Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Levviax (telithromycin) – Rezumatul caracteristicilor produsului - J01FA15

Updated on site: 08-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiLevviax
Cod ATCJ01FA15
Substanţătelithromycin
ProducătorAventis Pharma S.A.
Un comprimat filmat conţine telitromicină 400 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Levviax 400 mg, comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate

autorizat

 

Comprimate biconvexe, alungite, de culoare portocaliu deschis, inscripţionate cu H3647 pe una din feţe şi cu 400 pe cealaltă faţă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

mai

este

Atunci când se prescrie Levviax se va ţine seama de ghidul oficial cu privire la utilizarea adecvată a

medicamentelor antibacteriene şi de prevalenţa locală a rezistenţei (vezi, de asemenea, pct. 4.4 şi 5.1).

Levviax este indicat în tratamentul următoarelor infecţii:

La pacienţi cu vârsta de 18 ani şi peste:

nu

• Pneumonii comunitare, uşoare sau moderate (vezi pct. 4.4.)

La pacienţi cu vârsta de 12medicinalani şi peste:

 

Când se tratează infecţii determinate de tulpini cunoscute sau suspectate a avea rezistenţă la

 

betalactami şi/sau la macrolide (în funcţie de antecedentele pacienţilor sau informaţiile

 

naţionale şi/sau regionale referitoare la rezistenţă), acoperite de spectrul antibacterian al

 

telitromicinei (vezi pct. 4.4 şi 5.1):

 

 

-

Acutizări ale bronşitelor cronice

 

 

-

Sinuzite acute

 

-Amigdalite/faringite determinate de Streptococcus pyogenes,, ca o alternativă în situaţia în care antibioticele beta lactamice nu sunt indicate în ţările/regiunile cu prevalenţă semnificativă a S pyogenes cu rezistenţă la macrolide mediată de ermTR sau mefA (vezi pct. 4.4 şi 5.1) .

4.2Doze şi mod de administrare

sau fără alimente. Se poate lua în considerare administrarea Levviax la culcare, pentru a reduce posibilul impact al tulburărilor vizuale şi al pierderii conştienţei (vezi pct. 4.4).

La pacienţi cu vârsta de 18 ani şi peste, în funcţie de indicaţie, regimul terapeutic va fi:

DozaProdusulrecomandată este de 800 mg o dată pe zi, adică 2 comprimate a câte 400 mg o dată pe zi. Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de apă. Comprimatele pot fi luate cu

-Pneumonii comunitare: 800 mg o dată pe zi, timp de 7 până la 10 zile.

-Acutizări ale bronşitelor cronice: 800 mg o dată pe zi, timp de 5 zile.

-Sinuzite acute: 800 mg o dată pe zi, timp de 5 zile.

-Amigdalite/faringite determinate de Streptococcus pyogenes: 800 mg o dată pe zi, timp de 5 zile.

La pacienţii cu vârsta între 12 şi 18 ani, regimul terapeutic va fi:

-Amigdalite/faringite determinate de Streptococcus pyogenes: 800 mg o dată pe zi, timp de 5 zile.

La vârstnici:

La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei exclusiv pe criteriul vârstei.

La copii:

autorizat

 

Levviax nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Levviax nu este recomandat ca primă alegere la pacienţi cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml/min) sau la pacienţi cu insuficienţă renală severă şi insuficienţă hepatică concomitentă, deoarece nu este disponibilă o formă farmaceutică cu concentraţie optimă (600 mg). Dacă tratamentul cu telitromicină este considerat necesar, aceşti pacienţi pot fi trataţi cu doze zilnice alternative de

800 mg şi 400 mg, începând cu doza de 800 mg. La pacienţii hemodializaţi, doza trebuie ajustată astfel este

încât Levviax, în doză de 800 mg să fie administrat după şedinţa de dializă (vezi, de asemenea, pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă, cu excepţia situaţiei în care şi funcţia renală este sever afectată; cu toate acestea, experienţa la pacienţii cu insuficienţă hepatică este limitată. În consecinţă, Levviax trebuie utilizat cu prudenţă (vezi, de asemenea, pct. 4.4 şi 5.2).

4.3 Contraindicaţii

 

 

nu

mai

Levviax este contraindicat la pacienţii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.4).

Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare antibacteriene macrolide sau la oricare dintre

excipienţi.

medicinal

 

 

 

 

 

Levviax nu trebuie utilizat la pacienţi cu antecedente de hepatită şi/sau icter asociate cu utilizarea de telitromicină.

Administrarea concomitentă a Levviax cu oricare dintre următoarele substanţe este contraindicată: cisapridă, derivaţi de alcaloizi ergotaminici (cum sunt ergotamina şi dihidroergotamina), pimozidă, astemizol şi terfenadină (vezi pct. 4.5).

Levviax nu trebuie administrat concomitent cu simvastatina, atorvastatina şi lovastatina. Tratamentul cu aceste medicamente trebuie întrerupt în timpul tratamentului cu Levviax (vezi pct. 4.5).

Levviax este contraindicat la pacienţii cu antecedente personale sau heredocolaterale de sindrom QT

La pacienţi cu insuficienţă renală severă şi/sau hepatică, administrarea concomitentă de Levviax şi inhibitori puternici ai CYP3A4, cum sunt inhibitorii de protează sau ketoconazolul, este contraindicată.

prelungitProdusul(dacă diagnosticul nu se exclude prin ECG) şi la pacienţii cu istoric de interval QT prelungit dobândit.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Ca în cazul tuturor macrolidelor, datorită potenţialului de prelungire a intervalului QT, Levviax trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu boală coronariană, antecedente de aritmii ventriculare, hipokaliemie şi/sau hipomagneziemie necorectate, bradicardie (<50 bătăi/min) sau în timpul administrării concomitente cu medicamente care prelungesc intervalul QT sau cu inhibitori puternici ai CYP 3A4, cum sunt inhibitorii de protează şi ketoconazolul.

Ca la aproape toate medicamentele antibacteriene, diareea, mai ales dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, apărută în timpul sau după tratamentul cu Levviax, poate fi simptom de colită pseudomembranoasă. Dacă se suspectează colita pseudomembranoasă, tratamentul trebuie întrerupt

imediat şi pacienţii trebuie să primească tratament de susţinere şi/sau măsuri terapeutice specifice. autorizat

La pacienţii trataţi cu telitromicină s-au raportat exacerbări ale miasteniei gravis, care uneori au apărut în decurs de câteva ore de la administrarea primei doze.

Raportările au inclus deces şi insuficienţă respiratorie acută cu debut rapid, care pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.8).

În cadrul studiilor clinice efectuate cu telitromicină, s-au observat frecvent modificări ale valorilor

enzimelor hepatice. După punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de hepatită severă şi de insuficienţă hepatică, inclusiv cazuri letale (care au fost în general, asociate cu boli pre-existente grave sau

medicaţie concomitentă) (vezi pct. 4.8). Aceste reacţii hepatice au fost observate în timpul

tratamentului sau imediat după întreruperea acestuia şi în cele mai multe cazuri au fost reversibile la

întreruperea administrării de telitromicină.

este

 

Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă tratamentul şi să se adreseze medicului lor în cazul apariţiei de

semne şi simptome care sugerează o afectare hepatică, cum sunt anorexie, icter, urină hipercromă, prurit sau sensibilitate abdominală.

Levviax trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică, deoarece experienţa clinică la

aceşti pacienţi este limitată (vezi pct. 5.2).

mai

 

Levviax poate determina tulburări vizuale, în special diminuarea capacităţii de acomodare şi de relaxare a acomodării. Tulburările vizuale au inclus vedere înceţoşată, dificultate de focalizare şi

diplopie. Cele mai multe evenimente au fost uşoare până la moderate; totuşi, au fost raportate cazuri

severe (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

nu

 

După punerea pe piaţă a medicamentului s-au raportat evenimente adverse de pierdere tranzitorie a

conştienţei inclusiv câteva cazuri asociate cu sindrom vagal (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

Se poate lua în consideraremedicinaladministrarea Levviax la culcare, pentru a reduce posibilul impact al tulburărilor vizuale şi al pierderii conştienţei.

Levviax nu trebuie utilizat în timpul şi 2 săptămâni după tratamentul cu inductori ai CYP3A4 (cum sunt rifampicina, fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul, sunătoarea). Este posibil ca tratamentul concomitent cu aceste produse să determine concentraţii plasmatice subterapeutice ale telitromicinei şi astfel să apară risc de eşec terapeutic (vezi pct. 4.5Levviax).

Levviax este un inhibitor al CYP3A4 şi trebuie utilizat numai în situaţii specifice în timpul tratamentului cu alte medicamente care sunt metabolizate de către CYP3A4.

În zoneleProdusulcu incidenţă crescută de rezistenţă la eritromicina A, este în mod special important să se ia în considerare evoluţia profilului de sensibilitate la telitromicină şi alte antibiotice.

În pneumonia comunitară, eficacitatea a fost demonstrată la un număr limitat de pacienţi cu factori de risc, cum este bacteriemia cu pneumococ sau vârsta peste 65 de ani.

Experienţa în tratamentul infecţiilor determinate de S. pneumoniae penicilino-/sau eritromicino- rezistent este limitată, dar, până în prezent, eficacitatea şi ratele de eradicare au fost similare cu cele obţinute în tratamentul S. pneumoniae sensibil. Este necesară prudenţă deosebită atunci când agentul patogen suspectat este S. aureus şi când există probabilitatea rezistenţei la eritromicină, pe baza datelor epidemiologice locale.

In vitro, L. pneumophila este foarte sensibilă la telitromicină; cu toate acestea, experienţa clinică în tratamentul pneumoniilor determinate de Legionella este limitată.

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Ca în cazul tuturor macrolidelor, H. influenzae este clasificat cu sensibilitate intermediară. Acest aspect trebuie luat în considerare atunci când se tratează infecţii determinate de H. influenzae.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efectele Levviax asupra altor medicamente

Telitromicina este un inhibitor al CYP3A4 şi un slab inhibitor al CYP2D6. Studiile in vivo cu simvastatină, midazolam şi cisapridă au demonstrat o inhibare puternică a CYP3A4 intestinale şi o inhibare moderată a CYP3A4 hepatice. Gradul de inhibare al metabolizării diferitelor substraturi ale CYP3A4 este dificil de apreciat. În consecinţă, Levviax nu trebuie utilizat în timpul tratamentului cu medicamente care sunt substraturi ale CYP3A4, cu excepţia situaţiilor în care concentraţiile plasmatice ale substratului CYP3A4, eficacitatea sau evenimentele adverse ale acestuia pot fi atent

Medicamente care pot prelungi intervalul QT

supravegheate. Ca alternativă, tratamentul cu substraturi ale CYP3A4 trebuie întrerupt în timpul

administrării Levviax.

este

autorizat

 

 

 

Este de aşteptat ca Levviax să crească concentraţiile plasmatice ale cisapridei, pimozidei,

astemizolului şi terfenadinei. Aceasta poate determina prelungirea intervalului QT şi apariţia de aritmii cardiace, inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventricularmaiă şi torsada vârfurilor. Administrarea concomitentă a Levviax cu oricare dintre aceste medicamente este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Este necesară o prudenţă deosebită atunci când Levviax se administrează la pacienţi aflaţi în tratament cu alte medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.4).

Prin extrapolare de la eritromicina A şi josamicină, administrarea concomitentă de Levviax şi derivaţi

Derivaţi din alcaloizi ergotaminici (cum sunt ergotaminanu şi dihidroergotamina)

de alcaloizi ergotaminici poate determina vasoconstricţie severă (“ergotism”) cu posibila necroză a extremităţilor. Această asocieremedicinaleste contraindicată (vezi pct. 4.3).

Statine

Când simvastatina s-a administrat concomitent cu Levviax, Cmax a simvastatinei a crescut de 5,3 ori, ASC a simvastatinei de 8,9 ori, Cmax a simvastatinei acide de 15 ori şi ASC a simvastatinei acide de 11 ori. Nu s-au efectuat studii in vivo privind interacţiunile cu alte statine, dar Levviax poate avea o interacţiune similară cu lovastatina şi atorvastatina, o interacţiune redusă cu cerivastatina şi o interacţiune slabă sau inexistentă cu pravastatina şi fluvastatina. Levviax nu trebuie utilizat concomitent cu simvastatina, atorvastatina şi lovastatina. Tratamentul cu aceste medicamente trebuie întrerupt în timpul tratamentului cu Levviax. Cerivastatina trebuie utilizată cu prudenţă, iar pacienţii vor fi atent supravegheaţi pentru semnele şi simptomele de miopatie.

Când midazolamul s-a administrat concomitent cu Levviax, ASC a midazolamului a crescut de 2,2 ori după administrarea intravenoasă a acestuia şi de 6,1 ori după administrarea orală a acestuia. Timpul de înjumătăţire plasmatică al midazolamului a crescut de 2,5 ori. Trebuie evitată administrarea concomitentă de Levviax şi midazolam, pe cale orală. În cazul administrării intravenoase a midazolamului, dozele trebuie ajustate după cum este necesar, iar pacientul trebuie supravegheat. Aceleaşi precauţii trebuie luate şi în cazul altor benzodiazepine care sunt metabolizate de către CYP3A4 (mai ales triazolam, dar, într-o mai mică măsură, şi alprazolam). Pentru acele benzodiazepine care nu sunt metabolizate de către CYP3A4 (temazepan, nitrazepam, lorazepam), interacţiunea cu Levviax este puţin probabilă.

Ciclosporină, tacrolimus, sirolimus

BenzodiazepineProdusul

Datorită potenţialului său de inhibare a CYP3A4, telitromicina poate creşte concentraţiile plasmatice ale acestor substraturi ale CYP3A4. De aceea, când se iniţiază tratamentul cu telitromicină la pacienţi aflaţi deja în tratament cu oricare dintre aceste medicamente imunosupresoare, se vor monitoriza cu

atenţie concentraţiile plasmatice de ciclosporină, tacrolimus sau sirolimus, iar dozele acestora se vor reduce, după cum este necesar. Când se întrerupe administrarea de telitromicină, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei, tacrolimusului sau sirolimusului vor fi din nou atent monitorizate, iar dozele se vor creşte, după cum este necesar.

Când metoprolulul (un substrat CYP2D6) a fost administrat concomitent cu Levviax, Cmax şi ASC ale metoprolulului au crescut cu aproximativ 38%, fără a exista, cu toate acestea, nici un efect asupra

Metoprolol

autorizat

 

timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al metoprololului. Expunerea crescută la metoprolol

poate avea semnificaţie clinică la pacienţii cu insuficienţă cardiacă trataţi cu metoprolol. La aceşti pacienţi, administrarea concomitentă de Levviax şi metoprolol, un substrat CYP2D6, se va lua în considerare cu prudenţă.

Digoxină

A fost demonstrat potenţialul Levviax de a creşte concentraţiile plasmatice ale digoxinei. Concentraţiile plasmatice dinaintea dozei următoare, Cmax, ASC şi clearance-ul renal au crescut cu 20%, 73%, 37% şi respectiv 27%, la voluntarii sănătoşi. Nu au fost observate modificări semnificative statistic ale parametrilor ECG şi nici semne de toxicitate digitalică. Cu toate acestea, se va lua în considerare monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei în cazul administrării concomitente de digoxină şi Levviax.

Teofilină

este

 

Nu există o interacţiune farmacocinetică relevantă clinic între Levviax şi teofilina administrată sub

Anticoagulante orale

nu

mai

 

formă de preparate cu eliberare prelungită. Cu toate acestea, administrarea concomitentă a acestor două medicamente trebuie să se facă la interval de 1 oră, pentru a evita posibilele reacţii adverse digestive, cum sunt greaţa şi vărsăturile.

La pacienţii trataţi simultan cu anticoagulante şi antibiotice, inclusiv telitromicină, a fost raportată o

activitate anticoagulantă crescută. Mecanismele nu sunt cunoscute în totalitate. Cu toate că după administrarea unei singuremedicinaldoze, Levviax nu prezintă interacţiuni farmacocinetice sau

farmacodinamice relevante clinic cu warfarina, trebuie luată în considerare monitorizarea mai frecventă a valorilor timpului de protrombină/INR (International Normalised Ratio) în cursul tratamentului concomitent.

Contraceptive orale

La subiecţii sănătoşi nu există nici o interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică relevantă clinic în cazul dozelor mici de contraceptive orale trifazice.

Efectele altor medicamente asupra Levviax

În timpul administrării concomitente de rifampicină şi telitromicină în doze repetate, Cmax şi ASC ale

sunătoarea) poate determina concentraţii plasmatice subterapeutice ale telitromicinei şi pierderea efectului acesteia. Inducţia enzimatică scade treptat în decurs de 2 săptămâni de la întreruperea tratamentului cu inductori ai CYP3A4. Levviax nu trebuie utilizat în timpul şi 2 săptămâni după tratamentul cu inductorii CYP3A4.

Studiile privind interacţiunile cu itraconazol şi ketoconazol, doi inhibitori ai CYP3A4, au demonstrat creşterea concentraţiei plasmatice maxime a telitromicinei de 1,22 ori, respectiv de 1,51 ori şi a ASC de 1,54 ori, respectiv de 2,0 ori. Aceste modificări ale farmacocineticii telitromicinei nu necesită ajustarea dozei, dacă expunerea la telitromicină rămâne într-un interval de concentraţii bine tolerate. Efectul ritonavirului asupra telitromicinei nu a fost studiat, dar poate duce la o creştere mai amplă a expunerii la telitromicină. Această asociere trebuie utilizată cu prudenţă.

telitromicineiProdusulau scăzut, în medie cu 79% şi respectiv 86%. De aceea, administrarea concomitentă de inductori enzimatici ai CYP3A4 (cum sunt rifampicina, fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul

7
Nu există date adecvate privind utilizarea Levviax la femeile gravide. Studiile efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la Levviax nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar.

Ranitidina (luată cu 1 oră înainte de Levviax) şi antiacidele conţinând hidroxid de aluminiu sau magneziu nu au o influenţă relevantă clinic asupra farmacocineticii telitromicinei.

4.6 Sarcina şi alăptarea

laautorizatanimale au evidenţiat om nu este cunoscut.

Telitromicina se excretă prin laptele animalelor, realizând concentraţii de 5 ori mai mari decât concentraţiile plasmatice ale mamei. Date similare la om nu sunt disponibile. Levviax nu trebuie utilizat la femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Levviax poate determina reacţii adverse, cum sunt tulburările vizuale,estecare pot reduce capacitatea de

îndeplinire a anumitor activităţi. În plus, au fost raportate rare cazuri de pierdere tranzitorie a conştienţei, care pot fi precedate de simptome vagale (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului cu

Levviax, datorită posibilelor dificultăţi vizuale sau pierderii conştienţei pacienţii trebuie să încerce să

reducă la minim activităţi precum conducerea vehiculelor cu motor, folosirea utilajelor grele sau

angajarea în alte activităţi riscante. Dacă pacienţii au tulburări vizuale sau pierdere a conştienţei în timpul administrării Levviax, ei nu trebuie să conducă vehiculemai cu motor, să folosească utilaje grele sau să se angajeze în alte activităţi riscante (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Pacienţii trebuie avertizaţi că aceste reacţii adverse pot să apară încă de la administrarea primei doze de medicament. Pacienţii trebuie atenţionaţi cu privire la efectele potenţiale ale acestor reacţii asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

La 2461 de pacienţii trataţi cu Levviax în studii clinice de fază III, au fost raportate următoarele reacţii

adverse, posibil sau probabil legate de telitromicină. Acestea sunt prezentate în tabelul de mai jos:

 

 

 

 

nu

 

 

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aparate,

Foarte

Frecvente

 

Mai puţin

Rare

Foarte rare

sisteme şi

frecvente

(≥1/100 până

 

frecvente

(≥1/10000

(<1/10000)

organe

(≥10%)

la <1/10)

 

(≥1/1000

până la

 

 

 

 

 

până la

<1/1000)

 

 

 

 

 

<1/100)

 

 

Tulburări

 

medicinal

 

Eozinofilie

 

 

hematologice

 

 

 

 

 

şi limfatice

 

 

 

 

 

Tulburări ale

 

Ameţeli,

 

Vertij,

Pierdere

Parosmie

sistemului

 

cefalee,

 

somnolenţă,

tranzitorie a

 

nervos

 

tulburări ale

 

nervozitate,

conştienţei,

 

 

 

gustului

 

insomnie,

parestezii

 

Tulburări

 

 

 

Vedere

Diplopie

 

oculare

 

 

 

înceţoşată

 

 

Tulburări

 

 

 

Înroşirea

Aritmie atrială,

 

cardiovasculare

 

 

 

feţei

hipotensiune

 

 

 

 

 

Palpitaţii

arterială,

 

 

 

 

 

 

bradicardie

 

Tulburări

Diaree

Greaţă,

 

Infecţie

 

Colită

gastroProdusul-

 

vărsături,

 

orală cu

 

pseudomembranoasă

intestinale

 

dureri gastro-

 

Candida,

 

 

 

 

intestinale,

 

stomatită

 

 

 

 

flatulenţă

anorexie,

 

 

 

 

 

 

constipaţie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări

 

Creşterea

Hepatită

Icter colestatic

 

 

hepatobiliare

 

enzimelor

 

 

 

 

 

 

hepatice (AST,

 

 

 

 

 

 

ALT, fosfataza

 

 

 

 

 

 

alcalină)

 

 

 

 

Afecţiuni

 

 

Erupţii

Eczemă

 

Eritem multiform

cutanate şi ale

 

 

cutanate,

 

 

 

ţesutului

 

 

urticarie,

 

 

 

subcutanat

 

 

prurit

 

 

 

Tulburări

 

 

 

 

 

Crampe musculare

musculo-

 

 

 

 

 

autorizat

scheletice şi ale

 

 

 

 

 

ţesutului

 

 

 

 

 

conjunctiv

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări ale

 

 

 

este

 

 

aparatului

 

Infecţie

 

 

 

genital

 

vaginală cu

 

 

 

 

 

Candida

 

 

 

Tulburările vizuale (<1%) asociate cu utilizarea Levviax, incluzând vedere înceţoşată, tulburări de

focalizare şi diplopie, sunt cel mai adesea uşoare până la moderate.mai Acestea au apărut de obicei în

decurs de câteva ore de la administrarea primei sau celei de a doua doze, au recidivat la reluarea administrării, au avut durata de câteva ore şi au fost complet reversibile, fie în timpul tratamentului, fie

după întreruperea acestuia. Aceste evenimente nu au fost asociate cu semne de modificări oculare (vezi pct. 4.4 şi 4.7).

În studiile clinice, efectul asupra intervalului QTc a fost mic (prelungirea medie de aproximativ 1

msec). În studiile comparative, au fost observate efecte similare cu cele ale claritromicinei, cu

medicinal

 

∆QTc>30 msec în timpul tratamentului la 7,6%, respectivnu

7,0% din pacienţi. Nici un pacient din cele

două grupuri nu a dezvoltat ∆QTc>60 msec. În cadrul acestui program clinic nu s-a raportat nici un caz de torsada vârfurilor sau alte aritmii ventriculare grave sau sincopă şi nici nu au fost identificate subgrupe de risc.

După punerea pe piaţă, au fost raportate următoarele reacţii (cu frecvenţă necunoscută):

- Tulburări ale sistemului imunitar: Edem angioneurotic, reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic

- Tulburări cardiace: Prelungirea intervalului QT/QTc - Tulburări gastro-intestinale: Pancreatită

- Tulburări hepatobiliare: Hepatită severă şi insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

- Tulburări ale sistemului nervos: Au fost raportate cazuri de exacerbare cu debut rapid a miasteniei gravis (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

4.9 Supradozaj

În eventualitatea unui supradozaj acut trebuie evacuat conţinutul gastric. Pacienţii trebuie atent supravegheaţi şi trebuie să li se administreze tratament simptomatic şi de susţinere. Trebuie menţinută hidratarea adecvată. Trebuie determinaţi electroliţii sanguini (mai ales potasiul). Datorită potenţialului de prelungire a intervalului QT şi a riscului crescut de aritmie, este necesară monitorizare ECG.

5. ProdusulPROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: macrolide, lincosamide şi streptogramine, codul ATC: J01FA15.

Spectru antibacterian

Telitromicina este un derivat semisintetic de eritromicină A, aparţinând ketolidelor, o clasă de medicamente antibacteriene înrudită cu macrolidele.

Mecanism de acţiune

Telitromicina inhibă sinteza proteinelor acţionând la nivel ribozomal.

Afinitatea telitromicinei pentru subunitatea 50S a ribozomului bacterian este de 10 ori mai mare decât cea a eritromicinei A, atunci când tulpina este sensibilă la eritromicina A. Împotriva tulpinilor rezistente la eritromicina A, datorită mecanismului de rezistenţă MLSB, telitromicina are o afinitate pentru subunitatea 50S a ribozomului bacterian de peste 20 de ori mai mare, comparativ cu cea a eritromicinei A.

Telitromicina interferă cu translaţia la nivelul 23S al ARN-ului ribozomal, unde interacţionează cu domeniile V şi II. În plus, telitromicina este capabilă să blocheze formarea subunităţilor ribozomale

50S şi 30S.

este

autorizat

 

Concentraţii minime inhibitorii critice

 

 

 

Valorile CMI recomandate pentru telitromicină, separând germenii sensibili de cei intermediar sensibili şi pe aceştia din urmă de cei rezistenţi, sunt: sensibili ≤0,5 mg/l, rezistenţi >2 mg/l.

Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentrumaispeciile selectate, iar informaţiile locale despre rezistenţă sunt utile mai ales atunci când se tratează infecţii severe. După cum este necesar, trebuie cerut sfatul experţilor când prevalenţa localnuă a rezistenţei este în măsură să facă îndoielnică utilitatea medicamentului cel puţin în anumite tipuri de infecţii.

Aceste informaţii servesc numai ca un ghid orientativ despre probabilitatea ca microorganismele să fie sensibile la telitromicină.

Bacterii Gram-pozitiv aerobe

Streptococcus aureus sensibil la meticilină (SASM)*

Streptococi Lancefiled de grup C şi G (ß hemolitic)

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae*

Streptococi viridans

Bacterii Gram-negativ aerobe

Legionella pneumophila

Specii frecvent sensibilemedicinal

Moraxella catarrhalis*

ProdusulAltele

Chlamydophila pneumoniae*

Chlamydia psittaci

Mycoplasma pneumoniae*

Specii pentru care rezistenţa dobândită poate

 

pune probleme

 

Bacterii Gram-pozitiv aerobe

autorizat

Staphylococcus aureus retistent la meticilină

(SARM)+

Streptococcus pyogenes*

Bacterii Gram-negativ aerobe

Haemophilus influenzae$*

Haemophilus parainfluenzae$

Organisme cu rezistenţă moştenită

Bacterii Gram-negtiv aerobe

Acinetobacter

Enterobacteriaceae

Pseudomonas

Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru izolate sensibile în indicaţiile clinice aprobate.

 

$ sensibilitate naturală intermediară

 

+ Dintre SASM, frecvenţa germenilor cu rezistenţă la MLSBc este de peste 80%, telitromicina nu este activă împotriva MLSBc

Rezistenţă

 

este

 

 

Telitromicina nu induce rezistenţă la MLSB in vitro în cazul Staphylococcus aureus, Streptococcus

 

mai

 

pneumoniae şi Streptococcus pyogenes, fenomen legat de cele 3 grupări keto ale sale. Dezvoltarea rezistenţei in vitro la telitromicină datorată mutaţiei spontane este rară. Majoritatea SASM sunt rezistenţi la eritromicina A printr-un mecanism MLSB constitutiv.

Rezultatele in vitro au arătat că telitromicina este afectatnu ă de mecanismele de rezistenţă la eritromicină

legate de ermB sau mefA, dar mai puţin decât eritromicina. În timp ce expunerea la telitromicină a

şi alte clase de medicamente antibacteriene, inclusiv rezistenţă la eritromicină A şi/sau la penicilină.

Pentru Streptococcus. pyogenes, rezistenţa încrucişată apare pentru tulpinile înalt rezistente la eritromicină A.

selectat mutanţi pneumococici cu CMI crescute, acestea au rămas în intervalul propus de sensibilitate. Pentru Streptococcus pneumoniaemedicinalnu există rezistenţă încrucişată sau co-rezistenţă între telitromicină

Efecte asupra florei orale şi intestinale

Într-un studiu comparativ la voluntari sănătoşi, administrarea timp de 10 zile de telitromicină 800 mg pe zi şi claritromicină 500 mg de două ori pe zi, a arătat o reducere similară şi reversibilă a florei orale

şi intestinale. Cu toate aceastea, în contrast cu claritromicina, în timpul tratamentului cu telitromicină

nu auProdusulapărut tulpini rezistente de streptococi alfa în salivă.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală, telitromicina este destul de rapid absorbită. Valoarea medie a concentraţiei plasmatice maxime de aproximativ 2 mg/l se atinge în decurs de 1-3 ore după administrarea unei doze unice de 800 mg telitromicină. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 57% după o doză unică de 800 mg. Viteza şi gradul absorbţiei nu sunt afectate de ingestia de alimente, de aceea comprimatele de Levviax pot fi administrate indiferent de alimente.

Concentraţia plasmatică constantă dinaintea următoarei administrări, cuprinsă în medie între 0,04 şi 0,07 mg/l, se atinge în decurs de 3-4 zile de administrare a telitromicinei în doză unică de 800 mg pe zi

La starea de echilibru, ASC este de aproximativ 1,5 ori mai mare comparativ cu cea obţinută după o doză unică.

La pacienţi, concentraţia plasmatică maximă şi cea dinaintea următoarei administrări la starea de echilibru au fost în medie de 2,9 ± 1,6 mg/l (interval 0,02-7,6 mg/l), respectiv de 0,2 ± 0,2 mg/l (interval 0,010 până la 1,29 mg/l), în cadrul unui regim terapeutic cu doză unică de 800 mg pe zi.

Distribuţie

Legarea de proteine in vitro este de aproximativ 60% până la 70%. Telitromicina este larg distribuită în organism. Volumul aparent de distribuţie este de 2,9±1,0 l/kg. Distribuţia rapidă a telitromicinei în ţesuturi determină concentraţii semnificativ mai mari ale acesteia în majoritatea ţesuturilor ţintă, faţă de plasmă. Concentraţiile tisulare maxime totale în lichidul epitelial alveolar, macrofagele alveolare, mucoasa bronşică, amigdale şi ţesutul de la nivelul sinusurilor au fost de 14,9±11,4 mg/l,

elimină sub formă de metaboliţi şi o treime sub formă nemodificată. Principalul compus circulant în plasmă este telitromicina. Metabolitul circulant principal reprezintă aproximativ 13% din ASC a

318,1±231 mg/l, 3,88±1,87 mg/kg, 3,95±0,53 mg/kg şi respectiv de 6,96±1,58 mg/kg. La 24 de ore

după administrarea dozei, concentraţiile tisulare totale în lichidul epitelial alveolar, macrofagele

 

 

 

autorizat

alveolare, mucoasa bronşică, amigdale şi ţesutul de la nivelul sinusurilor au fost de 0,84±0,65 mg/l,

162±96 mg/l, 0,78±0,39 mg/kg, 0,72±0,29 mg/kg şi respectiv de 1,58±1,68 mg/kg. Concentraţia

maximă de telitromicină în celulele sanguine albe a fost în medie de 83±25 mg/l.

Metabolizare

 

este

 

 

 

 

Telitromicina se metabolizează în principal în ficat. După administrarea orală, două treimi din doză se

 

mai

 

 

telitromicinei şi are o activitate antimicrobiană redusă comparativ cu medicamentul administrat. Alţi nu

metaboliţi au fost detectaţi în plasmă, urină şi fecale, reprezentând 3% sau mai puţin din ASC plasmatică.

Telitromicina este metabolizată atât de izoenzimele CYP450, cât şi de enzime non-CYP. Principala enzimă CYP450 implicatămedicinalîn metabolizarea telitromicinei este CYP3A4. Telitromicina este un

inhibitor al CYP3A4 şi al CYP2D6, dar are efect limitat sau deloc asupra CYP1A, 2A6, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19 şi 2E1.

Eliminare

După administrarea orală de telitromicină marcată radioactiv, 76 % din radioactivitate se regăseşte în fecale şi 17% în urină. Aproximativ o treime din telitromicină s-a eliminat sub formă nemodificată; 20% prin fecale şi 12% prin urină. Telitromicina are o farmacocinetică moderat non-lineară. Clearance-ul non-renal scade odată cu creşterea dozei. Clearance-ul total (medie ± DS) este de aproximativ 58 ± 5 l/oră după administrarea intravenoasă, cu un clearance renal de aproximativ 22%

din acesta. Telitromicina are o eliminare plasmatică triexponenţială, cu un timp de înjumătăţire plasmaticProdusulă prin distribuţie scurt, de 0,17 ore. Timpul principal de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 2-3 ore, iar timpul de înjumătăţire plasmatică terminal, mai puţin important, este de

10 ore, la o doză unică de 800 mg pe zi.

Grupe speciale de populaţie

Insuficienţă renală

Intr-un studiu cu doze multiple, la 36 de subiecţi cu grade diferite de insuficienţă renală, au fost

observate o creştere de 1,4 ori a Cmax.ss şi o creştere de 2 ori a ASC (0-24)ss la doze multiple de 800 mg în grupul cu insuficienţă renală severă (CLCR <30 ml/min) comparativ cu voluntarii sănătoşi şi se

recomandă o doză redusă de Levviax (vezi pct. 4.2). Pe baza datelor observate, o doză zilnică de

600 mg este aproximativ echivalentă cu expunerea ţintă observată la subiecţii sănătoşi. Pe baza datelor simulate, o schemă de doze zilnice care alternează 800 mg cu 400 mg la pacienţii cu insuficienţă renală severă, poate determina o ASC (0-48) aproximativ egală cu cea obţinută la subiecţii sănătoşi care primesc 800 mg o dată pe zi.

Nu a fost evaluat efectul dializei asupra eliminării telitromicinei.

Insuficienţă hepatică

Într-un studiu cu doză unică (800 mg) la 12 pacienţi şi într-un studiu cu doze repetate (800 mg) la 13

pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la severă (Clasa Child-Pugh A, B şi C), Cmax, ASC şi t1/2 ale telitromicinei au fost similare cu cele obţinute la subiecţi sănătoşi, echivalenţi ca vârstă şi sex. În

ambele studii, la pacienţii cu insuficienţă hepatică fost observată o eliminare renală crescută. Datorită experienţei limitate la pacienţii cu capacitate de metabolizare hepatică scăzută, Levviax trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Pacienţi vârstnici

La subiecţii cu vârsta peste 65 de ani (vârstă mediană 75 de ani), concentraţia plasmatică maximă şi ASC ale telitromicinei au crescut de aproximativ 2 ori comparativ cu cele ale subiecţilor sănătoşi tineri. Aceste modificări ale farmacocineticii nu necesită ajustarea dozei.

Sex

 

este

 

 

Farmacocinetica telitromicinei este similară la bărbaţi şi femei.

 

 

mai

 

Copii şi adolescenţi

autorizat

 

Farmacocinetica telitromicinei la copii cu vârsta sub 12 ani nu a fost încă studiată. Datele limitate

obţinute de la adolescenţi cu vârsta de 13 până la 17 ani, au arătat că la această grupă de vârstă

concentraţiile plasmatice ale telitromicinei au fost similare cu cele obţinute la pacienţi cu vârsta de 18 până la 40 de ani.

5.3Date preclinice de siguranţă

Studiile de toxicitate cu telitromicină, în doze repetate,nu cu durata de 1, 3 şi 6 luni, efectuate la şobolan, câine şi maimuţă au arătat că ficatul a fost ţinta principală a toxicităţii, cu creşterea enzimelor hepaticeşi leziuni histologice. Aceste efecte au dovedit o tendinţă de regresie după întreruperea

La şobolani şi câini, la care s-a administrat telitromicină în doze repetate de 150 mg/kg şi zi sau mai mult, timp de 1 lună şi de 20 mg/kg şi zi sau mai mult, timp de 3-6 luni s-a observat apariţia fosfolipidozei (acumulare intracelulară de fosfolipide) în diferite organe şi ţesuturi (ficat, rinichi, plămân, timus, splină, vezică biliară, ganglioni mezenterici, tract gastro-intestinal). Această administrare corespunde la concentraţii de expunere sistemică la substanţa activă de cel puţin 9 ori mai mari decât concentraţiile plasmatice anticipate la om după 1 lună şi, respectiv, sub concentraţiile plasmatice anticipate la om după 6 luni. S-a dovedit reversibilitatea acestui fenomen după întreruperea tratamentului. Nu se cunoaşte semnificaţia acestor descoperiri pentru om.

tratamentului. Expunerea plasmatică, bazată pe fracţiunea liberă a substanţei active, la nivele la care nu s-au observat reacţii adverse,medicinaleste de 1,6 până la de 13 ori expunerea clinică anticipată.

Similar cu anumite macrolide, telitromicina determină in vivo o prelungire a intervalului QTc la câine şi aProdusulduratei potenţialului de acţiune în fibrele Purkinje la iepure in vitro. Efectele au fost evidenţiate la concentraţii plasmatice ale fracţiunii libere a medicamentului de 8 până la de 13 ori mai mari decât

concentraţiile plasmatice anticipate în clinică. Hipokaliemia şi chinidina au avut efecte aditive/supraaditive in vitro, în timp ce sotalolul a determinat o evidentă potenţare. Telitromicina, dar nu şi principalul său metabolit la om, a avut o acţiune inhibitorie asupra HERG şi a canalelor Kv 1,5.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere au arătat o reducere a maturării gameţilor la şobolan şi reacţii adverse asupra fertilizării. La doze mari a apărut embriotoxicitate şi s-a observat o creştere a frecvenţei osificării incomplete şi a anomaliilor scheletale. Studiile la şobolan şi iepure au fost neconcludente în ceea ce priveşte potenţialul teratogen şi au existat evidenţe echivoce, la doze mari, privind reacţiile adverse asupra dezvoltării fetale.

Telitromicina şi principalul său metabolit la om nu au demonstrat potenţial genotoxic in vitro şi in vivo. Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate cu telitromicină.

6.

 

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

 

 

 

6.1 Lista excipienţilor

 

 

 

 

autorizat

Nucleu:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Celuloză microcristalină

 

 

 

 

 

Povidonă K25

 

 

 

 

 

Croscarmeloză sodică

 

 

 

 

 

Stearat de magenziu

 

 

 

 

 

Film:

 

 

 

 

 

 

Talc

 

 

 

 

 

 

Macrogol 8000

 

 

 

 

 

Hipromeloză 6 cp

 

 

 

este

 

Dioxid de titan E171

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Oxid galben de fer E172

 

 

 

 

 

Oxid roşu de fer E172

 

 

 

 

 

6.2

 

Incompatibilităţi

 

 

mai

 

 

Nu este cazul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

6.3

 

Perioada de valabilitate

 

 

 

 

3 ani

 

 

nu

 

 

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

 

 

 

 

 

 

 

Nu necesită precauţii speciale.

 

 

 

 

 

 

 

medicinal

 

 

 

 

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

 

 

 

 

Fiecare cavitate a blisterului conţine câte două comprimate.

 

 

Disponibil sub formă de ambalaje a câte 10, 14, 20 şi 100 comprimate.

 

Bilstere opace din PVC/Aluminiu

 

 

 

 

Disponibil sub formă de ambalaj cu 5 x 2 comprimate.

 

 

 

Bilstere perforate unidoză, opace, din PVC/Aluminiu

 

 

 

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

 

 

 

Produsul

 

 

 

 

 

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

 

 

Fără cerinţe speciale.

 

 

 

 

 

7.

 

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Aventis Pharma S.A.

 

 

 

 

 

20, Avenue Raymond Aron

F-92160 ANTONY

Franţa

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/01/192/001-005

9.

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 9 Iulie 2001

 

 

autorizat

Date primei reînnoiri a autorizaţiei: 9 Iulie 2006

 

 

10.

DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

mai

este

 

 

 

nu

 

 

 

medicinal

 

 

 

Produsul

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate