0,0011, corespunzător la o reducere a riscului cu 28% datorită Extavia la pacienţii cu recurenţe sau cu progresie accentuată a scorului EDSS, 8,0 milioane UI de Extavia comparativ cu toţi pacienţii cu placebo). Aceste analize retrospective pe subgrupuri au sugerat că atât recurenţele, cât şi progresia accentuată a scorului EDSS (scor EDSS

>1 punct sau >0,5 puncte pentru scor EDSS>=6 în ultimii doi ani) pot ajuta la identificarea pacienţilor cu boală activă.

În ambele studii a avut loc o reducere a frecvenţei (30%) recurenţelor clinice la pacienţii cu scleroză multiplă secundară progresivă trataţi cu Extavia. Nu există nici o dovadă privind efectul Extavia asupra duratei recurenţelor.

Eveniment clinic unic sugestiv de scleroză multiplă

A fost efectuat un studiu clinic controlat cu Extavia la pacienţii cu un eveniment clinic unic şi elemente de Rezonanţă Magnetică Nucleară (RMN) sugestive pentru scleroză multiplă (cel puţin două leziuni silenţioase clinic pe RMN ponderată în T2). Pacienţii cu debut monofocal sau multifocal al bolii au fost incluşi (adică pacienţi cu dovezi clinice de una sau, respectiv, cel puţin două leziuni la nivelul sistemului nervos central). A fost obligatorie excluderea oricărei alte boli în afară de scleroza multiplă, care ar fi putut să explice semnele şi simptomele pacientului. Acest studiu a constat din două faze, o fază controlată-placebo urmată de o fază de urmărire pre-planificată. Faza controlată-placebo a durat 2 ani sau până când pacienţii au prezentat scleroză multiplă clinic evidentă (SMCE), oricare dintre cele două ar fi survenit prima. După faza controlată-placebo, pacienţii au intrat în faza de urmărire pre-planificată cu Extavia, pentru a se evalua efectele startului imediat al tratamentului cu Extavia comparativ cu startul întârziat, comparând pacienţi care au primit iniţial randomizat Extavia („lotul de tratament imediat”) sau placebo („lotul de tratament întârziat”). Pacienţii şi investigatorii nu au cunoscut alocarea iniţială a tratamentului.

În faza placebo-controlată, Extavia a întârziat progresia de la primul eveniment clinic la scleroza multiplă clinic evidentă (SMCE) având semnificaţie statistică şi clinică, corespunzând unei reduceri a riscului cu 47% (Rata Riscului = 0,53, interval de încredere 95% (0,39, 0,73), p<0,0001). Pe durata desfăşurării studiului, timp de 2 ani, SMCE a apărut la 45% dintre pacienţii din lotul placebo comparativ cu 28% dintre cei din lotul cu Extavia (estimări Kaplan-Meier). Extavia a întârziat momentul apariţiei SMCE cu 363 de zile, de la 255 de zile în lotul cu placebo la 618 zile în lotul cu

Extavia (pe baza percentilelor 25). Acest efect al tratamentului era încă evident după anul suplimentar de urmărire, stadiu în care reducerea riscului a fost de 41% (Rata Riscului = 0,59, interval de încredere 95% (0,42, 0,83), p=0,0011).Pe durata desfăşurării studiului, timp de trei ani, SMCE a apărut la 51% dintre pacienţii lotului de tratament întârziat comparativ cu 37% dintre pacienţii lotului de tratament imediat (estimări Kaplan-Meier). Persistenţa efectului tratamentului a fost observată deşi majoritatea pacienţilor din lotul placebo a fost tratată cu Extavia în cel de al treilea an al studiului.

Soliditatea efectului tratamentului a fost de asemenea demonstrată prin întârzierea progresiei către scleroză multiplă conform criteriilor McDonald. În doi ani, riscul a fost de 85% în lotul la care s-a administrat placebo şi de 69% în lotul de tratament cu Extavia (Rata Riscului = 0,57, interval de

încredere 95% (0,46, 0,71), p<0,00001).

După 3 ani, o analiză interimară pre-planificată a arătat că progresia EDSS (creştere confirmată pe EDSS mai mare sau egală cu 1,0 comparativ cu momentul iniţial) a apărut la 24% dintre pacienţii lotului de tratament întârziat comparativ cu 16% dintre pacienţii lotului de tratament imediat [Rata Riscului = 0,6, interval de încredere 95% (0,39, 0,92), p=0,022]. Nu există dovada unui beneficiu în ceeea ce priveşte progresia incapacităţii confirmată la majoritatea pacienţilor care au primit tratamentul „imediat”. Urmărirea pacienţilor continuă, pentru a furniza date suplimentare. Nu s-a observat niciun beneficiu care să poată fi atribuit Extavia în ce priveşte calitatea vieţii (măsurat prin FAMS – Evaluarea Funcţională a SM: Indicatorul Rezultatelor Tratamentului).

Analizele de subgrup în funcţie de factorii de la momentul iniţial au furnizat dovada eficacităţii în toate subgrupurile evaluate. De asemenea, au fost obţinute efecte semnificative la pacienţii cu boală mai puţin diseminată şi mai puţin activă la momentul primului eveniment. Riscul de progresie la SMCE în următorii doi ani la pacienţii cu debut monofocal fiind de 47% în cazul placebo şi de 24% în cazul Extavia, fără contrast cu gadoliniu (Gd-) de 41% şi 20%, cu mai puţin de 9 leziuni T2 39% şi 18%. Analize de subgrup ulterioare au indicat un risc crescut pentru progresia către SMCE în următorii 2 ani la pacienţii cu evenimente monofocale cu cel puţin 9 leziuni T2 (55% risc în cazul lotului cu placebo, 26% în cazul lotului cu Extavia) sau cu contrast cu Gd (63% comparativ cu 33%).

La pacienţii cu evenimente multifocale, riscul de apariţie a SMCE a fost independent de elementele RMN la momentul iniţial, indicând un risc crescut de SMCE din cauza diseminării bolii, stabilită pe baza manifestărilor clinice. Cu toate acestea, influenţa pe termen lung a tratamentului precoce cu Extavia nu este cunoscută nici măcar în cadrul acestor subgrupuri cu risc crescut, deoarece studiul a fost conceput în principal să evalueze durata de timp până la apariţia SMCE şi nu evoluţia pe termen lung a bolii. În plus, în momentul actual nu există o definiţie bine stabilită a pacientului cu risc crescut, deşi o abordare mai conservatoare este aceea de a accepta cel puţin nouă leziuni hiper - intense în T2 la examinarea iniţială şi cel puţin o nouă leziune T2 sau o nouă leziune la amplificarea cu Gd la o examinare din cursul monitorizării, efectuată la cel puţin 1 lună după examinarea iniţială. În plus, tratamentul trebuie luat în considerare doar la pacienţii clasificaţi ca prezentând risc crescut.

Tratamentul cu Extavia a fost bine tolerat în studiul cu pacienţi cu un eveniment clinic unic, fapt indicat şi de rata crescută de finalizare a studiului (92,8% în lotul cu Extavia). Pentru a creşte toleranţa Extavia în studiul cu pacienţi cu un prim eveniment clinic, la începutul tratamentului s-a crescut treptat doza şi au fost administrate produse medicamentoase antiinflamatoare nesteroidiene. În plus, pe parcursul studiului majoritatea pacienţilor au folosit un auto-injector.

SM-RR, SM-SP şi eveniment clinic unic sugestiv de SM

În toate studiile efectuate la pacienţii cu scleroză multiplă, Extavia a fost eficace în ceea ce priveşte scăderea activităţii bolii (inflamaţie acută la nivelul sistemului nervos central şi modificări tisulare permanente) măsurată prin rezonanţă magnetică nucleară (RMN). În cazul sclerozei multiple, legătura dintre activitatea bolii măsurată prin RMN şi evoluţia clinică nu este în prezent pe deplin înţeleasă.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Au fost monitorizate concentraţiile serice de Extavia la pacienţi şi voluntari printr-un test biologic care nu a fost complet specific. Au fost observate concentraţii serice maxime de aproximativ 40 UI/ml la 1-8 ore după injectarea subcutanată a 500 micrograme (16,0 milioane UI) de interferon beta-1b. În urma diferitelor studii, rata medie de clearance şi timpul de înjumătăţire al fazei de distribuţie au fost estimate a fi de cel mult 30 ml·min-1·kg-1 şi, respectiv, 5 ore.

Administrarea o dată la două zile a injecţiilor cu Extavia nu duce la creşterea concentraţiei plasmatice, iar farmacocinetica nu pare să se modifice în timpul tratamentului.

Biodisponibilitatea absolută a interferonului beta-1b administrat subcutanat a fost de aproximativ 50%.

5.3Date preclinice de siguranţă

Nu s-au efectuat studii de toxicitate acută. Deoarece rozătoarele nu reacţionează la interferonul beta uman, studiile cu doze repetate au fost efectuate pe maimuţe rhesus. A fost observată hipertermie tranzitorie, precum şi o creştere semnificativă a numărului de limfocite şi o scădere semnificativă a numărului de trombocite şi de neutrofile segmentate.

Nu au fost efectuate studii pe termen lung. Studiile referitoare la funcţia de reproducere la maimuţele rhesus au evidenţiat toxicitate maternă şi o rată crescută de avort, ducând la mortalitate prenatală. La animalele care au supravieţuit nu au fost observate malformaţii.

Nu au fost efectuate studii referitoare la fertilitate. Nu s-a observat nici o influenţă asupra ciclului estral la maimuţe. Experienţa cu alţi interferoni sugerează că există posibilitatea de afectare a fertilităţii masculine şi feminine.

Într-un singur studiu de genotoxicitate (testul Ames) nu au fost observate efecte mutagene. Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate. Un test de transformare celulară in vitro nu a furnizat nici o indicaţie de potenţial tumorigen.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Pulbere

Albumină umană

Manitol (E421)

Solvent

Clorură de sodiu

Apă pentru preparate injectabile

6.2Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia solventului furnizat menţionat la pct. 6.6.

6.3Perioada de valabilitate

2 ani.

Se recomandă utilizarea imediată după reconstituire. Totuşi, stabilitatea în timpul folosirii a fost demonstrată pentru 3 ore la 2°C - 8°C.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A nu se congela.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Pulbere

Flacon cu capacitatea de 3 ml (sticlă transparentă de tip I) cu un dop din cauciuc butilic (tip I) şi sigiliu din aluminiu conţinând 300 micrograme (9,6 milioane UI) de pulbere (interferon beta-1b recombinant).

Solvent

Seringă preumplută cu capacitatea de 2,25 ml, gradată (cu marcaje ale dozelor de: 0,25 ml, 0,5 ml, 0,75 ml, 1,0 ml) (sticlă de tip I) care conţine 1,2 ml solvent.

Mărimile ambalajului

-Unitate care conţine 5 flacoane cu pulbere şi 5 seringi preumplute cu solvent

-Unitate care conţine 14 flacoane cu pulbere şi 14 seringi preumplute cu solvent

-Unitate care conţine 15 flacoane cu pulbere şi 15 seringi preumplute cu solvent

-Unitate care conţine 14 flacoane cu pulbere şi 15 seringi preumplute cu solvent

-Ambalaj multiplu pentru 3 luni care conţine 42 (3x14) flacoane cu pulbere şi 42 (3x14) seringi preumplute cu solvent

-Ambalaj multiplu pentru 3 luni care conţine 45 (3x15) flacoane cu pulbere şi 45 (3x15) seringi preumplute cu solvent

-Ambalaj multiplu pentru 3 luni care conţine 42 (3x14) flacoane cu pulbere şi 45 (3x15) seringi preumplute cu solvent

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Capacul pentru vârful seringii preumplute conține un derivat din cauciuc natural. Prin urmare, capacul seringii poate conține cauciuc natural, care nu ar trebuie manipulat de persoane sensibile la acest material.

Reconstituire

Pentru reconstituirea pulberii, se va utiliza seringa preumplută cu solvent cu un ac sau un adaptor pentru flacon pentru injectarea celor 1,2 ml de solvent (soluţie injectabilă de clorură de sodiu, 5,4 mg/ml (0,54% m/v)) în flaconul cu Extavia. Pulberea trebuie dizolvată complet, fără a agita.

După reconstituire, trebuie extras 1,0 ml din flacon în seringă pentru administrarea a 250 micrograme de Extavia.

Examinarea vizuală înainte de utilizare

Soluţia preparată trebuie examinată vizual înainte de utilizare. Soluţia preparată este incoloră până la galben pal şi uşor opalescentă până la opalescentă.

Medicamentul trebuie aruncat înainte de utilizare dacă conţine precipitate sau prezintă modificări de culoare.

Eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Frimley Business Park

Camberley GU16 7SR

Marea Britanie

8.NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/454/008-014

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 20 mai 2008

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 20 mai 2013

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate