Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Macugen (pegaptanib) – Rezumatul caracteristicilor produsului - S01LA03

Updated on site: 08-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiMacugen
Cod ATCS01LA03
Substanţăpegaptanib
ProducătorPharmaSwiss Ceska Republika s.r.o

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Macugen 0,3 mg soluţie injectabilă

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

O seringă preumplută asigură administrarea unei doze unice de 90 microlitri, conținând pegaptanib sodic, echivalent cu 0,3 mg din forma acidă liberă a oligonucleotidului.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă (injecţie).

Soluţia este limpede şi incoloră.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Macugen este indicat pentru tratamentul degenerescenţei maculare neovasculare (umede) induse de vârstă (DMV), la adulţi (vezi pct. 5.1.).

4.2Doze şi mod de administrare

Macugen trebuie administrat numai de către medicul oftalmolog, cu experienţă în injecţii intravitroase.

Doze şi mod de administrare

Istoricul medical al pacientului privind reacţiile de hipersensibilitate trebuie evaluat cu grijă înaintea efectuării procedurii intravitroase (vezi pct. 4.4).

Doza recomandată este de 0,3 mg pegaptanib, echivalent cu 90 microlitri, administrat o dată la fiecare şase săptămâni (9 injecţii pe an), prin injectare intravitroasă în ochiul afectat.

În urma injectării, s-au observat creşteri tranzitorii ale presiunii intraoculare la pacienţii trataţi cu Macugen. De aceea, irigarea papilei optice şi presiunea intraoculară trebuie să fie monitorizate. În plus, pacienţii trebuie să fie atent monitorizaţi pentru apariţia hemoragiei vitroase şi a endoftalmitei în primele două săptămâni după injectare. Pacienţii trebuie instruiţi să raporteze fără întârziere orice simptome care sugerează aceste afecţiuni (vezi pct. 4.4).

Dacă la un pacient nu este evident beneficiul tratamentului (pierderea a mai puţin de 15 litere la testul acuităţii vizuale) la vizita din săptămâna 12 după 2 injecţii consecutive cu Macugen, trebuie luată în considerare posibilitatea întreruperii sau suspendării tratamentului cu Macugen.

Populaţii speciale

Vâstnici

Nu sunt necesare consideraţii speciale

Insuficienţă hepatică

Macugen nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică.

Totuşi, nu sunt necesare precauţii speciale de administrare la acest grup de pacienţi (vezi pct. 5.2)

Insuficienţă renală

Macugen nu a fost studiat în mod adecvat la pacienţi cu insuficienţă renală severă. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu se recomandă ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Macugen la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Numai pentru injecţie intravitroasă.

Înainte de administrare, Macugen trebuie verificat vizual pentru lipsa particulelor solide şi a decolorării (vezi pct.6.6).

Manevra de injectare trebuie efectuată în condiţii aseptice, ce includ dezinfectarea mâinilor în scop chirurgical, utilizarea mănuşilor sterile, un câmp steril şi un speculum steril pentru pleoape (sau echivalent) şi disponibilitatea unei paracenteze sterile (dacă este necesar).

Înainte de injecţie, trebuie administrată anestezia adecvată şi un microbicid topic cu spectru larg.

Seringa preumplută conţine un volum de produs în exces. Injectarea întregului volum al seringii preumplute poate duce la administrarea unei supradoze (vezi pct. 4.8 și 4.9).Vezi pct. 6.6 pentru eliminarea volumului în exces înainte de injectare.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Infecţie oculară sau perioculară, activă sau suspectată.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Endoftalmită

Procedurile de injectare intravitroasă sunt asociate cu un risc de apariţie a endoftalmitei; în studiile clinice cu Macugen, incidenţa endoftalmitei a fost de 0,1% pe injectare (vezi pct. 4.2)

Presiune oculară crescută

Cum este de aşteptat în cazul injectărilor intravitroase, pot fi observate creşteri tranzitorii ale presiunii intraoculare.

De asemenea, un studiu observaţional desfășurat după punerea pe piaţă a medicamentului a raportat existenţa unui mic risc de creştere lentă, continuă, a presiunii intraoculare (vezi pct. 4.8).

De aceea, irigarea papilei optice trebuie monitorizată, iar creşterea presiunii intraoculare trebuie abordată terapeutic în mod adecvat după injectare.

Hemoragii intravitroase

În urma injectărilor cu pegaptanib pot apărea hemoragii intravitroase imediate (în ziua injectării) şi tardive (vezi pct. 4.2).

Reacții de hipersensibilitate

În experienţa de după punerea pe piaţă au fost observate cazuri de anafilaxie/reacţii anafilactoide, inclusiv angioedem, la câteva ore după procedura administrării intravitroase a pegaptanibului. O legătură directă cu Macugen sau cu oricare altul dintre diferitele tratamente administrate ca parte a procedurii de pregătire a injectării, sau cu alţi factori, nu a fost stabilită în aceste cazuri.

Efecte sistemice

Au fost raportate evenimente adverse sistemice, incluzând hemoragie non-oculară și evenimente tromboembolice arteriale, după injectarea intravitroasă a inhibitorilor VEGF, existând un risc teoretic

ca acestea să poată fi asociate cu inhibarea VEGF. Sunt disponibile date limitate privind siguranța pacienților cu antecedente de accident vascular cerebral sau atacuri ischemice tranzitorii. Trebuie procedat cu atenție la tratarea unor astfel de pacienți (vezi pct. 4.8, pct. „Reacții adverse specifice clasei de medicamente”).

Exces de volum

Notă: Injectarea întregului volum din seringa preumplută poate determina reacţii adverse grave; prin urmare, excesul de volum trebuie eliminat înainte de injectare (vezi pct. 4.8 şi 6.6).

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, și anume, practic, nu conține sodiu.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentelor cu Macugen. Pegaptanib este metabolizat de nucleaze şi prin urmare interacţiunile medicamentoase mediate de citocromul P450 sunt puţin probabile.

Două din primele studii clinice, efectuate la pacienţi la care s-a administrat Macugen în monoterapie şi în asociere cu TFD (tratament fotodinamic) nu au evidenţiat nicio diferenţă vizibilă în parametri farmacocinetici plasmatici ai pegaptanibului.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pegabptanib nu a fost studiat la femei gravide. Studiile la animale sunt insuficiente, dar au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la concentraţii ridicate de expunere sistemică (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Este de aşteptat ca expunerea sistemică la pegaptanib să fie foarte redusă în urma administrării oculare.

Totuşi, Macugen nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt.

Alăptarea

Nu se ştie dacă Macugen se excretă în laptele uman. Macugen nu este recomandat în perioada alăptării.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date la om privind efectul Macugen asupra fertilității. În studiile la animale, nu au fost observate efecte asupra fertilității la șoareci, masculi sau femele . Vezi pct. 5.3.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Macugen are o influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule și a folosi utilaje din cauza posibilității înceţoşării temporare a vederii în urma administrării Macugen prin injectare intravitroasă. Pacienților trebuie să li se recomande să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până când nu se rezolvă aceasta.

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Cele mai multe reacții adverse raportate după administrarea Macugen sunt asociate procedurii de injectare intravitroasă.

În studiile clinice, cel mai frecvent raportate reacții adverse oculare în urma injectării Macugen sunt: inflamație a camerei anterioare a ochiului, durere la nivelul ochiului, presiune intraoculară crescută, keratită punctată, flocoane vitroase și opacitate vitroasă. Reacţii adverse oculare grave mai puțin

frecvent raportate au inclus endoftalmită, hemoragie retiniană, hemoragie vitroasă şi dezlipire de retină.

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Datele de siguranţă descrise mai jos rezumă toate procedurile şi reacţiile adverse de la 295 pacienţi din grupul la care s-a administrat tratament cu 0,3 mg. Reacţiile adverse sunt enumerate în funcţie de clasificarea pe aparate, organe şi sisteme şi frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100) și cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Raportările din experienţa după punerea pe piaţă sunt incluse cu litere italice.

Clasificarea MedDRA pe aparate,

Reacţia adversă

sisteme şi organe

 

Tulburări ale sistemului imunitar

reacţie anafilactică*

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări psihice

 

Mai puţin frecvente

coşmaruri, depresie

Tulburări ale sistemului nervos

 

Frecvente

cefalee

Tulburări oculare

 

Foarte frecvente

Inflamare a camerei anterioare, durere oculară, creştere a

 

presiunii intraoculare, keratită punctiformă, flocoane şi

 

opacităţi vitroase;

Frecvente

senzaţie anormală în ochi, cataractă, hemoragie

 

conjunctivală, hiperemie conjunctivală, edem conjunctival,

 

conjunctivită, distrofie corneană, defect epitelial cornean,

 

tulburare epitelială corneană, edem cornean, xeroftalmie,

 

endoftalmită, scurgeri oculare, inflamaţie oculară, iritaţie

 

oculară, prurit ocular, roşeaţă a ochilor, umflare a ochilor,

 

edem palpebral, lăcrimare crescută, degenerare maculară,

 

midriază, disconfort ocular, hipertensiune oculară, hematom

 

periorbital, fotofobie, fotopsie, hemoragie retiniană, vedere

 

înceţoşată, acuitate vizuală redusă, tulburări vizuale,

 

dezlipire vitroasă şi tulburare vitroasă.

Mai puţin frecvente

astenopie, blefarită, conjunctivită alergică, depozite

 

corneene, hemoragie oculară, prurit palpebral, keratită,

 

hemoragie vitroasă, reflex pupilar alterat, abraziuni

 

corneene, exudate retiniene, ptoză palpebrală, cicatrice

 

retiniană, şalazion, eroziune corneană, scădere a presiunii

 

intraoculare, reacţie la nivelul locului de injectare, vezicule

 

la nivelul locului de injectare, dezlipire de retină, tulburare

 

corneană, ocluziune arterială retiniană, ruptură retiniană,

 

ectropion, tulburări motorii oculare, iritaţie palpebrală,

 

hifemă, tulburare pupilară, tulburări iridiene, icter ocular,

 

uveită anterioară, depozite oculare, irită, excavaţie a discului

 

nervului optic, deformare pupilară, ocluzie a venei retiniene

 

şi prolaps vitros.

Tulburări acustice şi vestibulare

 

Mai puţin frecvente

hipoacuzie, agravare a bolii Meniere, vertij

Tulburări cardiace

 

Mai puţin frecvente

palpitaţii

 

Tulburări vasculare

Mai puţin frecvente

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente

Mai puţin frecvente

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvente

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvente

Investigaţii diagnostice

Mai puţin frecvente

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate

Mai puţin frecvente

hipertensiune arterială, anevrism aortic

rinoree rinofaringită

vărsături, dispepsie

dermatită de contact, eczemă, modificări ale culorii părului, erupţii cutanate, prurit, transpiraţii nocturne

angioedem*

dorsalgii

fatigabilitate, rigiditate, sensibilitate, dureri toracice, sindrom gripal

activitate crescută a gama-glutamil-transferazei

abraziuni

*Experienţă după punerea pe piaţă; vezi „Descrierea anumitor reacții adverse”

Descrierea anumitor reacții adverse

Au fost raportate la pacienţi cazuri de anafilaxie/reacţii anafilactoide, inclusiv angioedem, la câteva ore după administrarea pegaptanibului concomitent cu diferite medicamente, ca parte a procedurii de pregătire a injectării (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Au fost raportate cazuri de creştere gravă a presiunii intraoculare atunci când excesul de volum din seringa preumplută nu a fost eliminat înainte de injectare.

De asemenea, dintr-un studiu observaţional desfăşurat după punerea pe piaţă s-a raportat o creştere lentă, continuă, a presiunii intraoculare (PIO) după administrarea intravitroasă repetată. Şansele de creştere a PIO s-au mărit cu un factor de 1,128 pentru fiecare injecţie suplimentară (p= 0,0003). Nu s-a remarcat nicio diferenţă statistică a incidenţei PIO crescute între pacienţii cu antecedente de PIO crescută sau glaucom, în comparaţie cu pacienţii fără astfel de afecţiuni.

Reacții adverse specifice clasei de medicamente

În studiul clinic, frecvența totală a hemoragiilor non-oculare, un eveniment advers care poate fi legat de inhibarea VEGF (factorul de creștere vasculară endotelială), a fost ușor crescută la pacienții tratați cu inhibitor VEGF cu administrare intravitroasă. Totuși, nu a existat un model constant la nivelul

diverselor hemoragii. Evenimentele tromboembolice arteriale (ATE) sunt reacții adverse posibil asociate cu inhibarea sistemică a VEGF. Există un risc teoretic de apariție a evenimentelor tromboembolice arteriale, inclusiv accident vascular cerebral și infarct miocardic, în urma administrării intravitroase a inhibitorilor VEGF.

Au fost observate câteva cazuri de evenimente tromboembolice arteriale în studiile clinice cu pegaptanib la pacienții cu DMV și EMD și nu au existat diferențe majore între grupurile la care s-a administrat pegaptanib comparativ cu grupurile la care s-a administrat martor.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9Supradozaj

În studiile clinice nu s-a raportat niciun caz de supradozaj cu Macugen

Supradozajul cu un volum crescut de injectare (de exemplu, atunci când volumul în exces din seringa preumplută nu este eliminat înainte de injectare) poate crește presiunea intraoculară (vezi pct. 4.8). Medicul curant trebuie să elimine întotdeauna volumul de soluție în exces conform instrucțiunilor de la pct. 6.6.

Prin urmare, în caz de supradozaj, presiunea intraoculară trebuie monitorizată și, dacă medicul curant consideră că este necesar, trebuie inițiat tratament adecvat.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Oftalmologice, medicament pentru tulburări vasculare oculare, codul ATC: S01LA03.

Mecanism de acţiune

Pegaptanib este un oligonucleotid pegilat modificat care se leagă cu specificitate şi afinitate crescută la Factorul de Creştere Endotelial Vascular (VEGF165), inhibându-i activitatea. VEGF este o proteină secretată care induce angiogeneza, permeabilitatea vasculară şi inflamaţia, considerându-se că toate acestea contribuie la evoluţia formei neovasculare (umede) a DMV.

Efecte farmacodinamice

VEGF165 este izoforma VEGF implicată preferenţial în neovascularizaţia oculară patologică. Inhibarea selectivă la animale cu pegaptinib s-a dovedit la fel de eficientă în suprimarea neovascularizării patologice ca şi inhibarea pan-VEGF, totuşi pegaptinib-ul nu a afectat vascularizaţia normală, pe când inhibarea pan-VEGF a afectat-o.

La pacienţii cu DMV trataţi cu Macugen s-au evidenţiat reduceri ale creşterii dimensiunii lezionale totale medii, a neovascularizaţiei coroidale (dimensiunea NVC) şi a dimensiunii ariei de scurgere a fluoresceinei.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Pegaptanib a fost studiat în două studii controlate, dublu-mascate şi identic proiectate randomizat (EOP1003; EOP 1004) la pacienţi cu DMV neovasculară. Un total de 1190 de pacienţi au fost trataţi (892 petaptanib, 298 sham (martori) cu o vârstă mediană de 77 ani. Pacienţilor li s-au administrat în medie între 8,4-8,6 tratamente dintr-un total posibil de 9, pentru toate grupurile de tratament din primul an.

Pacienţii au fost randomizaţi să li se administreze sham sau 0,3 mg sau 1 mg sau 3 mg pegaptinib sub formă de injectări intravitroase la fiecare 6 săptămâni, timp de 48 de săptămâni. Tratamentul fotodinamic cu verteporfină (PDT) a fost permis la pacienţii cu leziuni predominant clasice la discreţia investigatorilor.

Cele două studii au înrolat pacienţi, inclusiv cu toate subtipurile de leziuni DMV neovasculară, dimensiunea leziunilor de până la 12 zone de disc, din care până la 50% puteau fi compromise de hemoragia subretiniană şi/sau până la 25% cicatrici fibroase sau leziuni atrofice. Pacienţii au avut cel mult o PDT anterioară şi o acuitate vizuală bazală în ochiul studiat între 20/40 şi 20/320.

La un an, pegaptinib 0,3 mg a demonstrat un beneficiu de tratament semnificativ statistic pentru obiectivele finale de eficacitate primare; proporţia de pacienţi care au pierdut mai puţin de 15 litere acuitate vizuală (analiza prespecificată a datelor reunite, pegaptanib 0,3 mg 70% versus Sham 55% p = 0,0001; EOP1003 pegaptanib 0.3 mg 73% versus Sham 59%, p = 0,0105; EOP1004 pegaptanib 0.3 mg 67% versus Sham 52%, p = 0,0031).

Variaţia medie a acuităţii vizuale în timp; Anul 1; ITT (LOCF)

N: număr de pacienţi înrolaţi

Pegaptanib 0,3 mg a demonstrat un beneficiu de tratament indiferent de subtipul leziunii iniţiale, dimensiunea leziunii şi acuitatea vizuală, precum şi de vârstă, gen, pigmentarea irisului şi utilizarea PDT anterioară sau iniţială.

La sfârşitul primului an (săptămâna 54), 1053 de pacienţi au fost re-randomizaţi pentru a continua sau a întrerupe tratamentul până în săptămâna 102.

În medie, beneficiul tratamentului a fost menţinut la 102 săptămâni cu păstrarea continuă a acuităţii vizuale pentru pacienţii re-randomizaţi să continue cu pegaptanib. Pacienţii care au fost re-randomizaţi să întrerupă tratamentul după un an, au pierdut acuitatea vizuală în timpul celui de-al doilea an.

Rezumatul Variaţiei Medii a Acuităţii Vizuale faţă de valorile iniţiale în Săptămânile 6, 12, 54 şi 102 (LOCF)

 

EOP 1003

 

 

EOP 1004

 

 

 

 

0,3-

Sham-

 

 

Sham-

 

 

0,3-0,3

întrerupt

sham/sham+

0,3-0.3

0,3-întrerupt

sham/sham+

 

 

 

întrerupt

 

 

întrerupt

N

 

Variaţia

 

 

 

 

 

 

 

medie a AV

 

 

 

 

 

 

 

Săptămâna

-1,9

-0,0

-4,4

-1,9

-2,0

-3,4

 

 

 

 

 

 

 

 

Variaţia

 

 

 

 

 

 

 

medie AV

 

 

 

 

 

 

 

Săptămâna

-4,3

-2,0

-4,8

-2,8

-2,2

-4,7

 

 

 

 

 

 

 

 

Variaţia

 

 

 

 

 

 

 

medie AV

 

 

 

 

 

 

 

Săptămâna

-9,6

-4,3

-11,7

-8,0

-7,6

-15,6

 

 

 

 

 

 

 

 

Variaţia

 

 

 

 

 

 

 

medie AV

 

 

 

 

 

 

 

Săptămâna

-10,8

-9,7

-13,1

-8,0

-12,7

-21,1

 

 

 

 

 

 

 

 

Datele pe o perioadă de 2 ani indică faptul că tratamentul cu Macugen trebuie iniţiat cât mai precoce posibil. În boala avansată iniţierea şi continuarea tratamentului cu Macugen trebuie să ia în considerare potenţialul de ameliorare a vederii la nivelul ochiului afectat.

Tratamentul cu Macugen administrat concomitent la ambii ochi nu a fost studiat.

Siguranţa şi eficacitatea Macugen după mai mult de doi ani nu au fost demonstrate.

Copii și adolescenți

Agenţia Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Macugen la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în degenerescenţă maculară legată de vârstă (vezi pct. 4.2 pentru informaţii referitoare la utilizarea la copii şi adolescenţi).

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie:

La animale, pegaptanib se absoarbe lent de la nivelul ochiului în circulaţia sistemică, în urma administrării intravitroase. Rata de absorbţie din ochi este etapa limitantă de viteză în eliminarea pegaptanibului la animale şi probabil acelaşi fenomen se întâmplă şi la om. La om, media ± deviaţia standard pentru timpul de înjumătăţire plasmatică aparent al pegaptanibului după o doză monoculară de 3 mg (de 10 ori doza recomandată) este de 10 ± 4 zile.

La om se obţine o valoare medie a concentraţiei plasmatice de cca 80 ng/ml în 1 până la 4 zile după o doză monoculară de 3 mg. Aria medie de sub curba concentraţie-timp (ASC) este de cca. 25 µg oră/ml la această doză. Pegaptanib nu se acumulează în plasmă atunci când este administrat intravitros la fiecare 6 săptămâni. La doze mai mici de 0,5 mg/ochi, concentraţiile plasmatice ale pegaptanibului este puţin probabil să depăşească 10 ng/ml.

Biodisponibilitatea absolută a pegaptanib după administrarea intravitroasă nu a fost evaluată la om, dar este de cca 70-100% la iepuri, câini şi maimuţe.

La animalele la care s-au administrat doze de pagaptanib de până la 0,5 mg/ochi, concentraţiile plasmatice au fost de 0,03% până la 0,15% din cele din umoarea vitroasă.

Distribuţie, metabolizare și eliminare:

La şoareci, şobolani, câini şi maimuţe, pegaptanib se distribuie în principal în volumul plasmatic şi nu se distribuie extensiv în ţesuturile periferice după administrarea intravenoasă. La douăzeci şi patru de ore după administrarea intravenoasă a unei doze radiomarcate de pegaptanib în ambii ochi ai iepurilor, radioactivitatea s-a distribuit în principal în umoarea vitroasă, retină şi umoare apoasă. După administrările intravitroasă şi intravenoasă a pegaptanibului radiomarcat la iepuri, valorile cele mai mari de radioactivitate (excluzând ochiul pentru doza intravitroasă) au fost obţinute în rinichi. La iepuri, nucleotida componentă, 2’-fluorouridina se găseşte în plasmă şi urină după doze unice intravenoase şi intravitroase de pegaptanib radiomarcat. Pegaptanibul este metabolizat de endo şi exo- nucleaze. La iepuri, pegaptanib este eliminat ca medicament nebiotransformat şi metaboliţi în principal în urină.

Populaţii speciale:

Farmacocinetica pegaptanib este similară la bărbaţi şi femei şi în intervalul de vârstă de la 50 la 90 de ani.

Pegaptanib sodic nu a fost studiat în mod adecvat la pacienţi cu clerarence-ul creatininei sub 20 ml/min. O diminuare a clearence-ului creatininei sub 20 ml/min poate fi asociată cu o creştere de până la 2,3 ori a ASC a pegaptanib. Nu sunt necesare consideraţii speciale la pacienţii cu clearance-ul creatininei peste 20 ml/min care sunt trataţi cu doza recomandată de pegaptanib sodic 0,3 mg.

Farmacocinetica pegaptanib nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Expunerea sistemică este de aşteptat să se afle între limite bine tolerate la pacienţii cu insuficienţă hepatică, întrucât o doză de zece ori mai mare (3 mg/ochi) a fost bine tolerată.

5.3Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. Nu există studii privind potenţialul carcinogenic al pegaptanib.

Pegaptanib nu a determinat toxicitate maternă şi nu s-au observat manifestări de teratogenicitate sau de mortalitate fetală la şoareci în cazul administrării intravenoase de 1 până la 40 mg/kg şizi. Diminuarea greutăţii (5%) şi efecte minime de întârziere a osificării în falangele membrelor anterioare au fost observate doar la valori de expunere bazate pe ASC de peste 300 de ori mai mari decât cele estimate la om. De aceea, aceste date sunt considerate a fi de o relevanţă clinică limitată. În grupul cu 40mg/kg şizi, concentraţiile de pegaptanib din lichidul amniotic au fost de 0,05% din concentraţiile plasmatice materne. Nu există studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la iepuri. Nu există date disponibile pentru evaluarea indicilor de fertilitate sau a copulării la masculi ori femele.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Clorură de sodiu

Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat

Fosfat disodic heptahidrat

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2Incompatibilităţi

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3Perioada de valabilitate

3 ani

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2 C – 8 C). A nu se congela.

Soluția ce va fi injectată trebuie să atingă temperatura camerei (sub 25°C) înainte de injectare.

Acest medicament trebuie eliminat dacă este ținut la temperatura camerei timp de peste două săptămâni. Pentru a evita contaminarea, seringa nu trebuie scoasă din pungă decât după ce pacientul a fost pregătit pentru administrarea injecției.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Fiecare ambalaj conţine o pungă într-o cutie de carton conţinând o seringă de 1 ml preumplută, din sticlă de Tip 1, închisă cu un dop al pistonului (cauciuc bromobutil) elastomeric şi un piston preataşat susţinut de o clemă din plastic. Seringa are un adaptor preataşat din policarbonat plastic de tip „luer lock” iar vârful este protejat cu un capac elastomeric (izopren bromobutil/sintetic).

Fiecare seringă preumplută conține aproximativ 0,25-0,27 ml de soluție. Fiecare cutie conține o seringă preumplută într-o pungă (ambalajul dozei unice). Ambalajul este furnizat fără ac.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Macugen este destinat unei singure administrări. Dacă soluţia pare tulbure, se observă particule sau există dovada unei deteriorări a seringii, sau clema de plastic lipseşte sau nu este ataşată de seringă, acea doză de Macugen nu trebuie utilizată.

Anterior administrării, seringa trebuie scoasă din clema de plastic iar capacul din plastic trebuie îndepărtat pentru a permite administrarea produsului. Trebuie ataşat un ac de 27-30G x ½ inci la adaptorul de tip „luer lock” pentru a permite administrarea medicamentului (vezi Fig. 1, mai jos).

ATENŢIONARE: Deoarece seringa preumplută conține mai mult volum de medicament

(250-270 microlitri) decât doza recomandată (90 microlitri), parte din volumul conținut în seringă trebuie aruncată anterior administrării. Urmaţi instrucţiunile de mai jos pentru a elimina excesul de volum înainte de injectare.

Figura 1. Înainte de eliminarea bulelor de aer şi a excesului de medicament

Linia dozei

Al 3-lea marcaj (marginea de sus)

(Formarea bulelor de aer iniţiale poate să varieze)

Seringa trebuie verificată cu acul îndreptat în sus, pentru prezenţa bulelor de aer. Dacă există bule de aer, seringa trebuie lovită uşor cu un deget până când bulele se ridică în vârful seringii.

Apăsaţi UŞOR pistonul pentru a elimina toate bulele şi excesul de medicament, astfel încât marginea de sus a celui de-al 3-lea marcaj de pe dopul pistonului să fie aliniată cu linia neagră a dozei pre-imprimată pe seringă (vezi Fig. 2, mai jos). Dopul pistonului nu trebuie tras înapoi.

Figura 2. După eliminarea bulelor de aer şi a excesului de medicament

Linia dozei şi marginea superioară a celui de-al 3-lea marcaj aliniate

La acest moment, conţinutul rămas în seringă trebuie injectat.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

PharmaSwiss Česká republika s.r.o. Jankovcova 1569/2c

170 00 Praha 7

Republica Cehă

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/05/325/002

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 31/01/2006

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 19/11/2015

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu/.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate