Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Selectaţi limba site-ului

Insulin Human Winthrop (insulin human) – Rezumatul caracteristicilor produsului - A10ABCD01

Updated on site: 08-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiInsulin Human Winthrop
Cod ATCA10ABCD01
Substanţăinsulin human
ProducătorSanofi-aventis Deutschland GmbH

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Rapid 100 UI/ml soluţie injectabilă în flacon

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare flacon conţine soluţie injectabilă 5 ml, echivalent cu 500 UI de insulină, sau soluţie injectabilă 10 ml, echivalent cu 1000 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Rapid este o soluţie de insulină neutră (insulină regular).

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă în flacon

Soluţie limpede, incoloră

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină. De asemenea, Insulin Human Winthrop Rapid este adecvat pentru tratamentul comei hiperglicemice şi cetoacidozei, precum şi pentru stabilizarea pre-, intra- şi post-operatorie a pacienţilor cu diabet zaharat.

4.2Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Rapid se injectează subcutanat cu 15 până la 20 de minute înainte de masă.

Mai ales în tratamentul hiperglicemiei severe sau cetoacidozei, administrarea insulinei face parte dintr-o schemă de tratament complexă, care include măsuri pentru protejarea pacienţilor de posibilele complicaţii severe ale scăderii relativ rapide a glicemiei. Această schemă de tratament necesită monitorizare atentă (status metabolic, acido-bazic şi electrolitic, parametrii vitali etc.) într-o unitate de terapie intensivă sau în condiţii asemănătoare.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie utilizat în pompe pentru insulină externe sau implantate şi nici în pompe peristaltice pentru insulină cu tuburi de silicon.

Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (100 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină niciun alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insulin Human Winthrop Rapid se administrează pe cale subcutanată.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Rapid poate fi administrat şi intravenos. Tratamentul cu insulină administrată intravenos trebuie să se facă, în general, într-o unitate de terapie intensivă sau în condiţii similare de monitorizare şi tratament (vezi “Doze zilnice şi orar de administrare”).

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Rapid, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Rapid, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Rapid

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Rapid poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili, cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AB01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Rapid este o insulină cu debut rapid şi acţiune de scurtă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 de minute, cu efect maxim între 1 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 7 şi 9 ore.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. În studiile de tolerabilitate locală după administrarea subcutanată şi intramusculară la iepuri, nu s-au observat efecte semnificative. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Metacrezol,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Nu trebuie amestecate insuline cu concentraţii diferite (de exemplu 100 UI/ml cu 40 UI/ml).

Trebuie avut grijă ca în soluţia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a flaconului

Medicamentul poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Se recomandă ca data primei utilizări să fie notată pe etichetă.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Rapid lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacoanele deschise

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

5 ml soluţie în flacon şi 10 ml soluţie în flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă).

Sunt disponibile cutii cu 1 şi 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima extragere a insulinei din flacon, se îndepărtează capacul protector fără filet din plastic.

A nu se agita energic flaconul, deoarece se poate forma spumă. Spuma poate interfera cu măsurarea corectă a dozei.

Insulin Human Winthrop Rapid trebuie utilizat numai dacă soluţia este limpede, incoloră, fără particule solide vizibile şi cu consistenţă asemănătoare apei.

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie utilizat în pompe pentru insulină externe sau implantate şi nici în pompe peristaltice pentru insulină cu tuburi de silicon.

Trebuie avut în vedere că insulina regular neutră precipită la un pH cuprins între aproximativ 4,5 şi 6,5.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Rapid poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Dacă două tipuri diferite de insulină trebuie extrase într-o singură seringă pentru injecţie, se recomandă să se extragă întâi insulina cu durată mai scurtă de acţiune, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Se recomandă să se injecteze imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/011

EU/1/06/368/012

EU/1/06/368/169

EU/1/06/368/170

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Rapid 40 UI/ml soluţie injectabilă în flacon

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 40 UI (echivalent cu 1,4 mg).

Fiecare flacon conţine soluţie injectabilă 10 ml, echivalent cu 400 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Rapid este o soluţie de insulină neutră (insulină regular).

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă în flacon

Soluţie limpede, incoloră

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină. De asemenea, Insulin Human Winthrop Rapid este adecvat pentru tratamentul comei hiperglicemice şi cetoacidozei, precum şi pentru stabilizarea pre-, intra- şi post-operatorie a pacienţilor cu diabet zaharat.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Rapid se injectează subcutanat cu 15 până la 20 de minute înainte de masă.

Mai ales în tratamentul hiperglicemiei severe sau cetoacidozei, administrarea insulinei face parte dintr-o schemă de tratament complexă, care include măsuri pentru protejarea pacienţilor de posibilele complicaţii severe ale scăderii relativ rapide a glicemiei. Această schemă de tratament necesită monitorizare atentă (status metabolic, acido-bazic şi electrolitic, parametrii vitali etc.) într-o unitate de terapie intensivă sau în condiţii asemănătoare.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie utilizat în pompe pentru insulină externe sau implantate şi nici în pompe peristaltice pentru insulină cu tuburi de silicon.

Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (40 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină niciun alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insulin Human Winthrop Rapid se administrează pe cale subcutanată.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Rapid poate fi administrat şi intravenos. Tratamentul cu insulină administrată intravenos trebuie să se facă, în general, într-o unitate de terapie intensivă sau în condiţii similare de monitorizare şi tratament (vezi “Doze zilnice şi orar de administrare”).

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Rapid, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Rapid, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Rapid

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Rapid poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili, cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AB01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Rapid este o insulină cu debut rapid şi acţiune de scurtă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 de minute, cu efect maxim între 1 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 7 şi 9 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. În studiile de tolerabilitate locală după administrarea subcutanată şi intramusculară la iepuri, nu s-au observat efecte semnificative. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Metacrezol,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Nu trebuie amestecate insuline cu concentraţii diferite (de exemplu 100 UI/ml cu 40 UI/ml).

Trebuie avut grijă ca în soluţia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a flaconului

Medicamentul poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Se recomandă ca data primei utilizări să fie notată pe etichetă.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Rapid lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacoanele deschise

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

10 ml soluţie în flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă).

Sunt disponibile cutii cu 1 şi 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima extragere a insulinei din flacon, se îndepărtează capacul protector fără filet din plastic.

A nu se agita energic flaconul, deoarece se poate forma spumă. Spuma poate interfera cu măsurarea corectă a dozei.

Insulin Human Winthrop Rapid trebuie utilizat numai dacă soluţia este limpede, incoloră, fără particule solide vizibile şi cu consistenţă asemănătoare apei.

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie utilizat în pompe pentru insulină externe sau implantate şi nici în pompe peristaltice pentru insulină cu tuburi de silicon.

Trebuie avut în vedere că insulina regular neutră precipită la un pH cuprins între aproximativ 4,5 şi 6,5.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Rapid poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Dacă două tipuri diferite de insulină trebuie extrase într-o singură seringă pentru injecţie, se recomandă să se extragă întâi insulina cu durată mai scurtă de acţiune, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Se recomandă să se injecteze imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/001

EU/1/06/368/002

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Rapid 100 UI/ml soluţie injectabilă în cartuş

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare cartuş conţine soluţie injectabilă 3 ml, echivalent cu 300 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Rapid este o soluţie de insulină neutră (insulină regular).

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă în cartuş

Soluţie limpede, incoloră

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină. De asemenea, Insulin Human Winthrop Rapid este adecvat pentru tratamentul comei hiperglicemice şi cetoacidozei, precum şi pentru stabilizarea pre-, intra- şi post-operatorie a pacienţilor cu diabet zaharat.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Rapid se injectează subcutanat cu 15 până la 20 de minute înainte de masă.

Mai ales în tratamentul hiperglicemiei severe sau cetoacidozei, administrarea insulinei face parte dintr-o schemă de tratament complexă, care include măsuri pentru protejarea pacienţilor de posibilele complicaţii severe ale scăderii relativ rapide a glicemiei. Această schemă de tratament necesită monitorizare atentă (status metabolic, acido-bazic şi electrolitic, parametrii vitali etc.) într-o unitate de terapie intensivă sau în condiţii asemănătoare.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie utilizat în pompe pentru insulină externe sau implantate şi nici în pompe peristaltice pentru insulină cu tuburi de silicon.

Insulin Human Winthrop Rapid se administrează pe cale subcutanată.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Rapid poate fi administrat şi intravenos. Tratamentul cu insulină administrată intravenos trebuie să se facă, în general, într-o unitate de terapie intensivă sau în condiţii similare de monitorizare şi tratament (vezi “Doze zilnice şi orar de administrare”).

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Rapid, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Rapid, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Rapid

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Stilourile injectoare (pen-urile) care se utilizează împreună cu cartuşele de Insulin Human Winthrop Rapid

Cartuşele de Insulin Human Winthrop Rapid trebuie utilizate numai cu următoarele stilouri injectoare (pen-uri):

-JuniorSTAR, care permite stabilirea de doze de Insulin Human Winthrop Rapid în trepte de câte 0,5 unităţi

-OptiPen, ClikSTAR, Tactipen, Autopen 24 şi AllStar, care, toate, permit stabilirea de doze de Insulin Human Winthrop Rapid în trepte de câte 1 unitate.

Aceste cartuşe nu trebuie utilizate cu niciun alt stilou injector (pen) reutilizabil, deoarece acurateţea dozei a fost stabilită numai pentru stilourile injectoare (pen-urile) enumerate.

Este posibil ca nu toate aceste stilouri injectoare (pen-uri) să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Rapid poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100); rare (1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili, cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AB01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Rapid este o insulină cu debut rapid şi acţiune de scurtă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 de minute, cu efect maxim între 1 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 7 şi 9 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. În studiile de tolerabilitate locală după administrarea subcutanată şi intramusculară la iepuri, nu s-au observat efecte semnificative. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Metacrezol,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Trebuie avut grijă ca în soluţia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a cartuşului

Cartuşul, în curs de utilizare (introdus în stiloul injector (pen-ul) pentru insulină) sau transportat ca rezervă, poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

Stiloul injector (pen-ul) care conţine un cartuş nu trebuie păstrat la frigider.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stilou după fiecare injecţie, pentru a-l proteja de lumină.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Cartuşele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Rapid lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine cartuşul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Cartuşele în curs de utilizare

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

3 ml soluţie în cartuş (din sticlă incoloră de tip I), cu piston (din cauciuc bromobutilic (tip I)) şi capac fără filet (din aluminiu), cu dop (din cauciuc bromobutilic (tip I) sau cauciuc laminat din poliizopren şi bromobutil).

Sunt disponibile cutii cu 3, 4, 5, 6, 9 sau 10 cartuşe.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Stiloul injector (pen-ul) pentru insulină

Cartuşele de Insulin Human Winthrop Rapid trebuie utilizate numai împreună cu stilourile injectoare (pen-urile): OptiPen, ClikSTAR, Autopen 24, Tactipen, AllStar sau JuniorSTAR (vezi pct. 4.4). Este posibil ca nu toate aceste stilouri injectoare (pen-uri) să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Stiloul injector (pen-ul) trebuie utilizat conform recomandărilor din informaţiile furnizate de către fabricantul dispozitivului medical.

Trebuie urmate cu stricteţe instrucţiunile fabricantului de utilizare a stiloului injector (pen-ului) cu privire la încărcarea cartuşului, ataşarea acului pentru injecţie şi administrarea injecţiei cu insulină.

Dacă stiloul injector (pen-ul) pentru insulină este defect sau nu funcţionează corect (din cauza unor defecţiuni mecanice) trebuie aruncat şi trebuie utilizat un nou stilou injector (pen) pentru insulină.

Dacă stiloul injector (pen-ul) nu funcţionează corect (vezi instrucţiunile de utilizare a stiloului injector), soluţia din cartuş poate fi extrasă într-o seringă pentru injecţie (adecvată pentru preparate de insulină de 100 UI/ml) şi apoi injectată.

Cartuşele

Înainte de a fi introdus în stiloul injector (pen), Insulin Human Winthrop Rapid trebuie ţinut timp de 1 până la 2 ore la temperatura camerei. Înainte de utilizare, se inspectează vizual cartuşul. Insulin Human Winthrop Rapid trebuie utilizat numai dacă soluţia este limpede, incoloră, fără particule solide vizibile şi cu consistenţă asemănătoare apei.

Bulele de aer din cartuş trebuie eliminate înainte de injectare (vezi instrucţiunile de utilizare a stiloului injector). Cartuşele goale nu trebuie reumplute.

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie utilizat în pompe pentru insulină externe sau implantate şi nici în pompe peristaltice pentru insulină cu tuburi de silicon.

Trebuie avut în vedere că insulina regular neutră precipită la un pH cuprins între aproximativ 4,5 şi 6,5.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Rapid poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Cartuşele cu Insulin Human Winthrop Rapid nu sunt concepute să permită amestecul în cartuş cu o altă insulină.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/088

EU/1/06/368/013

EU/1/06/368/014

EU/1/06/368/093

EU/1/06/368/098

EU/1/06/368/015

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Rapid SoloStar 100 UI/ml soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare stilou injector (pen) conţine soluţie injectabilă 3 ml, echivalent cu 300 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Rapid este o soluţie de insulină neutră (insulină regular).

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

Soluţie limpede, incoloră

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Rapid se injectează subcutanat cu 15 până la 20 de minute înainte de masă.

SoloStar eliberează insulina în doze de la 1 până la 80 de unităţi în trepte de câte o unitate. Fiecare stilou injector (pen) conţine doze multiple.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Rapid se administrează pe cale subcutanată.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Rapid, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Rapid, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Rapid

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Manipularea stiloului injector (pen-ului)

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect. SoloStar trebuie utilizat conform recomandărilor din aceste Instrucţiuni de utilizare (vezi pct. 6.6).

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Rapid poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili, cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AB01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Rapid este o insulină cu debut rapid şi acţiune de scurtă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 de minute, cu efect maxim între 1 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 7 şi 9 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. În studiile de tolerabilitate locală după administrarea subcutanată şi intramusculară la iepuri, nu s-au observat efecte semnificative. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Metacrezol,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Rapid nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină sau cu analogi de insulină.

Trebuie avut grijă ca în soluţia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a stiloului injector (pen-ului)

Stiloul injector (pen-ul), în curs de utilizare sau transportat ca rezervă, poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă. Stilourile injectoare (pen-urile) în curs de utilizare nu trebuie păstrate la frigider.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stilou după fiecare injecţie, pentru a-l proteja de lumină.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Stilourile injectoare (pen-urile) neutilizate A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Rapid lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine stiloul injector (pen-ul) preumplut în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Stilourile injectoare (pen-urile) în curs de utilizare

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

3 ml soluţie în cartuş (din sticlă incoloră de tip I), cu piston (din cauciuc bromobutilic (tip I)) şi capac fără filet (din aluminiu), cu dop (din cauciuc bromobutilic (tip I) sau cauciuc laminat din poliizopren şi bromobutil).

Cartuşele sunt fixate ireversibil într-un stilou injector (pen) jetabil. Acele pentru injecţie nu sunt incluse în ambalaj.

Sunt disponibile cutii cu 3, 4, 5, 6, 9 sau 10 stilouri injectoare (pen-uri). Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Insulin Human Winthrop Rapid trebuie utilizat numai dacă soluţia este limpede, incoloră, fără particule solide vizibile şi cu consistenţă asemănătoare apei.

Stilourile injectoare (pen-urile) goale nu trebuie niciodată reutilizate şi trebuie aruncate în mod adecvat.

Pentru a preveni eventuala transmitere a unor boli, fiecare stilou injector (pen) trebuie utilizat numai de către un singur pacient.

Trebuie avut în vedere că insulina regular neutră precipită la un pH cuprins între aproximativ 4,5 şi 6,5.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Manipularea stiloului injector (pen-ului)

Pacientul trebuie sfătuit să citească cu atenţie instrucţiunile de utilizare incluse în prospect, înainte de a utiliza SoloStar.

Capacul stiloului injector

Acul stiloului injector (nu este inclus)

Corpul stiloului injector

 

 

 

 

Peliculă de protecţie

Rezervorul de

Fereastra

 

 

 

insulină

dozei

 

 

Capacul

Capacul Acul

Garnitura de

Butonul

Butonul

 

exterior

interior

cauciuc

de

injector

 

al acului

al acului

 

selectare a

 

 

Diagrama schematică a stiloului injector (pen-ului)

dozei

 

 

 

 

Informaţii importante privind utilizarea SoloStar:

Înainte de fiecare utilizare, întotdeauna trebuie ataşat cu grijă un ac nou şi trebuie efectuat un test de siguranţă. Nu trebuie selectată o doză şi/sau nu trebuie apăsat butonul injector dacă nu este ataşat un ac. Trebuie utilizate numai ace compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar.

Este necesară prudenţă sporită pentru a evita rănirea accidentală cu acul şi transmiterea de infecţii.

SoloStar nu trebuie utilizat niciodată dacă este defect sau dacă pacientul nu este sigur că acesta funcţionează corect.

Pacientul trebuie să aibă întotdeauna un SoloStar de rezervă disponibil în cazul în care SoloStar este pierdut sau este defect.

Instrucţiuni de păstrare

Vă rugăm să citiţi la pct. 6.4 al acestui document instrucţiunile de păstrare a SoloStar.

Dacă SoloStar este păstrat la rece, trebuie scos cu 1 până la 2 ore înainte de injectare pentru a îi permite încălzirea. Insulina rece este mai dureroasă la injectare.

SoloStar utilizat trebuie aruncat conform cerinţelor autorităţilor locale.

Întreţinere

SoloStar trebuie protejat de praf şi murdărie.

SoloStar se poate curăţa pe exterior prin ştergere cu o cârpă umedă.

Stiloul injector (pen-ul) nu trebuie udat, spălat sau uns, deoarece se poate defecta.

SoloStar este conceput să funcţioneze cu precizie şi în siguranţă. Trebuie manipulat cu grijă. Pacientul trebuie să evite situaţiile în care SoloStar poate fi deteriorat. Dacă pacientul este îngrijorat că SoloStar ar putea fi defect, el trebuie să utilizeze unul nou.

Pasul 1. Verificarea insulinei

Trebuie verificată eticheta de pe stiloul injector (pen) pentru a se asigura că acesta conţine insulina corespunzătoare. Stiloul injector Insulin Human Winthrop SoloStar este de culoare albă şi are un buton injector colorat. Culoarea butonului injector variază în funcţie de tipul de insulină Insulin Human Winthrop utilizat.

De asemenea, după îndepărtarea capacului stiloului injector (pen-ului) trebuie verificat aspectul insulinei:

Soluţia de insulină (Insulin Human Winthrop Rapid) trebuie să fie limpede, incoloră, fără particule solide vizibile şi trebuie să aibă consistenţă asemănătoare apei. SoloStar nu se utilizează dacă insulina este tulbure, colorată sau are particule.

Pasul 2. Ataşarea acului

Trebuie utilizate numai ace care sunt compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar.

Pentru fiecare injecţie, trebuie întotdeauna utilizat un nou ac steril. După îndepărtarea capacului fără filet, acul trebuie ataşat cu atenţie în poziţie verticală.

Pasul 3. Efectuarea testului de siguranţă

Înainte de fiecare injectare trebuie efectuat un test de siguranţă pentru a se asigura că stiloul injector (pen-ul) şi acul funcţionează corect şi pentru a elimina bulele de aer.

Trebuie selectată o doză de 2 unităţi.

Trebuie îndepărtate capacele fără filet, exterior şi interior, ale acului.

În timp ce se ţine stiloul injector (pen-ul) cu acul îndreptat în sus, rezervorul de insulină trebuie lovit uşor cu degetul astfel încât eventualele bule de aer să se ridice spre ac.

Apoi butonul injector trebuie apăsat complet.

Dacă apare insulină în vârful acului înseamnă că stiloul injector (pen-ul) şi acul funcţionează corect. Dacă nu apare insulină în vârful acului, trebuie repetat pasul 3 până când insulina apare în vârful acului.

Pasul 4. Selectarea dozei

Doza poate fi fixată în trepte, din unitate în unitate, de la un minim de 1 unitate până la un maxim de 80 de unităţi. Dacă este necesară o doză mai mare de 80 de unităţi, aceasta trebuie administrată în două sau mai multe injecţii.

În fereastra dozei, trebuie să se indice „0” după testul de siguranţă. Apoi poate fi selectată doza.

Pasul 5. Injectarea dozei

Pacientul trebuie informat de către personalul medical de specialitate în legătură cu tehnica de injectare.

Acul trebuie introdus în piele.

Butonul injector trebuie apăsat complet. Apoi butonul trebuie ţinut apăsat 10 secunde înainte de a retrage acul din piele. Aceasta oferă siguranţa că s-a injectat toată doza de insulină.

Pasul 6. Scoaterea şi aruncarea acului

După fiecare injectare, acul trebuie întotdeauna scos şi aruncat. Aceasta ajută la prevenirea contaminării şi/sau a infectării, intrării aerului în rezervorul de insulină şi scurgerilor de insulină. Acele nu trebuie reutilizate.

Este necesară prudenţă sporită la scoaterea şi aruncarea acului. Trebuie respectate măsurile de siguranţă recomandate pentru scoaterea şi aruncarea acelor (de exemplu tehnica de punere a capacului cu o singură mână) pentru a reduce riscul de rănire accidentală cu acul şi transmiterea bolilor infecţioase.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stiloul injector (pen).

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/113

EU/1/06/368/114

EU/1/06/368/115

EU/1/06/368/116

EU/1/06/368/117

EU/1/06/368/118

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Basal 100 UI/ml suspensie injectabilă în flacon

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare flacon conţine suspensie injectabilă 5 ml, echivalent cu 500 UI de insulină, sau suspensie injectabilă 10 ml, echivalent cu 1000 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Basal este o suspensie de izofan insulină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în flacon

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Basal se injectează subcutanat cu 45 până la 60 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (100 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină niciun alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insulin Human Winthrop Basal se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Basal, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Basal, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Basal

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Basal poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili, cu acţiune intermediară, codul ATC: A10AC01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Basal (suspensie de izofan insulină) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 60 de minute, cu efect maxim între 3 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 11 şi 20 de ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului),

apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Nu trebuie amestecate insuline cu concentraţii diferite (de exemplu 100 UI/ml cu 40 UI/ml).

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a flaconului

Medicamentul poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Se recomandă ca data primei utilizări să fie notată pe etichetă.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Basal lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacoanele deschise

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

5 ml suspensie în flacon şi 10 ml suspensie în flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă).

Sunt disponibile cutii cu 1 şi 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima extragere a insulinei din flacon, se îndepărtează capacul protector fără filet din plastic.

Imediat înainte de extragerea din flacon în seringa pentru injecţie, suspensia trebuie omogenizată. Aceasta se realizează cel mai bine prin rotirea flaconului într-un unghi oblic, între palme. A nu se agita energic flaconul, deoarece se pot produce modificări ale suspensiei (flaconul poate căpăta un aspect îngheţat; vezi mai jos) şi se poate forma spumă. Spuma poate interfera cu măsurarea corectă a dozei.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza flaconului. Uneori aceste modificări pot să confere flaconului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un flacon nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un flacon nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Basal poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Dacă două tipuri diferite de insulină trebuie extrase într-o singură seringă pentru injecţie, se recomandă să se extragă întâi insulina cu durată mai scurtă de acţiune, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Se recomandă să se injecteze imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/020

EU/1/06/368/021

EU/1/06/368/171

EU/1/06/368/172

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Basal 40 UI/ml suspensie injectabilă în flacon

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 40 UI (echivalent cu 1,4 mg).

Fiecare flacon conţine suspensie injectabilă 10 ml, echivalent cu 400 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Basal este o suspensie de izofan insulină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în flacon

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Basal se injectează subcutanat cu 45 până la 60 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (40 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină niciun alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insulin Human Winthrop Basal se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Basal, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Basal, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Basal

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Basal poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili, cu acţiune intermediară, codul ATC: A10AC01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Basal (suspensie de izofan insulină) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 60 de minute, cu efect maxim între 3 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 11 şi 20 de ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului),

apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Nu trebuie amestecate insuline cu concentraţii diferite (de exemplu 100 UI/ml cu 40 UI/ml).

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a flaconului

Medicamentul poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Se recomandă ca data primei utilizări să fie notată pe etichetă.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Basal lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacoanele deschise

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

10 ml suspensie în flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă).

Sunt disponibile cutii cu 1 şi 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima extragere a insulinei din flacon, se îndepărtează capacul protector fără filet din plastic.

Imediat înainte de extragerea din flacon în seringa pentru injecţie, suspensia trebuie omogenizată. Aceasta se realizează cel mai bine prin rotirea flaconului într-un unghi oblic, între palme. A nu se agita energic flaconul, deoarece se pot produce modificări ale suspensiei (flaconul poate căpăta un aspect îngheţat; vezi mai jos) şi se poate forma spumă. Spuma poate interfera cu măsurarea corectă a dozei.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza flaconului. Uneori aceste modificări pot să confere flaconului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un flacon nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un flacon nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Basal poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Dacă două tipuri diferite de insulină trebuie extrase într-o singură seringă pentru injecţie, se recomandă să se extragă întâi insulina cu durată mai scurtă de acţiune, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Se recomandă să se injecteze imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/003

EU/1/06/368/004

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Basal 100 UI/ml suspensie injectabilă în cartuş

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare cartuş conţine suspensie injectabilă 3 ml, echivalent cu 300 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Basal este o suspensie de izofan insulină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în cartuş

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Basal se injectează subcutanat cu 45 până la 60 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Insulin Human Winthrop Basal se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Basal, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Basal, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Basal

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se

recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Stilourile injectoare (pen-urile) care se utilizează împreună cu cartuşele de Insulin Human Winthrop Basal

Cartuşele de Insulin Human Winthrop Basal trebuie utilizate numai cu următoarele stilouri injectoare (pen-uri):

-JuniorSTAR, care permite stabilirea de doze de Insulin Human Winthrop Basal în trepte de câte 0,5 unităţi

-OptiPen, ClikSTAR, Tactipen, Autopen 24 şi AllStar, care, toate, permit stabilirea de doze de Insulin Human Winthrop Basal în trepte de câte 1 unitate.

Aceste cartuşe nu trebuie utilizate cu niciun alt stilou injector (pen) reutilizabil, deoarece acurateţea dozei a fost stabilită numai pentru stilourile injectoare (pen-urile) enumerate.

Este posibil ca nu toate aceste stilouri injectoare (pen-uri) să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Basal poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili, cu acţiune intermediară, codul ATC: A10AC01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Basal (suspensie de izofan insulină) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 60 de minute, cu efect maxim între 3 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 11 şi 20 de ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a cartuşului

Cartuşul, în curs de utilizare (introdus în stiloul injector (pen-ul) pentru insulină) sau transportat ca rezervă, poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

Stiloul injector (pen-ul) care conţine un cartuş nu trebuie păstrat la frigider.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stilou după fiecare injecţie, pentru a-l proteja de lumină.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Cartuşele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Basal lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine cartuşul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Cartuşele în curs de utilizare

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

3 ml suspensie în cartuş (din sticlă incoloră de tip I), cu piston (din cauciuc bromobutilic (tip I)) şi capac fără filet (din aluminiu), cu dop (din cauciuc bromobutilic (tip I) sau cauciuc laminat din poliizopren şi bromobutil).

Fiecare cartuş conţine 3 sfere (oţel inoxidabil). Sunt disponibile cutii cu 3, 4, 5, 6, 9 sau 10 cartuşe.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Stiloul injector (pen-ul) pentru insulină

Cartuşele de Insulin Human Winthrop Basal trebuie utilizate numai împreună cu stilourile injectoare (pen-urile): OptiPen, ClikSTAR, Autopen 24, Tactipen, AllStar sau JuniorSTAR (vezi pct. 4.4). Este posibil ca nu toate aceste stilouri injectoare (pen-uri) să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Stiloul injector (pen-ul) trebuie utilizat conform recomandărilor din informaţiile furnizate de către fabricantul dispozitivului medical.

Trebuie urmate cu stricteţe instrucţiunile fabricantului de utilizare a stiloului injector (pen-ului) cu privire la încărcarea cartuşului, ataşarea acului pentru injecţie şi administrarea injecţiei cu insulină.

Dacă stiloul injector (pen-ul) pentru insulină este defect sau nu funcţionează corect (din cauza unor defecţiuni mecanice) trebuie aruncat şi trebuie utilizat un nou stilou injector (pen) pentru insulină.

Dacă stiloul injector (pen-ul) nu funcţionează corect (vezi instrucţiunile de utilizare a stiloului injector), soluţia din cartuş poate fi extrasă într-o seringă pentru injecţie (adecvată pentru preparate de insulină de 100 UI/ml) şi apoi injectată.

Cartuşele

Înainte de a fi introdus în stiloul injector (pen), Insulin Human Winthrop Basal trebuie ţinut timp de 1 până la 2 ore la temperatura camerei şi apoi suspensia va fi omogenizată, pentru a controla conţinutul. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a cartuşului înainte-înapoi (de cel puţin zece ori). Fiecare cartuş conţine trei sfere mici, din metal, care facilitează amestecarea rapidă şi completă a conţinutului.

Ulterior, când cartuşul a fost introdus în stiloul injector (pen), suspensia de insulină trebuie omogenizată din nou, înainte de fiecare administrare. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a cartuşului înainte-înapoi (de cel puţin zece ori).

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza cartuşului. Uneori aceste modificări pot să confere cartuşului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un cartuş nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un cartuş nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Bulele de aer din cartuş trebuie eliminate înainte de injectare (vezi instrucţiunile de utilizare a stiloului injector). Cartuşele goale nu trebuie reumplute.

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Basal poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Cartuşele cu Insulin Human Winthrop Basal nu sunt concepute să permită amestecul în cartuş cu o altă insulină.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/089

EU/1/06/368/022

EU/1/06/368/023

EU/1/06/368/094

EU/1/06/368/099

EU/1/06/368/024

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Basal SoloStar 100 UI/ml suspensie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare stilou injector (pen) conţine suspensie injectabilă 3 ml, echivalent cu 300 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Basal este o suspensie de izofan insulină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Basal se injectează subcutanat cu 45 până la 60 de minute înainte de masă.

SoloStar eliberează insulina în doze de la 1 până la 80 de unităţi în trepte de câte o unitate. Fiecare stilou injector (pen) conţine doze multiple.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Basal se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Basal, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Basal, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Basal

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Manipularea stiloului injector (pen-ului)

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect. SoloStar trebuie utilizat conform recomandărilor din aceste Instrucţiuni de utilizare (vezi pct. 6.6).

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Basal poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili, cu acţiune intermediară, codul ATC: A10AC01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Basal (suspensie de izofan insulină) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 60 de minute, cu efect maxim între 3 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 11 şi 20 de ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului),

apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină sau cu analogi de insulină.

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a stiloului injector (pen-ului)

Stiloul injector (pen-ul), în curs de utilizare sau transportat ca rezervă, poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă. Stilourile injectoare (pen-urile) în curs de utilizare nu trebuie păstrate la frigider.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stilou după fiecare injecţie, pentru a-l proteja de lumină.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Stilourile injectoare (pen-urile) neutilizate A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Basal lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine stiloul injector (pen-ul) preumplut în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Stilourile injectoare (pen-urile) în curs de utilizare

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

3 ml suspensie în cartuş (din sticlă incoloră de tip I), cu piston (din cauciuc bromobutilic (tip I)) şi capac fără filet (din aluminiu), cu dop (din cauciuc bromobutilic (tip I) sau cauciuc laminat din poliizopren şi bromobutil).

Fiecare cartuş conţine 3 sfere (oţel inoxidabil).

Cartuşele sunt fixate ireversibil într-un stilou injector (pen) jetabil. Acele pentru injecţie nu sunt incluse în ambalaj.

Sunt disponibile cutii cu 3, 4, 5, 6, 9 sau 10 stilouri injectoare (pen-uri). Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima utilizare, Insulin Human Winthrop Basal trebuie ţinut timp de 1 până la 2 ore la temperatura camerei şi apoi suspensia va fi omogenizată, pentru a controla conţinutul. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a stiloului injector (pen-ului) înainte-înapoi (de cel puţin zece ori). Fiecare cartuş conţine trei sfere mici, din metal, care facilitează amestecarea rapidă şi completă a conţinutului. Ulterior, suspensia de insulină trebuie omogenizată din nou, înainte de fiecare administrare.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Basal nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza cartuşului. Uneori aceste modificări pot să confere cartuşului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un stilou injector (pen) nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un stilou injector (pen) nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Stilourile injectoare (pen-urile) goale nu trebuie niciodată reutilizate şi trebuie aruncate în mod adecvat.

Pentru a preveni eventuala transmitere a unor boli, fiecare stilou injector (pen) trebuie utilizat numai de către un singur pacient.

Trebuie avut în vedere că la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Manipularea stiloului injector (pen-ului)

Pacientul trebuie sfătuit să citească cu atenţie instrucţiunile de utilizare incluse în prospect, înainte de a utiliza SoloStar.

Capacul stiloului injector

Acul stiloului injector (nu este inclus)

Corpul stiloului injector

 

 

 

 

Peliculă de protecţie

Rezervorul de

Fereastra

 

 

 

insulină

dozei

 

 

Capacul

Capacul Acul

Garnitura de

Butonul

Butonul

 

exterior

interior

cauciuc

de

injector

 

al acului

al acului

 

selectare a

 

 

Diagrama schematică a stiloului injector (pen-ului)

dozei

 

 

 

 

Informaţii importante privind utilizarea SoloStar:

Înainte de fiecare utilizare, întotdeauna trebuie ataşat cu grijă un ac nou şi trebuie efectuat un test de siguranţă. Nu trebuie selectată o doză şi/sau nu trebuie apăsat butonul injector dacă nu este ataşat un ac. Trebuie utilizate numai ace compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar.

Este necesară prudenţă sporită pentru a evita rănirea accidentală cu acul şi transmiterea de infecţii.

SoloStar nu trebuie utilizat niciodată dacă este defect sau dacă pacientul nu este sigur că acesta funcţionează corect.

Pacientul trebuie să aibă întotdeauna un SoloStar de rezervă disponibil în cazul în care SoloStar este pierdut sau este defect.

Instrucţiuni de păstrare

Vă rugăm să citiţi la pct. 6.4 al acestui document instrucţiunile de păstrare a SoloStar.

Dacă SoloStar este păstrat la rece, trebuie scos cu 1 până la 2 ore înainte de injectare pentru a îi permite încălzirea. Insulina rece este mai dureroasă la injectare.

SoloStar utilizat trebuie aruncat conform cerinţelor autorităţilor locale.

Întreţinere

SoloStar trebuie protejat de praf şi murdărie.

SoloStar se poate curăţa pe exterior prin ştergere cu o cârpă umedă.

Stiloul injector (pen-ul) nu trebuie udat, spălat sau uns, deoarece se poate defecta.

SoloStar este conceput să funcţioneze cu precizie şi în siguranţă. Trebuie manipulat cu grijă. Pacientul trebuie să evite situaţiile în care SoloStar poate fi deteriorat. Dacă pacientul este îngrijorat că SoloStar ar putea fi defect, el trebuie să utilizeze unul nou.

Pasul 1. Verificarea insulinei

Trebuie verificată eticheta de pe stiloul injector (pen) pentru a se asigura că acesta conţine insulina corespunzătoare. Stiloul injector Insulin Human Winthrop SoloStar este de culoare albă şi are un buton injector colorat. Culoarea butonului injector variază în funcţie de tipul de insulină Insulin Human Winthrop utilizat.

De asemenea, după îndepărtarea capacului stiloului injector (pen-ului) trebuie verificat aspectul insulinei:

Suspensiile de insulină (Insulin Human Winthrop Basal sau Insulin Human Winthrop amestec) trebuie omogenizate prin întoarcerea SoloStar în sus şi în jos, de cel puţin 10 ori. Stiloul injector (pen-ul) trebuie întors uşor pentru a evita formarea spumei în cartuş. După omogenizare, suspensiile de insulină trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform.

Pasul 2. Ataşarea acului

Trebuie utilizate numai ace care sunt compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar.

Pentru fiecare injecţie, trebuie întotdeauna utilizat un nou ac steril. După îndepărtarea capacului fără filet, acul trebuie ataşat cu atenţie în poziţie verticală.

Pasul 3. Efectuarea testului de siguranţă

Înainte de fiecare injectare trebuie efectuat un test de siguranţă pentru a se asigura că stiloul injector (pen-ul) şi acul funcţionează corect şi pentru a elimina bulele de aer.

Trebuie selectată o doză de 2 unităţi.

Trebuie îndepărtate capacele fără filet, exterior şi interior, ale acului.

În timp ce se ţine stiloul injector (pen-ul) cu acul îndreptat în sus, rezervorul de insulină trebuie lovit uşor cu degetul astfel încât eventualele bule de aer să se ridice spre ac.

Apoi butonul injector trebuie apăsat complet.

Dacă apare insulină în vârful acului înseamnă că stiloul injector (pen-ul) şi acul funcţionează corect. Dacă nu apare insulină în vârful acului, trebuie repetat pasul 3 până când insulina apare în vârful acului.

Pasul 4. Selectarea dozei

Doza poate fi fixată în trepte, din unitate în unitate, de la un minim de 1 unitate până la un maxim de 80 de unităţi. Dacă este necesară o doză mai mare de 80 de unităţi, aceasta trebuie administrată în două sau mai multe injecţii.

În fereastra dozei, trebuie să se indice „0” după testul de siguranţă. Apoi poate fi selectată doza.

Pasul 5. Injectarea dozei

Pacientul trebuie informat de către personalul medical de specialitate în legătură cu tehnica de injectare.

Acul trebuie introdus în piele.

Butonul injector trebuie apăsat complet. Apoi butonul trebuie ţinut apăsat 10 secunde înainte de a retrage acul din piele. Aceasta oferă siguranţa că s-a injectat toată doza de insulină.

Pasul 6. Scoaterea şi aruncarea acului

După fiecare injectare, acul trebuie întotdeauna scos şi aruncat. Aceasta ajută la prevenirea contaminării şi/sau a infectării, intrării aerului în rezervorul de insulină şi scurgerilor de insulină. Acele nu trebuie reutilizate.

Este necesară prudenţă sporită la scoaterea şi aruncarea acului. Trebuie respectate măsurile de siguranţă recomandate pentru scoaterea şi aruncarea acelor (de exemplu tehnica de punere a capacului cu o singură mână) pentru a reduce riscul de rănire accidentală cu acul şi transmiterea bolilor infecţioase.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stiloul injector (pen).

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/119

EU/1/06/368/120

EU/1/06/368/121

EU/1/06/368/122

EU/1/06/368/123

EU/1/06/368/124

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 15 100 UI/ml suspensie injectabilă în flacon

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare flacon conţine suspensie injectabilă 5 ml, echivalent cu 500 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 15 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 15% insulină dizolvată şi 85% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în flacon

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 15 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (100 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină niciun alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insulin Human Winthrop Comb 15 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 15, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 15, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 15

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 15 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 15 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 15% insulină dizolvată) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 până la 60 de minute, cu efect maxim între 2 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 11 şi 20 de ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Nu trebuie amestecate insuline cu concentraţii diferite (de exemplu 100 UI/ml cu 40 UI/ml).

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a flaconului

Medicamentul poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Se recomandă ca data primei utilizări să fie notată pe etichetă.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 15 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacoanele deschise

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

5 ml suspensie în flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă).

Sunt disponibile cutii cu 1 şi 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima extragere a insulinei din flacon, se îndepărtează capacul protector fără filet din plastic.

Imediat înainte de extragerea din flacon în seringa pentru injecţie, suspensia trebuie omogenizată. Aceasta se realizează cel mai bine prin rotirea flaconului într-un unghi oblic, între palme. A nu se agita

energic flaconul, deoarece se pot produce modificări ale suspensiei (flaconul poate căpăta un aspect îngheţat; vezi mai jos) şi se poate forma spumă. Spuma poate interfera cu măsurarea corectă a dozei.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza flaconului. Uneori aceste modificări pot să confere flaconului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un flacon nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un flacon nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 15 poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Dacă două tipuri diferite de insulină trebuie extrase într-o singură seringă pentru injecţie, se recomandă să se extragă întâi insulina cu durată mai scurtă de acţiune, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Se recomandă să se injecteze imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/029

EU/1/06/368/030

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 15 40 UI/ml suspensie injectabilă în flacon

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 40 UI (echivalent cu 1,4 mg).

Fiecare flacon conţine suspensie injectabilă 10 ml, echivalent cu 400 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 15 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 15% insulină dizolvată şi 85% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în flacon

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 15 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (40 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină niciun alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insulin Human Winthrop Comb 15 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 15, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 15, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 15

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 15 poate fi utilizat în timpul alăptării.

Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 15 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 15% insulină dizolvată) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 până la 60 de minute, cu efect maxim între 2 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 11 şi 20 de ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Nu trebuie amestecate insuline cu concentraţii diferite (de exemplu 100 UI/ml cu 40 UI/ml).

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a flaconului

Medicamentul poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Se recomandă ca data primei utilizări să fie notată pe etichetă.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 15 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacoanele deschise

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

10 ml suspensie în flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă).

Sunt disponibile cutii cu 1 şi 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima extragere a insulinei din flacon, se îndepărtează capacul protector fără filet din plastic.

Imediat înainte de extragerea din flacon în seringa pentru injecţie, suspensia trebuie omogenizată. Aceasta se realizează cel mai bine prin rotirea flaconului într-un unghi oblic, între palme. A nu se agita

energic flaconul, deoarece se pot produce modificări ale suspensiei (flaconul poate căpăta un aspect îngheţat; vezi mai jos) şi se poate forma spumă. Spuma poate interfera cu măsurarea corectă a dozei.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza flaconului. Uneori aceste modificări pot să confere flaconului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un flacon nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un flacon nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 15 poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Dacă două tipuri diferite de insulină trebuie extrase într-o singură seringă pentru injecţie, se recomandă să se extragă întâi insulina cu durată mai scurtă de acţiune, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Se recomandă să se injecteze imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/005

EU/1/06/368/006

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 15 100 UI/ml suspensie injectabilă în cartuş

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare cartuş conţine suspensie injectabilă 3 ml, echivalent cu 300 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 15 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 15% insulină dizolvată şi 85% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în cartuş

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 15 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Insulin Human Winthrop Comb 15 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 15, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 15, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 15

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se

recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Stilourile injectoare (pen-urile) care se utilizează împreună cu cartuşele de Insulin Human Winthrop Comb 15

Cartuşele de Insulin Human Winthrop Comb 15 trebuie utilizate numai cu următoarele stilouri injectoare (pen-uri):

-JuniorSTAR, care permite stabilirea de doze de Insulin Human Winthrop Comb 15 în trepte de câte 0,5 unităţi

-OptiPen, ClikSTAR, Tactipen, Autopen 24 şi AllStar, care, toate, permit stabilirea de doze de Insulin Human Winthrop Comb 15 în trepte de câte 1 unitate.

Aceste cartuşe nu trebuie utilizate cu niciun alt stilou injector (pen) reutilizabil, deoarece acurateţea dozei a fost stabilită numai pentru stilourile injectoare (pen-urile) enumerate.

Este posibil ca nu toate aceste stilouri injectoare (pen-uri) să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 15 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 15 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 15% insulină dizolvată) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 până la 60 de minute, cu efect maxim între 2 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 11 şi 20 de ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a cartuşului

Cartuşul, în curs de utilizare (introdus în stiloul injector (pen-ul) pentru insulină) sau transportat ca rezervă, poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

Stiloul injector (pen-ul) care conţine un cartuş nu trebuie păstrat la frigider.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stilou după fiecare injecţie, pentru a-l proteja de lumină.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Cartuşele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 15 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine cartuşul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Cartuşele în curs de utilizare

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

3 ml suspensie în cartuş (din sticlă incoloră de tip I), cu piston (din cauciuc bromobutilic (tip I)) şi capac fără filet (din aluminiu), cu dop (din cauciuc bromobutilic (tip I) sau cauciuc laminat din poliizopren şi bromobutil).

Fiecare cartuş conţine 3 sfere (oţel inoxidabil). Sunt disponibile cutii cu 3, 4, 5, 6, 9 sau 10 cartuşe.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Stiloul injector (pen-ul) pentru insulină

Cartuşele de Insulin Human Winthrop Comb 15 trebuie utilizate numai împreună cu stilourile injectoare (pen-urile): OptiPen, ClikSTAR, Autopen 24, Tactipen, AllStar sau JuniorSTAR (vezi pct. 4.4). Este posibil ca nu toate aceste stilouri injectoare (pen-uri) să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Stiloul injector (pen-ul) trebuie utilizat conform recomandărilor din informaţiile furnizate de către fabricantul dispozitivului medical.

Trebuie urmate cu stricteţe instrucţiunile fabricantului de utilizare a stiloului injector (pen-ului) cu privire la încărcarea cartuşului, ataşarea acului pentru injecţie şi administrarea injecţiei cu insulină.

Dacă stiloul injector (pen-ul) pentru insulină este defect sau nu funcţionează corect (din cauza unor defecţiuni mecanice) trebuie aruncat şi trebuie utilizat un nou stilou injector (pen) pentru insulină.

Dacă stiloul injector (pen-ul) nu funcţionează corect (vezi instrucţiunile de utilizare a stiloului injector), soluţia din cartuş poate fi extrasă într-o seringă pentru injecţie (adecvată pentru preparate de insulină de 100 UI/ml) şi apoi injectată.

Cartuşele

Înainte de a fi introdus în stiloul injector (pen), Insulin Human Winthrop Comb 15 trebuie ţinut timp de 1 până la 2 ore la temperatura camerei şi apoi suspensia va fi omogenizată, pentru a controla conţinutul. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a cartuşului înainte-înapoi (de cel puţin zece ori). Fiecare cartuş conţine trei sfere mici, din metal, care facilitează amestecarea rapidă şi completă a conţinutului.

Ulterior, când cartuşul a fost introdus în stiloul injector (pen), suspensia de insulină trebuie omogenizată din nou, înainte de fiecare administrare. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a cartuşului înainte-înapoi (de cel puţin zece ori).

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza cartuşului. Uneori aceste modificări pot să confere cartuşului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un cartuş nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un cartuş nou, atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Bulele de aer din cartuş trebuie eliminate înainte de injectare (vezi instrucţiunile de utilizare a stiloului injector). Cartuşele goale nu trebuie reumplute.

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 15 poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Cartuşele cu Insulin Human Winthrop Comb 15 nu sunt concepute să permită amestecul în cartuş cu o altă insulină.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/090

EU/1/06/368/031

EU/1/06/368/032

EU/1/06/368/095

EU/1/06/368/100

EU/1/06/368/033

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 15 SoloStar 100 UI/ml suspensie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare stilou injector (pen) conţine suspensie injectabilă 3 ml, echivalent cu 300 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 15 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 15% insulină dizolvată şi 85% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 15 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 de minute înainte de masă.

SoloStar eliberează insulina în doze de la 1 până la 80 de unităţi în trepte de câte o unitate. Fiecare stilou injector (pen) conţine doze multiple.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 15 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 15, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 15, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 15

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Manipularea stiloului injector (pen-ului)

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect. SoloStar trebuie utilizat conform recomandărilor din aceste Instrucţiuni de utilizare (vezi pct. 6.6).

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 15 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 15 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 15% insulină dizolvată) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 până la 60 de minute, cu efect maxim între 2 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 11 şi 20 de ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină sau cu analogi de insulină.

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a stiloului injector (pen-ului)

Stiloul injector (pen-ul), în curs de utilizare sau transportat ca rezervă, poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă. Stilourile injectoare (pen-urile) în curs de utilizare nu trebuie păstrate la frigider.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stilou după fiecare injecţie, pentru a-l proteja de lumină.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Stilourile injectoare (pen-urile) neutilizate A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 15 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine stiloul injector (pen-ul) preumplut în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Stilourile injectoare (pen-urile) în curs de utilizare

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

3 ml suspensie în cartuş (din sticlă incoloră de tip I), cu piston (din cauciuc bromobutilic (tip I)) şi capac fără filet (din aluminiu), cu dop (din cauciuc bromobutilic (tip I) sau cauciuc laminat din poliizopren şi bromobutil).

Fiecare cartuş conţine 3 sfere (oţel inoxidabil).

Cartuşele sunt fixate ireversibil într-un stilou injector (pen) jetabil. Acele pentru injecţie nu sunt incluse în ambalaj.

Sunt disponibile cutii cu 3, 4, 5, 6, 9 sau 10 stilouri injectoare (pen-uri). Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima utilizare, Insulin Human Winthrop Comb 15 trebuie ţinut timp de 1 până la 2 ore la temperatura camerei şi apoi suspensia va fi omogenizată, pentru a controla conţinutul. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a stiloului injector (pen-ului) înainte-înapoi (de cel puţin zece ori). Fiecare cartuş conţine trei sfere mici, din metal, care facilitează amestecarea rapidă şi

completă a conţinutului. Ulterior, suspensia de insulină trebuie omogenizată din nou, înainte de fiecare administrare.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 15 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza cartuşului. Uneori aceste modificări pot să confere cartuşului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un stilou injector (pen) nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un stilou injector (pen) nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Stilourile injectoare (pen-urile) goale nu trebuie niciodată reutilizate şi trebuie aruncate în mod adecvat.

Pentru a preveni eventuala transmitere a unor boli, fiecare stilou injector (pen) trebuie utilizat numai de către un singur pacient.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Manipularea stiloului injector (pen-ului)

Pacientul trebuie sfătuit să citească cu atenţie instrucţiunile de utilizare incluse în prospect, înainte de a utiliza SoloStar.

Capacul stiloului injector

Acul stiloului injector (nu este inclus)

Corpul stiloului injector

 

 

 

 

Peliculă de protecţie

Rezervorul de

Fereastra

 

 

 

insulină

dozei

 

 

Capacul

Capacul Acul

Garnitura de

Butonul

Butonul

 

exterior

interior

cauciuc

de

injector

 

al acului

al acului

 

selectare a

 

 

Diagrama schematică a stiloului injector (pen-ului)

dozei

 

 

 

 

Informaţii importante privind utilizarea SoloStar:

Înainte de fiecare utilizare, întotdeauna trebuie ataşat cu grijă un ac nou şi trebuie efectuat un test de siguranţă. Nu trebuie selectată o doză şi/sau nu trebuie apăsat butonul injector dacă nu este ataşat un ac. Trebuie utilizate numai ace compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar.

Este necesară prudenţă sporită pentru a evita rănirea accidentală cu acul şi transmiterea de infecţii.

SoloStar nu trebuie utilizat niciodată dacă este defect sau dacă pacientul nu este sigur că acesta funcţionează corect.

Pacientul trebuie să aibă întotdeauna un SoloStar de rezervă disponibil în cazul în care SoloStar este pierdut sau este defect.

Instrucţiuni de păstrare

Vă rugăm să citiţi la pct. 6.4 al acestui document instrucţiunile de păstrare a SoloStar.

Dacă SoloStar este păstrat la rece, trebuie scos cu 1 până la 2 ore înainte de injectare pentru a îi permite încălzirea. Insulina rece este mai dureroasă la injectare.

SoloStar utilizat trebuie aruncat conform cerinţelor autorităţilor locale.

Întreţinere

SoloStar trebuie protejat de praf şi murdărie.

SoloStar se poate curăţa pe exterior prin ştergere cu o cârpă umedă.

Stiloul injector (pen-ul) nu trebuie udat, spălat sau uns, deoarece se poate defecta.

SoloStar este conceput să funcţioneze cu precizie şi în siguranţă. Trebuie manipulat cu grijă. Pacientul trebuie să evite situaţiile în care SoloStar poate fi deteriorat. Dacă pacientul este îngrijorat că SoloStar ar putea fi defect, el trebuie să utilizeze unul nou.

Pasul 1. Verificarea insulinei

Trebuie verificată eticheta de pe stiloul injector (pen) pentru a se asigura că acesta conţine insulina corespunzătoare. Stiloul injector Insulin Human Winthrop SoloStar este de culoare albă şi are un buton injector colorat. Culoarea butonului injector variază în funcţie de tipul de insulină Insulin Human Winthrop utilizat.

De asemenea, după îndepărtarea capacului stiloului injector (pen-ului) trebuie verificat aspectul insulinei:

Suspensiile de insulină (Insulin Human Winthrop Basal sau Insulin Human Winthrop amestec) trebuie omogenizate prin întoarcerea SoloStar în sus şi în jos, de cel puţin 10 ori. Stiloul injector (pen-ul) trebuie întors uşor pentru a evita formarea spumei în cartuş. După omogenizare, suspensiile de insulină trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform.

Pasul 2. Ataşarea acului

Trebuie utilizate numai ace care sunt compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar.

Pentru fiecare injecţie, trebuie întotdeauna utilizat un nou ac steril. După îndepărtarea capacului fără filet, acul trebuie ataşat cu atenţie în poziţie verticală.

Pasul 3. Efectuarea testului de siguranţă

Înainte de fiecare injectare trebuie efectuat un test de siguranţă pentru a se asigura că stiloul injector (pen-ul) şi acul funcţionează corect şi pentru a elimina bulele de aer.

Trebuie selectată o doză de 2 unităţi.

Trebuie îndepărtate capacele fără filet, exterior şi interior, ale acului.

În timp ce se ţine stiloul injector (pen-ul) cu acul îndreptat în sus, rezervorul de insulină trebuie lovit uşor cu degetul astfel încât eventualele bule de aer să se ridice spre ac.

Apoi butonul injector trebuie apăsat complet.

Dacă apare insulină în vârful acului înseamnă că stiloul injector (pen-ul) şi acul funcţionează corect. Dacă nu apare insulină în vârful acului, trebuie repetat pasul 3 până când insulina apare în vârful acului.

Pasul 4. Selectarea dozei

Doza poate fi fixată în trepte, din unitate în unitate, de la un minim de 1 unitate până la un maxim de 80 de unităţi. Dacă este necesară o doză mai mare de 80 de unităţi, aceasta trebuie administrată în două sau mai multe injecţii.

În fereastra dozei, trebuie să se indice „0” după testul de siguranţă. Apoi poate fi selectată doza.

Pasul 5. Injectarea dozei

Pacientul trebuie informat de către personalul medical de specialitate în legătură cu tehnica de injectare.

Acul trebuie introdus în piele.

Butonul injector trebuie apăsat complet. Apoi butonul trebuie ţinut apăsat 10 secunde înainte de a retrage acul din piele. Aceasta oferă siguranţa că s-a injectat toată doza de insulină.

Pasul 6. Scoaterea şi aruncarea acului

După fiecare injectare, acul trebuie întotdeauna scos şi aruncat. Aceasta ajută la prevenirea contaminării şi/sau a infectării, intrării aerului în rezervorul de insulină şi scurgerilor de insulină. Acele nu trebuie reutilizate.

Este necesară prudenţă sporită la scoaterea şi aruncarea acului. Trebuie respectate măsurile de siguranţă recomandate pentru scoaterea şi aruncarea acelor (de exemplu tehnica de punere a capacului cu o singură mână) pentru a reduce riscul de rănire accidentală cu acul şi transmiterea bolilor infecţioase.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stiloul injector (pen).

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/125

EU/1/06/368/126

EU/1/06/368/127

EU/1/06/368/128

EU/1/06/368/129

EU/1/06/368/130

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 25 100 UI/ml suspensie injectabilă în flacon

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare flacon conţine suspensie injectabilă 5 ml, echivalent cu 500 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 25 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 25% insulină dizolvată şi 75% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în flacon

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 25 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (100 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină niciun alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insulin Human Winthrop Comb 25 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 25, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 25, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 25

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 25 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 25 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 25% insulină dizolvată) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 până la 60 de minute, cu efect maxim între 2 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 12 şi 19 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Nu trebuie amestecate insuline cu concentraţii diferite (de exemplu 100 UI/ml cu 40 UI/ml).

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a flaconului

Medicamentul poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Se recomandă ca data primei utilizări să fie notată pe etichetă.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 25 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacoanele deschise

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

5 ml suspensie în flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă).

Sunt disponibile cutii cu 1 şi 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima extragere a insulinei din flacon, se îndepărtează capacul protector fără filet din plastic.

Imediat înainte de extragerea din flacon în seringa pentru injecţie, suspensia trebuie omogenizată. Aceasta se realizează cel mai bine prin rotirea flaconului într-un unghi oblic, între palme. A nu se agita

energic flaconul, deoarece se pot produce modificări ale suspensiei (flaconul poate căpăta un aspect îngheţat; vezi mai jos) şi se poate forma spumă. Spuma poate interfera cu măsurarea corectă a dozei.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza flaconului. Uneori aceste modificări pot să confere flaconului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un flacon nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un flacon nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 25 poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Dacă două tipuri diferite de insulină trebuie extrase într-o singură seringă pentru injecţie, se recomandă să se extragă întâi insulina cu durată mai scurtă de acţiune, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Se recomandă să se injecteze imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/038

EU/1/06/368/039

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 25 40 UI/ml suspensie injectabilă în flacon

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 40 UI (echivalent cu 1,4 mg).

Fiecare flacon conţine suspensie injectabilă 10 ml, echivalent cu 400 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 25 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 25% insulină dizolvată şi 75% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în flacon

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 25 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (40 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină niciun alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insulin Human Winthrop Comb 25 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 25, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 25, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 25

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 25 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 25 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 25% insulină dizolvată) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 până la 60 de minute, cu efect maxim între 2 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 12 şi 19 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Nu trebuie amestecate insuline cu concentraţii diferite (de exemplu 100 UI/ml cu 40 UI/ml).

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a flaconului

Medicamentul poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Se recomandă ca data primei utilizări să fie notată pe etichetă.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 25 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacoanele deschise

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

10 ml suspensie în flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă).

Sunt disponibile cutii cu 1 şi 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima extragere a insulinei din flacon, se îndepărtează capacul protector fără filet din plastic.

Imediat înainte de extragerea din flacon în seringa pentru injecţie, suspensia trebuie omogenizată. Aceasta se realizează cel mai bine prin rotirea flaconului într-un unghi oblic, între palme. A nu se agita

energic flaconul, deoarece se pot produce modificări ale suspensiei (flaconul poate căpăta un aspect îngheţat; vezi mai jos) şi se poate forma spumă. Spuma poate interfera cu măsurarea corectă a dozei.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza flaconului. Uneori aceste modificări pot să confere flaconului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un flacon nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un flacon nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 25 poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Dacă două tipuri diferite de insulină trebuie extrase într-o singură seringă pentru injecţie, se recomandă să se extragă întâi insulina cu durată mai scurtă de acţiune, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Se recomandă să se injecteze imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/007

EU/1/06/368/008

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 25 100 UI/ml suspensie injectabilă în cartuş

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare cartuş conţine suspensie injectabilă 3 ml, echivalent cu 300 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 25 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 25% insulină dizolvată şi 75% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în cartuş

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 25 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Insulin Human Winthrop Comb 25 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 25, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 25, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 25

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se

recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Stilourile injectoare (pen-urile) care se utilizează împreună cu cartuşele de Insulin Human Winthrop Comb 25

Cartuşele de Insulin Human Winthrop Comb 25 trebuie utilizate numai cu următoarele stilouri injectoare (pen-uri):

-JuniorSTAR, care permite stabilirea de doze de Insulin Human Winthrop Comb 25 în trepte de câte 0,5 unităţi

-OptiPen, ClikSTAR, Tactipen, Autopen 24 şi AllStar, care, toate, permit stabilirea de doze de Insulin Human Winthrop Comb 25 în trepte de câte 1 unitate.

Aceste cartuşe nu trebuie utilizate cu niciun alt stilou injector (pen) reutilizabil, deoarece acurateţea dozei a fost stabilită numai pentru stilourile injectoare (pen-urile) enumerate.

Este posibil ca nu toate aceste stilouri injectoare (pen-uri) să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 25 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 25 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 25% insulină dizolvată) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 până la 60 de minute, cu efect maxim între 2 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 12 şi 19 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a cartuşului

Cartuşul, în curs de utilizare (introdus în stiloul injector (pen-ul) pentru insulină) sau transportat ca rezervă, poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

Stiloul injector (pen-ul) care conţine un cartuş nu trebuie păstrat la frigider.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stilou după fiecare injecţie, pentru a-l proteja de lumină.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Cartuşele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 25 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine cartuşul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Cartuşele în curs de utilizare

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

3 ml suspensie în cartuş (din sticlă incoloră de tip I), cu piston (din cauciuc bromobutilic (tip I)) şi capac fără filet (din aluminiu), cu dop (din cauciuc bromobutilic (tip I) sau cauciuc laminat din poliizopren şi bromobutil).

Fiecare cartuş conţine 3 sfere (oţel inoxidabil). Sunt disponibile cutii cu 3, 4, 5, 6, 9 sau 10 cartuşe.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Stiloul injector (pen-ul) pentru insulină

Cartuşele de Insulin Human Winthrop Comb 25 trebuie utilizate numai împreună cu stilourile injectoare (pen-urile): OptiPen, ClikSTAR, Autopen 24, Tactipen, AllStar sau JuniorSTAR (vezi pct. 4.4). Este posibil ca nu toate aceste stilouri injectoare (pen-uri) să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Stiloul injector (pen-ul) trebuie utilizat conform recomandărilor din informaţiile furnizate de către fabricantul dispozitivului medical.

Trebuie urmate cu stricteţe instrucţiunile fabricantului de utilizare a stiloului injector (pen-ului) cu privire la încărcarea cartuşului, ataşarea acului pentru injecţie şi administrarea injecţiei cu insulină.

Dacă stiloul injector (pen-ul) pentru insulină este defect sau nu funcţionează corect (din cauza unor defecţiuni mecanice) trebuie aruncat şi trebuie utilizat un nou stilou injector (pen) pentru insulină.

Dacă stiloul injector (pen-ul) nu funcţionează corect (vezi instrucţiunile de utilizare a stiloului injector), soluţia din cartuş poate fi extrasă într-o seringă pentru injecţie (adecvată pentru preparate de insulină de 100 UI/ml) şi apoi injectată.

Cartuşele

Înainte de a fi introdus în stiloul injector (pen), Insulin Human Winthrop Comb 25 trebuie ţinut timp de 1 până la 2 ore la temperatura camerei şi apoi suspensia va fi omogenizată, pentru a controla conţinutul. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a cartuşului înainte-înapoi (de cel puţin zece ori). Fiecare cartuş conţine trei sfere mici, din metal, care facilitează amestecarea rapidă şi completă a conţinutului.

Ulterior, când cartuşul a fost introdus în stiloul injector (pen), suspensia de insulină trebuie omogenizată din nou, înainte de fiecare administrare. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a cartuşului înainte-înapoi (de cel puţin zece ori).

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza cartuşului. Uneori aceste modificări pot să confere cartuşului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un cartuş nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un cartuş nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Bulele de aer din cartuş trebuie eliminate înainte de injectare (vezi instrucţiunile de utilizare a stiloului injector). Cartuşele goale nu trebuie reumplute.

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 25 poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Cartuşele cu Insulin Human Winthrop Comb 25 nu sunt concepute să permită amestecul în cartuş cu o altă insulină.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/091

EU/1/06/368/040

EU/1/06/368/041

EU/1/06/368/096

EU/1/06/368/101

EU/1/06/368/042

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 25 SoloStar 100 UI/ml suspensie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare stilou injector (pen) conţine suspensie injectabilă 3 ml, echivalent cu 300 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 25 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 25% insulină dizolvată şi 75% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 25 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 de minute înainte de masă.

SoloStar eliberează insulina în doze de la 1 până la 80 de unităţi în trepte de câte o unitate. Fiecare stilou injector (pen) conţine doze multiple.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 25 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 25, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 25, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 25

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Manipularea stiloului injector (pen-ului)

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect. SoloStar trebuie utilizat conform recomandărilor din aceste Instrucţiuni de utilizare (vezi pct. 6.6).

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 25 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 25 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 25% insulină dizolvată) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 până la 60 de minute, cu efect maxim între 2 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 12 şi 19 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină sau cu analogi de insulină.

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a stiloului injector (pen-ului)

Stiloul injector (pen-ul), în curs de utilizare sau transportat ca rezervă, poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă. Stilourile injectoare (pen-urile) în curs de utilizare nu trebuie păstrate la frigider.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stilou după fiecare injecţie, pentru a-l proteja de lumină.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Stilourile injectoare (pen-urile) neutilizate A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 25 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine stiloul injector (pen-ul) preumplut în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Stilourile injectoare (pen-urile) în curs de utilizare

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

3 ml suspensie în cartuş (din sticlă incoloră de tip I), cu piston (din cauciuc bromobutilic (tip I)) şi capac fără filet (din aluminiu), cu dop (din cauciuc bromobutilic (tip I) sau cauciuc laminat din poliizopren şi bromobutil).

Fiecare cartuş conţine 3 sfere (oţel inoxidabil).

Cartuşele sunt fixate ireversibil într-un stilou injector (pen) jetabil. Acele pentru injecţie nu sunt incluse în ambalaj.

Sunt disponibile cutii cu 3, 4, 5, 6, 9 sau 10 stilouri injectoare (pen-uri). Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima utilizare, Insulin Human Winthrop Comb 25 trebuie ţinut timp de 1 până la 2 ore la temperatura camerei şi apoi suspensia va fi omogenizată, pentru a controla conţinutul. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a stiloului injector (pen-ului) înainte-înapoi (de cel puţin zece ori). Fiecare cartuş conţine trei sfere mici, din metal, care facilitează amestecarea rapidă şi

completă a conţinutului. Ulterior, suspensia de insulină trebuie omogenizată din nou, înainte de fiecare administrare.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 25 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza cartuşului. Uneori aceste modificări pot să confere cartuşului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un stilou injector (pen) nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un stilou injector (pen) nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Stilourile injectoare (pen-urile) goale nu trebuie niciodată reutilizate şi trebuie aruncate în mod adecvat.

Pentru a preveni eventuala transmitere a unor boli, fiecare stilou injector (pen) trebuie utilizat numai de către un singur pacient.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Manipularea stiloului injector (pen-ului)

Pacientul trebuie sfătuit să citească cu atenţie instrucţiunile de utilizare incluse în prospect, înainte de a utiliza SoloStar.

Capacul stiloului injector

Acul stiloului injector (nu este inclus)

Corpul stiloului injector

 

 

 

 

Peliculă de protecţie

Rezervorul de

Fereastra

 

 

 

insulină

dozei

 

 

Capacul

Capacul Acul

Garnitura de

Butonul

Butonul

 

exterior

interior

cauciuc

de

injector

 

al acului

al acului

 

selectare a

 

 

Diagrama schematică a stiloului injector (pen-ului)

dozei

 

 

 

 

Informaţii importante privind utilizarea SoloStar:

Înainte de fiecare utilizare, întotdeauna trebuie ataşat cu grijă un ac nou şi trebuie efectuat un test de siguranţă. Nu trebuie selectată o doză şi/sau nu trebuie apăsat butonul injector dacă nu este ataşat un ac. Trebuie utilizate numai ace compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar.

Este necesară prudenţă sporită pentru a evita rănirea accidentală cu acul şi transmiterea de infecţii.

SoloStar nu trebuie utilizat niciodată dacă este defect sau dacă pacientul nu este sigur că acesta funcţionează corect.

Pacientul trebuie să aibă întotdeauna un SoloStar de rezervă disponibil în cazul în care SoloStar este pierdut sau este defect.

Instrucţiuni de păstrare

Vă rugăm să citiţi la pct. 6.4 al acestui document instrucţiunile de păstrare a SoloStar.

Dacă SoloStar este păstrat la rece, trebuie scos cu 1 până la 2 ore înainte de injectare pentru a îi permite încălzirea. Insulina rece este mai dureroasă la injectare.

SoloStar utilizat trebuie aruncat conform cerinţelor autorităţilor locale.

Întreţinere

SoloStar trebuie protejat de praf şi murdărie.

SoloStar se poate curăţa pe exterior prin ştergere cu o cârpă umedă.

Stiloul injector (pen-ul) nu trebuie udat, spălat sau uns, deoarece se poate defecta.

SoloStar este conceput să funcţioneze cu precizie şi în siguranţă. Trebuie manipulat cu grijă. Pacientul trebuie să evite situaţiile în care SoloStar poate fi deteriorat. Dacă pacientul este îngrijorat că SoloStar ar putea fi defect, el trebuie să utilizeze unul nou.

Pasul 1. Verificarea insulinei

Trebuie verificată eticheta de pe stiloul injector (pen) pentru a se asigura că acesta conţine insulina corespunzătoare. Stiloul injector Insulin Human Winthrop SoloStar este de culoare albă şi are un buton injector colorat. Culoarea butonului injector variază în funcţie de tipul de insulină Insulin Human Winthrop utilizat.

De asemenea, după îndepărtarea capacului stiloului injector (pen-ului) trebuie verificat aspectul insulinei:

Suspensiile de insulină (Insulin Human Winthrop Basal sau Insulin Human Winthrop amestec) trebuie omogenizate prin întoarcerea SoloStar în sus şi în jos, de cel puţin 10 ori. Stiloul injector (pen-ul) trebuie întors uşor pentru a evita formarea spumei în cartuş. După omogenizare, suspensiile de insulină trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform.

Pasul 2. Ataşarea acului

Trebuie utilizate numai ace care sunt compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar.

Pentru fiecare injecţie, trebuie întotdeauna utilizat un nou ac steril. După îndepărtarea capacului fără filet, acul trebuie ataşat cu atenţie în poziţie verticală.

Pasul 3. Efectuarea testului de siguranţă

Înainte de fiecare injectare trebuie efectuat un test de siguranţă pentru a se asigura că stiloul injector (pen-ul) şi acul funcţionează corect şi pentru a elimina bulele de aer.

Trebuie selectată o doză de 2 unităţi.

Trebuie îndepărtate capacele fără filet, exterior şi interior, ale acului.

În timp ce se ţine stiloul injector (pen-ul) cu acul îndreptat în sus, rezervorul de insulină trebuie lovit uşor cu degetul astfel încât eventualele bule de aer să se ridice spre ac.

Apoi butonul injector trebuie apăsat complet.

Dacă apare insulină în vârful acului înseamnă că stiloul injector (pen-ul) şi acul funcţionează corect. Dacă nu apare insulină în vârful acului, trebuie repetat pasul 3 până când insulina apare în vârful acului.

Pasul 4. Selectarea dozei

Doza poate fi fixată în trepte, din unitate în unitate, de la un minim de 1 unitate până la un maxim de 80 de unităţi. Dacă este necesară o doză mai mare de 80 de unităţi, aceasta trebuie administrată în două sau mai multe injecţii.

În fereastra dozei, trebuie să se indice „0” după testul de siguranţă. Apoi poate fi selectată doza.

Pasul 5. Injectarea dozei

Pacientul trebuie informat de către personalul medical de specialitate în legătură cu tehnica de injectare.

Acul trebuie introdus în piele.

Butonul injector trebuie apăsat complet. Apoi butonul trebuie ţinut apăsat 10 secunde înainte de a retrage acul din piele. Aceasta oferă siguranţa că s-a injectat toată doza de insulină.

Pasul 6. Scoaterea şi aruncarea acului

După fiecare injectare, acul trebuie întotdeauna scos şi aruncat. Aceasta ajută la prevenirea contaminării şi/sau a infectării, intrării aerului în rezervorul de insulină şi scurgerilor de insulină. Acele nu trebuie reutilizate.

Este necesară prudenţă sporită la scoaterea şi aruncarea acului. Trebuie respectate măsurile de siguranţă recomandate pentru scoaterea şi aruncarea acelor (de exemplu tehnica de punere a capacului cu o singură mână) pentru a reduce riscul de rănire accidentală cu acul şi transmiterea bolilor infecţioase.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stiloul injector (pen).

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/131

EU/1/06/368/132

EU/1/06/368/133

EU/1/06/368/134

EU/1/06/368/135

EU/1/06/368/136

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 30 100 UI/ml suspensie injectabilă în flacon

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare flacon conţine suspensie injectabilă 5 ml, echivalent cu 500 UI de insulină, sau suspensie injectabilă 10 ml, echivalent cu 1000 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 30 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 30% insulină dizolvată şi 70% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în flacon

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 30 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (100 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină niciun alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insulin Human Winthrop Comb 30 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 30, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 30, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 30

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 30 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 30 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 30% insulină dizolvată) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 până la 60 de minute, cu efect maxim între 2 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 12 şi 19 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Nu trebuie amestecate insuline cu concentraţii diferite (de exemplu 100 UI/ml cu 40 UI/ml).

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a flaconului

Medicamentul poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Se recomandă ca data primei utilizări să fie notată pe etichetă.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 30 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacoanele deschise

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

5 ml suspensie în flacon şi 10 ml suspensie în flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă).

Sunt disponibile cutii cu 1 şi 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima extragere a insulinei din flacon, se îndepărtează capacul protector fără filet din plastic.

Imediat înainte de extragerea din flacon în seringa pentru injecţie, suspensia trebuie omogenizată. Aceasta se realizează cel mai bine prin rotirea flaconului într-un unghi oblic, între palme. A nu se agita

energic flaconul, deoarece se pot produce modificări ale suspensiei (flaconul poate căpăta un aspect îngheţat; vezi mai jos) şi se poate forma spumă. Spuma poate interfera cu măsurarea corectă a dozei.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza flaconului. Uneori aceste modificări pot să confere flaconului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un flacon nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un flacon nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 30 poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Dacă două tipuri diferite de insulină trebuie extrase într-o singură seringă pentru injecţie, se recomandă să se extragă întâi insulina cu durată mai scurtă de acţiune, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Se recomandă să se injecteze imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/143

EU/1/06/368/144

EU/1/06/368/173

EU/1/06/368/174

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 30 100 UI/ml suspensie injectabilă în cartuş

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare cartuş conţine suspensie injectabilă 3 ml, echivalent cu 300 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 30 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 30% insulină dizolvată şi 70% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în cartuş

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 30 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Insulin Human Winthrop Comb 30 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 30, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 30, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 30

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se

recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Stilourile injectoare (pen-urile) care se utilizează împreună cu cartuşele de Insulin Human Winthrop Comb 30

Cartuşele de Insulin Human Winthrop Comb 30 trebuie utilizate numai cu următoarele stilouri injectoare (pen-uri):

-JuniorSTAR, care permite stabilirea de doze de Insulin Human Winthrop Comb 30 în trepte de câte 0,5 unităţi

-OptiPen, ClikSTAR, Tactipen, Autopen 24 şi AllStar, care, toate, permit stabilirea de doze de Insulin Human Winthrop Comb 30 în trepte de câte 1 unitate.

Aceste cartuşe nu trebuie utilizate cu niciun alt stilou injector (pen) reutilizabil, deoarece acurateţea dozei a fost stabilită numai pentru stilourile injectoare (pen-urile) enumerate.

Este posibil ca nu toate aceste stilouri injectoare (pen-uri) să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 30 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 30 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 30% insulină dizolvată) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 până la 60 de minute, cu efect maxim între 2 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 12 şi 19 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a cartuşului

Cartuşul, în curs de utilizare (introdus în stiloul injector (pen-ul) pentru insulină) sau transportat ca rezervă, poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

Stiloul injector (pen-ul) care conţine un cartuş nu trebuie păstrat la frigider.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stilou după fiecare injecţie, pentru a-l proteja de lumină.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Cartuşele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 30 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine cartuşul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Cartuşele în curs de utilizare

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

3 ml suspensie în cartuş (din sticlă incoloră de tip I), cu piston (din cauciuc bromobutilic (tip I)) şi capac fără filet (din aluminiu), cu dop (din cauciuc bromobutilic (tip I) sau cauciuc laminat din poliizopren şi bromobutil).

Fiecare cartuş conţine 3 sfere (oţel inoxidabil). Sunt disponibile cutii cu 3, 4, 5, 6, 9 sau 10 cartuşe.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Stiloul injector (pen-ul) pentru insulină

Cartuşele de Insulin Human Winthrop Comb 30 trebuie utilizate numai împreună cu stilourile injectoare (pen-urile): OptiPen, ClikSTAR, Autopen 24, Tactipen, AllStar sau JuniorSTAR (vezi pct. 4.4). Este posibil ca nu toate aceste stilouri injectoare (pen-uri) să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Stiloul injector (pen-ul) trebuie utilizat conform recomandărilor din informaţiile furnizate de către fabricantul dispozitivului medical.

Trebuie urmate cu stricteţe instrucţiunile fabricantului de utilizare a stiloului injector (pen-ului) cu privire la încărcarea cartuşului, ataşarea acului pentru injecţie şi administrarea injecţiei cu insulină.

Dacă stiloul injector (pen-ul) pentru insulină este defect sau nu funcţionează corect (din cauza unor defecţiuni mecanice) trebuie aruncat şi trebuie utilizat un nou stilou injector (pen) pentru insulină.

Dacă stiloul injector (pen-ul) nu funcţionează corect (vezi instrucţiunile de utilizare a stiloului injector), soluţia din cartuş poate fi extrasă într-o seringă pentru injecţie (adecvată pentru preparate de insulină de 100 UI/ml) şi apoi injectată.

Cartuşele

Înainte de a fi introdus în stiloul injector (pen), Insulin Human Winthrop Comb 30 trebuie ţinut timp de 1 până la 2 ore la temperatura camerei şi apoi suspensia va fi omogenizată, pentru a controla conţinutul. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a cartuşului înainte-înapoi (de cel puţin zece ori). Fiecare cartuş conţine trei sfere mici, din metal, care facilitează amestecarea rapidă şi completă a conţinutului.

Ulterior, când cartuşul a fost introdus în stiloul injector (pen), suspensia de insulină trebuie omogenizată din nou, înainte de fiecare administrare. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a cartuşului înainte-înapoi (de cel puţin zece ori).

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza cartuşului. Uneori aceste modificări pot să confere cartuşului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un cartuş nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un cartuş nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Bulele de aer din cartuş trebuie eliminate înainte de injectare (vezi instrucţiunile de utilizare a stiloului injector). Cartuşele goale nu trebuie reumplute.

Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 30 poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Cartuşele cu Insulin Human Winthrop Comb 30 nu sunt concepute să permită amestecul în cartuş cu o altă insulină.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/145

EU/1/06/368/146

EU/1/06/368/147

EU/1/06/368/148

EU/1/06/368/149

EU/1/06/368/150

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 30 SoloStar 100 UI/ml suspensie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare stilou injector (pen) conţine suspensie injectabilă 3 ml, echivalent cu 300 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 30 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 30% insulină dizolvată şi 70% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 30 se injectează subcutanat cu 30 până la 45 de minute înainte de masă.

SoloStar eliberează insulina în doze de la 1 până la 80 de unităţi în trepte de câte o unitate. Fiecare stilou injector (pen) conţine doze multiple.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 30 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 30, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 30, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 30

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Manipularea stiloului injector (pen-ului)

Înainte de a utiliza SoloStar, trebuie citite cu atenţie Instrucţiunile de utilizare incluse în prospect. SoloStar trebuie utilizat conform recomandărilor din aceste Instrucţiuni de utilizare (vezi pct. 6.6).

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 30 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 30 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 30% insulină dizolvată) este o insulină cu debut progresiv şi acţiune de lungă durată. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 până la 60 de minute, cu efect maxim între 2 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 12 şi 19 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină sau cu analogi de insulină.

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a stiloului injector (pen-ului)

Stiloul injector (pen-ul), în curs de utilizare sau transportat ca rezervă, poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă. Stilourile injectoare (pen-urile) în curs de utilizare nu trebuie păstrate la frigider.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stilou după fiecare injecţie, pentru a-l proteja de lumină.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Stilourile injectoare (pen-urile) neutilizate A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 30 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine stiloul injector (pen-ul) preumplut în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Stilourile injectoare (pen-urile) în curs de utilizare

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

3 ml suspensie în cartuş (din sticlă incoloră de tip I), cu piston (din cauciuc bromobutilic (tip I)) şi capac fără filet (din aluminiu), cu dop (din cauciuc bromobutilic (tip I) sau cauciuc laminat din poliizopren şi bromobutil).

Fiecare cartuş conţine 3 sfere (oţel inoxidabil).

Cartuşele sunt fixate ireversibil într-un stilou injector (pen) jetabil. Acele pentru injecţie nu sunt incluse în ambalaj.

Sunt disponibile cutii cu 3, 4, 5, 6, 9 sau 10 stilouri injectoare (pen-uri). Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima utilizare, Insulin Human Winthrop Comb 30 trebuie ţinut timp de 1 până la 2 ore la temperatura camerei şi apoi suspensia va fi omogenizată, pentru a controla conţinutul. Aceasta se realizează cel mai bine prin mişcarea uşoară a stiloului injector (pen-ului) înainte-înapoi (de cel puţin zece ori). Fiecare cartuş conţine trei sfere mici, din metal, care facilitează amestecarea rapidă şi

completă a conţinutului. Ulterior, suspensia de insulină trebuie omogenizată din nou, înainte de fiecare administrare.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 30 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza cartuşului. Uneori aceste modificări pot să confere cartuşului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un stilou injector (pen) nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un stilou injector (pen) nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Stilourile injectoare (pen-urile) goale nu trebuie niciodată reutilizate şi trebuie aruncate în mod adecvat.

Pentru a preveni eventuala transmitere a unor boli, fiecare stilou injector (pen) trebuie utilizat numai de către un singur pacient.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Manipularea stiloului injector (pen-ului)

Pacientul trebuie sfătuit să citească cu atenţie instrucţiunile de utilizare incluse în prospect, înainte de a utiliza SoloStar.

Capacul stiloului injector

Acul stiloului injector (nu este inclus)

Corpul stiloului injector

 

 

 

 

Peliculă de protecţie

Rezervorul de

Fereastra

 

 

 

insulină

dozei

 

 

Capacul

Capacul Acul

Garnitura de

Butonul

Butonul

 

exterior

interior

cauciuc

de

injector

 

al acului

al acului

 

selectare a

 

 

Diagrama schematică a stiloului injector (pen-ului)

dozei

 

 

 

 

Informaţii importante privind utilizarea SoloStar:

Înainte de fiecare utilizare, întotdeauna trebuie ataşat cu grijă un ac nou şi trebuie efectuat un test de siguranţă. Nu trebuie selectată o doză şi/sau nu trebuie apăsat butonul injector dacă nu este ataşat un ac. Trebuie utilizate numai ace compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar.

Este necesară prudenţă sporită pentru a evita rănirea accidentală cu acul şi transmiterea de infecţii.

SoloStar nu trebuie utilizat niciodată dacă este defect sau dacă pacientul nu este sigur că acesta funcţionează corect.

Pacientul trebuie să aibă întotdeauna un SoloStar de rezervă disponibil în cazul în care SoloStar este pierdut sau este defect.

Instrucţiuni de păstrare

Vă rugăm să citiţi la pct. 6.4 al acestui document instrucţiunile de păstrare a SoloStar.

Dacă SoloStar este păstrat la rece, trebuie scos cu 1 până la 2 ore înainte de injectare pentru a îi permite încălzirea. Insulina rece este mai dureroasă la injectare.

SoloStar utilizat trebuie aruncat conform cerinţelor autorităţilor locale.

Întreţinere

SoloStar trebuie protejat de praf şi murdărie.

SoloStar se poate curăţa pe exterior prin ştergere cu o cârpă umedă.

Stiloul injector (pen-ul) nu trebuie udat, spălat sau uns, deoarece se poate defecta.

SoloStar este conceput să funcţioneze cu precizie şi în siguranţă. Trebuie manipulat cu grijă. Pacientul trebuie să evite situaţiile în care SoloStar poate fi deteriorat. Dacă pacientul este îngrijorat că SoloStar ar putea fi defect, el trebuie să utilizeze unul nou.

Pasul 1. Verificarea insulinei

Trebuie verificată eticheta de pe stiloul injector (pen) pentru a se asigura că acesta conţine insulina corespunzătoare. Stiloul injector Insulin Human Winthrop SoloStar este de culoare albă şi are un buton injector colorat. Culoarea butonului injector variază în funcţie de tipul de insulină Insulin Human Winthrop utilizat.

De asemenea, după îndepărtarea capacului stiloului injector (pen-ului) trebuie verificat aspectul insulinei:

Suspensiile de insulină (Insulin Human Winthrop Basal sau Insulin Human Winthrop amestec) trebuie omogenizate prin întoarcerea SoloStar în sus şi în jos, de cel puţin 10 ori. Stiloul injector (pen-ul) trebuie întors uşor pentru a evita formarea spumei în cartuş. După omogenizare, suspensiile de insulină trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform.

Pasul 2. Ataşarea acului

Trebuie utilizate numai ace care sunt compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar.

Pentru fiecare injecţie, trebuie întotdeauna utilizat un nou ac steril. După îndepărtarea capacului fără filet, acul trebuie ataşat cu atenţie în poziţie verticală.

Pasul 3. Efectuarea testului de siguranţă

Înainte de fiecare injectare trebuie efectuat un test de siguranţă pentru a se asigura că stiloul injector (pen-ul) şi acul funcţionează corect şi pentru a elimina bulele de aer.

Trebuie selectată o doză de 2 unităţi.

Trebuie îndepărtate capacele fără filet, exterior şi interior, ale acului.

În timp ce se ţine stiloul injector (pen-ul) cu acul îndreptat în sus, rezervorul de insulină trebuie lovit uşor cu degetul astfel încât eventualele bule de aer să se ridice spre ac.

Apoi butonul injector trebuie apăsat complet.

Dacă apare insulină în vârful acului înseamnă că stiloul injector (pen-ul) şi acul funcţionează corect. Dacă nu apare insulină în vârful acului, trebuie repetat pasul 3 până când insulina apare în vârful acului.

Pasul 4. Selectarea dozei

Doza poate fi fixată în trepte, din unitate în unitate, de la un minim de 1 unitate până la un maxim de 80 de unităţi. Dacă este necesară o doză mai mare de 80 de unităţi, aceasta trebuie administrată în două sau mai multe injecţii.

În fereastra dozei, trebuie să se indice „0” după testul de siguranţă. Apoi poate fi selectată doza.

Pasul 5. Injectarea dozei

Pacientul trebuie informat de către personalul medical de specialitate în legătură cu tehnica de injectare.

Acul trebuie introdus în piele.

Butonul injector trebuie apăsat complet. Apoi butonul trebuie ţinut apăsat 10 secunde înainte de a retrage acul din piele. Aceasta oferă siguranţa că s-a injectat toată doza de insulină.

Pasul 6. Scoaterea şi aruncarea acului

După fiecare injectare, acul trebuie întotdeauna scos şi aruncat. Aceasta ajută la prevenirea contaminării şi/sau a infectării, intrării aerului în rezervorul de insulină şi scurgerilor de insulină. Acele nu trebuie reutilizate.

Este necesară prudenţă sporită la scoaterea şi aruncarea acului. Trebuie respectate măsurile de siguranţă recomandate pentru scoaterea şi aruncarea acelor (de exemplu tehnica de punere a capacului cu o singură mână) pentru a reduce riscul de rănire accidentală cu acul şi transmiterea bolilor infecţioase.

Capacul stiloului injector (pen-ului) trebuie pus la loc pe stiloul injector (pen).

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/163

EU/1/06/368/164

EU/1/06/368/165

EU/1/06/368/166

EU/1/06/368/167

EU/1/06/368/168

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 50 100 UI/ml suspensie injectabilă în flacon

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 100 UI (echivalent cu 3,5 mg).

Fiecare flacon conţine suspensie injectabilă 5 ml, echivalent cu 500 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 50 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 50% insulină dizolvată şi 50% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în flacon

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 50 se injectează subcutanat cu 20 până la 30 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (100 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină niciun alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insulin Human Winthrop Comb 50 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 50, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 50, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 50

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 50 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 50 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 50% insulină dizolvată) este o insulină cu debut rapid şi acţiune de durată medie - lungă. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 de minute, cu efect maxim între 1,5 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 12 şi 16 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Nu trebuie amestecate insuline cu concentraţii diferite (de exemplu 100 UI/ml cu 40 UI/ml).

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a flaconului

Medicamentul poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Se recomandă ca data primei utilizări să fie notată pe etichetă.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 50 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacoanele deschise

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

5 ml suspensie în flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă).

Sunt disponibile cutii cu 1 şi 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima extragere a insulinei din flacon, se îndepărtează capacul protector fără filet din plastic.

Imediat înainte de extragerea din flacon în seringa pentru injecţie, suspensia trebuie omogenizată. Aceasta se realizează cel mai bine prin rotirea flaconului într-un unghi oblic, între palme. A nu se agita

energic flaconul, deoarece se pot produce modificări ale suspensiei (flaconul poate căpăta un aspect îngheţat; vezi mai jos) şi se poate forma spumă. Spuma poate interfera cu măsurarea corectă a dozei.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza flaconului. Uneori aceste modificări pot să confere flaconului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un flacon nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un flacon nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 50 poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Dacă două tipuri diferite de insulină trebuie extrase într-o singură seringă pentru injecţie, se recomandă să se extragă întâi insulina cu durată mai scurtă de acţiune, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Se recomandă să se injecteze imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/047

EU/1/06/368/048

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Insulin Human Winthrop Comb 50 40 UI/ml suspensie injectabilă în flacon

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conţine insulină umană 40 UI (echivalent cu 1,4 mg).

Fiecare flacon conţine suspensie injectabilă 10 ml, echivalent cu 400 UI de insulină. O Unitate Internaţională (UI) corespunde la 0,035 mg insulină umană anhidră.

Insulin Human Winthrop Comb 50 este o suspensie de izofan insulină bifazică, conţinând 50% insulină dizolvată şi 50% protamininsulină cristalină.

Insulina umană este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie injectabilă în flacon

Suspensie de aspect alb-lăptos după omogenizare

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.

Doze zilnice şi orar de administrare

Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea, necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insulin Human Winthrop Comb 50 se injectează subcutanat cu 20 până la 30 de minute înainte de masă.

Ajustarea ulterioară a dozei

Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:

-se modifică greutatea pacientului,

-se schimbă stilul de viaţă al pacientului,

-apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (≥65 ani)

La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse a insulinei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.

Mod de administrare

Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Se vor utiliza numai seringi pentru injecţie speciale pentru această concentraţie (40 UI/ml). Seringile pentru injecţie nu trebuie să conţină niciun alt medicament sau reziduu (de exemplu urme de heparină).

Insulin Human Winthrop Comb 50 se administrează pe cale subcutanată. Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie niciodată injectat intravenos.

Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.

Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu hipersensibilitate la Insulin Human Winthrop Comb 50, pentru care nu este disponibil un alt preparat mai bine tolerat, pot continua tratamentul numai sub supraveghere medicală strictă şi - dacă este necesar - în asociere cu tratament antialergic.

La pacienţii cu alergie la insulina animală se recomandă efectuarea testelor cutanate intradermice înainte de a se trece la administrarea de Insulin Human Winthrop Comb 50, deoarece există posibilitatea reacţiilor imune încrucişate.

În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.

Trecerea la Insulin Human Winthrop Comb 50

Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.

Necesitatea ajustării dozei (de exemplu scăderea dozei) poate apărea imediat după modificarea schemei de tratament. Alteori, necesitatea ajustării dozei poate apărea treptat, în decurs de câteva săptămâni.

După trecerea de la o insulină animală la insulina umană, poate fi necesară scăderea dozelor, în special la pacienţii care:

-au fost echilibraţi anterior la valori relativ mici ale glicemiei,

-au tendinţă la hipoglicemie,

-au necesitat anterior doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină.

În timpul perioadei de schimbare a schemei de tratament şi în primele săptămâni după aceea, se recomandă o monitorizare metabolică atentă. La pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină, trebuie luată în considerare trecerea la altă schemă de tratament sub supraveghere medicală în spital sau în condiţii similare.

Hipoglicemie

Poate să apară hipoglicemie dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).

Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:

-la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,

-la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,

-vârstnici,

-la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,

-cu neuropatie vegetativă,

-cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,

-cu afecţiuni psihice,

-în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).

Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare a hipoglicemiei.

Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.

Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Aceştia includ:

-schimbarea regiunii de injectare,

-ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu prin îndepărtarea factorilor de stres),

-activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,

-afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),

-alimentaţia inadecvată,

-omiterea unor mese,

-consumul de alcool etilic,

-anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),

-tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.

Afecţiuni intercurente

Afecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.

Erori de medicaţie

Au fost raportate erori de medicaţie în care alte forme de prezentare a Insulin Human Winthrop sau alte insuline au fost administrate accidental. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline.

Asocierea Insulin Human Winthrop cu pioglitazonă

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi Insulin Human Winthrop. Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină umană.

Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii şi sulfonamidele antibacteriene.

Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii şi progestogenii (de exemplu din contraceptivele orale), derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, inhibitorii de protează şi medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu olanzapină şi clozapină).

Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.

În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru insulina umană nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la femeile gravide. Insulina traversează bariera feto-placentară, dar nu în cantităţi clinic seminificative. Conform unui număr limitat de date (mai puţin de 300 de rezultate raportate din sarcini) privind femeile gravide expuse la insulina umană comercializată, nu s-au evidenţiat probleme referitoare la siguranţă în caz de utilizare a insulinei umane în timpul sarcinii. Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeile gravide.

Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii. Necesităţile de insulină pot să scadă în primul trimestru şi, în general, cresc în trimestrele doi şi trei. Imediat după naştere, necesităţile de insulină scad rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemic.

Alăptarea

Nu se anticipează efecte asupra sugarului. Insulin Human Winthrop Comb 50 poate fi utilizat în timpul alăptării. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice sau obţinute la animale privind efectele insulinei umane asupra fertilităţii la bărbat sau la femeie.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, datorită tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. În studiile clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă, frecvenţa variază în funcţie de grupul de pacienţi şi posologie. Prin urmare, nu pot fi prezentate frecvenţe specifice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea descrescătoare a incidenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări ale

 

Şoc

Reacţii alergice de tip

sistemului imunitar

 

 

imediat (hipotensiune

 

 

 

arterială, angioedem,

 

 

 

bronhospasm, reacţii

 

 

 

cutanate generalizate);

 

 

 

Anticorpi anti-insulină

Tulburări metabolice

Edem

 

Hipoglicemie;

şi de nutriţie

 

 

Retenţie de sodiu

Tulburări oculare

 

 

Retinopatie

 

 

 

proliferativă;

 

 

 

Retinopatie diabetică;

 

 

 

Tulburări vizuale

Afecţiuni cutanate şi

 

 

Lipodistrofie

ale ţesutului

 

 

 

subcutanat

 

 

 

Baza de date MedDRA

Frecvente

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă

pe aparate, sisteme şi

 

 

necunoscută

organe

 

 

 

Tulburări generale şi

Reacţii la nivelul

Urticarie la nivelul

Inflamaţie la nivelul

la nivelul locului de

locului de injectare

locului de injectare

locului de injectare;

administrare

 

 

Durere la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Prurit la nivelul locului

 

 

 

de injectare;

 

 

 

Eritem la nivelul

 

 

 

locului de injectare;

 

 

 

Edem la nivelul locului

 

 

 

de injectare

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viaţa în pericol.

Administrarea insulinei poate determina formarea de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa unor astfel de anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozei de insulină pentru corectarea tendinţei la hiper- sau hipoglicemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Episoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice. Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol.

La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.

Insulina poate determina retenţie de sodiu şi edem, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.

Tulburări oculare

Modificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.

Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină, cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

La locul injectării poate să apară lipodistrofie care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.

Abordare terapeutică

Episoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale schemei de administrare a dozelor medicamentului, dietei sau activităţii fizice.

Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili cu acţiune intermediară în asociere cu insuline şi analogi injectabili cu acţiune rapidă, codul ATC: A10AD01.

Mecanism de acţiune

Insulina:

-scade glicemia şi favorizează procesele anabolice, diminuând, de asemenea, procesele catabolice,

-stimulează transportul glucozei în celule, precum şi glicogenogeneza musculară şi hepatică şi ameliorează utilizarea piruvatului. Inhibă glicogenoliza şi gluconeogeneza,

-stimulează lipogeneza în ficat şi ţesutul adipos şi inhibă lipoliza,

-stimulează captarea intracelulară a aminoacizilor şi sinteza proteică,

-creşte pătrunderea potasiului în celule.

Efecte farmacodinamice

Insulin Human Winthrop Comb 50 (suspensie de izofan insulină bifazică cu 50% insulină dizolvată) este o insulină cu debut rapid şi acţiune de durată medie - lungă. După injectarea subcutanată, acţiunea debutează în decurs de 30 de minute, cu efect maxim între 1,5 şi 4 ore după injectare şi cu durată de acţiune între 12 şi 16 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al insulinei este de aproximativ 4 până la

6 minute. Acesta este mai lung la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că farmacocinetica insulinei nu reflectă acţiunea sa metabolică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută a fost studiată după administrare subcutanată la şobolani. Nu s-au evidenţiat efecte toxice. Studiile privind efectele farmacodinamice după administrare subcutanată la iepuri şi câini nu au relevat reacţiile hipoglicemice aşteptate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sulfat de protamină, metacrezol,

fenol,

clorură de zinc,

dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat, glicerol,

hidroxid de sodiu,

acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie amestecat cu soluţii care conţin agenţi reducători, cum sunt tiolii şi sulfiţii.

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie amestecat cu preparatele de insulină umană concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină.

De asemenea, Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie amestecat cu insuline de origine animală sau cu analogi de insulină.

Nu trebuie amestecate insuline cu concentraţii diferite (de exemplu 100 UI/ml cu 40 UI/ml).

Trebuie avut grijă ca în suspensia de insulină să nu pătrundă alcool sau alte dezinfectante.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după prima utilizare a flaconului

Medicamentul poate fi păstrat maxim 4 săptămâni la temperaturi care nu depăşesc 25°C şi la distanţă de căldură sau lumină directă.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Se recomandă ca data primei utilizări să fie notată pe etichetă.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoanele nedeschise

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A nu se pune Insulin Human Winthrop Comb 50 lângă pereţii congelatorului sau pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacoanele deschise

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

10 ml suspensie în flacon (din sticlă incoloră de tip I), cu capac fără filet (din aluminiu), dop (din cauciuc clorobutilic (tip I)) şi capsă detaşabilă (din polipropilenă).

Sunt disponibile cutii cu 1 şi 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de prima extragere a insulinei din flacon, se îndepărtează capacul protector fără filet din plastic.

Imediat înainte de extragerea din flacon în seringa pentru injecţie, suspensia trebuie omogenizată. Aceasta se realizează cel mai bine prin rotirea flaconului într-un unghi oblic, între palme. A nu se agita

energic flaconul, deoarece se pot produce modificări ale suspensiei (flaconul poate căpăta un aspect îngheţat; vezi mai jos) şi se poate forma spumă. Spuma poate interfera cu măsurarea corectă a dozei.

După omogenizare, suspensia trebuie să aibă un aspect alb-lăptos uniform. Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie utilizat dacă acest aspect nu poate fi obţinut, de exemplu dacă suspensia rămâne clară, formează agregate, în insulină apar particule sau flocoane sau dacă aderă la pereţii sau la baza flaconului. Uneori aceste modificări pot să confere flaconului un aspect îngheţat. În aceste situaţii, trebuie utilizat un flacon nou, care conţine o suspensie uniformă. De asemenea, este necesar să se utilizeze un flacon nou atunci când necesarul de insulină se modifică substanţial.

Insulin Human Winthrop Comb 50 nu trebuie administrat intravenos şi nu trebuie utilizat în pompe de perfuzie sau în pompe pentru insulină externe sau implantate.

Trebuie avut în vedere că

-la pH acid, cristalele de protamininsulină se dizolvă,

-la pH de aproximativ 4,5 până la 6,5, componenta insulină solubilă precipită.

Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina umană şi alte insuline (vezi pct. 4.4).

Amestecarea cu alte insuline

Insulin Human Winthrop Comb 50 poate fi amestecat cu toate preparatele de insulină umană, dar nu cu cele concepute special pentru a fi utilizate în pompe pentru insulină. Pentru incompatibilitatea cu alte insuline, vezi pct. 6.2.

Dacă două tipuri diferite de insulină trebuie extrase într-o singură seringă pentru injecţie, se recomandă să se extragă întâi insulina cu durată mai scurtă de acţiune, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu acţiune mai lungă. Se recomandă să se injecteze imediat după amestecare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sanofi-Aventis Deutschland GmbH, D-65926 Frankfurt am Main, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/368/009

EU/1/06/368/010

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 ianuarie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 ianuarie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI