Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Luveris (lutropin alfa) – Rezumatul caracteristicilor produsului - G03GA07

Updated on site: 08-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiLuveris
Cod ATCG03GA07
Substanţălutropin alfa
ProducătorMerck Serono Europe Ltd.

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Luveris 75 UI pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un flacon conţine lutropină alfa 75 UI (hormon luteinizant uman recombinant {r-hLH}). Lutropina alfa este produsă pe culturi de celule ovariene de hamster chinezesc (COH) modificate genetic.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.

Aspectul pulberii: liofilizat (pelete) de culoare albă

Aspectul solventului: soluţie limpede, incoloră

pH-ul soluţiei reconstituite este 7,5–8,5.

Pacienţii trebuie să aibă în vedere pentru autoadministrare altă formă de prezentare disponibilă în afara fiolelor.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Luveris, administrat în asociere cu un medicament care conţine hormon foliculostimulant (FSH), este recomandat pentru stimularea dezvoltării foliculare la femei adulte cu deficit sever de hormon luteinizant (LH) şi FSH. În studiile clinice, aceste paciente au fost diagnosticate ca având o valoare a concentraţiei plasmatice a LH-ului endogen <1,2 UI/l.

4.2Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu Luveris trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul problemelor de fertilitate.

Doze

La femeile cu deficit de LH şi FSH, obiectivul tratamentului cu Luveris în asociere cu FSH este de a dezvolta un singur folicul de Graaf matur din care, după administrarea de gonadotropină corionică umană (hCG), va fi eliberat ovocitul. Luveris trebuie administrat în cadrul unui ciclu de injecţii zilnice, concomitent cu FSH. Deoarece aceste paciente sunt amenoreice şi au o secreţie endogenă scăzută de estrogen, tratamentul poate începe oricând.

Luveris trebuie administrat concomitent cu folitropină alfa.

Tratamentul trebuie adaptat la răspunsul individual al pacientei aşa cum a fost evaluat prin determinarea dimensiunilor foliculului prin ecografie şi a răspunsului estrogenic. Regimul terapeutic recomandat începe cu administrarea a 75 UI lutropină alfa (un flacon Luveris) zilnic, în asociere cu 75–150 UI FSH.

Studiile clinice au demonstrat că Luveris creşte sensibilitatea ovariană la folitropină alfa. Dacă se consideră adecvată creşterea dozei de FSH, este de preferat ca ajustarea dozei să se facă la intervale de

7–14 zile, prin creşteri cu 37,5–75 UI. Se poate considera ca acceptabilă extinderea duratei stimulării în cadrul oricărui ciclu de tratament până la 5 săptămâni.

După obţinerea unui răspuns optim, trebuie administrată o singură injecţie cu 250 micrograme de r-hCG sau cu 5000–10000 UI hCG, la 24–48 ore după ultima injecţie cu Luveris şi FSH. Se recomandă ca pacienta să aibă raport sexual în ziua respectivă şi în ziua următoare administrării hCG.

Ca modalitate alternativă, se poate efectua inseminarea intrauterină (IIU).

Se poate avea în vedere susţinerea fazei luteale deoarece deficitul substanţelor cu activitate luteotropă (LH/hCG) după ovulaţie poate determina insuficienţa prematură a corpului galben.

Dacă se obţine un răspuns excesiv, tratamentul trebuie întrerupt şi nu se administrează hCG. Ciclul următor de tratament trebuie reînceput cu o doză mai mică de FSH decât în ciclul anterior.

Grupe speciale de pacienţi

Persoane în vârstă

Nu există indicaţii speciale cu privire la utilizarea Luveris la vârstnici. Nu s-au stabilit siguranţa şi eficienţa utilizării Luveris la vârstnici.

Insuficienţă renală şi hepatică

Nu s-au stabilit siguranţa, eficacitatea şi proprietăţile farmacocinetice ale Luveris la pacientele cu insuficienţă renală sau hepatică.

Copii şi adolescenţi

Luveris nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare

Luveris este destinat administrării subcutanate. Prima injecţie cu Luveris trebuie administrată sub supraveghere medicală directă. Pulberea trebuie reconstituită cu solventul furnizat imediat înainte de utilizare. Autoadministrarea acestui medicament se va face numai de către pacientele suficient de motivate, instruite adecvat şi cu acces la servicii medicale de specialitate.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3Contraindicaţii

Luveris este contraindicat la paciente cu:

hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

tumori ale hipotalamusului şi hipofizei

creşterea dimensiunilor ovarului sau apariţia chisturilor ovariene neasociată bolii ovariene polichistice şi de origine necunoscută

hemoragii în sfera genitală de etiologie necunoscută

carcinom ovarian, uterin sau mamar

Luveris nu trebuie utilizat în cazul existenţei unei afecţiuni care ar face imposibilă o sarcină normală, cum sunt:

insuficienţa ovariană primară

malformaţii ale organelor genitale incompatibile cu sarcina

tumori fibroide uterine incompatibile cu sarcina

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Înaintea începerii tratamentului, trebuie evaluată corespunzător infertilitatea cuplului, precum şi posibilele contraindicaţii ale unei sarcini. În plus, pacientele trebuie investigate pentru diagnosticarea

eventualei hipotiroidii, a deficienţei corticosuprarenaliene şi hiperprolactinemiei şi trebuie administrat un tratament specific adecvat.

Porfiria

La pacientele cu porfirie sau cu antecedente familiale de porfirie, Luveris poate creşte riscul episoadelor acute. Agravarea sau apariţia pentru prima dată a acestei afecţiuni poate să impună întreruperea tratamentului.

Sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO)

Un anumit grad de mărire de volum a ovarelor este un efect anticipat al stimulării ovariene controlate. Acest efect este mai frecvent la femeile care suferă de sindromul ovarelor polichistice şi se remite, de regulă, fără tratament.

Spre deosebire de creşterea ovariană necomplicată, SHSO este o afecţiune care se poate manifesta prin diferite grade de severitate. Aceasta se manifestă prin mărirea de volum a ovarelor, concentraţie plasmatică crescută a hormonilor sexuali şi o creştere a permeabilităţii vasculare, care poate determina acumularea de fluide în cavitatea peritoneală, pleurală şi, rar, pericardică.

Manifestările uşoare ale SHSO includ dureri abdominale, disconfort abdominal şi distensie abdominală sau mărirea de volum a ovarelor. Un SHSO moderat poate include în plus greaţă, vărsături, ascită sau mărirea semnificativă a ovarelor, vizibile ecografic.

SHSO sever include în plus creşterea pronunţată a ovarelor, creştere ponderală, dispnee sau oligurie. Examenul clinic poate evidenţia semne precum hipovolemie, hemoconcentraţie, tulburări electrolitice, ascită, revărsat pleural sau insuficienţă pulmonară acută. În cazuri foarte rare, SHSO sever se poate complica cu torsiune ovariană sau evenimente tromboembolice precum embolie pulmonară, accident vascular cerebral ischemic sau infarct miocardic.

Printre factorii de risc independenţi care favorizează apariţia SHSO se numără vârsta tânără, greutatea scăzută, sindromul ovarelor polichistice, dozele ridicate de gonadotropine exogene, concentraţii plasmatice absolute crescute de estradiol sau concentraţii plasmatice de estradiol caracterizate printr-o creştere rapidă şi antecedente de SHSO, număr mare de foliculi ovarieni în curs de dezvoltare şi număr mare de ovocite în urma ciclurilor de TRA (tehnici de reproducere asistată).

Complianţa pacientei la tratamentul cu dozele şi regimul de administrare recomandate pentru Luveris şi FSH poate reduce la minim riscul de hiperstimulare ovariană. Pentru identificarea precoce a factorilor de risc, se recomandă monitorizarea ciclurilor stimulatoare cu ajutorul ecografului, precum şi măsurarea periodică a concentraţiei de estradiol.

Există dovezi care sugerează că hCG are un rol important în declanşarea SHSO şi că acest sindrom se poate agrava şi prelungi în cazul apariţiei unei sarcini. Prin urmare, dacă apar semne de hiperstimulare ovariană, se recomandă întreruperea administrării hCG, iar pacienta trebuie sfătuită să nu aibă contact sexual sau să folosească metode contraceptive de tip barieră timp de cel puţin 4 zile. Deoarece SHSO poate evolua rapid (în decurs de 24 ore sau în decurs de mai multe zile) devenind un eveniment medical grav, pacientele vor fi ţinute sub supraveghere timp de cel puţin două săptămâni după administrarea hCG.

SHSO uşor sau moderat se remite, în general, spontan. Dacă apare un SHSO sever, se recomandă oprirea tratamentului cu gonadotropină dacă acesta este încă în curs şi spitalizarea pacientei pentru iniţierea unui tratament adecvat.

Torsiunea ovariană

Au fost raportate cazuri de torsiune ovariană după tratamentul cu gonadotropine. Această afecţiune poate fi asociată şi cu alţi factori de risc cum sunt SHSO, sarcina, intervenţiile chirurgicale abdominale în antecedente, antecedente de torsiune ovariană, chisturi ovariene în prezent sau în antecedente şi sindromul ovarelor polichistice. Afectarea ovarelor ca urmare a aportului insuficient de sânge poate fi limitată prin diagnosticarea precoce şi detorsionarea imediată.

Sarcina multiplă

La pacientele care urmează un tratament de inducere a ovulaţiei, incidenţa sarcinii multiple este crescută comparativ cu cea observată în cazul concepţiei naturale. Majoritatea sarcinilor multiple sunt gemelare. Sarcina multiplă, în special cea de ordin înalt, prezintă un risc sporit de evenimente adverse materne şi perinatale.

Pentru a reduce la minim riscul de apariţie a sarcinilor multiple de ordin înalt, se recomandă monitorizarea atentă a răspunsului ovarian.

La pacientele care au urmat tehnici de reproducere asistată (TRA), riscul de sarcină multiplă depinde, în principal, de numărul de embrioni înlocuiţi, de calitatea acestora şi de vârsta pacientei.

Pierderea sarcinii

Incidenţa pierderii sarcinii prin avort spontan sau avort terapeutic este mai mare la pacientele care sunt supuse stimulării creşterii foliculare pentru inducerea ovulaţiei comparativ cu concepţia naturală.

Sarcina ectopică

Femeile cu antecedente de afecţiuni ale trompelor uterine prezintă risc de sarcină ectopică, indiferent dacă sarcina este obţinută prin concepţie naturală sau în urma tratamentelor de fertilitate. Prevalenţa sarcinii ectopice după TRA a fost raportată ca fiind mai ridicată comparativ cu populaţia generală.

Malformaţii congenitale

Prevalenţa malformaţiilor congenitale după TRA poate fi uşor mai mare decât după concepţia naturală. Acest lucru poate să apară din cauza factorilor parentali (de exemplu vârsta mamei, caracteristicile genetice), tehnicilor TRA şi sarcinilor multiple.

Evenimente tromboembolice

La femeile care suferă sau au suferit recent de afecţiuni tromboembolice sau la femeile care prezintă factori de risc general recunoscuţi pentru evenimente tromboembolice, cum sunt antecedente personale sau familiale, trombofilia sau obezitatea severă (indice de masă corporală > 30 kg/m2), tratamentul cu gonadotropine poate creşte riscul de agravare sau apariţie a unor astfel de evenimente. La aceste femei, trebuie evaluate beneficiile administrării gonadotropinei comparativ cu riscurile administrării acesteia. Cu toate acestea, trebuie reţinut că sarcina însăşi, precum şi SHSO, cresc riscul de evenimente tromboembolice.

Tumori ale sistemului reproducător

S-au raportat cazuri de tumori ovariene sau alte tumori ale sistemului reproducător, atât benigne, cât şi maligne, la femeile supuse la regimuri repetate de tratament pentru infertilitate. Nu s-a stabilit încă dacă tratamentul cu gonadotropine creşte riscul de apariţie a acestor tumori la femeile cu infertilitate.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.

Luveris nu trebuie administrat în amestec cu alte medicamente, în aceeaşi seringă, cu excepţia folitropinei alfa, pentru care studiile au demonstrat că administrarea în asociere nu modifică semnificativ activitatea, stabilitatea, proprietăţile farmacocinetice sau farmacodinamice ale substanţelor active.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există indicaţii pentru administrarea Luveris în timpul sarcinii.

Datele obţinute prin urmărirea unui număr limitat de sarcini expuse nu indică niciun fel de reacţii adverse ale gonadotropinelor asupra sarcinii, a dezvoltării embrionare sau fetale, a naşterii sau a dezvoltării postnatale după stimularea ovariană controlată. Nu s-a constatat niciun efect teratogen al

Luveris în cadrul studiilor efectuate la animale. În cazul expunerii în timpul sarcinii, nu există date clinice suficiente pentru a exclude efectul teratogen al Luveris.

Alăptarea

Luveris nu este indicat în timpul alăptării.

Fertilitatea

Luveris este indicat pentru stimularea dezvoltării foliculare, în asociere cu FSH (vezi pct. 4.1).

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Luveris nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Luveris este utilizat pentru stimularea dezvoltării foliculare în asociere cu folitropină alfa. În acest context, este dificil de atribuit reacţiile adverse uneia dintre substanţele active utilizate.

Într-un studiu clinic s-au raportat reacţii uşoare şi moderate la nivelul locului injectării (echimoză, durere, eritem, prurit sau tumefiere) în 7,4% şi, respectiv, 0,9% din cazuri. Nu s-au raportat reacţii grave la locul injectării.

Sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO) a fost observat la mai puţin de 6% dintre pacientele tratate cu Luveris. Nu s-a raportat niciun caz sever de SHSO (pct. 4.4.).

În cazuri rare, tratamentul cu gonadotropină umană de menopauză a fost asociat cu torsiune de ovar (o complicaţie a creşterii în dimensiuni a ovarului) şi hemoperitoneu. Deşi nu s-au observat aceste reacţii adverse, ele pot să apară şi în cazul tratamentului cu Luveris.

De asemenea, poate să apară sarcina extrauterină, în special la femei cu antecedente de boli ale trompelor uterine.

Lista reacţiilor adverse

Următoarele definiţii se aplică pentru exprimarea frecvenţei reacţiilor adverse enumerate

în continuare: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Următoarele reacţii adverse pot fi observate după administrarea Luveris:

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare: Reacţii de hipersensibilitate uşoare până la severe, incluzând reacţii anafilactice şi şoc anafilactic.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: Cefalee

Tulburări vasculare

Foarte rare: Trombembolism, de regulă asociat cu SHSO sever

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: Dureri abdominale, disconfort abdominal, greaţă, vărsături, diaree.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvente: SHSO uşor sau moderat (cu simptomatologia aferentă), chist ovarian, mastodinie, dureri pelvine

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

Frecvente: Reacţie la locul injectării (de exemplu, durere, eritem, hematom, tumefiere şi/sau iritaţie la locul injectării)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Nu se cunosc efectele unui supradozaj cu Luveris. Cu toate acestea poate să apară SHSO care a fost descris mai detaliat la pct. 4.4.

Dozele unice de până la 40000 UI de lutropină alfa administrate la voluntare sănătoase au fost bine tolerate, fără reacţii adverse grave.

Abordare terapeutică

Tratamentul este simptomatic.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Hormoni sexuali sau modulatorii aparatului genital, gonadotropine, codul ATC: G03GA07

Lutropina alfa este un hormon luteinizant uman recombinant (r-hLH), o glicoproteină alcătuită din subunităţi α şi β legate necovalent. Hormonul luteinizant (LH) se leagă de celulele tecale ovariene (şi granuloase) şi de celulele testiculare Leydig, prin intermediul aceluiaşi receptor ca şi hormonul gonadotropinei corionice umane (hCG). Acest receptor transmembranar LH/CG aparţine familiei de receptori cuplaţi cu proteinele G; în mod specific, acesta prezintă un domeniu extracelular mare. Afinitatea de legare in vitro a hLH recombinant de receptorii pentru LH/CG ai celulelor tumorale Leydig (MA-10) este între cea a hCG şi cea a hLH hipofizar, dar cu acelaşi grad de mărime.

În ovare, în timpul fazei foliculare, LH stimulează celulele tecale să secrete androgeni, care vor fi utilizaţi ca substrat de către aromatază, enzimă din celulele granuloase, pentru sinteza de estradiol, susţinând dezvoltarea foliculară indusă de FSH. La mijlocul ciclului, nivelele mari de LH declanşează formarea corpului galben şi ovulaţia. După ovulaţie, LH stimulează sinteza de progesteron în corpul galben prin creşterea conversiei colesterolului în pregnenolonă.

În stimularea dezvoltării foliculare efectuată la femei cu anovulaţie şi deficit de LH şi FSH, efectul principal al administrării de lutropină alfa este reprezentat de creşterea secreţiei foliculare de estradiol, a cărei creştere este stimulată de FSH.

În studiile clinice, pacientele au fost diagnosticate ca având o concentraţie plasmatică a LH endogen < 1,2 UI/l, conform determinării unui laborator central. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că există variaţii între determinările LH efectuate în diferite laboratoare.

În aceste studii, rata ovulaţiei pe ciclu a fost de 70–75%.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica lutropinei alfa a fost studiată la voluntare de sex feminin cu desensibilizare hipofizară cu doze de la 75 UI până la 40000 UI. Profilul farmacocinetic al lutropinei alfa este similar cu cel al hLH urinar.

Absorbţie

După administrare subcutanată, biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 60%.

Distribuţie

După administrare intravenoasă, lutropina alfa este distribuită rapid cu un timp de înjumătăţire plasmatică iniţial de aproximativ o oră. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru este de aproximativ 10–14 l. Timpul mediu de persistenţă este de aproximativ 5 ore.

Lutropina alfa are un profil farmacocinetic liniar, conform evaluării ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), care este direct proporţională cu doza administrată. Parametrii farmacocinetici ai lutropinei alfa sunt comparabili după administrări unice sau repetate de Luveris, iar rata de acumulare a lutropinei alfa este minimă. Nu există interacţiuni de ordin farmacocinetic cu folitropina alfa, dacă sunt administrate concomitent.

Eliminare

După administrarea subcutanată de Luveris, lutropina alfa este eliminată din corp cu un timp de înjumătăţire plasmatică terminal de aproximativ 10–12 ore. După administrare subcutanată, timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este uşor prelungit. Clearance-ul total este de aproximativ 2 l/oră şi mai puţin de 5% din doză este excretată în urină.

5.3Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea. Aşa cum era de aşteptat, din cauza naturii proteice heterologe a hormonului, lutropina alfa a determinat, după o perioadă, apariţia unui răspuns de tip anticorp la animalele de laborator, ceea ce a redus concentraţiile plasmatice decelabile ale LH, dar nu a oprit total acţiunea sa biologică. Nu s-au observat semne de toxicitate datorită apariţiei de anticorpi faţă de lutropina alfa.

La doze ≥ 10 UI/kg/zi, administrarea repetată de lutropină alfa la femele de şobolan şi iepure gestante a determinat afectarea funcţiei de reproducere, inclusiv resorbţie fetală şi reducerea creşterii ponderale a mamelor. Cu toate acestea, nu s-au observat la nicio specie efecte teratogene determinate de acest medicament.

Alte studii au arătat că lutropina alfa nu are potenţial mutagen.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Pulbere:

Zahăr

Fosfat disodic dihidrat

Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat

Polisorbat 20

Acid fosforic, concentrat (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

L-metionină

Nitrogen

Solvent:

Apă pentru preparate injectabile

6.2Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie administrat în amestec cu alte medicamente în aceeaşi injecţie, cu excepţia folitropinei alfa.

6.3Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Pulberea este ambalată în flacoane de sticlă neutră incoloră (tip I) de 3 ml. Flacoanele sunt închise cu dopuri din cauciuc brombutilic protejate cu capse de siguranţă din aluminiu şi capace protectoare fără filet. Solventul este ambalat fie în flacoane din sticlă neutră incoloră (tip I) de 2 sau 3 ml închise cu dop de cauciuc acoperit cu teflon, fie în fiole din sticlă neutră incoloră (tip I) de 2 ml.

Ambalaje de 1, 3 sau 10 flacoane cu un număr corespunzător de flacoane sau fiole cu solvent. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Medicamentul este destinat administrării unice, imediat după prima deschidere a ambalajelor şi reconstituire.

Înainte de utilizare, pulberea trebuie reconstituită cu solventul prin agitare uşoară.

Soluţia reconstituită nu trebuie administrată în cazul în care conţine particule sau nu este limpede.

Luveris poate fi amestecat cu folitropină alfa şi administrat concomitent cu aceasta, într-o singură injecţie.

În acest caz, Luveris trebuie reconstituit primul şi, apoi, soluţia obţinută este utilizată pentru a reconstitui pulberea de folitropină alfa.

Pentru a evita injectarea unor volume mari, conţinutul unui flacon de Luveris poate fi reconstituit împreună cu conţinutul uneia sau două fiole/flacoane de folitropină alfa 37,5 UI, 75 UI sau 150 UI în 1 ml solvent.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Merck Serono Europe Limited

56 Marsh Wall

Londra E14 9TP

Marea Britanie

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/155/001 (1 flacon / 1 fiolă)

EU/1/00/155/002 (3 flacoane / 3 fiole)

EU/1/00/155/003 (10 flacoane / 10 fiole)

EU/1/00/155/004 (1 flacon / 1 flacon)

EU/1/00/155/005 (3 flacoane / 3 flacoane)

EU/1/00/155/006 (10 flacoane / 10 flacoane)

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 29 noiembrie 2000.

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 30 noiembrie 2005.

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

{LL/AAAA}

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate