Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Ivemend (fosaprepitant) – Rezumatul caracteristicilor produsului - A04AD12

Updated on site: 08-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiIvemend
Cod ATCA04AD12
Substanţăfosaprepitant
ProducătorMerck Sharp

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

IVEMEND 150 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă.

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine fosaprepitant dimeglumină echivalent cu fosaprepitant 150 mg, care corespunde la aprepitant 130,5 mg. După reconstituire şi diluare, 1 ml soluţie conţine fosaprepitant 1 mg

(1 mg/ml) (vezi pct. 6.6).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie perfuzabilă.

Pulbere amorfă albă până la aproape albă.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Prevenirea greţei şi vărsăturilor acute şi tardive asociate chimioterapiei anticanceroase pe bază de cisplatină, cu potenţial emetogen mare, la adulţi.

Prevenirea greţei şi vărsăturilor asociate chimioterapiei anticanceroase cu potenţial emetogen moderat la adulţi.

IVEMEND 150 mg se administrează în cadrul unui tratament asociat (vezi pct. 4.2).

4.2Doze şi mod de administrare

Doze

Doza recomandată este de 150 mg administrată sub forma unei perfuzii pe durata a 20-30 minute, în Ziua 1, iniţiată cu aproximativ 30 minute înaintea chimioterapiei (vezi pct. 6.6). IVEMEND trebuie administrat în asociere cu un corticosteroid şi un antagonist 5-HT3 după cum este specificat în tabelele de mai jos.

Următoarele scheme terapeutice sunt recomandate pentru prevenirea greţei şi vărsăturilor asociate chimioterapiei anticanceroase cu potenţial emetogen.

Schemă chimioterapică cu potenţial emetogen mare

 

Ziua 1

Ziua 2

Ziua 3

Ziua 4

IVEMEND

150 mg intravenos

fără

fără

fără

Dexametazonă

12 mg oral

8 mg oral

8 mg oral de

8 mg oral de

 

 

 

două ori pe zi

două ori pe zi

Antagonişti ai

Doza standard de

fără

fără

fără

receptorilor

antagonişti ai

 

 

 

5-HT3

receptorilor 5-HT3. A

 

 

 

 

se vedea informaţiile

 

 

 

 

despre medicament

 

 

 

 

pentru antagonistul

 

 

 

 

receptorilor 5-HT3

 

 

 

 

selectat, pentru

 

 

 

 

informaţii

 

 

 

 

corespunzătoare

 

 

 

 

privind dozarea

 

 

 

Dexametazona trebuie administrată cu 30 minute înainte de chimioterapie în Ziua 1 şi dimineaţa în Zilele 2 până la 4. Dexametazona trebuie administrată şi seara în Zilele 3 şi 4. Doza de dexametazonă este responsabilă de interacţiunile cu substanţa activă.

Schemă chimioterapică cu potenţial emetogen moderat

 

Ziua 1

IVEMEND

150 mg intravenos

Dexametazonă

12 mg oral

Antagonişti ai

Doza standard de antagonişti

receptorilor 5-HT3

ai receptorilor 5-HT3. A se

 

vedea informaţiile despre

 

medicament pentru

 

antagonistul receptorilor

 

5-HT3 selectat, pentru

 

informaţii corespunzătoare

 

privind dozarea

Dexametazona trebuie administrată în Ziua 1, cu 30 minute înainte de chimioterapie. Doza de dexametazonă este responsabilă de interacţiunile cu substanţa activă.

Datele referitoare la eficacitate în asociere cu alţi corticosteroizi şi antagonişti ai receptorilor 5-HT3 sunt limitate. Pentru informaţii suplimentare referitoare la administrarea în asociere cu corticosteroizi, vezi pct. 4.5.

Consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru medicamentele antagonişti ai receptorilor 5-HT3 administrate în asociere.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici (≥ 65 ani)

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).

Sex

Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sau la pacienţii cu afecţiuni renale în stadiu terminal care fac hemodializă (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Datele referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sunt limitate, iar pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu există date (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea administrării IVEMEND la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Mod de administrare

IVEMEND 150 mg trebuie administrat intravenos şi nu trebuie administrat pe cale intramusculară sau subcutanată. Administrarea intravenoasă se realizează, de preferat, printr-o perfuzie intravenoasă continuă, pe durata a 20-30 minute (vezi pct. 6.6). Nu administraţi IVEMEND sub forma unei injecţii în bolus sau a unei soluţii nediluate.

Pentru instrucţiuni cu privire la reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la polisorbat 80 sau la oricare dintre ceilalţi excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.

Administrarea în asociere cu pimozidă, terfenadină, astemizol sau cisapridă (vezi pct. 4.5).

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată până la severă

Există informaţii limitate referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, iar pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu există date. IVEMEND trebuie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

Interacţiuni CYP3A4

IVEMEND trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent substanţe active care sunt metabolizate în principal pe calea CYP3A4 şi au un indice terapeutic mic, cum sunt ciclosporină, tacrolimus, sirolimus, everolimus, alfentanil, derivați ai alcaloizilor din ergot, fentanil şi chinidină (vezi pct. 4.5). În plus, sunt necesare precauţii speciale la administrarea concomitentă cu irinotecan, deoarece asocierea poate determina o toxicitate crescută.

Administrarea în asociere cu warfarină (un substrat CYP2C9)

La pacienţii aflaţi în cursul unui tratament cronic cu warfarină, raportul internațional normalizat (INR) trebuie atent monitorizat timp de 14 zile după utilizarea fosaprepitantului (vezi pct. 4.5).

Administrarea în asociere cu contraceptive hormonale

Eficacitatea contraceptivelor hormonale poate fi redusă pe durata administrării fosaprepitantului şi timp de 28 zile după aceea. Pe durata tratamentului cu fosaprepitant şi timp de 2 luni după administrarea de fosaprepitant trebuie utilizate metode contraceptive alternative non hormonale suplimentare (vezi pct. 4.5).

Reacţii de hipersensibilitate

În timpul perfuzării fosaprepitantului sau imediat după aceea, au apărut reacţii de hipersensibilitate imediată, incluzând hiperemie cutanată tranzitorie, eritem dispnee şi anafilaxie/șoc anafilactic. Aceste reacţii de hipersensibilitate au răspuns în general la oprirea perfuzării şi administrarea tratamentului adecvat. Nu este recomandată reluarea perfuzării la pacienţii care prezintă reacţii de hipersensibilitate.

Administrare şi reacţii la nivelul locului de perfuzare

IVEMEND nu trebuie administrat sub forma unei injecţii în bolus, ci trebuie întotdeauna diluat şi administrat sub forma unei perfuzii intravenoase cu viteză mică (vezi pct. 4.2). IVEMEND nu trebuie administrat intramuscular sau subcutanat (vezi pct. 5.3). La doze mai mari au fost observate tromboze uşoare la locul de injectare. Dacă apar semne sau simptome de iritaţie locală, injectarea sau perfuzarea trebuie întrerupte şi reluate într-o altă venă.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

La administrarea intravenoasă, fosaprepitantul este transformat rapid în aprepitant.

Interacţiunile cu alte medicamente după administrarea intravenoasă de fosaprepitant apar cel mai probabil cu substanţe active care interacţionează cu aprepitantul administrat oral. Următoarele informaţii au fost obţinute din datele existente pentru aprepitant oral şi din studii clinice efectuate cu fosaprepitant administrat în asociere cu dexametazonă, midazolam sau diltiazem.

Fosaprepitant 150 mg, administrat în doză unică, este un inhibitor slab al CYP3A4. Fosaprepitantul nu pare să interacţioneze cu transportorul glicoproteinei P, fapt demonstrat de absenţa interacţiunii aprepitantului oral cu digoxina. Se anticipează că fosaprepitantul va determina o inducţie mai mică sau egală a CYP2C9, CYP3A4 şi a glucuronoconjugării faţă de cea determinată de administrarea de aprepitant oral. Lipsesc date cu privire la efectele asupra CYP2C8 şi CYP2C19.

Efectul fosaprepitantului asupra farmacocineticii altor substanţe active

Inhibarea CYP3A4

Fiind un inhibitor slab al activităţii CYP3A4, fosaprepitantul 150 mg doză unică poate determina o creştere tranzitorie a concentraţiilor plasmatice ale substanţelor active administrate în asociere care sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Expunerea totală pentru substraturile CYP3A4 poate creşte până la de 2 ori în Zilele 1 şi 2 după administrarea în asociere cu o doză unică de fosaprepitant 150 mg. Fosaprepitantul nu trebuie administrat concomitent cu pimozidă, terfenadină, astemizol sau cisapridă. Inhibarea CYP3A4 de către fosaprepitant poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestor substanţe active, cu posibila apariţie a unor reacţii adverse grave sau care pot pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.3). Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă a fosaprepitantului cu substanţe active care sunt metabolizate în principal pe calea CYP3A4 şi au un indice terapeutic mic, cum ar fi ciclosporină, tacrolimus, sirolimus, everolimus, alfentanil, diergotamină, ergotamină, fentanil şi chinidină (vezi pct. 4.4).

Corticosteroizi

Dexametazonă: Doza orală de dexametazonă în Zilele 1 şi 2 trebuie redusă cu aproximativ 50 % în cazul administrării în asociere cu fosaprepitant 150 mg în Ziua 1 pentru a atinge expuneri ale dexametazonei similare celor obţinute cînd se administrează fără fosaprepitant 150 mg. Fosaprepitant

150 mg administrat ca doză unică intravenoasă în Ziua 1 a crescut ASC0-24ore a dexametazonei, un substrat al CYP3A4, cu 100 % în Ziua 1, 86 % în Ziua 2 şi 18 % în Ziua 3, când dexametazona a fost

administrată în asociere ca doză unică orală de 8 mg în Zilele 1, 2 şi 3.

Medicamente chimioterapice

Nu au fost efectuate studii de interacţiune cu fosaprepitant 150 mg şi medicamente chimioterapice; cu toate acestea, pe baza studiilor cu aprepitant oral şi docetaxel şi vinorelbină, nu este de aşteptat ca IVEMEND 150 mg să prezinte o interacţiune relevantă clinic cu docetaxel şi vinorelbină administrate intravenos. Nu poate fi exclusă o interacţiune cu medicamentele chimioterapice administrate oral, metabolizate în principal sau parţial de către CYP3A4 (de exemplu etopozidă, vinorelbină). La pacienţii cărora li se administrează medicamente metabolizate în principal sau parţial de către CYP3A4 se recomandă precauţie şi monitorizare suplimentară (vezi pct. 4.4). După punerea pe piaţă, în timpul administrării concomitente de aprepitant cu ifosfamidă, au fost raportate evenimente de neurotoxicitate, o posibilă reacţie adversă a ifosfamidei.

Medicamente imunosupresoare

În urma unei doze unice de fosaprepitant 150 mg, este de aşteptat o creştere tranzitorie moderată posibil timp de două zile urmată de o scădere uşoară a expunerii imunosupresoarelor metabolizate pe calea CYP3A4 (de exemplu ciclosporină, tacrolimus, everolimus şi sirolimus). Datorită duratei scurte a expunerii crescute, nu este recomandată scăderea dozei de imunosupresor pe baza monitorizării dozei terapeutice în ziua administrării şi în ziua următoare administrării IVEMEND.

Midazolam

Fosaprepitant 150 mg administrat în doză unică intravenoasă în Ziua 1 a crescut ASC0-∞ a midazolamului cu 77 % în Ziua 1 şi nu a avut niciun efect în Ziua 4 când midazolamul a fost administrat în asociere ca doză unică orală de 2 mg în Ziua 1 şi 4. Fosaprepitant 150 mg administrat ca doză unică în Ziua 1 este un inhibitor slab al CYP3A4 fără nicio dovadă de inhibare sau inducţie a CYP3A4 observată în Ziua 4.

Trebuie luate în considerare posibilele efecte de creştere a concentraţiilor plasmatice de midazolam sau alte benzodiazepine metabolizate pe calea CYP3A4 (alprazolam, triazolam) când aceste medicamente sunt administrate în asociere cu IVEMEND.

Diltiazem

Nu au fost efectuate studii de interacţiune cu fosaprepitant 150 mg şi diltiazem; cu toate acestea, următorul studiu cu 100 mg fosaprepitant trebuie luat în considerare la utilizarea IVEMEND 150 mg cu diltiazem. La pacienţi cu hipertensiune arterială uşoară până la moderată, perfuzarea a 100 mg fosaprepitant timp de 15 minute împreună cu administrarea diltiazemului 120 mg de 3 ori pe zi a determinat o creştere a ASC a diltiazemului de 1,4 ori şi o scădere mică, dar importantă din punct de vedere clinic, a presiunii sanguine, fără să determine însă o modificare a frecvenţei cardiace sau a intervalului PR importante din punct de vedere clinic.

Inducţie

În studiul de interacţiune cu midazolam, doza unică de fosaprepitant 150 mg nu a indus CYP3A4 în Zilele 1 şi 4. Se anticipează că IVEMEND va determina o inducţie mai mică sau egală a CYP2C9, CYP3A4 şi a glucuronoconjugării faţă de cea determinată de administrarea unei scheme terapeutice de 3 zile cu aprepitant oral, pentru care a fost observată o inducţie tranzitorie cu efectul maxim atins la 6-8 zile după prima doză de aprepitant. Schema terapeutică de 3 zile cu aprepitant oral a avut ca rezultat o reducere cu aproape 30-35 % a ASC a substraturilor CYP2C9 şi o reducere de până la 64 % a concentraţiilor minime de etinilestradiol. Nu sunt disponibile date referitoare la efectele asupra CYP2C8 şi CYP2C19. Se recomandă precauţie atunci când warfarina, acenocumarolul, tolbutamida, fenitoina sau alte substanţe active cunoscute a fi metabolizate pe calea CYP2C9 sunt administrate împreună cu IVEMEND.

Warfarină

La pacienţi aflaţi în tratament cronic cu warfarină, timpul de protrombină (INR) trebuie monitorizat cu atenţie în timpul tratamentului şi timp de 14 zile după utilizarea IVEMEND pentru prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de chimioterapie (vezi pct. 4.4).

Contraceptive hormonale

Eficacitatea contraceptivelor hormonale poate fi redusă în timpul administrării fosaprepitantului şi timp de 28 zile după aceea. Pe durata tratamentului cu fosaprepitant şi timp de 2 luni după utilizarea de fosaprepitant, trebuie utilizate metode contraceptive alternative non hormonale suplimentare.

Antagonişti 5-HT3

Nu au fost efectuate studii de interacţiune cu fosaprepitant 150 mg şi antagonişti 5-HT3; cu toate acestea în studiile clinice privind interacţiunea, schema terapeutică pe bază de aprepitant oral nu a prezentat efecte importante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii ondansetronului, granisetronului sau hidrodolasetronului (metabolitul activ al dolasetronului). Prin urmare, nu există dovezi de interacţiune la utilizarea IVEMEND 150 mg împreună cu antagonişti 5-HT3

Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii aprepitantului rezultat din administrarea de fosaprepitant 150 mg

Administrarea concomitentă de fosaprepitant cu substanţe active care inhibă activitatea CYP3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol, claritromicină, telitromicină, nefazodonă şi inhibitori de protează) trebuie efectuată cu prudenţă, deoarece este de aşteptat ca asocierea să determine creşterea de mai multe ori a concentraţiilor plasmatice de aprepitant (vezi pct. 4.4). Ketoconazolul a crescut de aproape 3 ori timpul de înjumătăţire plasmatică terminal al aprepitantului oral.

Trebuie evitată administrarea concomitentă a fosaprepitantului cu substanţe active puternic inductoare ale activităţii CYP3A4 (de exemplu rifampicină, fenitoină, carbamazepină, fenobarbital), deoarece asocierea poate determina reducerea concentraţiilor plasmatice de aprepitant, cu posibila reducere a eficacităţii. Nu este recomandată administrarea concomitentă de fosaprepitant cu preparate din plante conţinând sunătoare (Hypericum perforatum). Rifampicina a scăzut cu 68 % timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al aprepitantului oral.

Diltiazem

Nu au fost efectuate studii de interacţiune cu fosaprepitant 150 mg şi diltiazem; cu toate acestea, următorul studiu cu 100 mg fosaprepitant trebuie luat în considerare la utilizarea IVEMEND 150 mg cu diltiazem. Perfuzarea a 100 mg fosaprepitant timp de 15 minute împreună cu administrarea diltiazemului 120 mg de 3 ori pe zi a determinat o creştere a ASC a aprepitantului de 1,5 ori. Acest efect nu a fost considerat important din punct de vedere clinic.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Contracepţia la bărbaţi şi femei

Eficacitatea contraceptivelor hormonale poate fi redusă pe perioada administrării şi timp de 28 zile după administrarea fosaprepitantului. Trebuie folosite metode contraceptive alternative non hormonale de rezervă în timpul tratamentului cu fosaprepitant şi timp de 2 luni după ultima doză de aprepitant (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Sarcina

Nu sunt disponibile date clinice privind expunerea gravidelor la fosaprepitant şi aprepitant. Nu s-a stabilit complet potenţialul toxicităţilor fosaprepitantului şi aprepitantului asupra funcţiei de reproducere, deoarece în studiile la animale nu au putut fi atinse nivele de expunere superioare celor ale expunerii umane la doza terapeutică. Aceste studii nu au evidenţiat efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, parturiţiei sau dezvoltării postnatale (vezi

pct. 5.3). Nu se cunosc efectele potenţiale ale modificărilor în reglarea neurokininei asupra funcţiei de reproducere. IVEMEND nu trebuie administrat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar.

Alăptarea

După administrarea intravenoasă de fosaprepitant, ca şi după administrarea orală de aprepitant, aprepitantul este excretat în laptele femelelor de şobolani. Nu se cunoaşte dacă aprepitantul este excretat în laptele uman. De aceea, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului cu IVEMEND.

Fertilitatea

Nu s-a stabilit în mod cert potenţialul fosaprepitantului şi aprepitantului de a afecta fertilitatea, deoarece în studiile la animale nu au putut fi atinse nivele de expunere superioare celor ale expunerii umane la doza terapeutică. Aceste studii de fertilitate nu au evidenţiat efecte nocive directe sau indirecte asupra capacităţii de reproducere, fertilităţii, dezvoltării embrionare/fetale sau numărului şi motilităţii spermatozoizilor (vezi pct. 5.3).

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

IVEMEND poate avea o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. După utilizarea IVEMEND pot să apară ameţeală şi fatigabilitate (vezi pct. 4.8).

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

În studiile clinice, diverse formulări farmaceutice care conțin fosaprepitant au fost administrate unui număr total de 2687 adulți, incluzând 371 subiecți sănatoși și 2084 pacienți cu greață și vărsături induse de chimioterapie (GVIC). Deoarece fosaprepitantul este transformat în aprepitant, acele reacţii adverse asociate cu administrarea aprepitantului sunt aşteptate să apară și la administrarea fosaprepitantului. Profilul de siguranţă al aprepitantului a fost evaluat la aproximativ 6500 persoane.

Aprepitant oral

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate cu o incidenţă mai mare la adulții trataţi cu o schemă terapeutică pe bază de aprepitant, comparativ cu cei cărora li s-a administrat terapie standard, în cursul chimioterapiei cu potenţial emetogen crescut (CPEC), au fost: sughiţ (4,6 % faţă de 2,9 %), creşterea alanin aminotransferazei (ALAT) (2,8 % faţă de 1,1 %), dispepsie (2,6 % faţă de 2,0 %), constipaţie (2,4 % faţă de 2,0 %), cefalee (2,0 % faţă de 1,8 %) şi scăderea apetitului (2,0 % faţă de 0,5 %). Cea mai frecventă reacţie adversă raportată cu o incidenţă mai mare la pacienţii trataţi cu o schemă terapeutică pe bază de aprepitant, comparativ cu cei cărora li s-a administrat tratament standard, în cursul chimioterapiei cu potenţial emetogen moderat (CPEM) a fost fatigabilitatea (1,4 % faţă de

0,9 %).

Lista reacţiilor adverse în format tabelar - aprepitant

Următoarele reacţii adverse au fost observate într-o analiză cumulativă a studiilor la adulți CPEC şi CPEM cu o incidenţă mai mare la aprepitant oral decât la terapia standard sau în utilizarea după punerea pe piaţă:

Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente ( 1/10); frecvente ( 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente ( 1/1000 şi < 1/100); rare ( 1/10000 şi < 1/1000) şi foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe aparate, sisteme

Reacţia adversă

Frecvenţa

şi organe

 

 

Infecţii şi infestări

candidoză, infecţie stafilococică

rare

Tulburări hematologice şi

neutropenie febrilă, anemie

mai puţin frecvente

limfatice

 

 

Tulburări ale sistemului

Reacţii de hipersensibilitate incluzând

mai puţin frecvente

imunitar

reacţiile anafilactice

 

Tulburări metabolice şi de

scăderea apetitului

frecvente

nutriţie

 

 

polidipsie

rare

 

 

 

 

Tulburări psihice

anxietate

mai puţin frecvente

 

dezorientare, dispoziţie euforică

rare

Tulburări ale sistemului nervos

cefalee

frecvente

 

ameţeală, somnolenţă

mai puţin frecvente

 

tulburare cognitivă, letargie, disgeuzie

rare

Tulburări oculare

conjunctivită

rare

Tulburări acustice şi

tinitus

rare

vestibulare

 

 

Tulburări cardiace

palpitaţii

mai puţin frecvente

 

bradicardie, tulburări cardiovasculare

rare

Tulburări vasculare

bufeuri

mai puţin frecvente

Tulburări respiratorii, toracice

sughiţ

frecvente

şi mediastinale

 

 

 

 

 

 

durere orofaringiană, strănut, tuse, creşterea

rare

 

secreţiilor nazale, iritaţie faringiană

 

Tulburări gastro-intestinale

constipaţie, dispepsie

frecvente

Clasificare pe aparate, sisteme

Reacţia adversă

Frecvenţa

şi organe

 

 

 

eructaţie, greaţă*, vărsături*, boală de reflux

mai puţin frecvente

 

gastro-esofagian, durere abdominală,

 

 

xerostomie, flatulenţă

 

 

ulcer duodenal perforat, stomatită, distensie

rare

 

abdominală, materii fecale tari, colită

 

 

neutropenică

 

Afecţiuni cutanate şi ale

erupţii cutanate tranzitorii, acnee

mai puţin frecvente

ţesutului subcutanat

fotosensibilitate, hiperhidroză, seboree,

rare

 

leziuni cutanate, erupţii cutanate tranzitorii

 

 

pruriginoase, sindrom

 

 

Stevens-Johnson/necroliză epidermică toxică

 

 

prurit, urticarie

cu frecvenţă

 

 

necunoscută

Tulburări musculo-scheletice

slăbiciune musculară, spasme musculare

rare

şi ale ţesutului conjunctiv

 

 

Tulburări renale şi ale căilor

disurie

mai puţin frecvente

urinare

polakiurie

rare

Tulburări generale şi la nivelul

fatigabilitate

frecvente

locului de administrare

astenie, stare de rău general

mai puţin frecvente

 

edeme, disconfort toracic, tulburări de mers

rare

Investigaţii diagnostice

creşterea concentraţiilor ALT

frecvente

 

creşterea concentraţiilor AST, creşterea

mai puţin frecvente

 

concentraţiilor fosfatazei alcaline

 

 

hematurie pozitivă, hiponatremie, scădere

rare

 

ponderală, scăderea numărului de neutrofile,

 

 

glicozurie, creşterea debitului urinar

 

*Greaţa şi vărsăturile au reprezentat parametrii de eficacitate în primele 5 zile ale tratamentului post-chimioterapic şi au fost raportate ca reacţii adverse numai după aceea.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Profilurile reacţiilor adverse pentru extensia Multiple-Cycle (cicluri multiple) din studiile la adulți CPEC şi CPEM de până la 6 cicluri suplimentare de chimioterapie au fost, în general, similare cu cele observate în Ciclul 1.

Într-un studiu clinic suplimentar controlat cu comparator activ, la 1169 pacienți adulți cărora li s-a adminstrat aprepitant şi CPEC, profilul reacţiilor adverse a fost, în general, similar celui observat în alte studii CPEC cu aprepitant.

Reacţii adverse suplimentare au fost observate la pacienţii adulți trataţi cu aprepitant pentru greaţa şi vărsăturile postoperatorii (GVPO) şi cu o incidenţă mai mare decât cu ondasetron: dureri în etajul abdominal superior, zgomote intestinale anormale, constipaţie*, disartrie, dispnee, hipoestezie, insomnie, mioză, greaţă, perturbări senzoriale, disconfort gastric, subileus*, acuitate vizuală redusă, wheezing.

*Raportat la pacienţii care utilizează o doză mai mare de aprepitant.

Fosaprepitant

Într-un studiu clinic controlat cu comparator activ la pacienţii adulți cărora li s-a adminstrat CPEC, siguranţa a fost evaluată la 1143 pacienţi care au urmat schema terapeutică de 1 zi cu IVEMEND

150 mg comparativ cu 1169 pacienţi care au urmat schema terapeutică de 3 zile cu aprepitant. În plus, într-un studiu clinic placebo-controlat efectuat la pacienții adulți cărora li s-a administrat CPEM, siguranța a fost evaluată la 504 pacienți cărora li s-a administrat o singură doză de IVEMEND 150 mg comparativ cu 497 pacienți care au urmat schema terapeutică de control.

Profilul de siguranţă a fost, în general, similar celui observat în tabelul de mai sus pentru aprepitant.

Lista reacţiilor adverse în format tabelar - fosaprepitant

Următoarele reacţii adverse au fost raportate la pacienţi adulți cărora li s-a adminstrat fosaprepitant în studii clinice sau după punerea pe piaţă şi nu au fost raportate la aprepitant după cum s-a descris mai sus:

Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente ( 1/10); frecvente ( 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente ( 1/1000 şi < 1/100); rare ( 1/10000 şi < 1/1000) şi foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe aparate,

Reacţia adversă

Frecvenţa

sisteme şi organe

 

 

Tulburări vasculare

hiperemie cutanată tranzitorie, tromboflebită

mai puţin

 

(predominant, tromboflebită la locul perfuzării)

frecvente

Tulburări cutanate şi ale

eritem

mai puţin

ţesutului subcutanat

 

frecvente

Tulburări generale şi la

eritem la locul perfuzării, durere la locul perfuzării,

mai puţin

nivelul locului de

prurit la locul perfuzării

frecvente

administrare

induraţie la locul perfuzării

rare

 

reacţii de hipersensibilitate imediată, incluzând

cu frecvenţă

 

hiperemie cutanată tranzitorie, eritem, dispnee,

necunoscută

 

reacții anafilactice/șoc anafilactic

 

Investigaţii diagnostice

creşterea tensiunii arteriale

mai puţin

 

 

frecvente

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

În cazul unui supradozaj trebuie întreruptă administrarea fosaprepitantului şi trebuie efectuate tratament general de susţinere a funcţiilor vitale şi monitorizare. Datorită acţiunii antiemetice a aprepitantului, este posibil ca emeza indusă de medicamente să nu fie eficientă în aceste cazuri.

Aprepitantul nu poate fi îndepărtat prin hemodializă.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antiemetice şi medicamente pentru combaterea greţurilor, codul ATC: A04AD12.

Fosaprepitantul este promedicamentul aprepitantului iar la administrarea intravenoasă este transformat rapid în aprepitant (vezi pct. 5.2). Contribuţia fosaprepitantului la efectul antiemetic global nu a fost caracterizată pe deplin, dar o contribuţie trecătoare în timpul fazei iniţiale nu poate fi exclusă. Aprepitantul este un antagonist selectiv, cu afinitate înaltă, al receptorilor neurokininici 1 (NK1) pentru substanţa P umană. Efectul farmacologic al fosaprepitantului este atribuit aprepitantului.

Chimioterapie cu potențial emetogen crescut (CPEC)

Într-un studiu randomizat, paralel, dublu-orb, controlat cu comparator activ, IVEMEND 150 mg (N = 1147) a fost comparat cu o schemă terapeutică de 3 zile cu aprepitant (N = 1175) la pacienţi adulți cărora li s-a administrat o schemă terapeutică CPEC care a inclus cisplatină (≥70 mg/m2).

Schemă terapeutică incluzând fosaprepitant a constat în fosaprepitant 150 mg în Ziua 1 în asociere cu

ondansetron 32 mg i.v. în Ziua 1 şi dexametazonă 12 mg în Ziua 1, 8 mg în Ziua 2 şi 8 mg de două ori pe zi în Zilele 3 şi 4. Schema terapeutică incluzând aprepitant a constat în aprepitant 125 mg în Ziua 1 şi 80 mg/zi în Zilele 2 şi 3 în asociere cu ondansetron 32 mg i.v. în Ziua 1 şi dexametazonă 12 mg în Ziua 1 şi 8 mg zilnic în Zilele 2 până la 4. Fosaprepitant placebo, aprepitant placebo şi dexametazonă placebo (seara în Zilele 3 şi 4) au fost utilizate pentru a menţine mascarea (vezi pct. 4.2). Deşi în studiile clinice a fost folosită doza de 32 mg ondansetron administrat intravenos, aceasta nu mai este doza recomandată. A se vedea informaţiile despre medicament pentru antagonistul receptorilor 5-HT3 selectat pentru informaţii corespunzătoare privind dozarea.

Evaluarea eficacităţii s-a bazat pe următoarele obiective compuse: răspuns complet atât în faza globală cât şi în fazele întârziate şi absenţa vărsăturilor în faza globală. S-a demonstrat că IVEMEND 150 mg nu este inferior schemei terapeutice de 3 zile cu aprepitant. Un rezumat al criteriilor principale şi secundare finale de evaluare este prezentat în Tabelul 1.

Tabelul 1

Procentul răspunsurilor la pacienţii adulți cărora li s-a administrat chimioterapie cu potenţial emetogen crescut, pe grupe de tratament şi fază — Ciclul 1

CRITERII FINALE DE

Schemă

Schemă

Diferenţe

EVALUARE*

terapeutică pe

terapeutică pe

(IÎ 95 %)

 

bază de

bază de aprepitant

 

 

fosaprepitant

(N = 1134) **

 

 

(N = 1106)**

%

 

 

%

 

 

Răspuns complet

 

 

 

Global§

71,9

72,3

-0,4 (-4,1, 3,3)

Fază întârziat㧧

74,3

74,2

0.1 (-3.5, 3.7)

Fără vărsături

 

 

 

Global§

72,9

74,6

-1,7 (-5,3, 2,0)

*Criteriul final principal de evaluare este îngroşat.

**N: Numărul de pacienţi incluşi în analiza primară a răspunsului complet.

†Diferenţa şi intervalul de încredere (IÎ) au fost calculate utilizând metoda propusă de Miettinen şi Nurminen şi ajustate în funcţie de sex.

‡Răspuns complet = absenţa vărsăturilor şi absenţa administrării tratamentului de urgență. §Global = 0 până la 120 ore după iniţierea chimioterapiei cu cisplatină.

§§Fază întârziată = 25 până la 120 ore după iniţierea chimioterapiei cu cisplatină.

Chimioterapie cu potențial emetogen moderat (CPEM)

Într-un studiu randomizat, paralel, dublu-orb, placebo-controlat, IVEMEND 150 mg (N = 502) în asociere cu ondansetron și dexametazonă a fost comparat cu ondansetron și dexametazonă administrate în monoterapie (schemă terapeutică de control) (N = 498), la pacienții adulți care au urmat o schemă de chimioterapie cu potențial emetogen moderat. În Ziua 1, schema terapeutică pe bază de fosaprepitant a fost formată din fosaprepitant 150 mg în asociere cu ondansetron 8 mg administrat oral în 2 doze și dexametazonă 12 mg administrată oral. În Zilele 2 și 3, pacienții din grupul în care s-a administrat fosaprepitant au utilizat placebo la fiecare 12 ore, în locul ondansetronului. În Ziua 1, schema terapeutică de control a fost formată din fosaprepitant-placebo 150 mg administrat i.v. în asociere cu ondansetron 8 mg administrat oral în 2 doze și dexametazonă 20 mg administrată oral. În zilele 2 și 3, pacienților din grupul de control li s-a administrat oral ondansetron 8 mg la fiecare 12 ore. Fosaprepitant-placebo și dexametazonă-placebo (în Ziua 1) au fost utilizate pentru a menține confidențialitatea tratamentului.

Eficacitatea fosaprepitantului a fost evaluată în funcție de criteriile finale principale și secundare de evaluare enumerate în Tabelul 2 și s-a dovedit a fi superioară schemei terapeutice de control în ceea ce privește răspunsul complet în faza întârziată și în faza globală.

Tabelul 2

Procentul răspunsurilor la pacienţii adulți cărora li s-a administrat chimioterapie cu potenţial emetogen moderat, pe grupe de tratament şi fază

CRITERII FINALE DE

Schemă

Schemă

Valoarea-p

EVALUARE*

terapeutică pe

terapeutică de

 

 

bază de

control

 

 

fosaprepitant

(N = 498)**

 

 

(N = 502)**

%

 

 

%

 

 

Răspuns complet

 

 

 

Fază întârziată

78,9

68,5

< 0,001

Răspuns complet

 

 

 

Global§

77,1

66,9

< 0,001

Fază acut㧧

93,2

0,184

*Criteriul final principal de evaluare este îngroşat.

**N: Numărul de pacienţi adulți incluşi în populația în intenție de tratament.

†Răspuns complet = absenţa vărsăturilor şi absenţa administrării tratamentului de urgență. ‡Fază întârziată = 25 până la 120 ore după iniţierea chimioterapiei.

§Global = 0 până la 120 ore după iniţierea chimioterapiei. §§Fază acută= 0 până la 24 ore după inițierea chimioterapiei.

Timpul estimat până la prima emeză este descris de curba Kaplan-Meier din Figura 1.

Figura 1

Procentul pacienților adulți cărora li s-a administrat chimioterapie cu potențial emetrogen moderat care nu prezintă emeză în decursul timpului

Copii şi adolescenţi

Farmacocinetica, siguranța și tolerabilitatea și eficacitatea exploratorie a fosaprepitantului administrat intravenos, concomitent cu ondansetron, cu sau fără dexametazonă au fost evaluate într-un studiu clinic de fază I (N=34) la pacienții copii și adolescenți cu neoplazii cărora li s-a administrat chimioterapie cu potențial emetogen moderat sau înalt. Cu toate acestea, datele de siguranță și eficacitate obținute în urma acestui studiu mic nu susțin o concluzie privind schema de dozare optimă. Studii suplimentare de evaluare a utilizării fosaprepitantului la copii şi adolescenţi se află în curs de desfăşurare.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

La administrarea intravenoasă, fosaprepitantul, un promedicament al aprepitantului, este rapid transformat în aprepitant. În 30 minute de la terminarea perfuziei, concentraţiile plasmatice ale fosaprepitantului sunt sub nivelele cuantificabile.

Aprepitant după administrarea de fosaprepitant

După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 150 mg fosaprepitant, administrată sub formă de perfuzie timp de 20 minute la voluntari adulți sănătoşi, media ASC0-∞ a aprepitantului a fost 35,0 µg oră/ml şi media concentraţiei maxime a aprepitantului a fost 4,01 μg/ml.

Distribuţie

Aprepitantul se leagă în proporţie mare de proteine, media fiind de 97 %. La om, la starea de echilibru, media geometrică a volumului aparent de distribuţie (Vdss) a aprepitantului estimat după administrarea intravenoasă a unei doze unice de 150 mg fosaprepitant este de aproximativ 82 l.

Biotransformare

Prin incubarea in vivo cu preparate din ficat uman, fosaprepitantul a fost rapid transformat în aprepitant. În plus, în preparatele S9 din alte ţesuturi umane incluzând rinichi, plămân şi intestin, fosaprepitantul se transformă rapid şi aproape complet în aprepitant. Astfel, se pare că transformarea fosaprepitantului în aprepitant poate să apară în multiple ţesuturi. La om, fosaprepitantul administrat intravenos a fost rapid transformat în aprepitant, în 30 minute de la terminarea perfuziei.

Aprepitantul suferă o metabolizare marcată. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 100 mg fosaprepitant marcat cu [14C], un promedicament pentru aprepitant, la adulţi tineri sănătoşi, aprepitantul este responsabil pentru aproximativ 19 % din radioactivitatea plasmatică determinată după 72 ore, ceea ce indică prezenţa substanţială a metaboliţilor în plasmă. În plasma umană au fost identificaţi doisprezece metaboliţi ai aprepitantului. Metabolizarea aprepitantului se produce, în principal, prin oxidarea inelului morfolinic şi a catenelor sale, metaboliţii rezultaţi având o activitate slabă. Studiile in vitro care au utilizat microzomi hepatici umani indică faptul că aprepitantul este metabolizat în principal de către CYP3A4, cu o contribuţie potenţială minoră a CYP1A2 şi CYP2C19.

Toţi metaboliţii observaţi în urină, fecale şi plasmă după administrarea intravenoasă a unei doze de 100 mg fosaprepitant marcat cu [14C] au fost, de asemenea, observaţi după administrarea orală a unei doze de aprepitant marcat cu [14C]. În timpul conversiei a 245,3 mg fosaprepitant dimeglumină (echivalent cu 150 mg fosaprepitant) în aprepitant, sunt eliberate 23,9 mg acid fosforic şi 95,3 mg meglumină.

Eliminare

Aprepitantul nu se elimină nemetabolizat prin urină. Metaboliţii sunt excretaţi în urină şi pe calea excreţiei biliare, în fecale. După administrarea intravenoasă la subiecţi sănătoşi a unei doze unice de 100 mg fosaprepitant marcat cu [14C], 57 % din radioactivitate a fost detectată în urină şi 45 % în materiile fecale.

Farmacocinetica aprepitantului este nelineară în limitele dozelor clinice. După administrarea intravenoasă a unei doze de 150 mg fosaprepitant, timpul de înjumătăţire prin eliminare al aprepitantului a fost de aproximativ 11 ore. După administrarea intravenoasă a unei doze de 150 mg fosaprepitant, media geometrică a clearance-ului plasmatic al aprepitantului a fost de aproximativ 73 ml/min.

Farmacocinetica pentru grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă hepatică: Fosaprepitantul este metabolizat în ţesuturi extrahepatice variate; de aceea, nu este de aşteptat ca insuficienţa hepatică să influenţeze biotransformarea fosaprepitantului în aprepitant. Insuficienţa hepatică uşoară (Child-Pugh clasa A) nu influenţează farmacocinetica aprepitantului în mod clinic semnificativ. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Din datele existente nu pot fi trase concluzii referitoare la influenţa insuficienţei hepatice moderate

(Child-Pugh clasa B) asupra farmacocineticii aprepitantului. Nu există date clinice sau farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh clasa C).

Insuficienţă renală: La pacienţi cu insuficienţă renală severă (ClCr < 30 ml/min) şi la cei cu afecţiuni renale în stadiu terminal care necesită hemodializă (ARST) a fost administrată o doză unică de 240 mg aprepitant oral.

La pacienţii cu insuficienţă renală severă, ASC0- a aprepitantului total (liber şi legat de proteine) a scăzut cu 21 %, iar Cmax a scăzut cu 32 %, comparativ cu subiecţii sănătoşi. La pacienţii cu ARST care fac hemodializă, ASC0- a aprepitantului total a scăzut cu 42 %, iar Cmax a scăzut cu 32 %. Datorită scăderii uşoare a legării aprepitantului de proteine la pacienţii cu afecţiuni renale, ASC a aprepitantului liber, farmacologic activ, nu a fost influenţată semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală, comparativ cu subiecţii sănătoşi. Hemodializa efectuată la 4 sau 48 ore după administrarea dozei nu a avut efecte semnificative asupra farmacocineticii aprepitantului; mai puţin de 0,2 % din doză a fost recuperată în dializat.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală sau la pacienţi cu ARST trataţi prin hemodializă.

Copii și adolescenți: După administrarea i.v. a unei doze unice de 150 mg de fosaprepitant la pacienți copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani), valorile medii ale Cmax și ASC0-∞ pentru aprepitant au fost aproximativ 5,9 µg/ml și respectiv, 43,6 µg•h/ml. După administrarea i.v. a unei doze unice de 3 mg/kg de fosaprepitant la pacienți copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 luni și ˂12 ani, valorile medii ale Cmax și ASC0-∞ pentru aprepitant au fost aproximativ 2,4 µg/ml și respectiv, 20,8 µg•h/ml.

Relaţia între concentraţie şi efect

Studiile imagistice utilizând tomografia cu emisie de pozitroni (PET) efectuate la bărbaţi tineri sănătoşi cărora li s-a administrat intravenos o singură doză de 150 mg fosaprepitant (N = 8), utilizând un trasor cu specificitate crescută pentru receptorii NK1, au demonstrat o saturare de ≥100 % a

receptorilor cerebrali NK1 la Tmax şi la 24 ore, ≥97 % la 48 ore şi între 41 % şi 75 % la 120 ore după administrarea dozei. În acest studiu, saturarea receptorilor cerebrali NK1 a fost bine corelată cu

concentraţiile plasmatice de aprepitant.

5.3Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice obţinute prin administrarea intravenoasă a fosaprepitantului şi administrarea orală a aprepitantului nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale de toxicitate după administrare unică şi după doze repetate, genotoxicitate (incluzând teste in vitro) şi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere și asupra dezvoltării.

Potenţialul carcinogen a fost investigat la rozătoare doar prin administrarea orală a aprepitantului. Cu toate acestea, trebuie reţinut că rezultatele studiilor de toxicitate efectuate la rozătoare, iepuri şi maimuţe, inclusiv studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, sunt limitate, deoarece expunerile sistemice la fosaprepitant şi aprepitant au fost similare sau chiar inferioare expunerii terapeutice la om. În studii privind siguranţa farmacologică şi toxicitatea la doze repetate, efectuate la câine, valorile Cmax ale fosaprepitantului şi ASC ale aprepitantului au fost de până la 3 ori şi, respectiv, 40 ori mai mari decât valorile clinice.

Într-un studiu privind toxicitatea juvenilă la câinii cărora li s-a administrat fosaprepitant din ziua postnatală 14 până în ziua 42, s-a observat scăderea greutății testiculare și a dimensiunii celulelor Leydig la masculi la doza de 6 mg/kg și zi și creșterea greutății uterului, hipertrofia uterului și a colului uterin și edemul țesutului vaginal au fost observate la femele începând cu doza de 4 mg/kg și zi. Într-un studiu de toxicitate juvenilă efectuat la șobolani cărora li s-a administrat aprepitant din ziua postnatală 10 până în ziua 63, s-a observat o deschidere vaginală timpurie la femele începând cu doza de 250 mg/kg de două ori pe zi și la o separare prepuțială întârziată la masculi începând cu doza de 10 mg/kg de două ori pe zi. Nu s-au observat efecte corelate cu tratamentul asupra împerecherii,

fertilității sau privind supraviețuirea embrionică/fetală și nici modificări patologice la nivelul organelor reproducătoare. Nu au existat limite privind expunerea relevantă clinic la aprepitant. În cazul tratamentului de scurtă durată, aceste rezultate nu sunt considerate a fi relevante clinic.

La animalele de laborator, formele farmaceutice fără destinație comercială care conțin fosaprepitant au determinat toxicitate vasculară și hemoliză la concentrații sub 1 mg/ml și mai mari, în funcție de forma farmaceutică. La administrarea de forme farmaceutice fără destinație comercială la concentrații ale fosaprepitantului de 2,3 mg/ml și mai mari, a fost prezentă, de asemenea, hemoliza la nivelul celulelor sanguine umane izolate, cu toate că testele în sângele total uman au fost negative. La administrarea formei farmaceutice comerciale, nu s-a evidenţiat hemoliză, la concentraţii ale fosaprepitantului de până la 1 mg/ml în sângele total uman şi eritrocitele umane izolate.

După administrarea paravenoasă, subcutanată şi intramusculară la iepuri, fosaprepitantul a determinat iniţial inflamaţie locală acută tranzitorie. La sfârşitul perioadei de urmărire (după doza din ziua 8), după administrarea paravenoasă şi intramusculară s-au observat modificări locale de uşoară inflamaţie subacută şi în plus, ca urmare a administrării intramusculare, s-au observat modificări de tip degenerare/necroză musculară focală moderată însoţită de regenerare musculară.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Edetat disodic (E386)

Polisorbat 80 (E433)

Lactoză anhidră

Hidroxid de sodiu (E524) (pentru ajustarea pH-ului) şi/sau

Acid clorhidric diluat (E507) (pentru ajustarea pH-ului)

6.2Incompatibilităţi

IVEMEND este incompatibil cu soluţiile care conţin cationi bivalenţi (de exemplu Ca2+, Mg2+), inclusiv soluţiile Hartman şi Ringer lactat. Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3Perioada de valabilitate

2 ani.

După reconstituire şi diluare, stabilitatea chimică şi fizică până la utilizare a fost demonstrată la 25°C pentru 24 ore.

Din punct de vedere microbiologic medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpul scurs până la utilizare şi condiţiile de păstrare în acest interval de timp sunt responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu ar trebui să depăşească 24 ore la 2 până la 8°C.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire şi diluare, vezi pct. 6.3.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon de 10 ml din sticlă incoloră tip I cu un dop din cauciuc clorobutilic sau bromobutilic şi un sigiliu din aluminiu, cu un capac detaşabil din plastic de culoare gri.

Mărimi de ambalaj: 1 sau 10 flacoane

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de administrare, IVEMEND trebuie reconstituit şi apoi diluat.

Prepararea IVEMEND 150 mg pentru administrare intravenoasă:

1.Injectaţi 5 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) în interiorul flaconului. Asiguraţi-vă că soluţia injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) este adăugată în flacon de-a lungul peretelui flaconului pentru a preveni producerea de spumă. Învârtiţi uşor flaconul. Evitaţi să pulverizaţi şi să agitaţi soluţia injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) în flacon.

2.Preparaţi o pungă de perfuzie umplută cu 145 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) (de exemplu, extrăgând 105 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) dintr-o pungă cu 250 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %)).

3.Extrageţi întregul volum din flacon şi transferaţi-l într-o pungă de perfuzie conţinând 145 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %), pentru a realiza un volum total de 150 ml. Răsturnaţi cu grijă punga de 2-3 ori.

Medicamentul nu trebuie reconstituit sau amestecat cu soluţii pentru care compatibilitatea fizică şi chimică nu a fost stabilită (vezi pct. 6.2).

Aspectul soluţiei reconstituite este acelaşi cu aspecul solventului.

Înainte de administrare, medicamentul reconstituit şi diluat trebuie inspectat vizual pentru evidenţierea de particule şi modificări de culoare.

Fără cerinţe speciale pentru eliminarea reziduurilor.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Merck Sharp & Dohme Ltd.

Hertford Road, Hoddesdon

Hertfordshire EN 11 9BU

Marea Britanie

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/437/003

EU/1/07/437/004

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 11 ianuarie 2008

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 11 ianuarie 2013

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate