Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Kadcyla (trastuzumab emtansine) – Rezumatul caracteristicilor produsului - L01XC14

Updated on site: 08-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiKadcyla
Cod ATCL01XC14
Substanţătrastuzumab emtansine
ProducătorRoche Registration Ltd

Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite identificarea rapidă de noi informaţii referitoare la siguranţă. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţii adverse suspectate. Vezi pct. 4.8 pentru modul de raportare a reacţiilor adverse.

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Kadcyla 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Kadcyla 160 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Flaconul unidoză de 100 mg conţine pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă care asigură obţinerea a 5 ml de trastuzumab emtansine la o concentraţie de 20 mg/ml după reconstituire (vezi pct.6.6).

Flaconul unidoză de 160 mg conţine pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă care asigură obţinerea a 8 ml de trastuzumab emtansine la o concentraţie de 20 mg/ml după reconstituire (vezi pct.6.6).

Trastuzumab emtasine este un conjugat anticorp-medicament ce conţine trastuzumab, un anticorp monoclonal umanizat IgG1 produs în cultură de suspensie de celule de mamifer (ovar de hamster chinezesc), legat covalent de DM1, un inhibitor de microtubuli, prin legătura stabilă tioeter a MCC 4-[N-maleimidometil] ciclohexan-1-carboxilat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Pulbere liofilizată de culoare albă până la aproape albă.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Kadcyla, ca monoterapie, este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu neoplasm mamar HER2- pozitiv metastatic sau local avansat inoperabil, care au urmat anterior tratament cu trastuzumab şi un taxan, separat sau în asociere. Pacienţii trebuie:

să fi urmat anterior tratament pentru boală metastatică sau local avansată, sau

să fi dezvoltat o recurenţă a bolii în timpul tratamentului adjuvant sau în intervalul a şase luni de la terminarea tratamentului adjuvant.

4.2Doze şi mod de administrare

Kadcyla trebuie să fie prescris numai de către un medic şi să fie administrat sub supravegherea unui profesionist din domeniul sănătăţii care are experienţă în tratarea pacienţilor cu neoplasm.

Pacienţii trataţi cu trastuzumab emtansine trebuie să aibă status tumoral HER2 pozitiv, definit ca scor 3 + prin imunohistochimie (IHC) sau ca raport ≥ 2,0 prin hibridizare in situ (ISH) evaluat cu un dispozitiv medical pentru diagnostic in vitro (IVD) marcat-CE. În cazul în care un IVD marcat-CE nu este disponibil, statusul HER2 trebuie să fie evaluat printr-un test alternativ validat.

În scopul prevenirii erorilor de medicaţie, este important să se verifice etichetele flacoanelor pentru a fi sigur că medicamentul ce urmează să fie pregătit şi administrat este Kadcyla (trastuzumab emtansine) şi nu Herceptin (trastuzumab).

Doze

Doza recomandată de trastuzumab emtansine este de 3,6 mg /kg greutate corporală, administrată sub formă de perfuzie intravenoasă la fiecare 3 săptămâni (ciclu de tratament la 21 zile). Pacienţii trebuie trataţi până la progresia bolii sau toxicitate inacceptabilă.

Doza iniţială trebuie să fie administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 90 de minute. Pacienţii trebuie să fie supravegheaţi în timpul perfuziei şi timp de cel puţin 90 de minute după perfuzia iniţială, pentru decelarea apariţiei febrei, frisoanelor sau a altor reacţii legate de perfuzie. Locul de administrare a perfuziei trebuie atent monitorizat pentru depistarea apariţiei unei posible infiltrări subcutanate în timpul administrării perfuziei (vezi pct. 4.8).

Dacă perfuzia anterioară a fost bine tolerată, dozele ulterioare de trastuzumab emtansine pot fi administrate sub formă de perfuzii cu durata de 30 de minute. Pacienţii trebuie să fie supravegheaţi în timpul perfuziei şi timp de cel puţin 30 de minute după perfuzie.

Viteza perfuziei de trastuzumab emtansine trebuie redusă sau perfuzia întreruptă, dacă pacientul dezvoltă simptome legate de perfuzie (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Tratamentul cu trastuzumab emtansine trebuie întrerupt în cazul în care apar reacţii legate de perfuzie care pun viaţa în pericol.

Medicamentele necesare pentru a trata reacţiile alergice/reacţiile anafilactice legate de perfuzie, precum şi echipamentele de urgenţă trebuie să fie disponibile pentru utilizare imediată (vezi pct. 4.4).

Doze omise sau întârziate

Dacă o doză este omisă, aceasta trebuie administrată cât mai curând posibil; nu aşteptaţi până la următorul ciclu planificat. Schema de administrare trebuie ajustată astfel încât să se menţină un interval de 3 săptămâni între doze. Doza următoare trebuie administrată în conformitate cu recomandările pentru calcularea dozei (vezi pct. 4.2, Doze).

Modificarea dozei

Tratarea reacţiilor adverse simptomatice poate necesita întreruperea temporară, reducerea dozei sau întreruperea definitivă a tratamentului cu Kadcyla conform instrucţiunilor prezentate în text şi în Tabelele de la 1 la 5.

După ce s-a efectuat o reducere de doză nu se poate relua creşterea dozei de Kadcyla.

Tabelul 1

Schema de reducere a dozei

 

 

 

 

 

Schema de reducere a dozei

Doza care va trebui

(Doza iniţială este de 3,6 mg/kg)

administrată

Prima reducere a dozei

3 mg/kg

A doua reducere a dozei

2,4 mg/kg

Necesitatea reducerii în continuare a dozei

Întreruperea tratamentului

Tabelul 2

Instrucţiuni de modificare a dozei în cazul transaminazelor crescute (AST/ALT)

 

 

 

 

 

Gradul 2

Gradul 3

Gradul 4

(> 2,5 până la ≤ 5 LSN)

(> 5 până la ≤ 20 LSN)

(> 20 LSN)

Nu este necesară modificarea

Nu se va administra trastuzumab

Se va întrerupe administrarea

dozei.

 

emtansine până când AST/ALT

trastuzumab emtansine.

 

 

revine la grad ≤ 2 (> 2,5 până la

 

 

 

<5 x LSN); apoi se va reduce

 

 

 

doza (vezi Tabelul 1).

 

ALT = alanin transaminază; AST = aspartat transaminază; LSN = limita superioară a valorilor normale.

Tabelul 3

Instrucţiuni de modificare a dozei în cazul hiperbilirubinemiei

 

 

 

 

 

Gradul 2

Gradul 3

Gradul 4

(> 1,5 până la ≤ 3 LSN)

(> 3 până la ≤ 10 LSN)

(> 10 LSN)

Nu se va administra

Nu se va administra trastuzumab

Se va întrerupe administrarea

trastuzumab emtansine până

emtansine până când valoarea

trastuzumab emtansine.

când valoarea bilirubinei totale

bilirubinei totale revine la

 

revine la grad 1 (>LSN până

grad ≤ 1 (>LSN până la 1,5x

 

la 1,5x LSN). Nu este necesară

LSN); apoi se va reduce doza

 

modificarea dozei.

(vezi Tabelul 1).

 

LSN = limita superioară a valorilor normale.

Tabelul 4 Instrucţiuni de modificare a dozei în cazul trombocitopeniei

Gradul 3

Gradul 4

(Numărul trombocitelor: 25000 până la

(Numărul trombocitelor: < 25000/mm3)

< 50000/mm3)

 

Nu se va administra trastuzumab emtansine până

Nu se va administra trastuzumab emtansine până

când numărul trombocitelor revine la grad ≤ 1 (de

când numărul trombocitelor revine la grad 1 (de

exemplu numărul trombocitelor ≥ 75000/mm3). Nu

exemplu numărul trombocitelor ≥ 75000/mm3); şi

este necesară modificarea dozei.

apoi se va reduce doza (vezi Tabelul 1).

Tabelul 5 Instrucţiuni de modificare a dozei în cazul disfuncţiei ventriculare stângi

 

 

FEVS 40% până

FEVS 40% până

 

 

 

la ≤ 45% şi

la ≤ 45% şi

ICC

FEVS < 40%

FEVS > 45%

scăderea este

scăderea este

simptomatică

 

 

< 10% puncte sub

≥ 10% puncte sub

 

 

 

 

 

valoarea iniţială

valoarea iniţială

 

Nu se va

Se va continua

Se va continua

Nu se va administra

Se va întrerupe

administra

tratamentul cu

tratamentul cu

trastuzumab

administrarea

trastuzumab

trastuzumab

trastuzumab

emtansine.

trastuzumab

emtansine.

emtansine.

emtansine.

 

emtansine.

Se va repeta

 

Se va repeta

Se va repeta

 

evaluarea FEVS

 

evaluarea FEVS

evaluarea FEVS

 

într-un interval de

 

într-un interval de

într-un interval de

 

3 săptămâni.

 

3 săptămâni.

3 săptămâni. Dacă

 

Dacă se confirmă

 

 

valoarea FEVS nu a

 

valoarea FEVS

 

 

revenit cu 10%

 

< 40%, se va

 

 

puncte din valoarea

 

întrerupe

 

 

iniţială, se va

 

administrarea

 

 

întrerupe

 

trastuzumab

 

 

administrarea

 

emtansine.

 

 

trastuzumab

 

 

 

 

emtansine.

 

FEVS = Fracţie de ejec

ţie ventriculară stângă

 

 

 

Neuropatie periferică

Administrarea trastuzumab emtansine trebuie întreruptă temporar la pacienţii care prezintă neuropatie periferică de grad 3 sau 4 până la revenirea la ≤ gradul 2. La reluarea administrării se poate lua în considerare o reducere a dozei conform schemei de reducere a dozei (vezi Tabelul 1).

Pacienţi vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu vârsta ≥ 65 de ani. Nu sunt date suficiente pentru a stabili siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu vârsta ≥ 75 de ani, deoarece datele provenite de la acest subgrup sunt limitate. Analizele farmacocinetice populaţionale indică faptul că vârsta nu are un efect clinic semnificativ asupra farmacocineticii trastuzumab emtansine (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (vezi pct. 5.2). O potenţială necesitate de ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală severă nu poate fi determinată din cauza datelor insuficiente şi de aceea, pacienţii cu insuficienţă renală severă trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată. Trastuzumab emtansine nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Din cauza hepatotoxicităţii observate în cazul trastuzumab emtansine, tratamentul pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrat cu precauţie (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite deoarece utilizarea nu este relevantă la copii şi adolescenţi în indicaţia de neoplasm mamar metastatic (NMM).

Mod de administrare

Trastuzumab emtansine trebuie să fie reconstituit şi diluat de către un profesionist din domeniul sănătăţii şi administrat sub formă de perfuzie intravenoasă. Nu se administrează ca injecţie intravenoasă rapidă sau în bolus.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Denumirea comercială şi seria de fabricaţie a medicamentului administrat trebuie înregistrată (sau menţionată) în mod clar în fişa pacientului, în scopul îmbunătăţirii trasabilităţii medicamentelor biologice.

În scopul prevenirii erorilor de medicaţie, este important să se verifice etichetele flacoanelor pentru a fi sigur că medicamentul ce urmează să fie pregătit şi administrat este Kadcyla (trastuzumab emtansine) şi nu Herceptin (trastuzumab).

Toxicitate pulmonară

În studiile clinice cu trastuzumab emtansine, au fost raportate cazuri de boală pulmonară interstiţială (BPI), inclusiv pneumonită, unele ducând la sindromul de detresă respiratorie acută sau la evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Semnele si simptomele includ dispnee, tuse, oboseala şi infiltrate pulmonare.

Se recomandă ca tratamentul cu trastuzumab emtansine să fie întrerupt definitiv la pacienţii care sunt diagnosticaţi cu BPI sau pneumonită.

Pacienţii cu dispnee de repaus, cauzată de complicaţiile malignităţii avansate şi de comorbidităţi, pot prezenta risc crescut pentru apariţia evenimentelor pulmonare.

Hepatotoxicitate

În timpul tratamentului cu trastuzumab emtansine din studiile clinice, a fost observată hepatotoxicitatea, predominant sub formă de creştere asimptomatică a concentraţiilor transaminazelor serice (transaminita grad 1-4) (vezi pct. 4.8). Creşterea valorilor transaminazelor a fost în general tranzitorie, cu valori maxime în ziua 8 după administrarea tratamentului şi revenire ulterioară la gradul 1 sau mai puţin, înainte de ciclul următor. De asemenea, a fost observat un efect cumulativ asupra valorilor transaminazelor (proporţia pacienţilor cu valori anormale ALT/AST grad 1-2 creşte odată cu ciclurile succesive de tratament).

În majoritatea cazurilor, la pacienţii cu valori crescute ale transaminazelor, în termen de 30 de zile de la ultima doză de trastuzumab emtansine acestea s-au ameliorat la gradul 1 sau valori normale (vezi pct. 4.8).

La pacienţii trataţi cu trastuzumab emtansine au fost observate tulburări hepato-biliare grave, inclusiv hiperplazie regenerativă nodulară (HRN) a ficatului, unele cu evoluţie letală din cauza afectării hepatice induse de medicament. Aceste cazuri observate pot să fie influenţate de comorbidităţi şi /sau de medicamente cu potenţial hepatotoxic cunoscut administrate concomitent.

Funcţia hepatică trebuie monitorizată înainte de iniţierea tratamentului şi de administrarea fiecărei doze. Pacienţii cu valori iniţiale crescute ale ALT (de exemplu cauzate de metastaze hepatice) pot fi predispuşi la afecţiuni hepatice cu risc mai mare de apariţie a unui eveniment hepatic de grad 3-5 sau la creşterea valorilor testelor funcţiei hepatice. Reducerile dozei sau întreruperea tratamentului pentru valorile crescute ale transaminazelor plasmatice şi bilirubinei totale sunt specificate la punctul 4.2.

La pacienţii trataţi cu trastuzumab emtansine au fost identificate prin biopsie hepatică cazuri de hiperplazie regenerativă nodulară (HRN) a ficatului. HRN este o afecţiune hepatică rară caracterizată prin transformarea benignă extinsă a parenchimului hepatic în mici noduli de regenerare; HRN poate duce la hipertensiune portală non-cirotică. Diagnosticul de HRN poate fi confirmat doar prin histopatologie. HRN trebuie luată în considerare la toţi pacienţii cu simptome clinice de hipertensiune portală şi/sau cu aspect de ciroză la tomografia computerizată (TC) a ficatului, dar cu valori normale ale transaminazelor şi fără alte manifestări de ciroză. După diagnosticarea HRN, tratamentul cu trastuzumab emtansine trebuie întrerupt definitiv.

Trastuzumab emtansine nu a fost studiat la pacienţii cu valori serice ale transaminazelor > 2,5 LSN sau ale bilirubinei totale > 1,5 LSN înainte de începerea tratamentului. La pacienţii cu valori serice concomitente ale transaminazelor > 3 LSN şi ale bilirubinei totale> 2 LSN, tratamentul trebuie întrerupt definitiv. Tratamentul pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrat cu precauţie (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Disfuncţie ventriculară stângă

Pacienţii trataţi cu trastuzumab emtansine prezintă risc crescut de dezvoltare a disfuncţiei ventriculare stângi. La pacienţii trataţi cu trastuzumab emtansine au fost observate valori ale fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS) <40% şi prin urmare, există un risc potenţial de insuficienţă cardiacă congestivă simptomatică (ICC) (vezi pct. 4.8). Factorii generali de risc pentru un eveniment cardiac şi cei identificaţi în studiile clinice cu trastuzumab în neoplasmul mamar în terapia adjuvantă includ vârsta înaintată (> 50 ani), valorile FEVS iniţiale scăzute (<55%), valorile FEVS scăzute înainte sau după utilizarea de paclitaxel în terapia adjuvantă, utilizarea anterioară sau concomitentă a medicamentelor antihipertensive, tratamentul anterior cu o antraciclină şi IMC mare (> 25 kg/m2).

Testarea standard a funcţiei cardiace (ecocardiogramă sau ventriculografie radioizotopică (MUGA)) trebuie să fie efectuată înainte de iniţierea tratamentului şi la intervale regulate în timpul tratamentului

(de exemplu, la fiecare trei luni). În studiile clinice, pacienţii au avut o FEVS ≥ 50% la momentul iniţierii tratamentului. Pacienţii cu antecedente de insuficienţă cardiacă congestivă (ICC), aritmii cardiace grave care au necesitat tratament, antecedente de infarct miocardic sau angină pectorală instabilă în termen de 6 luni de la randomizare, sau prezenţa dispneei de repaus cauzată de afecţiunea malignă avansată, au fost excluşi din studiile clinice. În cazurile de disfuncţie ventriculară stângă, administarea dozei trebuie amânată sau tratamentul întrerupt, în funcţie de caz (vezi pct. 4.2).

Reacţii adverse legate de perfuzie

Tratamentul cu trastuzumab emtansine nu a fost studiat la pacienţii la care a fost întreruptă definitiv administrarea trastuzumab din cauza apariţiei reacţiilor adverse legate de perfuzie (IRR); tratamentul nu este recomandat pentru aceşti pacienţi. Pacienţii trebuie supravegheaţi cu atenţie pentru decelarea reacţiilor legate de perfuzie, în special în timpul administrării primei perfuzii.

Au fost raportate reacţii legate de perfuzie (determinate de eliberarea de citokine), caracterizate de una sau mai multe dintre următoarele simptome: înroşirea feţei, frisoane, febră, dispnee, hipotensiune arterială, wheezing, bronhospasm şi tahicardie. În general, aceste simptome nu au fost grave (vezi pct. 4.8). La majoritatea pacienţilor, aceste reacţii s-au ameliorat în decurs de câteva ore până la o zi după ce perfuzia a fost terminată. Tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii cu IRR grave până când semnele şi simptomele dispar. Decizia reluării administrării trebuie să se bazeze pe evaluarea clinică a severităţii reacţiei. Tratamentul trebuie întrerupt definitiv în cazul apariţiei unei reacţii legate de perfuzie care pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.2).

Reacţii de hipersensibilitate

Tratamentul cu trastuzumab emtansine nu a fost studiat la pacienţii la care tratamentul cu trastuzumab a fost întrerupt definitiv din cauza apariţei reacţiilor de hipersensibilitate; tratamentul cu trastuzumab emtansine nu este recomandat la aceşti pacienţi.

Pacienţii trebuie să fie atent monitorizaţi pentru decelarea reacţiilor alergice/de hipersensibilitate, care pot avea aceeaşi prezentare clinică ca o IRR. În studiile clinice cu trastuzumab emtansine au fost

observate reacţii anafilactice grave. Trebuie să fie disponibile pentru utilizare imediată, medicamente şi echipamente de urgenţă destinate tratamentului acestui tip de reacţii. În cazul apariţiei unei reacţii de hipersensibilitate reale (în care severitatea reacţie creşte la perfuziile ulterioare), tratamentul cu trastuzumab emtansine trebuie întrerupt definitiv.

Hemoragie

Au fost raportate cazuri de evenimente hemoragice, inclusiv hemoragie la nivelul sistemului nervos central, aparatului respirator şi tractului gastro-intestinal, asociate tratamentului cu trastuzumab emtasine. S-au observat că unele dintre aceste evenimente hemoragice au avut evoluţie letală. În unele dintre cazurile observate, pacienţii au prezentat trombocitopenie sau li s-a administrat, de asemenea tratament anticoagulant sau terapie antiplachetară; în alte cazuri nu au fost raportaţi factori de risc suplimentari cunoscuţi. A se utiliza cu precauţie cu aceste medicamente şi a se lua în considerare monitorizarea suplimentară atunci când este necesară administrarea concomitentă din punct de vedere medical.

Trombocitopenia

Trombocitopenia, sau scăderea numărului de trombocite, a fost raportată frecvent la administrarea trastuzumab emtansine şi a fost cea mai frecventă reacţie adversă care a condus la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8). În studiile clinice, incidenţa si gravitatea trombocitopeniei au fost mai mari în rândul pacienţiilor asiatici (vezi pct. 4.8).

Se recomandă ca numărul de trombocite să fie verificat înainte de administrarea fiecărei doze de trastuzumab emtansine. Pacienţii cu trombocitopenie (≤ 100000 / mm3) şi pacienţii aflaţi în tratament anticoagulant (de exemplu cu warfarină, heparină, heparine cu greutate moleculară mică) trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului cu trastuzumab emtansine. Administrarea trastuzumab emtansine nu a fost studiată la pacienţii care au avut numărul de trombocite ≤ 100000 / mm3 înainte de iniţierea tratamentului. În cazul în care numărul de trombocite a scăzut până la gradul 3 sau mai mare (<50000 / mm3), nu se va administra trastuzumab emtansine până când numărul de trombocite revine la gradul 1 (≥ 75000 / mm3) (vezi pct. 4.2).

Neurotoxicitate

În studiile clinice cu trastuzumab emtansine a fost raportată neuropatia periferică, în principal de

gradul 1 şi predominant senzorială. Pacienţii cu neuropatie periferică de grad ≥ 3 la momentul iniţial au fost excluşi din studiile clinice. Tratamentul cu trastuzumab emtansine trebuie întrerupt temporar la pacienţii care prezintă neuropatie periferică gradul 3 sau 4 până la dispariţia simptomelor sau ameliorare la ≤ gradul 2. Pacienţii trebuie monitorizaţi clinic în permanenţă pentru depistarea semnelor / simptomelor de neurotoxicitate.

Conţinutul de sodiu în excipienţi

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe doză, adică practic "nu conţine sodiu".

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s- au efectuat studii specifice privind interacţiunile.

Studiile de metabolizarea in vitro, realizate în microzomii hepatici umani sugerează că DM1, o componentă a trastuzumab emtansine, este metabolizat în principal de către izoenzima CYP3A4 şi, în mai mică măsură, de către izoenzima CYP3A5. Trebuie evitată utilizarea concomitentă a trastuzumab emtansine cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, claritromicină, atazanavir, indinavir, nefazodonă, nelfinavir, ritonavir, saquinavir, telitromicină şi voriconazol) din cauza potenţialului pentru creşterea expunerii la DM1 şi toxicitate. Luaţi în considerare un medicament alternativ, fără sau cu potenţial minim de inhibare a izoenzimei CYP3A4. Dacă utilizarea concomitentă de inhibitori puternici ai izoenzimei CYP3A4 este inevitabilă, se va lua în considerare, atunci când este posibil, amânarea tratamentului cu trastuzumab emtansine până când inhibitorii puternici ai izoenzimei CYP3A4 au fost eliminaţi din circulaţie (aproximativ 3 timpi de înjumătăţire plasmatică prin eliminarea inhibitorilor). În cazul în care se administrează concomitent un inhibitor

puternic al izoenzimei CYP3A4 şi tratamentul cu trastuzumab emtansine nu poate fi amânat, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru decelarea reacţiilor adverse.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Contracepţia la bărbaţi şi femei

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului cu trastuzumab emtansine şi o perioadă de 7 luni după ultima doză de trastuzumab emtansine. Pacienţii de sex masculin sau partenerele lor trebuie să utilizeze de asemenea metode contraceptive eficace.

Sarcina

Nu există date privind administarea trastuzumab emtansine la femeile însărcinate. Trastuzumab, un component al trastuzumab emtansine, poate produce leziuni fetale sau deces atunci când este administrat unei femei gravide. În perioada de după punerea pe piaţă, au fost raportate la femeile gravide aflate în tratament cu trastuzumab cazuri de oligoamnios, unele asociate cu hipoplazie pulmonară letală. Studiile pe animale cu maytansine, o entitate chimică strâns legată de aceeaşi clasă maytansinoid ca DM1, sugerează că DM1, componenta din trastuzumab emtansine cu acţiune citotoxică prin inhibarea microtubulilor, este teratogenă şi potenţial embriotoxică (vezi pct. 5.3).

Administrarea trastuzumab emtansine la femeile gravide nu este recomandată, iar femeile trebuie informate înainte să devină gravide despre posibilitatea de afectare a fătului. Femeile care rămân gravide trebuie să contacteze imediat medicul lor. În cazul în care o femeie gravidă este tratată cu trastuzumab emtansine, se recomandă monitorizarea cu atenţie de către o echipă multidisciplinară.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă trastuzumab emtansine se excretează în laptele uman. Deoarece multe medicamente se excretează în laptele uman şi din cauza potenţialului de apariţie a reacţiilor adverse grave la copiii care sunt alăptaţi, femeile trebuie să întrerupă alăptarea înainte de a începe tratamentul cu trastuzumab emtansine. Femeile pot începe alăptarea la 7 luni după încheierea tratamentului.

Fertilitatea

Nu s-au efectuat studii de toxicitate cu trastuzumab emtansine asupra funcţiei de reproducere şi a dezvoltării.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Trastuzumab emtansine nu are vreo influenţă sau are o influenţă nesemnificativă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Semnificaţia reacţiilor adverse raportate, cum sunt oboseala, durerile de cap, ameţelile şi vederea înceţoşată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje nu este cunoscută. Pacienţii care prezintă reacţii legate de perfuzie trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu folosescă utilaje până la dispariţia simptomelor.

4.8Reacţii adverse

Sumarul profilului de siguranţă

Siguranţa trastuzumab emtansine a fost evaluată pe un număr de 1871 de pacienţi cu neoplasm mamar incluşi în studiile clinice. În această populaţie de pacienţi:

cele mai frecvente RA grave (> 0,5% dintre pacienţi) au fost hemoragie, febră, dispnee, dureri musculo-scheletice, trombocitopenie, dureri abdominale şi vărsături.

cele mai frecvente reacţii adverse (RA) (≥ 25%) asociate cu trastuzumab emtansine au fost greaţă, fatigabilitate şi cefalee. Majoritatea RA raportate au fost de grad 1 sau 2 ca severitate.

cele mai frecvente RA (> 2%) de grad ≥ 3 conform cu Criteriile de Terminologie Comună pentru Evenimente Adverse ale Institutului Naţional al Cancerului (NCI-CTCAE), au fost

trombocitopenie, valori crescute ale transaminazelor, anemie, neutropenie, fatigabilitate, hipokaliemie, dureri musculo-scheletice şi hemoragie.

Listă tabelară a reacţiilor adverse

În Tabelul 6 sunt prezentate RA raportate la cei 1871 de pacienţi trataţi cu trastuzumab emtansine. RA sunt enumerate mai jos în conformitate cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe (ASO) şi categoriile de frecvenţă. Categoriile în funcţie de frecvenţă sunt: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă şi clasă (ASO), reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. RA au fost raportate utilizând NCI-CTCAE pentru evaluarea toxicităţii.

Tabelul 6 Lista tabelară a RA la pacienţii trataţi cu trastuzumab emtansine

Aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

 

 

 

 

Infecţii şi infestări

Infecţie la nivelul

 

 

 

tractului urinar

 

 

Tulburări hematologice şi

Trombocitopenie,

Neutropenie,

 

limfatice

anemie

leucopenie

 

Tulburări ale sistemului

 

Hipersensibilitate la

 

imunitar

 

medicament

 

Tulburări metabolice şi de

Hipokaliemie

 

 

nutriţie

 

 

 

Tulburări psihice

Insomnie

 

 

 

 

 

 

Tulburări ale sistemului

Neuropatie periferică,

Ameţeli, disgeuzie,

 

nervos

cefalee

tulburări de memorie

 

Tulburări oculare

 

Xeroftalmie,

 

 

 

conjunctivită,

 

 

 

vedere înceţoşată,

 

 

 

creşterea secreţiei

 

 

 

lacrimale

 

Tulburări cardiace

 

Disfuncţie

 

 

 

ventriculară stângă

 

Tulburări vasculare

Hemoragie

Hipertensiune

 

 

 

 

 

Tulburări respiratorii,

Epistaxis, tuse,

 

Pneumonită (BPI)

toracice şi mediastinale

dispnee

 

 

Tulburări gastro-intestinale

Stomatită,

Dispepsie,

 

 

diaree, vărsături,

sângerare gingivală

 

 

greaţă, constipaţie,

 

 

 

xerostomie,

 

 

 

durere abdominală

 

 

Tulburări hepatobiliare

 

 

Hepatotoxicitate,

 

 

 

insuficienţă hepatică,

 

 

 

hiperplazie

 

 

 

regenerativă

 

 

 

nodulară,

 

 

 

hipertensiune portală

Afecţiuni cutanate şi ale

Erupţie cutanată

Prurit, alopecie,

 

ţesutului subcutanat

tranzitorie

afecţiuni ale

 

 

 

unghiilor,

 

 

 

eritrodisestezie

 

 

Aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

 

 

 

 

 

 

 

 

palmo-plantară,

 

 

 

 

urticarie

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări musculo-

Dureri musculo-

 

 

 

scheletice şi ale ţesutului

scheletice, artralgie,

 

 

 

conjunctiv

mialgie

 

 

 

Tulburări generale şi la

Fatigabilitate, febră,

Edem periferic

Extravazare la locul

 

nivelul locului de

astenie, frisoane

 

injectării

 

administrare

 

 

 

 

Investigaţii diagnostice

Valori crescute ale

Creşterea fosfatazei

 

 

 

transaminazelor

alcaline sanguine

 

 

 

 

 

 

 

Leziuni, intoxicaţii şi

 

Reacţii legate de

 

 

complicaţii legate de

 

perfuzie

 

 

procedurile utilizate

 

 

 

Descrierea reacţiilor adverse selectate

 

 

Valori crescute ale transaminazelor (AST/ALT)

În timpul tratamentului cu trastuzumab emtansine din studiile clinice a fost observată creşterea valorilor transaminazelor serice (grad 1-4) (vezi pct. 4.4). În general creşterile valorilor transaminazelor au fost tranzitorii. A fost observat un efect cumulativ al trastuzumab emtansine asupra transaminazelor şi, în general valorile acestora s-au restabilit, atunci când tratamentul a fost întrerupt. În studiile clinice au fost raportate valori crescute ale transaminazelor la 24,2% dintre pacienţii înrolaţi. Creşteri de grad 3 sau 4 ale AST şi ALT au fost raportate la 4,2% şi, respectiv 2,7% dintre pacienţi şi au apărut de obicei în primele cicluri de tratament (1-6). În general, evenimentele hepatice de grad ≥ 3 nu au fost asociate cu rezultat clinic slab; valorile înregistrate la ciclurile consecutive ulterioare au avut tendinţa de a arata o îmbunătăţire, permiţând pacientului să rămână în studiu şi să continue tratamentul de studiu la aceeaşi doză sau la doză redusă. Nu s-a observat o relaţie între expunerea la trastuzumab emtansine (ASC), concentraţia plasmatică maximă (Cmax) a trastuzumab emtansine, expunerea totală la trastuzumab (ASC), sau Cmax a DM1 şi ceşterea transaminazelor. Pentru ajustarea dozelor în cazul valorilor crescute ale transaminazelor, vezi pct. 4.2 şi 4.4.

Disfuncţie ventriculară stângă

Disfuncţia ventriculară stângă a fost raportată la 2,2% dintre pacienţii înrolaţi în studiile clinice cu trastuzumab emtansine. Majoritatea evenimentelor au fost reprezentate de scăderea asimptomatică de grad 1 sau 2 a FEVS. Evenimente de grad 3 sau 4 au fost raportate la 0,4% din pacienţi. Se recomandă monitorizarea suplimentară a FEVS în cazul pacienţilor cu FEVS ≤ 45% (vezi Tabelul 5, pct. 4.2 pentru modificări specifice ale dozei).

Reacţii legate de perfuzie

Reacţiile legate de perfuzie sunt caracterizate de unul sau mai multe dintre următoarele simptome: înroşirea feţei, frisoane, febră, dispnee, hipotensiune arterială, wheezing, bronhospasm şi tahicardie. Reacţiile legate de perfuzie au fost raportate la 4,0% dintre pacienţii înrolaţi în studiile clinice cu trastuzumab emtansine, cu şase evenimente de gradul 3 şi nici unul de gradul 4. Reacţiile legate de perfuzie s-au remis în decurs de câteva ore până la o zi, după ce perfuzia a fost terminată. În studiile clinice nu a fost observată o relaţie de cauzalitate dependentă de doză. Pentru ajustarea dozelor în caz de reacţii legate de perfuzie, vezi pct. 4.2 şi 4.4.

Reacţii de hipersensibilitate

Hipersensibilitatea a fost raportată la 2,6% dintre pacienţii înrolaţi în studiile clinice cu trastuzumab emtansine, cu un eveniment de grad 3 şi un eveniment de grad 4. În general, majoritatea reacţiilor de hipersensibilitate au fost uşoare sau moderate în severitate şi au dispărut după tratament. Pentru ajustarea dozelor în cazul reacţiilor de hipersensibilitate, vezi pct. 4.2 şi 4.4.

Hemoragie

Incidenţa evenimentelor hemoragice grave (grad ≥ 3) a apărut la 2,2% din totalul pacienţilor trataţi cu trastuzumab emtansine, în studiile clinice. În unele dintre cazurile observate, pacienţii au prezentat trombocitopenie sau li s-a administrat, de asemenea tratament anticoagulant sau terapie antiplachetară; în alte cazuri nu au fost raportaţi factori de risc suplimentari cunoscuţi. S-au observat cazuri de evenimente hemoragice cu evoluţie letală.

Trombocitopenie

Trombocitopenia sau scăderea numărului de trombocite a fost raportată la 24,9% dintre pacienţii înrolaţi în studiile clinice cu trastuzumab emtansine şi a fost cea mai frecventă reacţie adversă care a determinat întreruperea tratamentului (2,6%). Majoritatea pacienţilor au avut evenimente de gradul 1 sau 2 (≥ 50000/mm3), cu un maxim în ziua 8 şi ameliorare, în general, la gradul 0 sau 1 (≥ 75000/ mm3) înainte de următoarea doză programată. În studiile clinice, incidenţa şi severitatea trombocitopeniei au fost mai mari la pacienţii asiatici. Incidenţa evenimentelor de gradul 3 sau 4

(< 50000 / mm3) a fost de 8,7% la pacienţii trataţi cu trastuzumab emtansine, indiferent de rasă. Pentru ajustarea dozelor în cazul trombocitopeniei, vezi pct. 4.2 şi 4.4.

Imunogenitate

Similar tuturor proteinelor terapeutice, există potenţialul apariţiei unui răspuns imun la trastuzumab emtansine. Un total de 836 de pacienţi proveniţi din şase studii clinice au fost testaţi la mai multe momente pentru depistarea anticorpilor anti-terapeutici (ATA) la trastuzumab emtansine. În urma administrării, 5,3% (44/836) din pacienţi au fost testaţi pozitiv pentru anticorpi anti- trastuzumab emtansine la unul sau mai momente după administrarea tratamentului. Importanţa clinică a anticorpilor anti-trastuzumab emtansine nu este încă cunoscută.

Extravazare

În studiile clinice cu trastuzumab emtansine au fost observate reacţii adverse cauzate de extravazare. Aceste reacţii au fost, de obicei, uşoare sau moderate şi au constat în eritem, sensibilitate, iritare a pielii, durere sau umflare la locul perfuziei. Aceste reacţii au fost observate mai frecvent în primele 24 de ore de la administrarea perfuziei. În prezent nu există un tratament specific pentru extravazare trastuzumab emtansine.

Rezultate anormale ale testelor de laborator

În Tabelul 7 sunt prezentate rezultatele anormale ale testelor de laborator observate la pacienţii trataţi cu trastuzumab emtansine în studiul clinic TDM4370g/BO21977.

Tabelul 7 Rezultate anormale ale testelor de laborator observate la pacienţii trataţi cu trastuzumab emtansine în studiul TDM4370g/BO21977

 

Trastuzumab emtansine

 

Toate

 

 

Parametru

gradele (%)

Grad (3%)

Grad (4%)

Hepatic

 

 

 

Valoare crescută a bilirubinei

< 1

Valoare crescută a AST

< 1

Valoare crescută a ALT

< 1

Hematologic

 

 

 

Valoare scăzută a numărului de trombocite

Valoare scăzută a hemoglobinei

Valoare scăzută a numărului de neutrofile

< 1

Potasiu

 

 

 

Valoare scăzută a potasiului

<1

 

 

 

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Nu există antidot cunoscut pentru supradozajul cu trastuzumab emtansine. În caz de supradozaj, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru semnele şi simptomele reacţiilor adverse şi instituirea tratamentului simptomatic adecvat. Au fost raportate cazuri de supradozaj în tratamentul cu trastuzumab emtansine, asociate cel mai frecvent cu trombocitopenie şi a existat un deces. În cazul decesului, pacientului i s-au administrat incorect 6 mg/kg trastuzumab emtansine şi a decedat la aproximativ 3 săptămâni după supradozaj; nu a fost stabilită o relaţie de cauzalitate cu trastuzumab emtansine.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antineoplazice, alte medicamente antineoplazice, anticorpi monoclonali, codul ATC: L01XC14

Mecanism de acţiune

Kadcyla, trastuzumab emtansine, este un conjugat anticorp-medicament specific pentru HER2, care conţine anticorpul umanizat IgG1 anti-HER2, trastuzumab legat covalent de DM1(un derivat maytansine, inhibitor de microtubuli) prin agentul de legătură stabil tioeter

MCC (4 [N maleimidometil] ciclohexan-carboxilat-1). Emtansine reprezintă complexul MCC-DM1. În medie, la fiecare moleculă de trastuzumab sunt conjugate 3,5 molecule de DM1.

Conjugarea DM1 la trastuzumab conferă selectivitate agentului citotoxic pentru celulele tumorale cu exprimare în exces a HER2, crescând astfel eliberarea intracelulară a DM1 direct în celulele maligne. După legarea de HER2, emtansine trastuzumab suferă internalizare mediată de receptor şi ulterior degradare lizozomală, rezultând eliberarea cataboliţilor citotoxici care conţin DM1 (în principal DM1- MCC-lizină).

Trastuzumab emtansine deţine mecanismele de acţiune atât ale trastuzumab şi cât şi ale DM1:

Trastuzumab emtansine, la fel ca şi trastuzumab, se leagă de domeniul IV al porţiunii extracelulare a HER2 (ECD), precum şi de receptorii Fcγ şi complementul C1q. În plus, trastuzumab emtansine, la fel ca şi trastuzumab, inhibă desprinderea HER2 ECD, inhibă semnalizarea pe calea fosfatidilinozitol 3-kinaza (PI3-K) şi mediază citotoxicitatea mediată celular dependentă de anticorpi (ADCC) în celulele umane de cancerului mamar care exprimă HER2 în exces.

DM1, componenta citotoxică a trastuzumab emtansine, se leagă de tubulină. Prin inhibarea polimerizării tubulinei, atât DM1cât şi trastuzumab emtansine determină oprirea celulelor în faza G2/M a ciclului celular, conducând prin apoptoză la moarte celulară. Rezultatele provenite din testele de citotoxicitate in vitro arată că DM1 este de 20-200 de ori mai puternic decât taxanii şi vinca alcaloizii.

Agentul de legătură MCC este conceput pentru a limita eliberarea sistemică şi a creşte eliberarea ţintită a DM1, după cum s-a demonstrat prin detectarea de concentraţii foarte scăzute de DM1 liber în plasmă.

Eficacitatea clinică

TDM4370g/BO21977

Un studiu clinic de fază III, randomizat, deschis, multicentric, internaţional, a fost efectuat la pacienţii cu neoplasm mamar HER2 pozitiv avansat, local inoperabil (NMLAI) sau NMM, cărora li s-a administrat anterior tratament cu taxani şi trastuzumab, inclusiv pacienţii cărora li s-a administrat anterior tratament cu trastuzumab şi un taxan ca tratament adjuvant şi care au recidivat în timpul tratamentului sau în termen de şase luni de la terminarea tratamentului adjuvant. Au fost eligibili numai pacienţii cu scor de performanţă conform Eastern Cooperative Oncology Group (ECOG) de 0 sau 1. Înainte de înrolarea în studiu, a fost confirmat central statusul HER2 pozitiv al probelor tumorale mamare, definit ca scor de 3 + prin IHC sau amplificarea genei prin ISH. Caracteristicile pacienţilor şi ale tumorii la înrolarea în studiu au fost bine echilibrate între grupurile de tratament. Pacienţii cu metastaze cerebrale tratate au fost eligibili pentru înrolare, dacă aceştia nu necesitau tratament pentru controlul simptomelor. Pentru pacienţii randomizaţi la trastuzumab emtansine vârsta medie a fost de 53 de ani, majoritatea fiind de sex feminin (99,8%), de rasă caucaziană (72%), iar 57% au avut boală cu receptori pozitivi pentru estrogen şi/sau progesteron. Studiul a comparat trastuzumab emtansine cu lapatinib plus capecitabină în termeni de siguranţă şi eficacitate. Au fost randomizaţi un total de 991 de pacienţi la trastuzumab emtansine sau lapatinib plus capecitabină, după cum urmează:

Grupul trastuzumab emtansine: trastuzumab emtansine 3,6 mg/kg administrat intravenos pe o durată de 30-90 de minute la interval de 21 de zile

Grupul de control (lapatinib plus capecitabină): lapatinib 1250 mg/zi administrat oral, o dată pe zi, în ciclul de tratament de 21 de zile plus capecitabină 1000 mg/m2 administrată oral, de două ori pe zi în zilele 1-14 ale fiecărui ciclu de tratament de 21 de zile

Obiectivele primare de eficacitate ale studiul au fost: supravieţuirea fără progresie a bolii (SFP) evaluată de un comitet independent de evaluare (CIE) şi supravieţuirea globală (SG) (a se vedea Tabelul 8 şi Figurile 1 şi 2).

De asemenea, studiul clinic a evaluat timpul până la progresia simptomelor, definit prin scăderea cu 5 puncte a scorului obţinut prin utilizarea subscalei TOI-B (Trials Outcome Index-Breast) a chestionarului FACT-B QoL ( Functional Assessment of Cancer Therapy-Breast Quality of Life). O modificare de 5 puncte a TOI-B este considerată clinic semnificativă. Kadcyla a întârziat timpul până la progresia simptomelor raportat de pacienţi pentru 7,1 luni în comparaţie cu 4,6 luni în grupul de control (riscul relativ 0,796 (0,667; 0,951); valoarea p 0,0121). Datele provin de la un studiu deschis şi nu pot fi trase concluzii ferme.

Tabelul 8 Rezumatul eficacităţii din studiul TDM4370g/BO21977 (EMILIA)

 

 

 

Trastuzumab

 

Lapatinib + Capecitabină

 

emtansine

 

n = 496

 

n = 495

Obiective primare

 

 

 

Supravieţuirea fără progresie a bolii evaluată

 

 

 

CIE (SFP)

 

 

 

Numărul (%) pacienţilor cu eveniment

304 (61,3%)

 

265 (53,5%)

Valoarea mediană a SFP (luni)

6,4

 

9,6

Risc relativ (stratificat*)

0,650

 

 

IÎ 95% pentru riscul relativ

(0,549; 0,771)

 

Valoarea p (Testul Log-rank, stratificat*)

< 0,0001

 

Supravieţuirea globală (SG)**

 

 

 

Numărul (%) pacienţilor care au decedat

182 (36,7%)

 

149 (30,1%)

Valoarea mediană a supravieţuirii (luni)

25,1

 

30,9

Risc relativ (stratificat*)

0,682

 

 

IÎ 95% pentru raportul de risc

(0,548; 0,849)

 

Valoarea p (Testul Log-rank*)

0,0006

 

 

Obiective secundare principale

 

 

 

SFP evaluată de investigator

 

 

 

Numărul (%) pacienţilor cu eveniment

335 (67,5%)

 

287 (58,0%)

Valoare mediană a SFP (luni)

5,8

 

9,4

Risc relativ (IÎ 95%)

0,658 (0,560; 0,774)

Valoarea p (Testul Log-rank*)

<0,0001

 

Rata de răspuns obiectiv (RRO)

 

 

 

Pacienţi cu boală cuantificabilă

 

Numărul pacienţilor cu RO (%)

120 (30,8%)

 

173 (43,6%)

Diferenţa (IÎ 95%)

12,7% (6,0; 19,4)

Valoarea p (testul chi-pătrat Mantel-Haenszel *)

0,0002

 

 

Durata răspunsului obiectiv (luni)

 

 

 

Numărul pacienţilor cu RO

 

IÎ 95% pentru valoarea mediană

6,5 (5,5; 7,2)

 

12,6 (8,4; 20,8)

SG: supravieţuire globală; SFP: supravieţuire fără progresie a bolii; RRO: rata de răspuns obiectiv; RO: răspuns obiectiv; CIE: comitet independent de evaluare; RR: raport de risc; IÎ: interval de încredere

*Stratificat în funcţi de: regiuni ale lumii (Statele Unite ale Americii, Europa de Vest, altele), numărul de regimuri chimioterapice anterioare pentru boală avansată local sau metastatică (0-1 vs. > 1) şi boală viscerală vs. non-viscerală.

**Analiza intermediară pentru SG a fost realizată la înregistrarea a 331 de evenimente. Deoarece limita prespecificată de eficacitate este intersectată, aceasta este considerată analiză definitivă.

Un beneficiu al tratamentului a fost observat în subgrupul pacienţilor care au recidivat în termen de 6 luni de la terminarea tratamentului adjuvant şi nu li s-a administrat anterior tratament sistemic anti- neoplazic în stadiul metastatic (n=118); riscul relativ pentru SFP şi SG a fost de 0,51 (IÎ 95%: 0,30; 0,85) şi respectiv de 0,61 (IÎ 95%: 0,32; 1,16). Valoarea mediană a SFP şi a OS pentru grupul tratat cu trastuzumab emtansine a fost de 10,8 luni şi respectiv nu a fost atins, în comparaţie cu 5,7 luni şi respectiv 27,9 luni pentru grupul tratat cu lapatinib plus capecitabină.

În studiul TDM4370g/BO21977 a fost observat un beneficiu constant al tratamentului cu trastuzumab emtansine în majoritatea grupurilor prespecificate evaluate, susţinând robusteţea rezultatului general. În subgrupul pacienţilor cu boală cu receptori hormonali negativi (n=426), riscul relativ pentru SFP şi SG a fost de 0,56 (IÎ 95%: 0,44; 0,72) şi respectiv de 0,75 (IÎ 95%: 0,54; 1,03). În subgrupul pacienţilor cu boală cu receptori hormonali pozitivi (n=545), riscul relativ pentru SFP şi SG a fost de 0,72 (IÎ 95%: 0,58; 0,91) şi respectiv de 0,62 (IÎ 95%: 0,46; 0,85).

În subgrupul pacienţilor cu boală nemăsurabilă (n=205), riscul relativ pentru SFP şi SG, evaluat de CIE, a fost de 0,91 (IÎ 95%: 0,59; 1,42) şi respectiv de 0,96 (IÎ 95%: 0,54; 1,68). La pacienţii cu vârsta ≥ 65 ani (n=138 în ambele braţe de tratament) riscul relativ pentru supravieţuirea fără progresie a bolii (SFP) şi supravieţuirea globală (SG) au fost de 1,06 (IÎ 95%: 0,68; 1,66) şi respectiv de 1,05 (IÎ 95%: 0,58; 1,91). La pacienţii cu vârsta cuprinsă între 65-74 de ani (n=113), riscul relativ pentru SFP şi SG,

evaluat de CIE, a fost de 0,88 (IÎ 95%: 0,53; 1,45) şi respectiv de 0,74 (IÎ 95%: 0,37; 1,47). În cazul pacienţilor cu vârsta de 75 ani sau mai mult, riscul relativ pentru SFP şi SG, evaluat de CIE, a fost de 3,51(IÎ 95%: 1,22; 10,13) şi respectiv de 3,45 (IÎ 95%: 0,94; 12,65). La subgrupul de pacienţi cu vârsta de 75 ani sau mai mult nu a fost demonstrat un beneficiu în ceea ce priveşte SFP sau SG, dar numărul de pacienţi a fost prea mic (n=25) pentru a trage o concluzie definitivă.

În analiza descriptivă de urmărire a supravieţuirii generale, raportul de risc a fost 0,75 (IÎ 95% 0,64, 0,88). Durata mediană a supravieţuirii generale a fost de 29,9 luni în braţul de pacienţi cărora li s-a administrat trastuzumab emtansine, comparativ cu 25,9 luni în braţul de pacienţi cărora li s-a administrat lapatinib plus capecitabină. În momentul analizei descriptive de urmărire a supravieţuirii generale, un total de 27,4% dintre pacienţi au trecut din braţul lapatinib plus capecitabină în braţul cu trastuzumab emtansine. Într-o analiză de sensibilitate care examinează pacienţii în momentul tranziţiei, raportul de risc a fost de 0,69 (IÎ 95% 0,59, 0,82). Rezultatele acestei analize descriptive de urmărire sunt în concordanţă cu analiza de confirmare a supravieţuirii generale.

TDM4450g

Un studiu clinic de fază II, deschis, multicentric, randomizat a evaluat efectul trastuzumab emtansine versus cu trastuzumab plus docetaxel la pacienţii cu NMM HER2 pozitiv cărora nu li s-a administrat anterior tratament chimioterapic pentru boala metastatică. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra fie trastuzumab emtansine intravenos, 3,6 mg/kg la fiecare 3 săptămâni (n=67), fie trastuzumab intravenos, 8 mg/kg doză de încărcare urmată de 6 mg/kg la fiecare 3 săptămâni, plus docetaxel intravenos, 75-100 mg/m2 la fiecare 3 săptămâni (n=70).

Obiectivul primar a fost supravieţuirea fără progresia bolii (SFP) evaluată de investigator. Valoarea mediană a SFP a fost de 9,2 luni în grupul tratat cu trastuzumab plus docetaxel şi de 14,2 luni în grupul tratat cu trastuzumab emtansine (risc relativ 0,59; p = 0,035), cu o valoare mediană a perioadei de urmărire de aproximativ 14 luni în ambele grupuri. Rata de răspuns obiectiv (RRO) a fost de 58,0% în grupul tratat cu trastuzumab plus docetaxel şi de 64,2 % în grupul tratat cu trastuzumab emtansine. Valoarea mediană a duratei răspunsului nu a fost atinsă în grupul tratat cu trastuzumab emtansine versus 9,5 luni în grupul de control.

TDM4374g

Studiul clinic de fază II, deschis, cu un singur-braţ a evaluat efectul tratamentului cu trastuzumab emtansine la pacienţii cu NMM sau NMLAI HER2-pozitiv incurabil. Toţi pacienţii au fost trataţi anterior cu tratamente specifice anti- HER2 (trastuzumab şi lapatinib) şi chimioterapie (antraciclină, taxani şi capecitabină) în tratamentul neoadjuvant, adjuvant, local avansat sau metastatic. Numărul mediu de agenţi anti-neoplazici administraţi anterior pacienţilor în tratamentul NMI a fost de 8,5 (interval 5-19), iar în tratamentul NMM a fost de 7,0 (interval 3-17), incluzând toţi agenţii destinaţi pentru tratarea neoplasmului mamar.

Pacienţilor (n=110) li s-au administrat intravenos 3,6 mg/kg trastuzumab emtansine la fiecare 3 săptămâni, până la progresia bolii sau toxicitate inacceptabilă.

Analizele primare de eficacitate au fost RRO pe baza revizuirii radiologice independente şi durata răspunsului obiectiv. RRO a fost de 32,7% (IÎ 95%: 24,1; 42,1), n=36 respondenţi, evaluat atât de CIA cât şi de investigator. Valoarea mediană a duratei răspunsului, evaluată de CIA nu a fost atinsă (IÎ 95%, 4,6 luni nu au fost estimabile).

Copii şi adolescenţi

Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat derogare de la obligaţia de a depune rezultatele studiilor efectuate cu trastuzumab emtansine la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în neoplasmul mamar (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Absorţie

Trastuzumab emtansine se administrează intravenos. Nu au fost efectuate studii pentru alte căi de administrare.

Distribuţie

Pacienţii din studiul clinic TDM4370g/BO21977 cărora li s-a administrat intravenos doza de 3,6 mg/kg trastuzumab emtansine la fiecare trei săptămâni au avut o valoare mediană a concentraţiei serice maxime (cmax) de trastuzumab emtansine de 83,4 (± 16,5) g/ml. Pe baza analizelor PK populaţionale, după administrare intravenoasă, volumul central de distribuţiei al trastuzumab emtansine a fost de 3,13 l şi aproximativ cât cel al volumului plasmatic.

Metabolizare (trastuzumab emtansine şi DM1)

Este de aşteptat ca trastuzumab emtansine să fie supus deconjugării şi catabolismului prin proteoliză în lizozomi celulari.

Studiile de metabolizare in vitro, realizate în microzomii hepatici umani sugerează că DM1, o moleculă mică componentă a trastuzumab emtansine, este metabolizat în principal de către CYP3A4 şi în mai mică măsură, de către CYP3A5. In vitro, DM1 nu a inhibat principalele enzime CYP450. În plasma umană au fost detectaţi cataboliţii trastuzumab emtansine, DM1-MCC, DM1-MCC-lizină şi

DM1în concentraţii scăzute. In vitro, DM1 a fost un substrat pentru glicoproteina-P (gp-P).

Eliminare

Pe baza analizelor farmacocinetice (PK) populaţionale, după administrare intravenoasă de trastuzumab emtansine la pacienţii cu neoplasm mamar metastatic HER2-pozitiv, clearance-ul trastuzumab emtansine a fost de 0,68 l/zi şi timpul de înjumătăţire prin eliminare (t1/2) a fost de aproximativ 4 zile. Nu s-a observat o acumulare de trastuzumab emtansine după administrarea repetată a perfuziei intravenoase la fiecare 3 săptămâni.

Pe baza analizelor PK populaţionale au fost identificate greutatea corporală, albumina, suma celor mai lungi diametre ale leziunilor ţintă conform Criteriilor de Evaluarea a Răspunsului în Tumorile Solide (RECIST), domeniul extracelular desprins al HER2 (ECD), concentraţiile iniţiale de trastuzumab şi aspartat aminotransferaza (AST) ca fiind covariabile semnificative statistic pentru parametrii PK ai trastuzumab emtansine. Cu toate acestea, magnitudinea efectului acestor covariabile asupra expunerii la trastuzumab emtansine sugerează faptul că este puţin probabil ca aceste covariabile să aibă un efect clinic semnificativ asupra expunerii la trastuzumab emtansine. În plus, analizele exploratorii au arătat că impactul covariabilelor (de exemplu funcţia renală, rasa şi vârsta) asupra farmacocineticii trastuzumabului total şi a DM1 au fost limitate şi irelevante din punct de vedere clinic. În studiile nonclinice, cataboliţii trastuzumab emtansine incluzând DM1, DM1-MCC-lizină şi DM1-MCC sunt excretaţi în principal în bilă, cu eliminare minimă în urină.

Liniaritate/Non-liniaritate

Atunci când s-a administrat intravenos la fiecare 3 săptămâni, trastuzumab emtansine a prezentat o PK liniară la doze variind de la 2,4 până la 4,8 mg/kg; pacienţii cărora li s-au administrat doze mai mici sau egale cu 1,2 mg/kg au avut un clearance mai rapid.

Pacienţii vârstnici

Analizele PK populaţionale au arătat că vârsta pacienţilor nu afectează PK trastuzumab emtansine. Nu s-a observat o diferenţă semnificativă în PK trastuzumab emtansine între pacienţii cu vârsta <65 ani (n=577), pacienţii cu vârsta cuprinsă între 65-75 de ani (n=78) şi pacienţii cu vârsta > 75 de ani (n=16).

Insuficienţă renală

Nu s-a efectuat un studiu specific de PK la pacienţii cu insuficienţă renală. Analizele PK populaţionale au arătat că PK trastuzumab emtansine nu este afectată de clearance-ul creatininei. Farmacocinetica trastuzumab emtansine la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei Clcr 60 până la 89 ml/min, n=254) sau moderată (Clcr 30 până la 59 ml/min, n=53) au fost similară cu cea a

pacienţiilor cu funcţie renală normală (Clcr ≥ 90 ml/min, n=361). Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă (Clcr 15 până la 29 ml/min) datele farmacocinetice sunt limitate (n=1), prin urmare nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Insuficienţă hepatică

Ficatul este organul principal pentru eliminarea DM1 şi a cataboliţilor care conţin DM1. Farmacocinetica trasutzmab emtansine şi a cataboliţilor care conţin DM1 a fost evaluată după administrarea unei doze de 3,6 mg/kg trastuzumab emtansine la pacientele cu neoplasm mamar HER2+, cu funcţie hepatică normală (n=10), cu insuficienţă hepatică uşoară(clasa A conform scorului Child-Pugh; n=10) şi moderată (clasa B conform scorului Child-Pugh; n=8).

-Concentraţiile plasmatice pentru DM1 şi cataboliţii care conţin DM1 (DM1-MCC-lizină şi DM1-MCC) au fost mici şi comparabile între pacienţii cu şi fără insuficienţă hepatică.

-Expunerile sistemice (ASC) la trastuzumab emtansine în Ciclul 1 la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată au fost de aproximativ cu 38% şi, respectiv 67% mai mici decât la pacienţii cu funcţie hepatică normală. Expunerea la trastuzumab emtansine (ASC) în Ciclul 3, după administrarea repetată de doze la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, a fost în intervalul observat la pacienţii cu funcţie hepatică normală.

Trastuzumab emtansine nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (clasa C conform scorului Child-Pugh).

Alte grupe speciale

Analizele PK populaţionale au arătat că rasa nu pare să influenţeze PK trastuzumab emtansine.

Deoarece cei mai mulţi dintre pacienţii din studiile clinice cu trastuzumab emtansine au fost femei, nu s-a evaluat specific efectul pe care îl are sexul pacienţilor asupra PK trastuzumab emtansine.

5.3Date preclinice de siguranţă

Toxicologie şi/sau farmacologie animală

Administrarea trastuzumab emtansine a fost bine tolerată la şobolani şi maimuţe la doze de până la 20

şi respectiv de 10 mg/kg, corespunzătoare la 2040 g DM1/m2 la ambele specii, doză care este aproximativ echivalentă cu doza clinică de trastuzumab emtansine pentru pacienţi. În studiile de toxicitate GLP au fost identificate la ambele specii de animale toxicităţi dependente de doză reversibile parţial sau total, cu excepţia toxicităţii axonale periferice ireversibile (observată numai la

maimuţe la doze ≥ 10 mg/kg) şi a toxicităţii la nivelul sistemului de reproducere (observată doar la şobolani la doze de 60 mg/kg). În principal, toxicităţile la şobolani şi respectiv la maimuţe au inclus ficatul (creşteri ale enzimelor hepatice) la doze ≥ 20 mg/kg şi ≥ 10 mg/kg, măduva osoasă (număr redus de trombocite şi de celule albe în sânge)/sistemul hematologic la doze ≥ 20 mg/kg şi ≥ 10 mg/kg şi organele limfoide la doze ≥20 mg/kg şi ≥ 3 mg / kg.

Mutagenitate

DM1 a fost aneugenic sau clastogenic la testarea in vivo unidoză a micronucleilor măduvei osoase la

şobolani, la expuneri care au fost comparabile cu valoarea mediană a concentraţiilor maxime de DM1 măsurate la persoanele cărora li s-au administrat trastuzumab emtansine. DM1 nu a fost mutagen la testarea in vitro a mutaţiei bacteriene inverse (Ames).

Afectarea fertilităţii şi teratogenitatea

Nu s-au efectuat studii specifice de fertilitate cu emtansine trastuzumab. Cu toate acestea, pot fi de aşteptat efecte adverse asupra fertilităţii, ţinând cont de rezultatele provenite din studiile generale de toxicitate efectuate la animale.

Nu s-au efectuat la animale studii specifice cu trastuzumab emtansine privind dezvoltarea fetală a embrionului. A fost identificată toxicitatea trastuzumab asupra dezvoltării fetale în tratamentul clinic, deşi aceasta nu a fost anticipată în programul non-clinic. În plus, în studiile non-clinice, a fost identificată toxicitatea maytansine asupra dezvoltării, ceea ce sugerează că DM1, componenta maytansinoid citotoxică cu acţiune de inhibare a microtubulilor a trastuzumab emtansine, va fi în mod similar teratogenă şi potenţial embriotoxică.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Acid succinic

Hidroxid de sodiu

Zaharoză

Polisorbat 20

6.2Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat sau diluat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Nu se va utiliza pentru reconstituire sau diluare soluţie de glucoză (5%) deoarece aceasta produce agregarea proteinelor.

6.3Perioada de valabilitate

3 ani

Perioada de valabilitate a soluţiei reconstituite

Stabilitatea fizică şi chimică a soluţiei reconstituite după deschiderea flaconului a fost demonstrată pentru un timp de până la 24 de ore la 2°C - 8°C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, flaconul cu soluţia reconstituită poate fi păstrat

timp de până la 24 de ore la 2°C - 8°C, cu condiţia ca reconstituirea acesteia să fi fost realizată în condiţii aseptice controlate şi validate; după acest interval de timp trebuie aruncată.

Perioada de valabilitate a soluţiei diluate

Soluţia reconstituită de Kadcyla, diluată în pungi pentru perfuzie care conţin soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 4,5 mg/ml (0,45%), este stabilă timp de până la 24 de ore la 2°C - 8°C, cu condiţia ca pregătirea acesteia să se fi făcut în condiţii aseptice controlate şi validate. Dacă soluţia este diluată în clorură de sodiu 0,9% (vezi pct.6.6) pot fi observate particule de depozitare.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2ºC - 8°C).

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire şi diluare, vezi pct. 6.3.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Kadcyla este disponibilă în flacon cu capacitatea de 15 ml (100 mg) sau 20 ml (160 mg) din sticlă tip 1 închis cu un dop din cauciuc butilic laminat cu fluoro-rezină de culoare gri şi sigilat cu un sigiliu din aluminiu cu un capac flip-off din plastic de culoare albă sau violet.

Cutie cu 1 flacon.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Trebuie utilizată o tehnică de asepsie adecvată. Trebuie utilizate proceduri adecvate pentru prepararea medicamentelor chimioterapice.

Soluţia reconstituită de Kadcyla trebuie diluată în pungi de perfuzie din policlorură de vinil (PVC) sau din poliolefină fără PVC fără latex.

Atunci când concentratul pentru perfuzie este diluat cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) este necesară pentru perfuzie utilizarea unui filtru în linie din polietersulfonă (PES) de 0,20 sau 0,22 microni.

În scopul prevenirii erorilor de medicaţie, este important să se verifice etichetele flacoanelor pentru a fi sigur că medicamentul ce urmează să fie pregătit şi administrat este Kadcyla (trastuzumab emtansine) şi nu Herceptin (trastuzumab).

Instrucţiuni pentru reconstituire

flacon de 100 mg trastuzumab emtansine: Cu ajutorul unei seringi sterile, se injectează lent 5 ml de apă sterilă pentru preparate injectabile în flacon.

flacon de 160 mg trastuzumab emtansine: Cu ajutorul unei seringi sterile, se injectează lent 8 ml de apă sterilă pentru preparate injectabile în flacon.

Rotiţi uşor flaconul până la dizolvare completă. Nu agitaţi.

Soluţia reconstituită trebuie examinată vizual înainte de administrare pentru a identifica particule şi modificări de culoare. Soluţia reconstituită trebuie să limpede până la uşor opalescentă şi să nu conţină particule vizibile. Culoarea soluţiei reconstituite trebuie să fie incoloră până la maro pal. Nu utilizaţi soluţia reconstituită dacă aceasta conţine particule vizibile, este tulbure sau are o culoare modificată.

Instrucţiuni pentru diluare

Determinarea volumului de soluţie reconstituită necesar pentru doza trastuzumab emtansine de 3,6 mg /kg greutate corporală (vezi pct. 4.2):

Volum (ml) = Doza totală care trebuie administrată (greutatea corporală (kg) x doza (mg/kg))

20 ( mg/ml, concentraţia soluţiei reconstituite)

Cantitatea necesară de soluţie trebuie extrasă din flacon şi adaugată într-o pungă de perfuzie, care conţine 250 ml soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 4,5 mg/ml (0,45%) sau soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Nu se utilizează soluţie de glucoză (5%) (vezi pct. 6.2). Soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu 4,5 mg/ml (0,45%) poate fi utilizată fără ajutorul unui filtru în linie de 0,20 sau 0,22 µm din polietersulfonă (PES). Dacă, pentru prepararea perfuziei se utilizează soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), atunci este necesar un filtru în linie de 0,20 sau

0,22 µm din polietersulfonă (PES). Perfuzia trebuie administrată imediat cum este preparată. Nu congelaţi sau agitaţi perfuzia pe perioada de păstrare.

Eliminarea reziduurilor

Medicamentul reconstituit nu conţine conservanţi şi este destinat pentru administrarea unică. Aruncaţi orice cantitate neutilizată.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Roche Registration Limited

6 Falcon Way

Shire Park

Welwyn Garden City

AL7 1TW

Marea Britanie

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/13/885/001

EU/1/13/885/002

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data of primei autorizări: 15 Noiembrie 2013

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului: http://www.ema.europa.eu

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate