Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Exubera (insulin human) – Rezumatul caracteristicilor produsului - A10AF01

Updated on site: 06-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiExubera
Cod ATCA10AF01
Substanţăinsulin human
ProducătorPfizer Limited

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

EXUBERA 1 mg pulbere unidoză de inhalat.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare blister pentru eliberarea unei unităţi dozate conţine insulină umană 1 mg.

Expunerea la insulină umană în urma administrării a trei blistere de 1 mg este semnificativ mai mare decât cea rezultată în urma administrării unui blister de 3 mg. De aceea, un blister de 3 mg nu este echivalent cu trei blistere de 1 mg (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.2).

Produs prin tehnologia ADN recombinant pe celule de Escherichia coli.

autorizat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

 

 

3.

FORMA FARMACEUTICĂ

 

este

 

 

Pulbere unidoză de inhalat.

 

 

Pulbere albă.

mai

 

 

 

 

4.

DATE CLINICE

 

 

4.1 Indicaţii terapeutice

 

 

 

 

 

EXUBERA este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu diabet zaharat de tip 2 necontrolat

 

 

nu

 

 

adecvat cu antidiabeticemedicinalorale şi necesitând insulinoterapie.

De asemenea, EXUBERA este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu diabet zaharat de tip 1, în asociere cu insulina cu acţiune lungă sau intermediară, administrată subcutanat, la care potenţialele beneficii ale adăugării insulinei inhalatorii depăşesc potenţialele probleme de siguranţă (vezi pct. 4.4).

4.2 Doze şi mod de administrare

EXUBERA (insulină umană inhalatorie) este o insulină umană cu acţiune rapidă, destinată utilizării în Produsulîn asociere cu antidiabeticele orale şi/sau insulinele cu acţiune lungă sau intermediară cu administrare

diabetul zaharat de tip 1 sau de tip 2. Insulina umană inhalatorie poate fi utilizată în monoterapie sau

subcutanată, în vederea optimizării controlului glicemiei.

EXUBERA este disponibil sub formă de blistere pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 mg şi 3 mg, destinate administrării intrapulmonare prin inhalare orală, numai prin intermediul inhalatorului insulinic.

Inhalarea consecutivă a trei blistere pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 mg are drept rezultat o expunere la insulină semnificativ mai mare decât inhalarea unui blister pentru eliberarea unei unităţi dozate de 3 mg. Din acest motiv, nu este permisă substituirea a trei blistere pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 mg cu un blister pentru eliberarea unei unităţi dozate de 3 mg (vezi pct. 2, 4.4 şi 5.2).

Acţiunea insulinei umane inhalatorii se instalează mai rapid decât cea a insulinei umane cu acţiune rapidă administrată subcutanat. Datorită instalării rapide a efectului, insulina umană inhalatorie trebuie administrată cu 10 minute înainte de începutul mesei.

Posologia de iniţiere şi modificările ulterioare ale acesteia (doza şi momentul trebuie determinate individual de către medic şi ajustate în funcţie de răspunsul şi necesităţile individuale ale pacientului (de exemplu: dietă, activitate fizică şi stil de viaţă).

Doze zilnice şi momente ale administrării

Dozajul insulinei nu respectă reguli fixe. Totuşi, o doză zilnică recomandată la iniţierea tratamentului se bazează pe următoarea formulă de calcul:

Greutate corporală (kg) X 0,15 mg/kg = Doza zilnică totală (mg). Doza zilnică totală trebuie fracţionată în trei doze pre-prandiale.

Un ghid pentru aproximarea dozelor iniţiale pre-prandiale de EXUBERA, pe baza greutăţii corporale a

pacientului, este furnizat în Tabelul 1:

 

 

 

autorizat

 

 

 

 

 

Greutatea

Doza iniţială

Doza

Numărul de

 

Numărul de

 

pacientului

pentru o masă

aproximativă

blistere a câte

 

blistere a câte

 

 

 

în U.I.

1 mg pentru o

 

3 mg pentru o

 

 

 

 

doză

 

doză

 

 

 

 

este

 

 

 

30-39,9 kg

1 mg pentru o masă

3 UI

 

-

 

40-59,9 kg

2 mg pentru o masă

6 UI

 

-

 

60-79,9 kg

3 mg pentru o masă

8 UI

-

 

 

 

 

 

mai

 

 

 

80-99,9 kg

4 mg pentru o masă

11 UI

 

 

100-119,9 kg

5 mg pentru o masă

14 UI

 

 

120-139,9 kg

6 mg pentru o masă

16 UI

-

 

 

 

 

nu

 

 

 

 

Tabelul 1: Ghid pentrumedicinalaproximarea dozelor iniţiale, pre-prandiale de EXUBERA (pe baza greutăţii corporale a pacientului)

Un blister de 1 mg insulină inhalatorie este aproximativ echivalent cu 3 UI insulină umană rapidă injectată subcutanat. Un blister de 3 mg insulină inhalatorie este aproximativ echivalent cu 8 UI insulină umană rapidă injectată subcutanat. Tabelul 1 de mai sus prezintă doza aproximativă, în UI de insulină umană rapidă, pentru dozele iniţiale (pre-prandiale) de EXUBERA în mg.

EXUBERA trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu greutate corporală mică. Nu este recomandată ProdusulPot fi necesare ajustări ale dozei în funcţie de dimensiunea şi compoziţia în substanţe nutritive a

administrarea EXUBERA la pacienţi ce necesită ajustări mai mici de 1 mg ale dozei (vezi pct. 4.4).

meselor, momentul zilei (necesarul de insulină este mai mare dimineaţa), glicemia pre-prandială, efortul fizic recent sau anticipat.

În cursul bolilor respiratorii intercurente (de exemplu: bronşită, infecţii ale căilor respiratorii superioare), pot fi necesare monitorizarea strictă a glicemiei şi ajustări individuale ale dozei (vezi pct. 4.4).

Pentru mai multe detalii legate de modul de utilizare al inhalatorului insulinic, vezi instrucţiunile de utilizare (IDU).

Insuficienţă hepatică şi renală

La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, necesarul de insulină poate fi diminuat.

Insuficienţa cardiacă congestivă

Copii şi adolescenţi

Deoarece siguranţa utilizării pe termen lung a insulinei umane inhalatorii nu a fost stabilită la pacienţii copii şi adolescenţi cu diabet zaharat, utilizarea sa nu este recomandată la pacienţii cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

La pacienţii cu vârste ≥ 75 ani, experienţa privind utilizarea insulinei umane inhalatoriiautorizateste limitată. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, experienţa privind administrarea insulinei inhalatorii

este foarte limitată, din acest motiv utilizarea sa nefiind recomandată la astfel de pacienţi, la care funcţia pulmonară este semnificativ alterată.

4.3 Contraindicaţii

este

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Hipoglicemie.

 

Pacienţii nu trebuie să fumeze în timpul tratamentului cu EXUBERA şi trebuie să fi renunţat la fumat

cu cel puţin 6 luni înainte de iniţierea tratamentului cu EXUBERA. Dacă pacientul începe sau reia fumatul, administrarea EXUBERA trebuie întreruptă imediat, datorită riscului crescut de hipoglicemie,

Pacienţii care au început tratamentul cu EXUBERA trebuie să primească instrucţiuni detaliate de utilizare a inhalatorului (vezi IDU). Pacienţii trebuie să inhaleze pulberea de insulină prin piesa bucală, într-o singură inhalaţie, lentă şi constantă. După aceea, pacienţii trebuie să-şi ţină respiraţia timp de 5 secunde şi să expire normal. Pentru a asigura o administrare optimă şi constantă a substanţei active,

recurgându-se la un tratament alternativ (vezi pct. 5.2).

mai

 

nu

Astm bronşic slab controlat, instabil sau sever.

 

 

 

Bronhopneumopatie obstructivă cronică obstructivă (BPOC) severă (stadiul III sau IV GOLD).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

medicinal

 

 

este necesară utilizarea constantă a unei tehnici standard de inhalare. ProdusulÎn momentul administrării dozei, pacienţii trebuie să evite expunerea la umiditate relativ mare, cum ar

fi aburii dintr-o sală de baie.

Expunerea inadecvată a inhalatorului insulinic la umezeală foarte mare în timpul utilizării, de regulă, conduce la scăderea consecutivă a dozei de insulină eliberată din inhalator. În acest caz, unitatea de eliberare a insulinei (UEI) se impune a fi înlocuită înainte de următoarea inhalare (vezi pct. 6.6).

Dozaj

Schimbarea tratamentului pacientului pe o insulină de alt tip sau marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă, deoarece acest lucru poate necesita modificarea dozelor de insulină.

Inhalarea consecutivă a trei blistere pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 mg provoacă o expunere la insulină semnificativ mai mare decât inhalarea unui blister pentru eliberarea unei unităţi dozatede

3 mg. Din acest motiv, nu este permisă substituirea a trei blistere pentru eliberarea unei unităţi dozatede 1 mg cu un blister pentru eliberarea unei unităţi dozate de 3 mg (vezi pct. 2, 4.2 şi 5.2).

În cazul indisponibilităţii temporare a blisterului de 3 mg, acesta va fi substituit cu două blistere de 1 mg, în condiţiile monitorizării stricte a glicemiei.

Un blister de 1 mg insulină inhalatorie este aproximativ echivalent cu 3 UI de insulină umană cu acţiune rapidă administrată subcutanat. EXUBERA trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu greutate

corporală mică. Nu este recomandată administrarea EXUBERA la pacienţii care necesită ajustări ale dozei mai mici de 1 mg (vezi pct. 4.2).

Hipoglicemia

Hipoglicemia, în general, cea mai frecventă reacţie adversă a insulinoterapiei, inclusiv cu EXUBERA, precum şi a multor antidiabetice orale, se poate instala dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. Crizele hipoglicemice severe, în special dacă sunt recidivante, pot provoca leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune în pericol viaţa.

autorizat

Simptomele hipoglicemiei se instalează de obicei brusc. Printre acestea se pot număra transpiraţiile

reci, răceala şi paloarea tegumentelor, astenia, nervozitatea sau tremorul, anxietatea, oboseala sau slăbiciunea neobişnuite, confuzia, dificultăţile de concentrare, ameţelile, foamea excesivă, tulburările de vedere, cefaleea, greaţa şi palpitaţiile. Hipoglicemia severă poate duce la pierderea conştienţei

şi/sau convulsii şi poate avea drept rezultat alterarea temporară sau permanentă a funcţiilor cerebrale

sau chiar decesul.

este

 

În general, hipoglicemia poate fi corectată printr-un aport imediat de glucide. Pentru a putea acţiona

rapid, pacienţii trebuie să aibă asupra lor glucoză în permanenţă.

nu

mai

Omiterea unei mese sau un efort fizic intens, neprevăzut pot duce la instalarea hipoglicemiei. Pacienţii la care s-amedicinalobţinut un control glicemic îmbunătăţit, de exemplu, prin intensificarea insulinoterapiei, pot resimţi o modificare a simptomelor uzuale de avertizare a hipoglicemiei şi trebuie

avertizaţi corespunzător.

Simptomele uzuale de avertizare a hipoglicemiei pot să dispară la pacienţii cu diabet zaharat cu evoluţie îndelungată.

Un număr mic de pacienţi, care au prezentat hipoglicemie după trecerea de la tratamentul cu insulină animală la tratamentul cu insulină umană, au relatat că simptomele precoce de avertizare a

hipoglicemiei au fost mai puţin pronunţate sau diferite faţă de cele resimţite în timpul tratamentului cu Produsulforma anterioară de insulină.

Înainte de a călători în zone cu fusuri orare diferite, pacientul trebuie sfătuit să-şi întrebe medicul, deoarece acest lucru poate însemna că pacientul trebuie să-şi administreze insulina şi să-şi ia mesele la ore diferite.

Stabilirea incorectă a posologiei sau întreruperea tratamentului, mai ales la diabeticii insulinodependenţi, poate duce la hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, tulburări cu potenţial letal.

În condiţiile administrării împreună cu alte antidiabetice, este necesară ajustarea atentă a dozelor fiecărui antidiabetic, pentru a determina doza optimă necesară pentru obţinerea efectului farmacologic dorit.

Necesarul insulinic poate fi modificat de afecţiunile intercurente, cum sunt: boli, tulburări emoţionale sau stres.

Afectare respiratorie

Siguranţa pulmonară

Tulburările respiratorii de fond

EXUBERA nu trebuie utilizat la pacienţii cu boli pulmonare, cum sunt: astmul bronşic şi BPOC, neexistând suficiente date care să susţină administrarea sa în condiţii de siguranţă la aceşti pacienţi.

Administrarea concomitentă de bronhodilatatoare cum este salbutamolul poate creşte absorbţia de

EXUBERA, crescând astfel riscul de hipoglicemie (în cazul administrării pentru calmarea simptomatologiei respiratorii acute) (vezi pct. 4.5)

Bronhospasmul se poate instala rar. Toţi pacienţii care suferă o astfel de reacţie trebuie să întrerupă administrarea EXUBERA şi să solicite imediat asistenţă medicală. Reluarea administrării EXUBERA necesită o evaluare atentă a riscurilor şi poate fi făcută numai sub monitorizare medicală strictă, având la dispoziţie mijloace clinice adecvate.

Diminuarea funcţiei pulmonare

autorizat

În studiile clinice au fost observate diferenţe mici, dar semnificative între grupurile de tratament, în ceea ce priveşte diminuarea funcţiei pulmonare (în special volumul expirator forţat într-o secundă

(FEV1)), în favoarea subiecţilor trataţi cu medicament comparator. În studiile clinice cu durata de până

 

 

 

este

la doi ani, nu a existat o accelerare a diminuării funcţiei pulmonare după o perioadă de 3-6 luni. Aceste

mici diferenţe între grupuri au dispărut într-un interval de 6 săptămâni, în condiţiile întreruperii

tratamentului după 2 ani (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

 

mai

 

 

 

 

Toţi pacienţii la care se iniţiază tratamentul cu EXUBERA trebuie să efectueze un examen al funcţiei

 

nu

 

 

pulmonare iniţiale (de exemplu, spirometrie pentru măsurarea FEV1). Eficacitatea şi siguranţa insulinei umane inhalatoriimedicinalnu au fost stabilite la pacienţi cu valori iniţiale ale FEV1 < 70% din valoarea prevăzută şi, din acest motiv, nu se recomandă utilizarea insulinei umane inhalatorii la acest

grup de pacienţi. După primele 6 luni de tratament este recomandat un examen suplimentar al funcţiei pulmonare.. Dacă, la 6 luni, se observă o diminuare cu <15 % a FEV1, spirometria trebuie repetată la 1 an şi apoi anual. Dacă, la 6 luni, se observă o diminuare de 15-20 % sau >500ml faţă de valorile iniţiale ale funcţiei pulmonare, spirometria trebuie repetată după 3 luni.

La pacienţii la care se confirmă (prin cel puţin două testări consecutive, la intervale de 3-4 săptămâni) o reducere a FEV1 >20% faţă de valorile iniţiale, tratamentul cu EXUBERA trebuie întrerupt, iar

pacientul monitorizat în funcţie de recomandările clinice. Nu există experienţă în ceea ce priveşte Produsulreluarea tratamentului cu EXUBERA la pacienţii la care funcţia pulmonară revine la valorile iniţiale.

Pacienţii ce acuză dispnee în timpul tratamentului cu EXUBERA trebuie examinaţi în vederea depistării unor eventuale afecţiuni pulmonare sau cardiace. În cazul prezenţei unui edem pulmonar sau atunci când există o diminuare relevantă clinic a funcţiei pulmonare, EXUBERA va fi întrerupt, iar pacientul va fi tratat cu insulină injectabilă.

Afecţiuni respiratorii intercurente

În cadrul studiilor clinice, EXUBERA a fost administrat la pacienţi cu afecţiuni respiratorii intercurente (de exemplu: bronşită, infecţii ale căilor respiratorii superioare). În aceste studii, nu a fost observat un risc crescut de hipoglicemie sau un control glicemic inadecvat. În cursul afecţiunilor respiratorii intercurente poate fi necesară o monitorizare strictă a glicemiei, precum şi ajustarea individuală a dozelor (vezi pct. 4.2). Nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea EXUBERA la pacienţii cu pneumonie.

Persoane care au renunţat la fumat

În cadrul studiilor clinice cu Exubera, au existat 6 cazuri noi diagnosticate de tumori maligne primare pulmonare la pacienţii trataţi cu Exubera şi 1 caz nou diagnosticat la pacienţii care au fost trataţi cu medicamentul comparator. În cadrul experienţei după punerea pe piaţă a existat, de asemenea, 1 caz de tumoră pulmonară primară la pacienţii trataţi cu Exubera. În cadrul studiilor clinice controlate cu Exubera, incidenţa cancerului pulmonar primar nou diagnosticat per 100 pacienţi-ani expunere la medicamentul de studiu a fost 0,13 (5 cazuri la 3800 pacienţi-ani) pentru pacienţii trataţi cu Exubera şi 0,03 (1 caz la 3900 pacienţi-ani) la pacienţii care au fost trataţi cu medicamentul comparator. Numărul cazurilor a fost prea mic pentru a putea determina dacă apariţia acestor evenimente are legătură cu tratamentul cu Exubera. Toţi pacienţii care au fost diagnosticaţi cu cancer pulmonar au fost fumători de ţigarete.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

autorizat

 

Mai multe substanţe pot afecta metabolismul glucozei şi pot impune ajustarea dozelor de insulină.

este

 

Printre substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi creşte riscul de hipoglicemie se numără antidiabeticele orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA),

inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), beta-blocantele neselective, salicilaţii şi antibioticele din familia sulfonamidelor.

 

mai

Administrarea de salbutamol înainte de iniţierea tratamentului cu EXUBERA poate conduce la

creşterea absorbţiei de insulină (vezi pct. 5.2).

 

Administrarea de fluticazonă înainte de iniţierea tratamentului cu EXUBERA nu pare să afecteze

absorbţia insulinei (vezi pct. 5.2).

nu

 

Fumatul activ măreşte semnificativ, în timp ce expunerea pasivă la fumul de ţigară a nefumătorilor reduce viteza şi propormedicinalţia absorbţiei EXUBERA (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Substanţe care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ: corticosteroizii, danazolul, contraceptivele orale, hormonii tiroidieni, hormonul de creştere, simpatomimeticele şi tiazidele. Octreotidul/lanreotidul pot atât creşte, cât şi diminua necesarul insulinic.

Administrarea de beta-blocante poate masca simptomele hipoglicemiei. Alcoolul poate intensifica şi prelungi efectul hipoglicemiant al insulinei.

Administrarea de EXUBERA cu 10 minute înainte de administrarea de salbutamol nu a afectat Produsulrăspunsul bronhodilatator la salbutamol (la subiecţii nediabetici cu astm bronşic uşor-moderat).

Alte medicamente care pot altera absorbţia pulmonară sau permeabilitatea pulmonară nu au fost studiate. În condiţiile utilizării insulinei umane inhalatorii la aceşti pacienţi este necesară monitorizarea strictă a glicemiei şi stabilirea treptată, corespunzătoare a dozelor. Administrarea concomitentă de EXUBERA şi astfel de medicamente trebuie făcută cu prudenţă.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte administrarea EXUBERA în timpul sarcinii. Insulina inhalatorie induce frecvent formarea de anticorpi anti-insulinici, al căror risc pentru făt nu este cunoscut. Din acest motiv, EXUBERA nu trebuie utilizată în timpul sarcinii. Dacă o pacientă tratată cu EXUBERA rămâne gravidă, insulina inhalatorie trebuie înlocuită cu o insulină adecvată administrată subcutanat.

Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozelor de insulină şi a dietei.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În mod similar administrării altor insuline, capacitatea de a se concentra şi reacţiona a pacientului poate fi afectată în urma hipoglicemiei. Aceasta poate reprezenta un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

4.8 Reacţii adverse

Siguranţa EXUBERA administrat în monoterapie sau în asociere cu insulină subcutanată sau antidiabetice orale a fost evaluată în studii clinice cuprinzând peste 2700 pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 sau tip 2, inclusiv peste 1975 adulţi care au fost trataţi mai mult de 6 luni şi peste 745 adulţi la care s-a administrat EXUBERA mai mult de 2 ani.

Tabelul de mai jos conţine reacţiile observate în studii clinice controlate care au inclus peste 1970 pacienţi trataţi cu EXUBERA.

 

Aparate şi

Foarte frecvente

 

Frecvente

 

Mai puţin frecvente

 

 

sisteme

(≥ 1/10)

 

(≥ 1/100, < 1/10)

 

 

autorizat

 

 

 

(≥ 1/1000, < 1/100)

 

Infecţii şi

 

 

 

 

 

Faringită

 

 

infestări

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări

 

Hipoglicemie

 

 

 

este

 

 

 

metabolice şi

 

 

 

 

 

 

 

de nutriţie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări

 

Tuse

 

Dispnee

 

Epistaxis

 

 

respiratorii,

 

 

Tuse maiproductivă

 

Bronhospasm

 

toracice şi

 

 

Iritaţie faringiană

 

Wheezing

 

mediastinale

 

 

Uscăciune

 

Disfonie

 

 

 

 

 

nufaringiană

 

Durere faringo-

 

 

 

 

 

 

 

laringiană

 

 

 

 

 

 

 

Afecţiuni

 

 

 

 

 

 

 

amigdaliene

 

Tulburări

 

 

 

 

Uscăciunea gurii

 

 

gastro-

 

 

 

 

 

 

 

 

intestinale

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări

 

 

 

 

 

 

 

 

generale şi la

 

 

 

 

Durere toracică

 

nivelul locului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

medicinal

 

 

 

 

 

 

 

de administrare

 

 

 

 

 

 

 

Produsul

 

 

 

 

 

 

 

 

Notă: În programul clinic global, care a inclus studii prelungite necontrolate, au existat două cazuri de exsudate pleurale, în care nu a putut fi exclus un efect asociat tratamentului.

Hipoglicemia

Similar altor insuline, hipoglicemia a fost reacţia adversă cea mai frecvent observată la pacienţii trataţi cu EXUBERA.

Tusea

Tusea a apărut, în general, la interval de câteva secunde sau minute de la inhalarea insulinei şi a fost predominant uşoară ca severitate. Frecvenţa episoadelor de tuse s-a redus în timp. 1% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul cu EXUBERA datorită tusei.

Dispneea

Majoritatea (>95%) cazurilor de dispnee au fost considerate drept uşoare până la moderate. Dintre subiecţii trataţi cu EXUBERA 0,4% au întrerupt tratamentul datorită dispneei.

Durerea toracică

Mai multe simptome toracice diferite au fost semnalate ca reacţii adverse asociate tratamentului, fiind grupate sub denumirea generică de durere toracică nespecifică. Majoritatea (>95%) acestor evenimente au fost raportate ca fiind uşoare până la moderate. Un subiect din grupul tratat cu EXUBERA şi unul din grupul comparator au întrerupt tratamentul din cauza durerii toracice. Incidenţa evenimentelor adverse de toate cauzele, legate de cardiopatia ischemică, precum cea a anginei pectorale sau a infarctului miocardic, nu a crescut în urma administrării EXUBERA.

Alte reacţii adverse

 

autorizat

Diminuarea FEV1

 

 

 

În studiile clinice au fost observate diferenţe mici între grupurile de tratament în ceea ce priveşte

 

este

 

diminuarea FEV1, în favoarea subiecţilor trataţi cu terapie comparatoare. În studiile clinice cu durata

de până la doi ani, nu a existat o accelerare a diminuării funcţiei pulmonare după o perioadă de

tratament de 3-6 luni. Aceste mici diferenţe între grupuri au dispărut într-un interval de 6 săptămâni, în

condiţiile întreruperii tratamentului după 2 ani (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

 

 

O diminuare a FEV1 de ≥15% faţă de valorile iniţiale a apărut la 1,3% dintre subiecţii cu diabet zaharat de tip 1 trataţi cu EXUBERA şi la 5,0% dintre subiecţii cu diabet zaharat de tip 2 trataţi cu

EXUBERA.

 

nu

mai

 

 

Anticorpii anti-insulinici

 

 

 

 

Anticorpii anti-insulinici se pot dezvolta în cursul tratamentului cu orice insulină, inclusiv EXUBERA.

În studiile clinice, anticorpii anti-insulinici au apărut mai frecvent, iar nivelurile lor medii au fost mai

mari la pacienţii care au trecut de pe insulină umană subcutanată la tratamentul cu EXUBERA,

comparativ cu subiecţii care au continuat tratamentul cu insulină umană subcutanată. Nivelurile de

anticorpi anti-insulinici au fost mai mari la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, comparativ cu cei cu

diabet zaharat de tip 2, şi au atins o stare de echilibru în interval de 6-12 luni de expunere pentru

ambele grupuri. Semnificaţia clinică a prezenţei acestor anticorpi anti-insulinici nu a fost identificată.

Reacţii de hipersensibilitate

 

 

 

medicinal

 

 

Similar altor insuline, reacţiile alergice generalizate pot apărea foarte rar. Astfel de reacţii la insulină

sau excipienţi pot fi, de exemplu, asociate cu erupţii cutanate generalizate, edem angioneurotic,

bronhospasm, hipotensiune arterială şi şoc, care pot pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.4 Respiratorii).

Produsul

 

 

 

Edemele şi tulburările de refracţie oculară

Insulinoterapia poate provoca retenţie de sodiu şi edeme. La iniţierea insulinoterapiei pot surveni anomalii de refracţie oculară. De regulă, aceste reacţii sunt tranzitorii.

4.9 Supradozaj

Hipoglicemia se poate instala, ca urmare a unui exces de insulină în raport cu consumul de alimente, consumul energetic, sau ambele.

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi de obicei tratate prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustarea dozelor, a conţinutului meselor sau a efortului fizic.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau leziuni neurologice pot fi tratate cu glucagon intramuscular/subcutanat (0,5 până la 1 mg) sau glucoză concentrată administrată pe cale intravenoasă. De asemenea, este necesară administrarea intravenoasă de glucoză dacă pacientul nu răspunde la glucagon într-un interval de 10 până la 15 minute.

La recăpătarea conştienţei, se recomandă administrarea orală de glucide pacientului, pentru evitarea recidivelor.

5.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1

Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutică: medicamente utilizate în tratamentul diabetului zaharat, codul ATC:

A10AF01

autorizat

Mecanism de acţiune

 

Insulina umană reduce glicemia şi stimulează procesele anabolice, în acelaşi timp reducând procesele

catabolice, măreşte transportul glucozei în interiorul celulelor, precum şi sinteza de glicogen în muşchi

 

 

 

 

 

este

şi ficat, şi îmbunătăţeşte utilizarea piruvatului. Ea inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza, creşte

lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza. De asemenea, stimulează pătrunderea

aminoacizilor în celule şi sinteza de proteine; creşte pătrunderea intracelulară a potasiului.

 

 

 

 

mai

 

 

Insulina umană inhalatorie, la fel ca analogii săi cu acţiune rapidă, se caracterizează printr-o instalare

mai rapidă a efectului său de scădere a glicemiei, comparativ cu insulina umană solubilă administrată

subcutanat. Insulina umană inhalatorie are o durată a efectului de scădere a glicemiei comparabilă cu

 

 

nu

 

 

 

cea a insulinei umane rapide administrate subcutanat, şi mai lungă decât cea a analogilor insulinici cu

acţiune rapidă (vezi Figura 1).

 

 

 

 

 

Produsul

medicinal

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Figura 1. Media ratei de perfuzie a glucozei (RPG) normalizată faţă de RPGmax pentru fiecare tip de tratament în funcţie de timp, la voluntarii sănătoşi.

În condiţiile administrării pe cale inhalatorie a insulinei umane, efectul de scădere a glicemiei se instalează într-un interval de 10-20 minute, efectul maxim fiind obţinut în aproximativ 2 ore după inhalare. Durata de acţiune este de aproximativ 6 ore.

La subiecţii cu diabet zaharat de tip 1 sau tip 2, insulina umană inhalatorie are un efect de scădere a glicemiei mai rapid în primele ore după administrare, comparativ cu insulina umană rapidă administrată subcutanat.

Variabilitatea intra-individuală a efectului de scădere a glicemiei al insulinei umane inhalatorii a fost în general comparabilă cu cea a insulinei umane rapide administrate subcutanat, la subiecţii cu diabet zaharat de tip 1 şi 2.

Utilizarea insulinei umane inhalatorii este asociată cu o creştere a frecvenţei apariţiei şi a nivelurilor de anticorpi anti-insulinici. Într-un studiu prospectiv, cu durata de 6 luni, la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, nu au fost observate alterări în farmacodinamia glucozei în condiţiile utilizării insulinei umane inhalatorii.

Diabetul zaharat de tip 1

este

Informaţii din studiile clinice

autorizat

Studiile clinice controlate efectuate la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 sau tip 2 au arătat că EXUBERA realizează şi menţine un control glicemic eficient, comparabil cu cel al insulinei umane rapide administrate subcutanat.

În studiile clinice la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, pacienţii trataţi cu EXUBERA în asociere cu

insulină cu acţiune de lungă durată sau intermediară au prezentat reduceri similare ale valorilor HbAlc,

 

mai

comparativ cu pacienţii trataţi numai cu insulină subcutanată. Procentul de pacienţi care au atins

obiectivul de reducere a HbAlc <7,0% a fost comparabil în ambele grupuri de tratament.

nu

 

Glicemia à jeun a fostmedicinalsemnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu un regim combinat care a inclus şi EXUBERA, comparativ cu cei trataţi numai cu insulină umană rapidă, administrată subcutanat.

Diabetul zaharat de tip 2

Pacienţii incluşi într-un studiu clinic privind diabetul zaharat de tip 2, în care s-a administrat un regim de tratament conţinând EXUBERA în asociere cu insulină cu acţiune de lungă durată sau intermediară au prezentat modificări similare ale valorilor HbAlc, comparativ cu pacienţii trataţi numai cu insulină

subcutanată.

Produsulcare a inclus şi EXUBERA, comparativ cu cei trataţi numai cu insulină subcutanată.

Glicemia à jeun a fost semnificativ mai mică la pacienţii la care s-a administrat un regim de tratament

În studiile clinice care au inclus pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 insuficient controlat cu antidiabetice orale, pacienţii trataţi cu EXUBERA, administrată în monoterapie sau în asociere cu antidiabetice orale, au prezentat ameliorări mai accentuate ale valorilor HbAlc, comparativ cu pacienţii trataţi numai cu antidiabetice orale. În majoritatea acestor studii, procentajele de pacienţi ce au obţinut niveluri HbAlc <7,0% au fost mai mari în grupurile tratate cu un regim de tratament care a inclus şi EXUBERA, comparativ cu grupurile tratate numai cu antidiabetice orale. Glicemia à jeun a fost similară sau inferioară la pacienţii trataţi cu un regim conţinând EXUBERA, comparativ cu cei trataţi numai cu antidiabetice orale. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 suficient controlat cu antidiabetice orale, controlul glicemic nu a fost îmbunătăţit suplimentar de insulina inhalatorie.

Diminuarea FEV1

Au fost efectuate studii randomizate, deschise, pe grupuri paralele, cu scopul de a determina modificările FEV1, în urma iniţierii tratamentului cu EXUBERA la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 şi 2. Atât subiecţii trataţi cu EXUBERA, cât şi cei trataţi cu medicamentul comparator, au suferit în timp, pe parcursul derulării acestor studii, reduceri ale funcţiei pulmonare (Figurile 2 şi 3). După 2 ani de tratament, au apărut mici diferenţe între grupurile terapeutice (în favoarea comparatorului), de 0,034L faţă de valorile iniţiale la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, şi de 0,039L faţă de valorile iniţiale la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.

 

 

 

 

 

autorizat

O reducere faţă de valorile iniţiale ale FEV1 de 15% a apărut la 1,3% dintre pacienţii trataţi cu

EXUBERA, respectiv la 1,0% dintre pacienţii trataţi cu comparator (pacienţi cu diabet zaharat de tip

1) şi la 5,0% dintre pacienţii trataţi cu EXUBERA, respectiv la 3,4% dintre pacienţii trataţi cu

comparator (pacienţi cu diabet zaharat de tip 2).

 

 

 

 

 

 

 

mai

este

 

 

 

nu

 

 

 

medicinal

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizite (săptămâni)

 

 

N = Număr de subiecţi la momentul iniţial, săptămâna 12, săptămâna 24, săptămâna 36,

Produsul

 

 

 

 

 

săptămâna 48, săptămâna 60, săptămâna 72, săptămâna 84, săptămâna 96, UOR.

INH N = 236, 231, 233, 233, 235, 235, 226, 271, 208, 236. Comparator N = 253, 238, 252, 248, 252, 249, 230, 224, 216, 253

Figura 2. Modificările observate faţă de valorile iniţiale ale FEV1 (L) la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1.

 

 

este

autorizat

 

mai

 

 

 

 

Vizite (săptămâni)

 

 

nu

 

 

 

N = Număr de subiecţi la momentul iniţial, săptămâna 52, săptămâna 104, săptămâna +6, săptămâna +12.

INH şi INH eliminare N = 158, 155, 143, 139, 123. Comparator N = 145, 143, 125, 129,

Figura 3. Modificările observate faţă de valorile iniţiale ale FEV1 (L) la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.

În studiile de Fază 2/3, 9 din 2498 subiecţi trataţi cu EXUBERA au fost excluşi din studii datorită unei reduceri a funcţiei pulmonare; la aceşti pacienţi, la finalul studiului, FEV1 prezenta o diminuare de 15% faţă de valorile iniţiale. Aceşti subiecţi au suferit o reducere medie a FEV1 de 21% (interval 16%-33%) faţă de valorile iniţiale şi au fost trataţi cu EXUBERA în medie timp de 23 luni. 6 dintre aceşti subiecţi care au fost excluşi din studii au fost supuşi unor investigaţii de urmărire a funcţiei

120.

medicinal

pulmonare. Dintre aceşti pacienţi, 5 au prezentat o ameliorare semnificativă a FEV1 după întreruperea Produsultratamentului, iar un subiect nu a mai prezentat reduceri ulterioare, faţă de valoarea de la finalul

studiului. Nu există informaţii suplimentare referitoare la ceilalţi 3 subiecţi. Reversibilitatea FEV1

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, diminuarea diferenţelor minore între grupurile de tratament (0,010L în favoarea comparatorului) a survenit în interval de 2 săptămâni de la întreruperea administrării EXUBERA, după 12 săptămâni de tratament. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, diminuarea diferenţelor minore între grupurile de tratament (0,039L în favoarea comparatorului) a survenit într-un interval de 6 săptămâni de la întreruperea administrării EXUBERA, după 2 ani de tratament (Figura 3). Într-un grup mai mic (n=36), mixt, de pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 şi 2, trataţi cu EXUBERA >36 luni, întreruperea tratamentului a avut drept rezultat o creştere medie a FEV1 de 0,036L pe parcursul următoarelor 6 luni.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia

Insulina umană inhalatorie este absorbită pe cale pulmonară. Insulina umană inhalatorie este absorbită tot atât de rapid ca şi analogii insulinici cu acţiune rapidă şi mai rapid decât insulina umană rapidă cu administrare subcutanată, atât la subiecţii sănătoşi, cât şi la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 sau 2

(vezi Figura 4).

 

 

 

autorizat

 

 

 

 

 

 

mai

este

 

 

nu

 

 

 

 

 

 

Figura 4: Modificămedicinalrile medii ale concentraţiei (µU/ml) faţă de valorile iniţiale ale serului fără insulină, după inhalarea a 4 mg insulină umană sau injectarea subcutanată a 12 U insulină umană cu acţiune

rapidă, la subiecţii obezi cu diabet zaharat tip 2.

În general, timpul până la atingerea concentraţiei maxime de insulină (Tmax) este redus la jumătate comparativ cu cel valabil pentru insulina umană rapidă cu administrare subcutanată. În general, pentru insulina umană inhalatorie, concentraţia maximă de insulină este atinsă după 45 minute. Variabilitatea

intra-individuală a timpului necesar pentru atingerea concentraţiilor maxime de insulină a fost mai Produsulsubcutanată, la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 sau 2.

mică pentru insulina inhalatorie umană, comparativ cu insulina umană rapidă cu administrare

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, insulina umană inhalatorie a prezentat o variabilitate intraindividuală a ASC comparabilă cu cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată. În ceea ce priveşte Cmax, variabilitatea intra-individuală a insulinei inhalatorii este mai mare decât cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată. La pacienţii obezi cu diabet zaharat de tip 2, variabilitatea intraindividuală a fost comparabilă sau mai mică decât cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată, în ceea ce priveşte Cmax şi ASC.

Biodisponibilitatea relativă a EXUBERA, comparativ cu cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată, este de aproximativ 10%. Spre deosebire de insulinele cu administrare subcutanată, biodisponibilitatea EXUBERA nu este influenţată de Indicele de masă corporală.

Într-un studiu efectuat la subiecţi sănătoşi, expunerea sistemică (ASC şi Cmax) a insulinei umane inhalatorii a crescut, într-o manieră aproximativ direct proporţională cu doza, de la 1 mg la 6 mg, în

condiţiile administrării a maximum două blistere din fiecare concentraţie, sau a unei combinaţii a acestora. Într-un studiu care a comparat administrarea a trei blistere a 1 mg cu cea a unui blister de

3 mg, Cmax şi ASC după inhalarea a trei blistere de 1 mg au fost cu aproximativ 30%, respectiv cu 40% mai mari decât după inhalarea unui blister de 3 mg, arătând că nu este posibilă substituirea a trei blistere de 1 mg cu un blister de 3 mg (vezi pct. 2, 4.2 şi 4.4).

La subiecţii sănătoşi, a fost observată o biodisponibilitate cu aproximativ 40% mai mare după administrarea a trei blistere pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 mg, comparativ cu blisterul pentru eliberarea unei unităţi dozate de 3 mg. O explicaţie a acestor diferenţe de biodisponibilitate pare a fi reprezentată de diferenţele între raportul energie/masă al blisterelor pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 şi 3 mg, deoarece, având o cantitate mai mică de pulbere într-un blister, inhalatorul acţionează mai eficient în descompunerea sau de-aglomerarea acesteia, având drept rezultat o proporţie mai mare de particule aerodinamice, de dimensiuni mai mici, pentru blisterul de 1 mg (vezi pct. 2 şi 4.4).

În condiţiile administrării EXUBERA la voluntari sănătoşi, după 2 ore de expunere pasivă la fum de ţigară într-un mediu experimental controlat, s-a observat că ASC şi Cmax ale insulinei s-au redus cu aproximativ 17, respectiv 30% (vezi pct. 4.5).

Distribuţia

 

 

 

 

 

În urma inhalării orale a unei doze unice de insulină umană, aproximativ 30% din conţinutul total al

 

 

 

 

 

autorizat

blisterului rămâne în acesta sau în dispozitiv, 20% se depozitează în orofaringe, 10% în căile

respiratorii, iar 40% ajunge profund în plămâni.

 

 

 

 

Studiile la animale nu au evidenţiat acumularea în plămâni a insulinei umane inhalatorii.

Grupuri populaţionale speciale

 

mai

este

 

 

 

 

Fumătorii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fumatul creşte foarte mult viteza şi proporţia absorbţiei insulinei umane inhalatorii (Cmax de

aproximativ 3-5 ori, iar ASC de aproximativ 2-3 ori), putând astfel creşte riscul de hipoglicemie (vezi

pct. 4.3 şi 4.5).

medicinal

nu

 

 

 

 

 

 

 

astm bronşic.

 

 

 

 

Boli respiratorii (afecţiuni pulmonare de fond)

La subiecţii non-diabetici cu astm bronşic uşor până la moderat, ASC şi Cmax ale insulinei umane

inhalatorii, în absenţa tratamentului cu un bronhodilatator, au fost uşor mai mici decât la subiecţii fără ProdusulLa subiecţii fără diabet zaharat, cu BPOC, absorbţia insulinei umane inhalatorii a fost aparent mai

mare comparativ cu subiecţii fără BPOC (vezi pct. 4.4).

Administrarea de salbutamol cu 30 minute înainte de iniţierea tratamentului cu EXUBERA, la subiecţii non-diabetici cu astm bronşic uşor până la moderat, a avut drept rezultat o creştere a ASC şi Cmax ale insulinei, de 25-51%, comparativ cu administrarea EXUBERA în monoterapie(vezi pct. 4.2 şi 4.5).

Administrarea de fluticazonă cu 30 minute înainte de iniţierea tratamentului cu EXUBERA nu a influenţat farmacocinetica EXUBERA la subiecţii non-diabetici cu astm bronşic uşor până la moderat (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă renală

Nu s-a studiat efectul insuficienţei renale asupra absorbţiei insulinei umane inhalatorii (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă hepatică

Nu s-a studiat efectul insuficienţei hepatice asupra absorbţiei insulinei umane inhalatorii (vezi pct. 4.2).

Nu au fost observate diferenţe evidente între femei şi bărbaţi, în ceea ce priveşte absorbţia insulinei umane inhalatorii, atât la subiecţii diabetici, cât şi la cei non-diabetici.

Sexul

autorizat

Copii şi adolescenţi

La copiii (6-11 ani) şi adolescenţii (12-17 ani) cu diabet zaharat de tip 1, insulina umană inhalatorie a fost absorbită mai rapid decât insulina umană rapidă. Biodisponibilitatea insulinei umane inhalatorii, faţă de cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată, a fost comparabilă cu cea a

pacienţilor adulţi cu diabet zaharat de tip 1 (vezi pct. 4.2).

este

 

Vârstnici

La subiecţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2, insulina umană inhalatorie a fost

absorbită mai rapid decât insulina umană rapidă administratmaiă subcutanat. Biodisponibilitatea insulinei umane inhalatorii, faţă de cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată, a fost comparabilă cu cea a pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2 de vârstă adultă, mai tineri.

5.3 Date preclinice de siguranţă

 

 

nu

Studiile de toxicitate inhalatorie, cu durata de până la 6 luni, efectuate la şobolani şi maimuţe, nu au

Hidroxid de sodiu medicinal

 

evidenţiat riscuri speciale pentru căile respiratorii, care să se datoreze pulberii inhalatorii de insulină.

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1

Lista excipienţilor

 

Manitol

 

Glicină

 

Citrat de sodiu (sub formă de dihidrat)

 

Produsul

 

6.2

Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3

Perioada de valabilitate

 

2 ani.

 

 

După prima deschidere a ambalajului protector exterior: 3 luni.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

După deschiderea ambalajului protector exterior: a se păstra la temperaturi sub 25°C.
A nu se păstra la frigider sau a nu se congela blisterele pentru eliberarea unei unităţi dozate. Inhalatorul şi componentele sale trebuie păstrate şi utilizate într-un loc uscat.
A nu se păstra la frigider sau a nu se congela inhalatorul insulinic.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Un card de blistere conţine 6 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate (PVC/Aluminiu). Cinci carduri de blistere sunt ambalate într-o tăviţă termosudată din plastic transparent (PET), împreună cu un desicant, şi acoperite cu un capac din plastic transparent (PET). Tăviţa este sigilată într-o pungă din folie laminată, împreună cu un desicant.

Dimensiuni de ambalaje disponibile:

 

 

 

 

Cutie care conţine 30 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiu (1 pungă)

 

 

 

autorizat

 

 

 

 

 

Cutie care conţine 60 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiu (2 pungi)

 

 

este

 

 

 

 

 

Cutie care conţine 90 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiu (3 pungi)

 

 

 

 

Cutie care conţine 180 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiu (6 pungi)

 

mai

 

 

 

 

 

 

 

Cutie care conţine 270 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiu (9 pungi)

nu

 

 

 

 

 

 

 

 

Cutie care conţine 60 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiu (2 pungi) şi 2 unităţi de eliberare a insulinei (UEI) de rezervă

 

Cutie care conţine 270 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiu (9 pungi) şi 6 unităţi de eliberare a insulinei (UEI) de rezervă

 

O trusă care conţine 90 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiumedicinal(3 pungi), 1 inhalator insulinic, 1 cameră de rezervă şi 6 unităţi de eliberare a

 

insulinei (UEI) de rezervă

 

 

 

 

Produsul

 

 

 

 

Suplimentar, sunt disponibile, în ambalaje separate, inhalatorul insulinic, unităţi de eliberare a insulinei şi camera de dispersie.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Blisterele pentru eliberarea unei unităţi dozate de EXUBERA trebuie utilizate numai împreună cu inhalatorul insulinic.

Inhalatorul insulinic trebuie înlocuit anual.

Unitatea de eliberare a insulinei (UEI) trebuie înlocuită la intervale de 2 săptămâni.

Expunerea inadecvată a inhalatorului insulinic la umezeală foarte mare în timpul utilizării, de regulă, conduce la scăderea consecutivă a dozei de insulină eliberată din inhalator. În acest caz, unitatea de eliberare a insulinei (UEI) se impune a fi înlocuită înainte de următoarea inhalare (vezi pct. 4.4).

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pfizer Limited

Ramsgate Road, Sandwich,

Kent, CT13, 9NJ

Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/327/001

EU/1/05/327/002

EU/1/05/327/003

EU/1/05/327/004

EU/1/05/327/005

EU/1/05/327/006

EU/1/05/327/007

EU/1/05/327/008

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A

24/01/2006

 

medicinal

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Produsul

 

 

mai

este

 

 

REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

nu

 

 

autorizat

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

EXUBERA 3 mg pulbere unidoză de inhalat.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare blister pentru eliberarea unei unităţi dozate conţine insulină umană 3 mg.

Expunerea la insulină umană în urma administrării a trei blistere de 1 mg este semnificativ mai mare decât cea rezultată în urma administrării unui blister de 3 mg. De aceea, un blister de 3 mg nu este echivalent cu trei blistere de 1 mg (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.2).

Produs prin tehnologia ADN recombinant pe celule de Escherichia coli.

autorizat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

 

 

3.

FORMA FARMACEUTICĂ

 

este

 

 

Pulbere unidoză de inhalat.

 

 

Pulbere albă.

 

 

4.

DATE CLINICE

 

 

 

 

 

4.1 Indicaţii terapeutice

mai

 

 

 

nu

 

 

EXUBERA este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu diabet zaharat de tip 2 necontrolat

adecvat cu antidiabetice orale şi necesitând insulinoterapie.

 

 

subcutanată, în vedereamedicinaloptimizării controlului glicemiei.

 

 

 

De asemenea, EXUBERA este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu diabet zaharat de tip 1,

în asociere cu insulina cu acţiune lungă sau intermediară, administrată subcutanat, la care potenţialele

beneficii ale adăugării insulinei inhalatorii depăşesc potenţialele probleme de siguranţă (vezi pct. 4.4).

4.2 Doze şi mod de administrare

 

 

 

EXUBERA (insulină umană inhalatorie) este o insulină umană cu acţiune rapidă, destinată utilizării în diabetul zaharat de tip 1 sau de tip 2. Insulina umană inhalatorie poate fi utilizată în monoterapie sau

în asociere cu antidiabeticele orale şi/sau insulinele cu acţiune lungă sau intermediară cu administrare ProdusulEXUBERA este disponibil sub formă de blistere pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 mg şi 3 mg,

destinate administrării intrapulmonare prin inhalare orală, numai prin intermediul inhalatorului insulinic.

Inhalarea consecutivă a trei blistere pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 mg are drept rezultat o expunere la insulină semnificativ mai mare decât inhalarea unui blister pentru eliberarea unei unităţi dozate de 3 mg. Din acest motiv, nu este permisă substituirea a trei blistere pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 mg cu un blister pentru eliberarea unei unităţi dozate de 3 mg (vezi pct. 2, 4.4 şi 5.2).

Acţiunea insulinei umane inhalatorii se instalează mai rapid decât cea a insulinei umane cu acţiune rapidă administrată subcutanat. Datorită instalării rapide a efectului, insulina umană inhalatorie trebuie administrată cu 10 minute înainte de începutul mesei.

Posologia de iniţiere şi modificările ulterioare ale acesteia (doza şi momentul trebuie determinate individual de către medic şi ajustate în funcţie de răspunsul şi necesităţile individuale ale pacientului (de exemplu: dietă, activitate fizică şi stil de viaţă).

Doze zilnice şi momente ale administrării

Dozajul insulinei nu respectă reguli fixe. Totuşi, o doză zilnică recomandată la iniţierea tratamentului se bazează pe următoarea formulă de calcul:

Greutate corporală (kg) X 0,15 mg/kg = Doza zilnică totală (mg). Doza zilnică totală trebuie fracţionată în trei doze pre-prandiale.

Un ghid pentru aproximarea dozelor iniţiale pre-prandiale de EXUBERA, pe baza greutăţii corporale a pacientului, este furnizat în Tabelul 1:

 

Greutatea

 

Doza iniţială

 

Doza

 

Numărul de

 

Numărul de

 

 

 

pacientului

 

pentru o masă

 

aproximativă

 

blistere a câte

 

blistere a câte

 

 

 

 

 

 

 

în U.I.

 

1 mg pentru o

 

3 mg pentru o

 

 

 

 

 

 

 

 

 

doză

 

autorizat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

doză

 

 

 

30-39,9 kg

 

1 mg pentru o masă

 

3 UI

 

 

-

 

 

 

40-59,9 kg

 

2 mg pentru o masă

 

6 UI

 

 

-

 

 

 

60-79,9 kg

 

3 mg pentru o masă

 

8 UI

 

-

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

este

 

 

 

 

 

80-99,9 kg

 

4 mg pentru o masă

 

11 UI

 

 

 

 

 

100-119,9 kg

 

5 mg pentru o masă

 

14 UI

 

 

 

 

 

120-139,9 kg

 

6 mg pentru o masă

 

16 UI

 

-

 

 

 

 

Tabelul 1: Ghid

 

pentru aproximarea

 

dozelor iniţiale,

 

premai-prandiale de EXUBERA (pe baza

 

 

 

 

 

 

 

 

greutăţii corporale a pacientului)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un blister de 1 mg insulină inhalatorie este aproximativnuechivalent cu 3 UI insulină umană rapidă

 

injectată subcutanat. Un blister de 3 mg insulină inhalatorie este aproximativ echivalent cu 8 UI

 

insulină umană rapidă injectată subcutanat. Tabelul 1 de mai sus prezintă doza aproximativă, în UI de

 

insulină umană rapidă, pentru dozele iniţiale (pre-prandiale) de EXUBERA în mg.

 

 

 

EXUBERA trebuiemedicinalutilizat cu prudenţă la pacienţii cu greutate corporală mică. Nu este recomandată administrarea EXUBERA la pacienţi ce necesită ajustări mai mici de 1 mg ale dozei (vezi pct. 4.4).

Pot fi necesare ajustări ale dozei în funcţie de dimensiunea şi compoziţia în substanţe nutritive a

meselor, momentul zilei (necesarul de insulină este mai mare dimineaţa), glicemia pre-prandială, Produsulefortul fizic recent sau anticipat.

În cursul bolilor respiratorii intercurente (de exemplu: bronşită, infecţii ale căilor respiratorii superioare), pot fi necesare monitorizarea strictă a glicemiei şi ajustări individuale ale dozei (vezi pct. 4.4).

Pentru mai multe detalii legate de modul de utilizare al inhalatorului insulinic, vezi instrucţiunile de utilizare (IDU).

Insuficienţă hepatică şi renală

La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, necesarul de insulină poate fi diminuat.

Insuficienţa cardiacă congestivă

Copii şi adolescenţi

Deoarece siguranţa utilizării pe termen lung a insulinei umane inhalatorii nu a fost stabilită la pacienţii copii şi adolescenţi cu diabet zaharat, utilizarea sa nu este recomandată la pacienţii cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

La pacienţii cu vârste ≥ 75 ani, experienţa privind utilizarea insulinei umane inhalatoriiautorizateste limitată. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, experienţa privind administrarea insulinei inhalatorii

este foarte limitată, din acest motiv utilizarea sa nefiind recomandată la astfel de pacienţi, la care funcţia pulmonară este semnificativ alterată.

4.3 Contraindicaţii

Pacienţii nu trebuie să fumeze în timpul tratamentului cu EXUBERA esteşi trebuie să fi renunţat la fumat cu cel puţin 6 luni înainte de iniţierea tratamentului cu EXUBERA. Dacă pacientul începe sau reia

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Hipoglicemie.

fumatul, administrarea EXUBERA trebuie întreruptă imediat, datorită riscului crescut de hipoglicemie, recurgându-se la un tratament alternativ (vezi pct. 5.2).

Astm bronşic slab controlat, instabil sau sever.

 

mai

 

 

Bronhopneumopatie obstructivă cronică obstructivă (BPOC) severă (stadiul III sau IV GOLD).

 

nu

 

Pacienţii care au început tratamentul cu EXUBERA trebuie să primească instrucţiuni detaliate de utilizare a inhalatorului (vezi IDU). Pacienţii trebuie să inhaleze pulberea de insulină prin piesa bucală, într-o singură inhalaţie, lentă şi constantă. După aceea, pacienţii trebuie să-şi ţină respiraţia timp de 5 secunde şi să expire normal. Pentru a asigura o administrare optimă şi constantă a substanţei active, este necesară utilizarea constantă a unei tehnici standard de inhalare.

4.4 Atenţionări medicinalşi precauţii speciale pentru utilizare

Produsulfi aburii dintr-o sală de baie.

În momentul administrării dozei, pacienţii trebuie să evite expunerea la umiditate relativ mare, cum ar

Expunerea inadecvată a inhalatorului insulinic la umezeală foarte mare în timpul utilizării, de regulă, conduce la scăderea consecutivă a dozei de insulină eliberată din inhalator. În acest caz, unitatea de eliberare a insulinei (UEI) se impune a fi înlocuită înainte de următoarea inhalare (vezi pct. 6.6).

Dozaj

Schimbarea tratamentului pacientului pe o insulină de alt tip sau marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă, deoarece acest lucru poate necesita modificarea dozelor de insulină.

Inhalarea consecutivă a trei blistere pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 mg provoacă o expunere la insulină semnificativ mai mare decât inhalarea unui blister pentru eliberarea unei unităţi dozatede 3 mg. Din acest motiv, nu este permisă substituirea a trei blistere pentru eliberarea unei unităţi dozatede 1 mg cu un blister pentru eliberarea unei unităţi dozate de 3 mg (vezi pct. 2, 4.2 şi 5.2).

În cazul indisponibilităţii temporare a blisterului de 3 mg, acesta va fi substituit cu două blistere de 1 mg, în condiţiile monitorizării stricte a glicemiei.

Un blister de 1 mg insulină inhalatorie este aproximativ echivalent cu 3 UI de insulină umană cu acţiune rapidă administrată subcutanat. EXUBERA trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu greutate corporală mică. Nu este recomandată administrarea EXUBERA la pacienţii care necesită ajustări ale dozei mai mici de 1 mg (vezi pct. 4.2).

Hipoglicemia

autorizat

 

Hipoglicemia, în general, cea mai frecventă reacţie adversă a insulinoterapiei, inclusiv cu EXUBERA, precum şi a multor antidiabetice orale, se poate instala dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. Crizele hipoglicemice severe, în special dacă sunt recidivante, pot provoca leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune în pericol viaţa.

Simptomele hipoglicemiei se instalează de obicei brusc. Printre acestea se pot număra transpiraţiile

reci, răceala şi paloarea tegumentelor, astenia, nervozitatea sau tremorul,esteanxietatea, oboseala sau

slăbiciunea neobişnuite, confuzia, dificultăţile de concentrare, ameţelile, foamea excesivă, tulburările de vedere, cefaleea, greaţa şi palpitaţiile. Hipoglicemia severă poate duce la pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate avea drept rezultat alterarea temporară sau permanentă a funcţiilor cerebrale sau chiar decesul.

 

mai

În general, hipoglicemia poate fi corectată printr-un aport imediat de glucide. Pentru a putea acţiona

rapid, pacienţii trebuie să aibă asupra lor glucoză în permanenţă.

nu

 

Omiterea unei mese sau un efort fizic intens, neprevăzut pot duce la instalarea hipoglicemiei. Pacienţii la care s-a obţinut un control glicemic îmbunătăţit, de exemplu, prin intensificarea

Simptomele uzuale de avertizare a hipoglicemiei pot să dispară la pacienţii cu diabet zaharat cu evoluţie îndelungată.

Un număr mic de pacienţi, care au prezentat hipoglicemie după trecerea de la tratamentul cu insulină animală la tratamentul cu insulină umană, au relatat că simptomele precoce de avertizare a hipoglicemiei au fost mai puţin pronunţate sau diferite faţă de cele resimţite în timpul tratamentului cu forma anterioară de insulină.

insulinoterapiei, pot resimţi o modificare a simptomelor uzuale de avertizare a hipoglicemiei şi trebuie avertizaţi corespunzmedicinalător.

ProdusulÎnainte de a călători în zone cu fusuri orare diferite, pacientul trebuie sfătuit să-şi întrebe medicul, deoarece acest lucru poate însemna că pacientul trebuie să-şi administreze insulina şi să-şi ia mesele la

ore diferite.

Stabilirea incorectă a posologiei sau întreruperea tratamentului, mai ales la diabeticii insulinodependenţi, poate duce la hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, tulburări cu potenţial letal.

În condiţiile administrării împreună cu alte antidiabetice, este necesară ajustarea atentă a dozelor fiecărui antidiabetic, pentru a determina doza optimă necesară pentru obţinerea efectului farmacologic dorit.

Necesarul insulinic poate fi modificat de afecţiunile intercurente, cum sunt: boli, tulburări emoţionale sau stres.

Afectare respiratorie

Siguranţa pulmonară

Tulburările respiratorii de fond

EXUBERA nu trebuie utilizat la pacienţii cu boli pulmonare, cum sunt: astmul bronşic şi BPOC, neexistând suficiente date care să susţină administrarea sa în condiţii de siguranţă la aceşti pacienţi.

Administrarea concomitentă de bronhodilatatoare cum este salbutamolul poate creşte absorbţia de

EXUBERA, crescând astfel riscul de hipoglicemie (în cazul administrării pentru calmarea simptomatologiei respiratorii acute) (vezi pct. 4.5)

Bronhospasmul se poate instala rar. Toţi pacienţii care suferă o astfel de reacţie trebuie să întrerupă administrarea EXUBERA şi să solicite imediat asistenţă medicală. Reluarea administrării EXUBERA necesită o evaluare atentă a riscurilor şi poate fi făcută numai sub monitorizare medicală strictă, având la dispoziţie mijloace clinice adecvate.

Diminuarea funcţiei pulmonare

autorizat

În studiile clinice au fost observate diferenţe mici, dar semnificative între grupurile de tratament, în ceea ce priveşte diminuarea funcţiei pulmonare (în special volumul expirator forţat într-o secundă

(FEV1)), în favoarea subiecţilor trataţi cu medicament comparator. În studiile clinice cu durata de până

 

 

 

este

la doi ani, nu a existat o accelerare a diminuării funcţiei pulmonare după o perioadă de 3-6 luni. Aceste

mici diferenţe între grupuri au dispărut într-un interval de 6 săptămâni, în condiţiile întreruperii

tratamentului după 2 ani (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

 

mai

 

 

 

 

Toţi pacienţii la care se iniţiază tratamentul cu EXUBERA trebuie să efectueze un examen al funcţiei

 

nu

 

 

pulmonare iniţiale (de exemplu, spirometrie pentru măsurarea FEV1). Eficacitatea şi siguranţa insulinei umane inhalatoriimedicinalnu au fost stabilite la pacienţi cu valori iniţiale ale FEV1 < 70% din valoarea prevăzută şi din acest motiv, nu se recomandă utilizarea insulinei umane inhalatorii la acest

grup de pacienţi. După primele 6 luni de tratament, este recomandat un examen suplimentar al funcţiei pulmonare. Dacă, la 6 luni, se observă o diminuare cu <15 % a FEV1, spirometria trebuie repetată la 1 an şi apoi anual. Dacă, la 6 luni, se observă o diminuare de 15-20 % sau >500ml faţă de valorile iniţiale ale funcţiei pulmonare, spirometria trebuie repetată după 3 luni.

La pacienţii la care se confirmă (prin cel puţin două testări consecutive, la intervale de 3-4 săptămâni) o reducere a FEV1 >20% faţă de valorile iniţiale, tratamentul cu EXUBERA trebuie întrerupt, iar

pacientul monitorizat în funcţie de recomandările clinice. Nu există experienţă în ceea ce priveşte Produsulreluarea tratamentului cu EXUBERA la pacienţii la care funcţia pulmonară revine la valorile iniţiale.

Pacienţii ce acuză dispnee în timpul tratamentului cu EXUBERA trebuie examinaţi în vederea depistării unor eventuale afecţiuni pulmonare sau cardiace. În cazul prezenţei unui edem pulmonar sau atunci când există o diminuare relevantă clinic a funcţiei pulmonare, EXUBERA va fi întrerupt, iar pacientul va fi tratat cu insulină injectabilă.

Afecţiuni respiratorii intercurente

În cadrul studiilor clinice, EXUBERA a fost administrat la pacienţi cu afecţiuni respiratorii intercurente (de exemplu: bronşită, infecţii ale căilor respiratorii superioare). În aceste studii, nu a fost observat un risc crescut de hipoglicemie sau un control glicemic inadecvat. În cursul afecţiunilor respiratorii intercurente poate fi necesară o monitorizare strictă a glicemiei, precum şi ajustarea individuală a dozelor (vezi pct. 4.2). Nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea EXUBERA la pacienţii cu pneumonie.

Persoane care au renunţat la fumat

În cadrul studiilor clinice cu Exubera, au existat 6 cazuri noi diagnosticate de tumori maligne primare pulmonare la pacienţii trataţi cu Exubera şi 1 caz nou diagnosticat la pacienţii care au fost trataţi cu medicamentul comparator. În cadrul experienţei după punerea pe piaţă a existat, de asemenea, 1 caz de tumoră pulmonară primară la pacienţii trataţi cu Exubera. În cadrul studiilor clinice controlate cu Exubera, incidenţa cancerului pulmonar primar nou diagnosticat per 100 pacienţi-ani expunere la medicamentul de studiu a fost 0,13 (5 cazuri la 3800 pacienţi-ani) pentru pacienţii trataţi cu Exubera şi 0,03 (1 caz la 3900 pacienţi-ani) la pacienţii care au fost trataţi cu medicamentul comparator. Numărul cazurilor a fost prea mic pentru a putea determina dacă apariţia acestor evenimente are legătură cu tratamentul cu Exubera. Toţi pacienţii care au fost diagnosticaţi cu cancer pulmonar au fost fumători de ţigarete.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

autorizat

 

Mai multe substanţe pot afecta metabolismul glucozei şi pot impune ajustarea dozelor de insulină.

este

 

Printre substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi creşte riscul de hipoglicemie se numără antidiabeticele orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA),

inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), beta-blocantele neselective, salicilaţii şi antibioticele din familia sulfonamidelor.

 

mai

Administrarea de salbutamol înainte de iniţierea tratamentului cu EXUBERA poate conduce la

creşterea absorbţiei de insulină (vezi pct. 5.2).

 

Administrarea de fluticazonă înainte de iniţierea tratamentului cu EXUBERA nu pare să afecteze

absorbţia insulinei (vezi pct. 5.2).

nu

 

Fumatul activ măreşte semnificativ, în timp ce expunerea pasivă la fumul de ţigară a nefumătorilor reduce viteza şi propormedicinalţia absorbţiei EXUBERA (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Substanţe care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ: corticosteroizii, danazolul, contraceptivele orale, hormonii tiroidieni, hormonul de creştere, simpatomimeticele şi tiazidele. Octreotidul/lanreotidul pot atât creşte, cât şi diminua necesarul insulinic.

Administrarea de beta-blocante poate masca simptomele hipoglicemiei. Alcoolul poate intensifica şi prelungi efectul hipoglicemiant al insulinei.

Administrarea de EXUBERA cu 10 minute înainte de administrarea de salbutamol nu a afectat Produsulrăspunsul bronhodilatator la salbutamol (la subiecţii nediabetici cu astm bronşic uşor-moderat).

Alte medicamente care pot altera absorbţia pulmonară sau permeabilitatea pulmonară nu au fost studiate. În condiţiile utilizării insulinei umane inhalatorii la aceşti pacienţi este necesară monitorizarea strictă a glicemiei şi stabilirea treptată, corespunzătoare a dozelor. Administrarea concomitentă de EXUBERA şi astfel de medicamente trebuie făcută cu prudenţă.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte administrarea EXUBERA în timpul sarcinii. Insulina inhalatorie induce frecvent formarea de anticorpi anti-insulinici, al căror risc pentru făt nu este cunoscut. Din acest motiv, EXUBERA nu trebuie utilizată în timpul sarcinii. Dacă o pacientă tratată cu EXUBERA rămâne gravidă, insulina inhalatorie trebuie înlocuită cu o insulină adecvată administrată subcutanat.

Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozelor de insulină şi a dietei.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În mod similar administrării altor insuline, capacitatea de a se concentra şi reacţiona a pacientului poate fi afectată în urma hipoglicemiei. Aceasta poate reprezenta un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

4.8 Reacţii adverse

Siguranţa EXUBERA administrat în monoterapie sau în asociere cu insulină subcutanată sau antidiabetice orale a fost evaluată în studii clinice cuprinzând peste 2700 pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 sau tip 2, inclusiv peste 1975 adulţi care au fost trataţi mai mult de 6 luni şi peste 745 adulţi la care s-a administrat EXUBERA mai mult de 2 ani.

Tabelul de mai jos conţine reacţiile observate în studii clinice controlate care au inclus peste 1970 pacienţi trataţi cu EXUBERA.

 

Aparate şi

Foarte frecvente

 

Frecvente

 

Mai puţin frecvente

 

 

sisteme

(≥ 1/10)

 

(≥ 1/100, < 1/10)

 

 

autorizat

 

 

 

(≥ 1/1000, < 1/100)

 

Infecţii şi

 

 

 

 

 

Faringită

 

 

infestări

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări

 

Hipoglicemie

 

 

 

este

 

 

 

metabolice şi

 

 

 

 

 

 

 

de nutriţie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări

 

Tuse

 

Dispnee

 

Epistaxis

 

 

respiratorii,

 

 

Tuse maiproductivă

 

Bronhospasm

 

toracice şi

 

 

Iritaţie faringiană

 

Wheezing

 

mediastinale

 

 

Uscăciune

 

Disfonie

 

 

 

 

 

nufaringiană

 

Durere faringo-

 

 

 

 

 

 

 

laringiană

 

 

 

 

 

 

 

Afecţiuni

 

 

 

 

 

 

 

amigdaliene

 

Tulburări

 

 

 

 

Uscăciunea gurii

 

 

gastro-

 

 

 

 

 

 

 

 

intestinale

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări

 

 

 

 

 

 

 

 

generale şi la

 

 

 

 

Durere toracică

 

nivelul locului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

medicinal

 

 

 

 

 

 

 

de administrare

 

 

 

 

 

 

 

Produsul

 

 

 

 

 

 

 

 

Notă: În programul clinic global, care a inclus studii prelungite necontrolate, au existat două cazuri de exsudate pleurale, în care nu a putut fi exclus un efect asociat tratamentului.

Hipoglicemia

Similar altor insuline, hipoglicemia a fost reacţia adversă cea mai frecvent observată la pacienţii trataţi cu EXUBERA.

Tusea

Tusea a apărut, în general, la interval de câteva secunde sau minute de la inhalarea insulinei şi a fost predominant uşoară ca severitate. Frecvenţa episoadelor de tuse s-a redus în timp. 1% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul cu EXUBERA datorită tusei.

Dispneea

Majoritatea (>95%) cazurilor de dispnee au fost considerate drept uşoare până la moderate. Dintre subiecţii trataţi cu EXUBERA 0,4% au întrerupt tratamentul datorită dispneei.

Durerea toracică

Mai multe simptome toracice diferite au fost semnalate ca reacţii adverse asociate tratamentului, fiind grupate sub denumirea generică de durere toracică nespecifică. Majoritatea (>95%) acestor evenimente au fost raportate ca fiind uşoare până la moderate. Un subiect din grupul tratat cu EXUBERA şi unul din grupul comparator au întrerupt tratamentul din cauza durerii toracice. Incidenţa evenimentelor adverse de toate cauzele, legate de cardiopatia ischemică, precum cea a anginei pectorale sau a infarctului miocardic, nu a crescut în urma administrării EXUBERA.

Alte reacţii adverse

 

autorizat

Diminuarea FEV1

 

 

 

În studiile clinice au fost observate diferenţe mici între grupurile de tratament în ceea ce priveşte

 

este

 

diminuarea FEV1, în favoarea subiecţilor trataţi cu terapie comparatoare. În studiile clinice cu durata

de până la doi ani, nu a existat o accelerare a diminuării funcţiei pulmonare după o perioadă de

tratament de 3-6 luni. Aceste mici diferenţe între grupuri au dispărut într-un interval de 6 săptămâni, în

condiţiile întreruperii tratamentului după 2 ani (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

 

 

O diminuare a FEV1 de ≥15% faţă de valorile iniţiale a apărut la 1,3% dintre subiecţii cu diabet zaharat de tip 1 trataţi cu EXUBERA şi la 5,0% dintre subiecţii cu diabet zaharat de tip 2 trataţi cu

EXUBERA.

 

nu

mai

 

 

Anticorpii anti-insulinici

 

 

 

 

Anticorpii anti-insulinici se pot dezvolta în cursul tratamentului cu orice insulină, inclusiv EXUBERA.

În studiile clinice, anticorpii anti-insulinici au apărut mai frecvent, iar nivelurile lor medii au fost mai

mari la pacienţii care au trecut de pe insulină umană subcutanată la tratamentul cu EXUBERA,

comparativ cu subiecţii care au continuat tratamentul cu insulină umană subcutanată. Nivelurile de

anticorpi anti-insulinici au fost mai mari la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, comparativ cu cei cu

diabet zaharat de tip 2, şi au atins o stare de echilibru în interval de 6-12 luni de expunere pentru

ambele grupuri. Semnificaţia clinică a prezenţei acestor anticorpi anti-insulinici nu a fost identificată.

Reacţii de hipersensibilitate

 

 

 

medicinal

 

 

Similar altor insuline, reacţiile alergice generalizate pot apărea foarte rar. Astfel de reacţii la insulină

sau excipienţi pot fi, de exemplu, asociate cu erupţii cutanate generalizate, edem angioneurotic,

bronhospasm, hipotensiune arterială şi şoc, care pot pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.4 Respiratorii).

Produsul

 

 

 

Edemele şi tulburările de refracţie oculară

Insulinoterapia poate provoca retenţie de sodiu şi edeme. La iniţierea insulinoterapiei pot surveni anomalii de refracţie oculară. De regulă, aceste reacţii sunt tranzitorii.

4.9 Supradozaj

Hipoglicemia se poate instala, ca urmare a unui exces de insulină în raport cu consumul de alimente, consumul energetic, sau ambele.

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi de obicei tratate prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustarea dozelor, a conţinutului meselor sau a efortului fizic.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau leziuni neurologice pot fi tratate cu glucagon intramuscular/subcutanat (0,5 până la 1 mg) sau glucoză concentrată administrată pe cale intravenoasă. De asemenea, este necesară administrarea intravenoasă de glucoză dacă pacientul nu răspunde la glucagon într-un interval de 10 până la 15 minute.

La recăpătarea conştienţei, se recomandă administrarea orală de glucide pacientului, pentru evitarea recidivelor.

5.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1

Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutică: medicamente utilizate în tratamentul diabetului zaharat, codul ATC:

A10AF01

autorizat

Mecanism de acţiune

 

Insulina umană reduce glicemia şi stimulează procesele anabolice, în acelaşi timp reducând procesele

catabolice, măreşte transportul glucozei în interiorul celulelor, precum şi sinteza de glicogen în muşchi

 

 

 

 

 

este

şi ficat, şi îmbunătăţeşte utilizarea piruvatului. Ea inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza, creşte

lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza. De asemenea, stimulează pătrunderea

aminoacizilor în celule şi sinteza de proteine; creşte pătrunderea intracelulară a potasiului.

 

 

 

 

mai

 

 

Insulina umană inhalatorie, la fel ca analogii săi cu acţiune rapidă, se caracterizează printr-o instalare

mai rapidă a efectului său de scădere a glicemiei, comparativ cu insulina umană solubilă administrată

subcutanat. Insulina umană inhalatorie are o durată a efectului de scădere a glicemiei comparabilă cu

 

 

nu

 

 

 

cea a insulinei umane rapide administrate subcutanat, şi mai lungă decât cea a analogilor insulinici cu

acţiune rapidă (vezi Figura 1).

 

 

 

 

 

Produsul

medicinal

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Figura 1. Media ratei de perfuzie a glucozei (RPG) normalizată faţă de RPGmax pentru fiecare tip de tratament în funcţie de timp, la voluntarii sănătoşi.

În condiţiile administrării pe cale inhalatorie a insulinei umane, efectul de scădere a glicemiei se instalează într-un interval de 10-20 minute, efectul maxim fiind obţinut în aproximativ 2 ore după inhalare. Durata de acţiune este de aproximativ 6 ore.

La subiecţii cu diabet zaharat de tip 1 sau tip 2, insulina umană inhalatorie are un efect de scădere a glicemiei mai rapid în primele ore după administrare, comparativ cu insulina umană rapidă administrată subcutanat.

Variabilitatea intra-individuală a efectului de scădere a glicemiei al insulinei umane inhalatorii a fost în general comparabilă cu cea a insulinei umane rapide administrate subcutanat, la subiecţii cu diabet zaharat de tip 1 şi 2.

Utilizarea insulinei umane inhalatorii este asociată cu o creştere a frecvenţei apariţiei şi a nivelurilor de anticorpi anti-insulinici. Într-un studiu prospectiv, cu durata de 6 luni, la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, nu au fost observate alterări în farmacodinamia glucozei în condiţiile utilizării insulinei umane inhalatorii.

Diabetul zaharat de tip 1

este

Informaţii din studiile clinice

autorizat

Studiile clinice controlate efectuate la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 sau tip 2 au arătat că EXUBERA realizează şi menţine un control glicemic eficient, comparabil cu cel al insulinei umane rapide administrate subcutanat.

În studiile clinice la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, pacienţii trataţi cu EXUBERA în asociere cu

insulină cu acţiune de lungă durată sau intermediară au prezentat reduceri similare ale valorilor HbAlc,

 

mai

comparativ cu pacienţii trataţi numai cu insulină subcutanată. Procentul de pacienţi care au atins

obiectivul de reducere a HbAlc <7,0% a fost comparabil în ambele grupuri de tratament.

nu

 

Glicemia à jeun a fostmedicinalsemnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu un regim combinat care a inclus şi EXUBERA, comparativ cu cei trataţi numai cu insulină umană rapidă, administrată subcutanat.

Diabetul zaharat de tip 2

Pacienţii incluşi într-un studiu clinic privind diabetul zaharat de tip 2, în care s-a administrat un regim de tratament conţinând EXUBERA în asociere cu insulină cu acţiune de lungă durată sau intermediară au prezentat modificări similare ale valorilor HbAlc, comparativ cu pacienţii trataţi numai cu insulină

subcutanată.

Produsulcare a inclus şi EXUBERA, comparativ cu cei trataţi numai cu insulină subcutanată.

Glicemia à jeun a fost semnificativ mai mică la pacienţii la care s-a administrat un regim de tratament

În studiile clinice care au inclus pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 insuficient controlat cu antidiabetice orale, pacienţii trataţi cu EXUBERA, administrată în monoterapie sau în asociere cu antidiabetice orale, au prezentat ameliorări mai accentuate ale valorilor HbAlc, comparativ cu pacienţii trataţi numai cu antidiabetice orale. În majoritatea acestor studii, procentajele de pacienţi ce au obţinut niveluri HbAlc <7,0% au fost mai mari în grupurile tratate cu un regim de tratament care a inclus şi EXUBERA, comparativ cu grupurile tratate numai cu antidiabetice orale. Glicemia à jeun a fost similară sau inferioară la pacienţii trataţi cu un regim conţinând EXUBERA, comparativ cu cei trataţi numai cu antidiabetice orale. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 suficient controlat cu antidiabetice orale, controlul glicemic nu a fost îmbunătăţit suplimentar de insulina inhalatorie.

Diminuarea FEV1

Au fost efectuate studii randomizate, deschise, pe grupuri paralele, cu scopul de a determina modificările FEV1, în urma iniţierii tratamentului cu EXUBERA la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 şi 2. Atât subiecţii trataţi cu EXUBERA, cât şi cei trataţi cu medicamentul comparator, au suferit în timp, pe parcursul derulării acestor studii, reduceri ale funcţiei pulmonare (Figurile 2 şi 3). După 2 ani de tratament, au apărut mici diferenţe între grupurile terapeutice (în favoarea comparatorului), de 0,034L faţă de valorile iniţiale la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, şi de 0,039L faţă de valorile iniţiale la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.

 

 

 

autorizat

O reducere faţă de valorile iniţiale ale FEV1 de 15% a apărut la 1,3% dintre pacienţii trataţi cu

EXUBERA, respectiv la 1,0% dintre pacienţii trataţi cu comparator (pacienţi cu diabet zaharat de tip

1) şi la 5,0% dintre pacienţii trataţi cu EXUBERA, respectiv la 3,4% dintre pacienţii trataţi cu

comparator (pacienţi cu diabet zaharat de tip 2).

 

 

 

 

mai

este

 

nu

 

 

 

 

 

249, 230, 224,medicinal216, 253

 

 

 

Vizite (săptămâni)

 

 

N = Număr de subiecţi la momentul iniţial, săptămâna 12, săptămâna 24, săptămâna 36, săptămâna 48, săptămâna 60, săptămâna 72, săptămâna 84, săptămâna 96, UOR.

INH N = 236, 231, 233, 233, 235, 235, 226, 271, 208, 236. Comparator N = 253, 238, 252, 248, 252, Produsul

Figura 2. Modificările observate faţă de valorile iniţiale ale FEV1 (L) la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1.

 

 

 

este

autorizat

 

 

mai

 

 

Vizite (săptămâni)

 

 

N = Număr de subiecţi la momentul iniţial, săptămâna 52, săptămâna 104, săptămâna

+6, săptămâna +12.

nu

 

 

 

INH şi INH eliminare N = 158, 155, 143, 139, 123. Comparator N = 145, 143, 125, 129, 120.

Figura 3. Modificămedicinalrile observate faţă de valorile iniţiale ale FEV1 (L) la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.

În studiile de Fază 2/3, 9 din 2498 subiecţi trataţi cu EXUBERA au fost excluşi din studii datorită unei reduceri a funcţiei pulmonare; la aceşti pacienţi, la finalul studiului, FEV1 prezenta o diminuare de 15% faţă de valorile iniţiale. Aceşti subiecţi au suferit o reducere medie a FEV1 de 21% (interval 16%-33%) faţă de valorile iniţiale şi au fost trataţi cu EXUBERA în medie timp de 23 luni. 6 dintre aceşti subiecţi care au fost excluşi din studii au fost supuşi unor investigaţii de urmărire a funcţiei pulmonare. Dintre aceşti pacienţi, 5 au prezentat o ameliorare semnificativă a FEV1 după întreruperea

tratamentului, iar un subiect nu a mai prezentat reduceri ulterioare, faţă de valoarea de la finalul Produsulstudiului. Nu există informaţii suplimentare referitoare la ceilalţi 3 subiecţi.

Reversibilitatea FEV1

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, diminuarea diferenţelor minore între grupurile de tratament (0,010L în favoarea comparatorului) a survenit în interval de 2 săptămâni de la întreruperea administrării EXUBERA, după 12 săptămâni de tratament. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, diminuarea diferenţelor minore între grupurile de tratament (0,039L în favoarea comparatorului) a survenit într-un interval de 6 săptămâni de la întreruperea administrării EXUBERA, după 2 ani de tratament (Figura 3). Într-un grup mai mic (n=36), mixt, de pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 şi 2, trataţi cu EXUBERA >36 luni, întreruperea tratamentului a avut drept rezultat o creştere medie a FEV1 de 0,036L pe parcursul următoarelor 6 luni.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia

Insulina umană inhalatorie este absorbită pe cale pulmonară. Insulina umană inhalatorie este absorbită tot atât de rapid ca şi analogii insulinici cu acţiune rapidă şi mai rapid decât insulina umană rapidă cu administrare subcutanată, atât la subiecţii sănătoşi, cât şi la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 (vezi Figura 4).

 

 

este

autorizat

 

mai

 

nu

 

 

Figura 4: Modificările medii ale concentraţiei (µU/ml) faţă de valorile iniţiale ale serului fără insulină,

În general, timpul până la atingerea concentraţiei maxime de insulină (Tmax) este redus la jumătate comparativ cu cel valabil pentru insulina umană rapidă cu administrare subcutanată. În general, pentru insulina umană inhalatorie, concentraţia maximă de insulină este atinsă după 45 minute. Variabilitatea intra-individuală a timpului necesar pentru atingerea concentraţiilor maxime de insulină a fost mai mică pentru insulina inhalatorie umană, comparativ cu insulina umană rapidă cu administrare subcutanată, la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 sau 2.

după inhalarea a 4 mg insulină umană sau injectarea subcutanată a 12 U insulină umană cu acţiune rapidă, la subiecţii obezimedicinalcu diabet zaharat tip 2.

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, insulina umană inhalatorie a prezentat o variabilitate Produsulintraindividuală a ASC comparabilă cu cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată. În

ceea ce priveşte Cmax, variabilitatea intra-individuală a insulinei inhalatorii este mai mare decât cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată. La pacienţii obezi cu diabet zaharat de tip 2, variabilitatea intraindividuală a fost comparabilă sau mai mică decât cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată, în ceea ce priveşte Cmax şi ASC.

Biodisponibilitatea relativă a EXUBERA, comparativ cu cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată, este de aproximativ 10%. Spre deosebire de insulinele cu administrare subcutanată, biodisponibilitatea EXUBERA nu este influenţată de Indicele de masă corporală.

Într-un studiu efectuat la subiecţi sănătoşi, expunerea sistemică (ASC şi Cmax) a insulinei umane inhalatorii a crescut, într-o manieră aproximativ direct proporţională cu doza, de la 1 mg la 6 mg, în condiţiile administrării a maximum două blistere din fiecare concentraţie, sau a unei combinaţii a acestora. Într-un studiu care a comparat administrarea a trei blistere a 1 mg cu cea a unui blister de

3 mg, Cmax şi ASC după inhalarea a trei blistere de 1 mg au fost cu aproximativ 30%, respectiv cu 40%

Distribuţia

mai mari decât după inhalarea unui blister de 3 mg, arătând că nu este posibilă substituirea a trei blistere de 1 mg cu un blister de 3 mg (vezi pct. 2, 4.2 şi 4.4).

La subiecţii sănătoşi, a fost observată o biodisponibilitate cu aproximativ 40% mai mare după administrarea a trei blistere pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 mg, comparativ cu blisterul pentru eliberarea unei unităţi dozate de 3 mg. O explicaţie a acestor diferenţe de biodisponibilitate pare a fi reprezentată de diferenţele între raportul energie/masă al blisterelor pentru eliberarea unei unităţi dozate de 1 şi 3 mg, deoarece, având o cantitate mai mică de pulbere într-un blister, inhalatorul

acţionează mai eficient în descompunerea sau de-aglomerarea acesteia, având drept rezultat o proporţie mai mare de particule aerodinamice, de dimensiuni mai mici, pentru blisterul de 1 mg (vezi pct. 2 şi 4.4).

În urma inhalării orale a unei doze unice de insulină umană, aproximativ 30% din conţinutul total al blisterului rămâne în acesta sau în dispozitiv, 20% se depozitează în orofaringe, 10% în căile respiratorii, iar 40% ajunge profund în plămâni.

autorizat

Studiile la animale nu au evidenţiat acumularea în plămâni a insulinei umane inhalatorii.

Grupuri populaţionale speciale

este

Fumătorii

 

Fumatul creşte foarte mult viteza şi proporţia absorbţiei insulinei umane inhalatorii (Cmax de aproximativ 3-5 ori, iar ASC de aproximativ 2-3 ori), putând astfel creşte riscul de hipoglicemie (vezi

pct. 4.3 şi 4.5).

nu

mai

 

 

 

Boli respiratorii (afecţiuni pulmonare de fond)

În condiţiile administrării EXUBERA la voluntari sănătoşi, după 2 ore de expunere pasivă la fum de ţigară într-un mediumedicinalexperimental controlat, s-a observat că ASC şi Cmax ale insulinei s-au redus cu aproximativ 17, respectiv 30% (vezi pct. 4.5).

La subiecţii non-diabetici cu astm bronşic uşor până la moderat, ASC şi Cmax ale insulinei umane inhalatorii, în absenţa tratamentului cu un bronhodilatator, au fost uşor mai mici decât la subiecţii fără

astm bronşic.

La subiecţii fără diabet zaharat, cu BPOC, absorbţia insulinei umane inhalatorii a fost aparent mai Produsulmare comparativ cu subiecţii fără BPOC (vezi pct. 4.4).

Administrarea de salbutamol cu 30 minute înainte de iniţierea tratamentului cu EXUBERA, la subiecţii non-diabetici cu astm bronşic uşor până la moderat, a avut drept rezultat o creştere a ASC şi Cmax ale insulinei, de 25-51%, comparativ cu administrarea EXUBERA în monoterapie(vezi pct. 4.2 şi 4.5).

Administrarea de fluticazonă cu 30 minute înainte de iniţierea tratamentului cu EXUBERA nu a influenţat farmacocinetica EXUBERA la subiecţii non-diabetici cu astm bronşic uşor până la moderat (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă renală

Nu s-a studiat efectul insuficienţei renale asupra absorbţiei insulinei umane inhalatorii (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă hepatică

Nu s-a studiat efectul insuficienţei hepatice asupra absorbţiei insulinei umane inhalatorii (vezi pct. 4.2).

Sexul

Nu au fost observate diferenţe evidente între femei şi bărbaţi, în ceea ce priveşte absorbţia insulinei umane inhalatorii, atât la subiecţii diabetici, cât şi la cei non-diabetici.

Copii şi adolescenţi

La copiii (6-11 ani) şi adolescenţii (12-17 ani) cu diabet zaharat de tip 1, insulina umană inhalatorie a fost absorbită mai rapid decât insulina umană rapidă. Biodisponibilitatea insulinei umane inhalatorii, faţă de cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată, a fost comparabilă cu cea a pacienţilor adulţi cu diabet zaharat de tip 1 (vezi pct. 4.2).

Vârstnici

autorizat

La subiecţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2, insulina umană inhalatorie a fost

 

absorbită mai rapid decât insulina umană rapidă administrată subcutanat. Biodisponibilitatea insulinei

umane inhalatorii, faţă de cea a insulinei umane rapide cu administrare subcutanată, a fost comparabilă

cu cea a pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2 de vârstă adultă, mai tineri.

 

este

 

5.3 Date preclinice de siguranţă

 

Studiile de toxicitate inhalatorie, cu durata de până la 6 luni, efectuate la şobolani şi maimuţe, nu au

evidenţiat riscuri speciale pentru căile respiratorii, care să se datoreze pulberii inhalatorii de insulină.

 

 

 

nu

mai

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

 

 

 

 

6.1 Lista excipienţilor

 

 

Manitol

 

 

 

Glicină

 

 

 

Citrat de sodiu (sub formă de dihidrat)

 

 

Hidroxid de sodiu

 

 

 

6.2

Incompatibilităţi

 

 

Nu este cazul.

medicinal

 

 

 

 

 

6.3

Perioada de valabilitate

 

 

2 ani.

 

 

 

Produsul

 

 

 

După prima deschidere a ambalajului protector exterior: 3 luni.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate. După deschiderea ambalajului protector exterior: a se păstra la temperaturi sub 25°C.

A nu se păstra la frigider sau a nu se congela blisterele pentru eliberarea unei unităţi dozate.

Inhalatorul şi componentele sale trebuie păstrate şi utilizate într-un loc uscat.

A nu se păstra la frigider sau a nu se congela inhalatorul insulinic.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Un card de blistere conţine 6 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate (PVC/Aluminiu).

Cinci carduri de blistere sunt ambalate într-o tăviţă termosudată din plastic transparent (PET), împreună cu un desicant, şi acoperite cu un capac din plastic transparent (PET). Tăviţa este sigilată într-o pungă din folie laminată, împreună cu un desicant.

Dimensiuni de ambalaje disponibile:

• Cutie care conţine 30 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

PVC/Aluminiu (1 pungă)

• Cutie care conţine 60 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

PVC/Aluminiu (2 pungi)

autorizat

• Cutie care conţine 90 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

PVC/Aluminiu (3 pungi)

• Cutie care conţine 180 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiu (6 pungi)

mai

Cutie care conţine 270x 1 blistere perforate pentru eliberarea esteunei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiu (9 pungi)

 

Cutie care conţine 60 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiu (2 pungi) şi 2 unităţi de eliberare a insulinei (UEI) de rezervă

nu

Cutie care conţine 90 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

 

PVC/Aluminiu (3 pungi) şi 2 unităţi de eliberare a insulinei (UEI) de rezervă

• Cutie care conţine 180 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

• PVC/Aluminiumedicinal(6 pungi) şi 2 unităţi de eliberare a insulinei (UEI) de rezervă

Cutie care conţine 270 x 1 blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate din

PVC/Aluminiu (9 pungi) şi 6 unităţi de eliberare a insulinei (UEI) de rezervă

• Trusă care conţine 90 x 1 de blistere de 1 mg, perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate, din PVC/Aluminiu (3 pungi), 1 inhalator insulinic, 1 cameră de rezervă şi 6 unităţi de eliberare a insulinei (UEI) de rezervă

Suplimentar, sunt disponibile, în ambalaje separate, inhalatorul insulinic, unităţi de eliberare a insulinei şi camera de dispersie.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

ProdusulBlisterele pentru eliberarea unei unităţi dozate de EXUBERA trebuie utilizate numai împreună cu inhalatorul insulinic.

Inhalatorul insulinic trebuie înlocuit anual.

Unitatea de eliberare a insulinei (UEI) trebuie înlocuită la intervale de 2 săptămâni.

Expunerea inadecvată a inhalatorului insulinic la umezeală foarte mare în timpul utilizării, de regulă, conduce la scăderea consecutivă a dozei de insulină eliberată din inhalator. În acest caz, unitatea de eliberare a insulinei (UEI) se impune a fi înlocuită înainte de următoarea inhalare (vezi pct. 4.4).

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pfizer Limited

Ramsgate Road, Sandwich,

Kent, CT13, 9NJ

United Kingdom

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/327/009

EU/1/05/327/010

EU/1/05/327/011

EU/1/05/327/012

EU/1/05/327/013

EU/1/05/327/014

EU/1/05/327/015

EU/1/05/327/016

EU/1/05/327/017

EU/1/05/327/018

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A

24/01/2006

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Produsul

medicinal

 

 

 

este

REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

nu

mai

 

 

 

autorizat

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate