Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Metalyse (tenecteplase) – Rezumatul caracteristicilor produsului - B01AD11

Updated on site: 08-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiMetalyse
Cod ATCB01AD11
Substanţătenecteplase
ProducătorBoehringer Ingelheim International GmbH

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Metalyse 8000 U (unităţi). Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Metalyse 8000 unităţi

1 flacon conţine tenecteplază 8.000 unităţi (40 mg).

1 seringă preumplută conţine apă pentru preparate injectabile 8 ml.

Soluţia reconstituită conţine tenecteplază 1000 unităţi (5 mg) pe mililitru.

Potenţa tenecteplazei este exprimată în unităţi (U) utilizând un standard de referinţă care este specific tenecteplazei şi nu este comparabil cu unităţile utilizate pentru alte medicamente trombolitice.

Tenecteplaza este un activator recombinant al plasminogenului, specific pentru fibrină, produs prin tehnica ADN-ului recombinant, folosind linii celulare ovariene de hamster chinezesc.

Pentru excipienţi, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.

Pulberea este de culoare albă până la aproape albă. Soluţia reconstituită este limpede şi incoloră până la uşor gălbuie.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Metalyse este indicat adulţilor pentru tratamentul trombolitic al infarctului miocardic suspectat, cu supradenivelare persistentă a ST sau bloc recent de ramură stângă (Bundle Branch Block) în interval de 6 ore de la debutul simptomelor de infarct miocardic acut (IMA).

4.2Doze şi mod de administrare

Doze

Metalyse trebuie prescris de către medici cu experienţă în utilizarea tratamentului trombolitic şi cu posibilităţi de a monitoriza utilizarea acestuia.

Tratamentul cu Metalyse trebuie început cât mai curând posibil după apariţia simptomelor.

Metalyse trebuie administrat în funcţie de greutatea corporală, cu o doză maximă de 10000 unităţi (50 mg tenecteplază). Volumul necesar pentru administrarea dozei corecte poate fi calculat conform următoarei scheme:

Greutatea corporală a

Tenecteplază

Tenecteplază

Volumul de soluţie

pacientului (kg)

(U)

(mg)

reconstituită

 

 

 

(ml)

< 60

60 la < 70

70 la < 80

80 la < 90

Pentru detalii vezi pct.6.6: Precauţii speciale pentru eliminare şi alte instrucţiuni de manipulare

Persoane în vârstă (> 75 ani)

Metalyse trebuie administrat cu precauţie personelor în vârstă (> 75 ani) din cauza unui risc crescut de sângerare (vezi informaţiile privind sângerarea la punctul 4.4 şi privind studiul STREAM la punctul 5.1).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Metalyse la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Doza necesară trebuie administrată în bolus intravenos unic în decurs de aproximativ 10 secunde.

O linie intravenoasă pre-existentă, poate fi utilizată pentru administrarea de Metalyse, numai în soluţie de clorură de sodiu 0,9%. Soluţia injectabilă Metalyse este incompatibilă cu soluţia de glucoză.

Nu trebuie să se adauge nici un alt medicament la soluţia injectabilă.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Terapie adjuvantă

Terapia adjuvantă antitrombotică cu antiagregante plachetare şi anticoagulante trebuie administrată conform cu ghidurile terapeutice curente relevante pentru tratarea pacienţilor cu infarct miocardic cu supradenivelarea segmentului ST.

Pentru intervenţie coronariană vezi punctul 4.4.

În studiile clinice cu Metalyse, s-a utilizat ca terapie adjuvantă antitrombotică heparină nefracţionată şi enoxaparină.

Administrarea de acid acetilsalicilic trebuie începută cât mai repede după apariţia simptomelor şi se va continua ca tratament pe durata întregii vieţi atâta timp cât nu este contraindicat.

4.3Contraindicaţii

Metalyse nu trebuie administrat pacienţilor cu antecedente de reacţii anafilactice (care pun viaţa în pericol) la oricare dintre substanţele componente (tenecteplază sau oricare alt excipient) sau la gentamicină (urme reziduale din procesul de fabricaţie). Dacă, cu toate acestea, este considerat necesar tratamentul cu Metalyse, trebuie să fie disponibile imediat facilităţile de resuscitare în cazul în care acest lucru devine necesar.

Mai mult, deoarece tratamentul trombolitic este asociat cu un risc crescut de sângerare,administrarea Metalyse este contraindicată în următoarele situaţii:

-tulburări hemoragice semnificative actuale sau în ultimele 6 luni;

-pacienţi care sunt trataţi eficient cu terapie cu anticoagulant oral, de exemplu warfarină sodică (INR > 1,3) (vezi punctul 4.4, subpunctul „Sângerare”);

-antecedente de leziuni ale sistemului nervos central (de exemplu neoplasm, anevrism, intervenţii chirurgicale intracraniene sau la nivelul coloanei vertebrale);

-diateză hemoragică cunoscută;

-hipertensiune arterială severă necontrolată;

-intervenţii chirurgicale majore, biopsie a unui organ parenchimatos sau leziuni semnificative în ultimele 2 luni (inclusiv orice leziuni asociate cu IMA curent);

-leziuni recente la cap sau craniu;

-resuscitare cardiopulmonară prelungită (>2 minute) în ultimele 2 săptămâni;

-pericadită acută şi/sau endocardită bacteriană subacută;

-pancreatită acută;

-disfuncţii hepatice severe, inclusiv insuficienţă hepatică, ciroză hepatică, hipertensiune portală (varice esofagiene) şi hepatită activă;

-ulcer peptic activ;

-anevrism arterial şi malformaţii arteriale/venoase cunoscute;

-neoplasm cu risc hemoragic crescut;

-orice antecedente cunoscute de accident vascular cerebral hemoragic sau de origine necunoscută;

-antecedente cunoscute de accident vascular cerebral ischemic sau de atac ischemic tranzitoriu în ultimele 6 luni;

-demenţă

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Intervenţie coronariană

Dacă ICP primară este programată conform ghidurilor terapeutice relevante curente, tenecteplaza (vezi pct 5.1 studiu ASSENT-4) nu trebuie administrată.

Pacienţii la care nu se poate efectua ICP primară într-o oră, aşa cum recomandă ghidurile terapeutice şi cărora li se administrează tenecteplază ca tratament de recanalizare coronariană primară trebuie transferaţi fără întârziere către o unitate adecvată de intervenţie coronariană pentru angiografie şi intervenţie coronariană complementară în decurs de 6-24 de ore sau mai devreme, la recomandarea medicală (vezi punctul 5.1 studiul STREAM).

Sângerare

Cea mai frecventă complicaţie apărută în timpul tratamentului cu tenecteplază este sângerarea. Utilizarea concomitentă de tratament anticoagulant cu heparină, poate creşte riscul de sângerare. Deoarece fibrina este lizată în timpul tratamentului cu tenecteplază, poate să apară sângerare la locul recent puncţionat. Ca urmare, tratamentul trombolitic necesită supravegherea atentă a tuturor locurile posibile de sângerare (inclusiv cele care rezultă în urma inserţiei cateterului, puncţiei arteriale şi venoase, venesecţiei sau puncţiei cu ac). Pe durata tratamentului cu tenecteplază trebuie evitată utilizarea cateterelor rigide, injecţiilor intramusculare şi a măsurilor medicale care nu sunt absolut necesare.

Cele mai frecvente hemoragii au fost observate la locul de injectare şi, ocazional, la nivel genito-urinar şi gingival.

În cazul apariţiei sângerărilor grave, în special a hemoragiei cerebrale, se recomandă întreruperea imediată a administrării concomitente de heparină. Se recomandă luarea în considerare a administrării de protamină dacă heparina a fost administrată în decurs de 4 ore înaintea apariţiei hemoragiei. La unii pacienţi care nu răspund la aceste măsuri conservatoare, poate fi indicată utilizarea judicioasă a produselor de transfuzie. Se va avea în vedere transfuzia de crioprecipitat, plasmă proaspătă congelată şi trombocite cu reevaluarea clinică şi de laborator după fiecare administrare. În cazul perfuziei de crioprecipitat este de dorit o concentraţie ţintă de fibrinogen de 1 g/l. De asemenea, trebuie avute în

vedere medicamentele antifibrinolitice ca o ultimă alternativă. Utilizarea terapiei cu tenecteplază trebuie atent evaluată pentru a echilibra riscul potenţial de sângerare cu beneficiile urmărite, în următoarele condiţii:

-tensiune arterială sistolică > 160 mmHg;

-afecţiune cerebrovasculară;

-sângerare gastro-intestinală sau genito-urinară recentă (în ultimele 10 zile);

-probabilitate crescută de trombus cardiac stâng, de exemplu stenoză mitrală cu fibrilaţie atrială

-orice injecţie intramusculară recentă (în ultimele 2 zile) cunoscută;

-vârstă avansată, adica peste 75 ani;

-greutate corporală mică < 60 kg

-Pacienţii trataţi cu un anticoagulant oral: utilizarea Metalyse poate fi luată în considerare atunci când doza sau timpul de la ultima administrare de anticoagulant oral face puţin probabilă eficacitatea reziduală sau dacă testul corespunzător al activităţii anticoagulante al medicamentului (medicamentelor) utilizate nu dovedeşte o activitate clinică relevantă asupra sistemului de coagulare (de exemplu INR ≤ 1,3 pentru antagoniştii vitaminei K sau dacă valorile altui(altor) test(teste) relevant (relevante) pentru activitatea anticoagulantă se încadrează în limita superioară a valorilor normale pentru acel test (teste)).

Aritmii

Tromboliza coronariană poate determina aritmii asociate cu reperfuzia. Când se administrează tenecteplază se recomandă să fie disponibilă terapia antiaritmică pentru bradicardie şi/sau tahiaritmii ventriculare (stimulator cardiac, defibrilator).

Antagonişti ai glicoproteinei IIb/IIIa

Utilizarea concomitentă a substanţelor antagoniste ale glicoproteinei IIb/IIIa creşte riscul de sângerare.

Hipersensibilitate/ Re-administrare

După tratament, nu a fost observată formarea de anticorpi faţă de molecula de tenecteplază. Cu toate acestea nu există experienţă în privinţa readministrării medicamentului tenecteplază. Se recomandă administrarea cu prudenţă la persoanele cu hipersensibilate cunoscută (alte reacţii decât cele anafilactice) la substanţa activă, la oricare dintre excipienţi. Reacţii anafilactoide asociate administrării de tenecteplază sunt rare şi pot fi cauzate de hipersensibilitatea la substanţa activă tenecteplază, la oricare dintre excipienţi sau la gentamicină (urme reziduale din procesul de fabricaţie). Dacă apare o reacţie anafilactoidă, injectarea trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiată terapia corespunzatoare. În orice caz, tenecteplaza nu va fi readministrată înainte de evaluarea factorilor hemostatici precum fibrinogenul, plasminogenul şi antiplasmina alfa2.

Copii şi adolescenţi

Metalyse nu este recomandat la copiii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani), din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii specifice de interacţiune cu tenecteplază şi medicamentele administrate uzual pacienţilor cu IMA. Cu toate acestea, analiza datelor provenite de la mai mult de 12000 pacienţi trataţi în faza I, II şi III nu a relevat nici o interacţiune clinică semnificativă cu medicamentele administrate uzual pacienţilor cu IMA şi utilizate concomitent cu tenecteplază.

Medicamentele care afectează coagularea sau cele care alterează funcţia plachetară (de exemplu ticlopidină, clopidogrel, LMWH) pot creşte riscul de sângerare înainte de, în timpul sau după tratamentul cu tenecteplază.

Utilizarea concomitentă a substanţelor antagoniste ale glicoproteinei IIb/IIIa creşe riscul de sângerare.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Există un număr limitat de date privind utilizarea Metalyse la femeile gravide.

Datele provenite din studii preclinice efectuate cu tenecteplază au arătat sângerarea drept criteriu de mortalitate secundară din cauza activităţii farmacologice cunoscute a substanței active și, în câteva cazuri, au fost semnalate avort și resorbție a fetusului (efecte observate numai la administrarea de doze repetate). Tenecteplaza nu este considerată a avea proprietăţi teratogene (vezi punctul 5.3).

Beneficiul tratamentului trebuie evaluat comparativ cu riscurile potenţiale în cazul unui infarct miocardic în timpul sarcinii.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă tenecteplaza se excretă în laptele uman matern. Alăptarea la sân trebuie întreruptă în primele 24 de ore după terapia trombolitică.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice şi nici studii preclinice privind fertilitatea pentru tenecteplază (Metalyse).

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu sunt relevante.

4.8Reacţii adverse

Sumarul profilului de siguranţă

Hemoragia este o reacţie adversă asociată cu utilizarea tenecteplazei. Tipul predominant de hemoragie este sângerarea superficială la locul de injectare. Se observă frecvent echimoze, dar de obicei nu necesită nicio acţiune specifică. La pacienţii care au suferit un accident vascular cerebral (inclusiv sângerări intracraniene) sau alte episoade grave de sângerare s-au raportat cazuri de deces sau de invaliditate permanentă.

Sumarul tabelar al reacţiilor adverse

Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de baza de date pe aparate, sisteme şi organe. Grupele de frecvenţă sunt definite uilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (>1/10), fecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Tabelul 1 prezintă frecvenţa reacţiilor adverse.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi

Reacţii adverse

organe

 

Tulburări ale sistemului imunitar

 

Rare

reacţii anafilactoide (incluzând erupţii cutanate, urticarie,

 

bronhospasm, edem laringean)

Tulburări ale sistemului nervos

 

Mai puţin frecvente

hemoragii intracraniene (cum sunt hemoragie cerebrală,

 

hematom cerebral, accident vascular cerebral hemoragic,

 

trecerea accidentului vascular cerebral ischemic în accident

 

vascular cerebral hemoragic, hematom intracranian,

 

hemoragie subarahnoidiană) incluzând simptome asociate

 

cum sunt somnolenţă, afazie, hemipareză, convulsii

Tulburări oculare

 

Mai puţin frecvente

hemoragie oculară

Tulburări cardiace

 

Mai puţin frecvente

aritmii de reperfuzare (cum sunt asistolie, aritmie

 

idioventriculară accelerată, aritmie, extrasistole, fibrilaţie

 

atrială, bloc atrioventricular grad I până la total, bradicardie,

 

tahicardie, aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară,

 

tahicardie ventriculară) care se produc într-o strânsă relaţie

 

temporală cu tratamentul cu tenecteplază. Aritmiile de

 

reperfuzare pot duce la stop cardiac, pot pune viaţa în pericol

 

şi pot necesita iniţierea de terapii antiaritmice convenţionale.

Rare

hemoragie pericardică

Tulburări vasculare

 

Foarte frecvente

hemoragii

Rare

embolism (tromboembolism)

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente

epistaxis

Rare

hemoragii pulmonare

Tulburări gastro-intestinale

 

Frecvente

hemoragii gastro-intestinale (cum ar fi hemoragie gastrică,

 

ulcer gastric hemoragic, hemoragie rectală, hematemeză,

 

melenă, hemoragie bucală)

Mai puţin frecvente

hemoragie retroperitoneală (cum ar fi hematom

 

retroperitoneal)

Cu frecvenţă necunoscută

greaţă, vărsături

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente

echimoze

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

Frecvente

hemoragie uro-genitală (cum ar fi hematurie, hemoragie la

 

nivelul tractului urinar)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente

hemoragii la locul de injectare, la locul de puncţie

Investigaţii diagnostice

 

Rare

tensiune arterială scăzută

Cu frecvenţă necunoscută

creşterea temperaturii corporale

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate

Cu frecvenţă necunoscută

embolie grăsoasă care poate duce la afectarea organelor

 

implicate

Ca şi în cazul altor trombolitice, s-au raportat următoarele evenimente ca o consecinţă a infarctului miocardic şi/sau a administrării de trombolitice:

-foarte frecvente (>1/10): hipotensiune arterială, tulburări de frecvenţă şi ritm cardiac, angină pectorală

-frecvente (>1/100, <1/10): ischemie recurentă, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, şoc cardiogen, pericardită, edem pulmonar

-mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100): stop cardiac, insuficienţă de valvă mitrală, efuziune pericardică, tromboză venoasă, tamponadă cardiacă, ruptură de miocard

-rare (>1/10000, <1/1000): embolie pulmonară.

Aceste evenimente cardiovasculare pot pune viaţa în pericol şi pot duce la deces.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

În caz de supradozaj poate creşte riscul de sângerare. În caz de hemoragie severă prelungită se va avea în vedere instituirea tratamentului de substituţie (plasmă, trombocite), vezi şi pct.4.4.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antitrombotice, Cod ATC: B01A D11.

Mecanismul de acţiune

Tenecteplaza este un activator recombinant al plasminogenului, specific pentru fibrină, derivat din t-PA nativ prin modificarea în trei locuri a structurii proteinei. Se leagă la componenta de fibrină a trombusului (cheag de sânge) şi transformă selectiv plasminogenul din trombus în plasmină, care degradează matricea fibrinei din trombus. Tenecteplaza are o înaltă specificitate pentru fibrină şi o rezistenţă mai mare la inactivarea de către inhibitorul său endogen (PAI-1) în raport cu t-PA nativ.

Efecte farmacodinamice

După administrarea de tenecteplază s-a observat un consum de antiplasmină- 2 (inhibitorul în faza fluidă al plasminei) dependent de doză, cu creşterea consecutivă a concentraţiei sistemice de plasmină. Această observaţie este în concordanţă cu efectul dorit de activare a plasminogenului. În studii comparative s-a observat o scădere a valorii fibrinogenului mai mică de 15% şi o scădere a valorii plasminogenului mai mică de 25% la subiecţii trataţi cu doza maximă de tenecteplază (10000 U echivalent cu 50 mg), în timp ce alteplaza a produs o scădere a valorilor fibrinogenului şi plasminogenului de aproximativ 50%. Nu s-a detectat formarea de anticorpi, semnificativă din punct de vedere clinic, la 30 zile.

Eficacitate clinică şi siguranţa în utilizare

Date rezultate din studiile angiografice de fază I şi II sugerează că tenecteplaza, administrată în bolus intravenos unic, este eficace în liza trombilor din artera afectată de infarct la subiecţii cu IMA, efectul fiind dependent de doză.

ASSENT-2

Un studiu amplu, comparativ de mortalitate (ASSENT-2), efectuat la aproximativ 17000 pacienţi a arătat că tenecteplaza este echivalentă din punct de vedere terapeutic cu alteplaza în ceea ce priveşte reducerea mortalităţii (6,2% pentru ambele tratamente la 30 zile, limita superioară a IÎ 95% pentru raportul de risc relativ de 1,124) şi că utilizarea tenecteplazei este asociată cu o incidenţă semnificativ mai mică a hemoragiilor non-intracraniene (26,4 % faţă de 28,9%, p = 0,0003). Aceasta înseamnă un

necesar de transfuzie semnificativ mai mic (4,3% faţă de 5,5%, p = 0,0002). Hemoragia intracraniană a apărut cu o frecvenţă de 0,93% pentru tenecteplază faţă de 0,94% pentru alteplază.

Testele coronariene şi datele clinice limitate au arătat că pacienţii cu IMA au fost trataţi cu succes şi după 6 ore de la apariţia simptomelor.

ASSENT-4

Studiul ASSENT-4 a fost conceput pentru a arăta dacă la 4000 pacienţi cu infarct miocardic extins, pretratamentul cu o doză completă de tenecteplază şi concomitent cu un bolus unic de până la 4.000 UI heparină nefracţionată administrată înainte de intervenţia coronariană percutană primară (ICP) care a fost făcută între 60 şi 180 minute conduce la rezultate mai bune decât atunci când se instituie doar ICP primară. Studiul a fost încheiat prematur, cu un număr de 1667 pacienţi randomizaţi, datorită mortalităţii crescute în grupul la care s-a administrat tenecteplază pentru a facilita ICP. Atingerea obiectivului principal, un obiectiv compus din deces sau şoc cardiogenic sau insuficienţă cardiacă congestivă în interval de 90 zile, a fost în mod semnificativ mai mare la grupul la care s-a administrat tratamentul de cercetat cu tenecteplază, urmat de intervenţia de rutină ICP: 18,6%, (151/810) prin comparare cu 13,4% la grupul la care s-a instituit numai ICP, p=0,0045. Această diferenţă semnificativă între grupuri în ceea ce priveşte obiectivul principal la 90 zile s-a observat deja în spital şi la 30 zile.

Din punct de vedere numeric, toate componentele obiectivului clinic compus au fost în favoarea schemei de tratament numai prin ICP: deces: 6,7% vs. 4,9% p=0,14; şoc cardiogenic: 6,3% vs.4,8% p=0,19; insuficienţă cardiacă congestivă: 12,0% vs. 9,2% respectiv p=0,06. Componentele obiectivului secundar constând în reinfarctizare şi revascularizare vasculară repetată ţintită au fost în mod semnificativ mai mari la grupul tratat iniţial cu tenecteplază: reinfarctizare: 6,1% vs. 3,7% p=0,0279; revascularizare vasculară repetată ţintită: 6,6% vs.3,4% p=0,0041. Următoarele evenimente adverse au apărut mai frecvent în cazul administrării de tenecteplază înainte de ICP: hemoragie intracraniană: 1% vs. 0% p=0037; accident vascular cerebral: 1,8% vs. 0% p<0,0001; sângerări majore: 5,6% vs 4,4% p=0,3118; sângerări minore: 25,3% vs. 19,0% p=0021; transfuzii sanguine: 6,2% vs. 4,2% p=0,0873; ocluzie vasculară acută: 1,9% vs. 0,1% p=0,0001.

Studiul STREAM

Studiul STREAM a fost conceput pentru a evalua eficacitatea şi siguranţa unei strategii farmaco- invazive, comparativ cu o strategie a unei ICP primare standard la pacienţii cu infarct miocardic acut care prezintă supradenivelare ST în decurs de 3 ore de la debutul simptomelor, la care nu se poate efectua o ICP primară în decurs de o oră de la primul consult medical. Strategia farmaco-invazivă constă într-un tratament fibrinolitic iniţial cu tenecteplază administrată în bolus şi cu tratament suplimentar antiplachetar şi anticoagulant, urmat de efectuarea unei angiografii în decurs de 6-24 de ore sau a unei intervenţii coronariane de urgenţă.

Populaţia din studiu a constat din 1892 pacienţi randomizaţi prin intermediul unui sistem de răspuns vocal interactiv. Criteriul principal de evaluare, compus din deces sau şoc cardiogen sau insuficienţă cardiacă congestivă în decurs de 30 de zile, a fost observat la 12,4% (116/939) dintre pacienţii din grupul de tratament farmaco-invaziv comparativ cu 14,3% (135/943) dintre pacienţii din grupul la care s-a efectuat o ICP primară (risc relativ 0,86 (0,68-1,09)).

Componentele individuale ale criteriului principal de evaluare compus pentru strategia de tratament farmaco-invaziv comparativ cu ICP primară au fost observate cu următoarele frecvenţe:

 

 

 

 

Tratament farmaco-

 

 

ICP primară

 

 

p

 

 

 

 

invaziv

 

 

(n=948)

 

 

 

 

 

 

 

 

(n=944)

 

 

 

 

 

 

 

 

Criteriu compus din deces, şoc,

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

insuficienţă cardiacă congestivă,

 

116/939 (12,4%)

 

135/943 (14,3%)

 

0,21

 

 

reinfarctizare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Deces de orice cauză

 

 

43/939 (4,6%)

 

 

42/946 (4,4%)

 

 

0,88

 

 

Şoc cardiogenic

 

41/939 (4,4%)

 

56/944 (5,9%)

 

0,13

 

 

Insuficienţă cardiacă congestivă

 

57/939 (6,1%)

 

72/943 (7,6%)

 

0,18

 

Reinfarctizare

23/938 (2,5%)

21/944 (2,2%)

0,74

Mortalitate cardiacă

31/939 (3,3%)

32/946 (3,4%)

0,92

Incidenţele observate ale sângerărilor majore şi minore non-HIC au fost similare în ambele grupe:

 

Tratament farmaco-

ICP primară

p

 

invaziv

(n=948)

 

 

(n=944)

 

 

Sângerare majoră non-HIC

61/939 (6,5%)

45/944 (4,8%)

0,11

Sângerare minoră non-HIC

205/939 (21,8%)

191/944 (20,.2%)

0,40

Incidenţa totală a accidentelor vasculare cerebrale şi a hemoragiilor intracraniene

 

 

 

 

 

 

Tratament farmaco-

ICP primară

p

 

invaziv

(n=948)

 

 

(n=944)

 

 

Accidente vasculare cerebrale totale

15/939 (1,6%)

5/946 (0,5%)

0,03*

(toate tipurile)

 

 

 

Hemoragie intracraniană

9/939 (0,96%)

2/946 (0,21%)

0,04**

Hemoragie intracraniană după

 

 

 

schimbarea protocolului prin

 

 

 

administrarea unei jumatăţi de doză la

4/747 (0,5%)

2/758 (0,3%)

0,45

pacienţi cu vârsta ≥ 75 de ani:

 

 

 

*incidenţa la ambele grupuri este cea aşteptată la pacienţii STEMI trataţi cu fibrinolitice sau la care s-a efectuat ICP primară (aşa cum s-a observant în studiile anterioare).

**incidenţa la grupul cu tratament farmaco-invaziv este cea aşteptată după terapie fibrinolitică cu tenecteplază (aşa cum s-a observant în studiile anterioare).

După reducerea dozei de tenecteplază la jumătate la pacienţi cu vârsta ≥ 75 de ani nu s-au mai raportat alte hemoragii intracraniene (0 din 97 pacienți) (95% IÎ: 0,0-3,7), comparativ cu 8,1% (3 din 37 pacienți) (95% IÎ: 1,7-21,9) înainte de reducerea dozei. Limitele intervalului de încredere a incidenței observate înainte și după reducerea dozei se suprapun.

La pacienţi cu vârsta ≥ 75 de ani, incidenţa observată pentru criteriul principal compus de evaluare a eficacităţii pentru strategia terapeutică farmaco-invazivă şi ICP primară a fost după cum urmează: înainte de reducerea dozei 11/37 (29,7%) (95% IÎ: 15,9-47,0) comparativ cu 10/32 (31,3%) (95% IÎ: 16,1-50.0), după reducerea dozei: 25/97 (25,8%) (95% IÎ: 17,4-35,7) comparative cu 25/88 (24,8%) (95% IÎ: 19,3-39,0). În ambele grupuri, limitele intervalului de încredere a incidenței observate înainte și după reducerea dozei se suprapun.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie şi distribuţie

Tenecteplaza este o proteină recombinantă, administrată intravenos, care activează plasminogenul. După administrarea intravenoasă în bolus a 30 mg tenecteplază la pacienţi cu infarct miocardic acut, concentraţia plasmatică de tenecteplază estimată iniţial a fost de 6,45 ± 3,60 µg/ml (media ± SD). Faza de distribuţie reprezintă 31% ± 22% până la la 69% ± 15% (media ± SD) a ASC totale după administrarea de doze cuprinse între 5 până la 50 mg.

În cadrul studiilor efectuate la şobolan cu tenecteplază marcată radioactiv s-au obţinut date privind distribuţia în ţesuturi. Organul principal către care s-a distribuit tenecteplaza a fost ficatul. La om, nu se cunoaşte dacă şi în ce măsură tenecteplaza se leagă de proteinele plasmatice. Timpul mediu rezidual (TMR), în organism este de aproximativ 1 oră și media (± SD) volumul de distribuție la starea de echilibru (Vss) a variat de la 6,3 ± 2 l la 15 ± 7 l.

Metabolizare

Tenecteplaza este eliminată din circulaţie prin legarea de receptorii specifici din ficat, urmată de metabolizarea în peptide mici. Cu toate acestea, legarea de receptorii hepatici este mai mică în comparaţie cu cea observată pentru t-PA nativ, ceea ce determină un timp de înjumătăţire plasmatică prelungit.

Eliminare

După injectarea intravenoasă în bolus unic de tenecteplază la pacienţii cu infarct miocardic acut, antigenul tenecteplază prezintă eliminare plasmatică bifazică. La dozele terapeutice nu există o dependenţă de doză a eliminării tenecteplazei. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie este de 24 ± 5,5 minute (media ± DS), de 5 ori mai mare decât al t-PA nativ. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 129 ± 87 minute, iar clearance-ul plasmatic este de 119 ± 49 ml/min.

Creşterea greutăţii corporale a determinat o creştere moderată a clearance-ului tenecteplazei, iar creşterea vârstei a condus la o uşoară scădere a clearance-ului tenecteplazei. În general, femeile prezintă un clearance mai mic decât bărbaţii, dar aceasta se poate explica prin greutatea corporală, în general, mai mică la femei.

Liniaritate/ non-liniaritate

Analiza liniară a dozei pe baza ASC sugerează că tenecteplaza prezintă o farmacocinetică non-liniară în intervalul de doze studiat, de exemplu de la 5 până la 50 mg.

Insuficienţă renală şi hepatică

Deoarece eliminarea tenecteplazei are loc prin ficat, nu este de aşteptat ca disfuncţia renală să îi modifice proprietăţile farmacocinetice. Acest lucru este susţinut şi de datele obţinute la animale. Cu toate acestea, efectul disfuncţiei renale şi disfuncţiei hepatice asupra proprietăţilor farmacocinetice nu a fost investigat în mod special. În consecinţă, nu există nicio recomandare privind ajustarea dozei de tenecteplază la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă şi insuficienţă şi renală severă.

5.3Date preclinice de siguranţă

Administrarea intravenoasă a unei doze unice la şobolan, iepure şi câine a determinat numai modificarea reversibilă, dependentă de doză, a parametrilor coagulării cu hemoragie locală, la locul de puncţionare, ceea ce a fost interpretat ca o consecinţă a efectului farmacodinamic al tenecteplazei. Studii de toxicitate după administrări repetate la şobolan şi câine au confirmat observaţiile menţionate mai sus, dar durata studiilor a fost limitată la două săptămâni prin formarea de anticorpi la tenecteplaza umană, cu apariţia reacţiei anafilactice.

Datele de siguranţă farmacologică la maimuţele cynomolgus au relevat reducerea presiunii sanguine, urmată de modificări tranzitorii ale electrocardiogramei (ECG), dar acestea au apărut la expuneri mult mai mari decât expunerea clinică.

Cu privire la indicaţiile şi administrarea dozei unice la om, testarea toxicităţii asupra funcţiei de reproducere s-a limitat la un studiu de embriotoxicitate la iepure, ca specie sensibilă. Tenecteplaza a indus moartea intrauterină în timpul perioadei embrionare medii. Atunci când tenecteplaza s-a administrat în timpul perioadei embrionare medii sau avansate, s-au observat sângerări vaginale la animale în ziua de după administrarea primei doze. După 1–2 zile, s-a observat mortalitate secundară. Nu sunt disponibile date privind perioada fetală.

Mutagenitatea şi carcinogenitatea nu sunt de aşteptat la această clasă de proteine recombinante şi nu a fost necesară testarea genotoxicităţii şi carcinogenităţii.

Nu s-a observat iritarea locală a vasului sanguin după administrarea intravenoasă, intra-arterială sau paravenoasă a tenecteplazei.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Pulbere:

L-arginină

Acid fosforic

Polisorbat 20.

Solvent:

Apă pentru preparate injectabile

6.2Incompatibilităţi

Metalyse este incompatibilă cu soluţia de glucoză perfuzabilă.

6.3Perioada de valabilitate

Perioada de valabilitate ambalat pentru vânzare

2 ani

Soluţia reconstituită

Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată pentru 24 de ore la temperaturi de 2–8˚C şi pentru 8 ore la temperaturi de 30˚C.

Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat după reconstituire. Dacă nu este utilizat imediat, depozitarea în vederea utilizării şi condiţiile anterioare utilizării constituie responsabilitatea utilizatorului şi acestea în mod normal, n-ar trebui să depăşească 24 de ore la 2–8˚C sau 8 ore la 30˚C.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30oC. A se ţine flaconul în cutie.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi punctul 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului şi echipamente speciale pentru utilizare, administrare sau implantare

Flacon din sticlă tip I de 20 ml, cu dop acoperit cu cauciuc gri (B2-42) şi capsă flip-off cu pulbere pentru soluţia injectabilă.

Seringă din plastic de 10 ml preumplută cu 8 ml de apă pentru preparate injectabile pentru reconstituire. Dispozitiv de transvazare aseptică.

Ac steril de unică folosinţă.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Metalyse se va reconstitui prin adăugarea întregului volum de apă pentru soluţii injectabile din seringa preumplută, în flaconul care conţine pulberea pentru soluţie injectabilă.

1.Se va asigura faptul că s-a ales mărimea flaconului corespunzătoare greutăţii corporale a pacientului.

Greutatea corporală a

Volumul de soluţie

Tenecteplază

Tenecteplază

pacientului

reconstituită

(U)

(mg)

(kg)

(ml)

 

 

< 60

60 la < 70

70 la < 80

80 la < 90

2.Se verifică integritatea capacului flaconului.

3.Se îndepărtează capsa flip-off a flaconului.

4.Se îndepărtează capacul de protecţie al seringii. Se înşurubează imediat seringa preumplută la adaptorul flaconului şi se perforează dopul la mijloc cu ajutorul vârfului adaptorului.

5.Se adaugă apă pentru preparate injectabile în flacon prin apăsarea încet în jos a pistonului seringii pentru a evita formarea spumei.

6.Se reconstituie prin rotire uşoară.

7.Preparatul reconstituit este o soluţie limpede, incoloră până la galben deschis. Se va utiliza numai soluţia limpede, fără particule.

8.Imediat înaintea administrării soluţiei, se întoarce flaconul cu seringa încă ataşată, astfel încât seringa să fie poziţionată sub flacon.

9.Se extrage în seringă volumul corespunzător de soluţie reconstituită, calculat în funcţie de greutatea pacientului.

10.Se deconectează seringa de la adaptorul flaconului.

11.Metalyse se va administra intravenos pacientului, în decurs de aproximativ 10 secunde. Nu se va utiliza printr-o linie de perfuzare prin care se administrează şi soluţie de glucoză.

12.Soluţia neutilizată trebuie aruncată.

Alternativ, reconstituirea soluţiei se poate face cu ajutorul acului inclus.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Boehringer Ingelheim International GmbH

Binger Strasse 173,

D-55216 Ingelheim am Rhein,

Germania

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/169/005

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 23 Februarie 2001

Data reînnoirii autorizaţiei: 23 Februarie 2006

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Metalyse 10000 U (unităţi). Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Metalyse 10000 unităţi

1 flacon conţine tenecteplază 10000 unităţi (50 mg).

1 seringă preumplută conţine apă pentru preparate injectabile 10 ml.

Soluţia reconstituită conţine tenecteplază 1000 unităţi (5 mg) pe mililitru.

Potenţa tenecteplazei este exprimată în unităţi (U) utilizând un standard de referinţă care este specific tenecteplazei şi nu este comparabil cu unităţile utilizate pentru alte medicamente trombolitice.

Tenecteplaza este un activator recombinant al plasminogenului, specific pentru fibrină, produs prin tehnica ADN-ului recombinant, folosind linii celulare ovariene de hamster chinezesc.

Pentru excipienţi, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.

Pulberea este de culoare albă până la aproape albă. Soluţia reconstituită este limpede şi incoloră până la uşor gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Metalyse este indicat adulţilor pentru tratamentul trombolitic al infarctului miocardic suspectat, cu supradenivelare persistentă a ST sau bloc recent de ramură stângă (Bundle Branch Block) în interval de 6 ore de la debutul simptomelor de infarct miocardic acut (IMA).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Metalyse trebuie prescris de către medici cu experienţă în utilizarea tratamentului trombolitic şi cu posibilităţi de a monitoriza utilizarea acestuia.

Tratamentul cu Metalyse trebuie început cât mai curând posibil după apariţia simptomelor.

Metalyse trebuie administrat în funcţie de greutatea corporală, cu o doză maximă de 10000 unităţi (50 mg tenecteplază). Volumul necesar pentru administrarea dozei corecte poate fi calculat conform următoarei scheme:

Greutatea corporală a

Tenecteplază

Tenecteplază

Volumul de soluţie

pacientului (kg)

(U)

(mg)

reconstituită

 

 

 

(ml)

< 60

60 la < 70

70 la < 80

80 la < 90

Pentru detalii vezi pct.6.6: Precauţii speciale pentru eliminare şi alte instrucţiuni de manipulare

Persoane în vârstă (> 75 ani)

Metalyse trebuie administrat cu precauţie persoanelor în vârstă (> 75 ani) din cauza unui risc crescut de sângerare (vezi informaţiile privind sângerarea la punctul 4.4 şi privind studiul STREAM la punctul 5.1).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Metalyse la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Doza necesară trebuie administrată în bolus intravenos unic în decurs de aproximativ 10 secunde.

O linie intravenoasă pre-existentă, poate fi utilizată pentru administrarea de Metalyse numai în soluţie de clorură de sodiu 0,9%. Soluţia injectabilă Metalyse este incompatibilă cu soluţia de glucoză.

Nu trebuie să se adăuge nici un alt medicament la soluţia injectabilă.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Terapie adjuvantă

Terapia adjuvantă antitrombotică cu antiagregante plachetare şi anticoagulante trebuie administrată conform cu ghidurile terapeutice curente relevante pentru tratarea pacienţilor cu infarct miocardic cu supradenivelarea segmentului ST.

Pentru intervenţie coronariană vezi punctul 4.4.

În studiile clinice cu Metalyse, s-a utilizat ca terapie adjuvantă antitrombotică heparină nefracţionată şi enoxaparină.

Administrarea de acid acetilsalicilic trebuie începută cât mai repede după apariţia simptomelor şi se va continua ca tratament pe durata întregii vieţi, atâta timp cât nu este contraindicat.

4.3 Contraindicaţii

Metalyse nu trebuie administrat pacienţilor cu antecedente de reacţii anafilactice (care pun viaţa în pericol) la oricare dintre substanţele componente (tenecteplază sau oricare alt excipient) sau la gentamicină (urme reziduale din procesul de fabricaţie). Dacă, cu toate acestea, este considerat necesar tratamentul cu Metalyse, trebuie să fie disponibile imediat facilităţile de resuscitare în cazul în care acest lucru devine necesar.

Mai mult, deoarece tratamentul trombolitic este asociat cu un risc crescut de sângerare,administrarea Metalyse este contraindicată în următoarele situaţii:

-tulburări hemoragice semnificative actuale sau în ultimele 6 luni;

-pacienţi care sunt trataţi eficient cu terapie cu anticoagulant oral, de exemplu warfarină sodică (INR > 1,3) (vezi punctul 4.4, subpunctul „Sângerare”);

-antecedente de leziuni ale sistemului nervos central (de exemplu neoplasm, anevrism, intervenţii chirurgicale intracraniene sau la nivelul coloanei vertebrale);

-diateză hemoragică cunoscută;

-hipertensiune arterială severă necontrolată;

-intervenţii chirurgicale majore, biopsie a unui organ parenchimatos sau leziuni semnificative în ultimele 2 luni (inclusiv orice leziuni asociate cu IMA curent);

-leziuni recente la cap sau craniu;

-resuscitare cardiopulmonară prelungită (>2 minute) în ultimele 2 săptămâni;

-pericadită acută şi/sau endocardită bacteriană subacută;

-pancreatită acută;

-disfuncţii hepatice severe, inclusiv insuficienţă hepatică, ciroză hepatică, hipertensiune portală (varice esofagiene) şi hepatită activă;

-ulcer peptic activ;

-anevrism arterial şi malformaţii arteriale/venoase cunoscute;

-neoplasm cu risc hemoragic crescut;

-orice antecedente cunoscute de accident vascular cerebral hemoragic sau de origine necunoscută;

-antecedente cunoscute de accident vascular cerebral ischemic sau de atac ischemic tranzitoriu în ultimele 6 luni;

-demenţă

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Intervenţie coronariană

Dacă ICP primară este programată conform ghidurilor terapeutice relevante curente, tenecteplaza (vezi pct 5.1 studiu ASSENT-4) nu trebuie administrată.

Pacienţii la care nu se poate efectua ICP primare într-o oră, aşa cum recomandă ghidurile terapeutice şi cărora li se administrează tenecteplază ca tratament de recanalizare coronariană primară trebuie transferaţi fără întârziere către o unitate adecvată de intervenţie coronariană pentru angiografie şi intervenţie coronariană complementară în decurs de 6-24 de ore sau mai devreme, la recomandarea medicală (vezi punctul 5.1 studiul STREAM).

Sângerare

Cea mai frecventă complicaţie apărută în timpul tratamentului cu tenecteplază este sângerarea. Utilizarea concomitentă de tratament anticoagulant cu heparină, poate creşte riscul de sângerare. Deoarece fibrina este lizată în timpul tratamentului cu tenecteplază, poate să apară sângerare la locul recent puncţionat. Ca urmare, tratamentul trombolitic necesită supravegherea atentă a tuturor locurile posibile de sângerare (inclusiv cele care rezultă în urma inserţiei cateterului, puncţiei arteriale şi venoase, venesecţiei sau puncţiei cu ac). Pe durata tratamentului cu tenecteplază trebuie evitată utilizarea cateterelor rigide, injecţiilor intramusculare şi a măsurilor medicale care nu sunt absolut necesare.

Cele mai frecvente hemoragii au fost observate la locul de injectare şi, ocazional, la nivel genito-urinar şi gingival.

În cazul apariţiei sângerărilor grave, în special a hemoragiei cerebrale, se recomandă întreruperea imediată a administrării concomitente de heparină. Se recomandă luarea în considerare a administrării de protamină dacă heparina a fost administrată în decurs de 4 ore înaintea apariţiei hemoragiei. La unii pacienţi care nu răspund la aceste măsuri conservatoare, poate fi indicată utilizarea judicioasă a produselor de transfuzie. Se va avea în vedere transfuzia de crioprecipitat, plasmă proaspătă congelată şi trombocite cu reevaluarea clinică şi de laborator după fiecare administrare. În cazul perfuziei de crioprecipitat este de dorit o concentraţie ţintă de fibrinogen de 1 g/l. De asemenea, trebuie avute în vedere medicamentele antifibrinolitice ca o ultimă alternativă. Utilizarea terapiei cu tenecteplază trebuie

atent evaluată pentru a echilibra riscul potenţial de sângerare cu beneficiile urmărite, în următoarele condiţii:

-tensiune arterială sistolică > 160 mmHg;

-afecţiune cerebrovasculară;

-sângerare gastro-intestinală sau genito-urinară recentă (în ultimele 10 zile);

-probabilitate crescută de trombus cardiac stâng, de exemplu stenoză mitrală cu fibrilaţie atrială

-orice injecţie intramusculară recentă (în ultimele 2 zile) cunoscută;

-vârstă avansată, adica peste 75 ani;

-greutate corporală mică < 60 kg.

Pacienţii trataţi cu un anticoagulant oral: utilizarea Metalyse poate fi luată în considerare atunci când doza sau timpul de la ultima administrare de anticoagulant oral face puţin probabilă eficacitatea reziduală sau dacă testul corespunzător al activităţii anticoagulante al medicamentului (medicamentelor) utilizate nu dovedeşte o activitate clinică relevantă asupra sistemului de coagulare (de exemplu INR ≤ 1,3 pentru antagoniştii vitaminei K sau dacă valorile altui(altor) test(teste) relevant (relevante) pentru activitatea anticoagulantă se încadrează în limita superioară a valorilor normale pentru acel test (teste)).

Aritmii

Tromboliza coronariană poate determina aritmii asociate cu reperfuzia. Când se administrează tenecteplază se recomandă să fie disponibilă terapia antiaritmică pentru bradicardie şi/sau tahiaritmii ventriculare (stimulator cardiac, defibrilator).

Antagonişti ai glicoproteinei IIb/IIIa

Utilizarea concomitentă a substanţelor antagoniste ale glicoproteinei IIb/IIIa creşte riscul de sângerare.

Hipersensibilitate/Re-administrare

După tratament, nu a fost observată formarea de anticorpi faţă de molecula de tenecteplază. Cu toate acestea nu există experienţă în privinţa readministrării medicamentului tenecteplază. Se recomandă administrarea cu prudenţă la persoanele cu hipersensibilate cunoscută (alte reacţii decât cele anafilactice) la substanţa activă, la oricare dintre excipienţi. Reacţii anafilactoide asociate administrării de tenecteplază sunt rare şi pot fi cauzate de hipersensibilitatea la substanţa activă tenecteplază, la oricare dintre excipienţi sau la gentamicină (urme reziduale din procesul de fabricaţie).. Dacă apare o reacţie anafilactoidă, injectarea trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiată terapia corespunzatoare. În orice caz, tenecteplaza nu va fi readministrată înainte de evaluarea factorilor hemostatici precum fibrinogenul, plasminogenul şi antiplasmina alfa2.

Copii şi adolescenţi

Metalyse nu este recomandat la copiii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani), din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii specifice de interacţiune cu tenecteplază şi medicamentele administrate uzual pacienţilor cu IMA. Cu toate acestea, analiza datelor provenite de la mai mult de 12.000 pacienţi trataţi în faza I, II şi III nu a relevat nici o interacţiune clinică semnificativă cu medicamentele administrate uzual pacienţilor cu IMA şi utilizate concomitent cu tenecteplază.

Medicamentele care afectează coagularea sau cele care alterează funcţia plachetară (de exemplu ticlopidină, clopidogrel, LMWH) pot creşte riscul de sângerare înainte de, în timpul sau după tratamentul cu tenecteplază.

Utilizarea concomitentă a substanţelor antagoniste ale glicoproteinei IIb/IIIa creşe riscul de sângerare.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Există un număr limitat de date privind utilizarea Metalyse la femeile gravide.

Datele provenite din studii preclinice efectuate cu tenecteplază au arătat sângerarea drept criteriu de mortalitate secundară din cauza activităţii farmacologice cunoscute a substanței active și, în câteva cazuri, au fost semnalate avort și resorbție a fetusului (efecte observate numai la administrarea de doze repetate). Tenecteplaza nu este considerată a avea proprietăţi teratogene (vezi punctul 5.3).

Beneficiul tratamentului trebuie evaluat comparativ cu riscurile potenţiale în czul unui infarct miocardic în timpul sarcinii.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă tenecteplaza se excretă în laptele uman matern. Alăptarea la sân trebuie întreruptă în primele 24 de ore după terapia trombolitică.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice şi nici studii preclinice privind fertilitatea pentru tenecteplază (Metalyse).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu sunt relevante.

4.8 Reacţii adverse

Sumarul profilului de siguranţă

Hemoragia este o reacţie adversă asociată cu utilizarea tenecteplazei. Tipul predominant de hemoragie este sângerarea superficială la locul de injectare. Se observă frecvent echimoze, dar de obicei nu necesită nicio acţiune specifică. La pacienţii care au suferit un accident vascular cerebral (inclusiv sângerări intracraniene) sau alte episoade grave de sângerare s-au raportat cazuri de deces sau de invaliditate permanentă.

Sumarul tabelar al reacţiilor adverse

Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de baza de date pe aparate, sisteme şi organe. Grupele de frecvenţă sunt definite uilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (>1/10), fecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 1 prezintă frecvenţa reacţiilor adverse:

Clasificarea pe aparate, sisteme şi

Reacţii adverse

organe

 

Tulburări ale sistemului imunitar

 

Rare

reacţii anafilactoide (incluzând erupţii cutanate, urticarie,

 

bronhospasm, edem laringean)

Tulburări ale sistemului nervos

 

Mai puţin frecvente

hemoragii intracraniene (cum sunt hemoragie cerbrală,

 

hematom cerebral, accident vascular cerebral hemoragic,

 

trecerea accidentului vascular cerebral ischemic în accident

 

vascular cerebral hemoragic, hematom intracranian,

 

hemoragie subarahnoidiană) incluzând simptome asociate

 

cum sunt somnolenţă, afazie, hemipareză, convulsii

Tulburări oculare

 

Mai puţin frecvente

hemoragie oculară

Tulburări cardiace

 

Mai puţin frecvente

aritmii de reperfuzare (cum sunt asistolie, aritmie

 

idioventriculară accelerată, aritmie, extrasistole, fibrilaţie

 

atrială, bloc atrioventricular grad I până la total, bradicardie,

 

tahicardie, aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară,

 

tahicardie ventriculară) care se produc într-o strânsă relaţie

 

temporală cu tratamentul cu tenecteplază. Aritmiile de

 

reperfuzare pot duce la stop cardiac, pot pune viaţa în pericol

 

şi pot necesita iniţierea de terapii antiaritmice convenţionale.

Rare

hemoragie pericardică

Tulburări vasculare

 

Foarte frecvente

hemoragii

Rare

embolism (tromboembolism)

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente

epistaxis

Rare

hemoragii pulmonare

Tulburări gastro-intestinale

 

Frecvente

hemoragii gastro-intestinale (cum ar fi hemoragie gastrică,

 

ulcer gastric hemoragic, hemoragie rectală, hematemeză,

 

melenă, hemoragie bucală)

Mai puţin frecvente

hemoragie retroperitoneală (cum ar fi hematom

 

retroperitoneal)

Cu frecvenţă necunoscută

greaţă, vărsături

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente

echimoze

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

Frecvente

hemoragie uro-genitală (cum ar fi hematurie, hemoragie la

 

nivelul tractului urinar)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente

hemoragii la locul de injectare, la locul de puncţie

Investigaţii diagnostice

 

Rare

tensiune arterială scăzută

Cu frecvenţă necunoscută

creşterea temperaturii corporale

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate

Cu frecvenţă necunoscută

embolie grăsoasă care poate duce la afectarea organelor

 

implicate

Ca şi în cazul altor trombolitice, s-au raportat următoarele evenimente ca o consecinţă a infarctului miocardic şi/sau a administrării de trombolitice:

-foarte frecvente (>1/10): hipotensiune arterială, tulburări de frecvenţă şi ritm cardiac, angină pectorală

-frecvente (>1/100, <1/10): ischemie recurentă, insuficienţă cardiacă, infarct miocadric, şoc cardiogen, pericardită, edem pulmonar

-mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100): stop cardiac, insuficienţă de valvă mitrală, efuziune pericardică, tromboză venoasă, tamponadă cardiacă, ruptură de miocard

-rare (>1/10000, <1/1000): embolie pulmonară.

Aceste evenimente cardiovasculare pot pune viaţa în pericol şi pot duce la deces.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj poate creşte riscul de sângerare. În caz de hemoragie severă prelungită se va avea în vedere instituirea tratamentului de substituţie (plasmă, trombocite), vezi şi pct.4.4.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antitrombotice, Cod ATC: B01A D11.

Mecanismul de acţiune

Tenecteplaza este un activator recombinant al plasminogenului, specific pentru fibrină, derivat din t-PA nativ prin modificarea în trei locuri a structurii proteinei. Se leagă la componenta de fibrină a trombusului (cheag de sânge) şi transformă selectiv plasminogenul din trombus în plasmină, care degradează matricea fibrinei din trombus. Tenecteplaza are o înaltă specificitate pentru fibrină şi o rezistenţă mai mare la inactivarea de către inhibitorul său endogen (PAI-1) în raport cu t-PA nativ.

Efecte farmacodinamice

După administrarea de tenecteplază s-a observat un consum de antiplasmină- 2 (inhibitorul în faza fluidă al plasminei) dependent de doză, cu creşterea consecutivă a concentraţiei sistemice de plasmină. Această observaţie este în concordanţă cu efectul dorit de activare a plasminogenului. În studii comparative s-a observat o scădere a valorii fibrinogenului mai mică de 15% şi o scădere a valorii plasminogenului mai mică de 25% la subiecţii trataţi cu doza maximă de tenecteplază (10000 U echivalent cu 50 mg), în timp ce alteplaza a produs o scădere a valorilor fibrinogenului şi plasminogenului de aproximativ 50%. Nu s-a detectat formarea de anticorpi, semnificativă din punct de vedere clinic, la 30 zile.

Eficacitate clinică şi siguranţă în utilizare

Date rezultate din studiile angiografice de fază I şi II sugerează că tenecteplaza, administrată în bolus intravenos unic, este eficace în liza trombilor din artera afectată de infarct la subiecţii cu IMA, efectul fiind dependent de doză.

ASSENT-2

Un studiu amplu, comparativ de mortalitate (ASSENT II), efectuat la aproximativ 17000 pacienţi a arătat că tenecteplaza este echivalentă din punct de vedere terapeutic cu alteplaza în ceea ce priveşte reducerea mortalităţii (6,2% pentru ambele tratamente la 30 zile, limita superioară a IÎ 95% pentru raportul de risc relativ de 1,124) şi că utilizarea tenecteplazei este asociată cu o incidenţă semnificativ mai mică a hemoragiilor non-intracraniene (26,4 % faţă de 28,9%, p = 0,0003). Aceasta înseamnă un

necesar de transfuzie semnificativ mai mic (4,3% faţă de 5,5%, p = 0,0002). Hemoragia intracraniană a apărut cu o frecvenţă de 0,93% pentru tenecteplază faţă de 0,94% pentru alteplază.

Testele coronariene şi datele clinice limitate au arătat că pacienţii cu IMA au fost trataţi cu succes şi după 6 ore de la apariţia simptomelor.

ASSENT-4

Studiul ASSENT-4 a fost conceput pentru a arăta dacă la 4000 pacienţi cu infarct miocardic extins, pretratamentul cu o doză completă de tenecteplază şi concomitent cu un bolus unic de până la 4.000 UI heparină nefracţionată administrată înainte de intervenţia coronariană percutană primară (ICP) care a fost făcută între 60 şi 180 minute conduce la rezultate mai bune decât atunci când se instituie doar ICP primară. Studiul a fost încheiat prematur, cu un număr de 1667 pacienţi randomizaţi, datorită mortalităţii crescute în grupul la care s-a administrat tenecteplază pentru a facilita ICP. Atingerea obiectivului primar, un obiectiv compus din deces sau şoc cardiogenic sau insuficienţă cardiacă congestivă în interval de 90 zile, a fost în mod semnificativ mai mare la grupul la care s-a administrat tratamentul de cercetat cu tenecteplază, urmat de intervenţia de rutină ICP: 18,6%, (151/810) prin comparare cu 13,4% la grupul la care s-a instituit numai ICP, p=0,0045. Această diferenţă semnificativă între grupuri în ceea ce priveşte obiectivul principal la 90 zile s-a observat deja în spital şi la 30 zile.

Din punct de vedere numeric, toate componentele obiectivului clinic compus au fost în favoarea schemei de tratament numai prin ICP: deces: 6,7% vs. 4,9% p=0,14; şoc cardiogenic: 6,3% vs.4,8% p=0,19; insuficienţă cardiacă congestivă: 12,0% vs. 9,2% respectiv p=0,06. Componentele obiectivului secundar constând în reinfarctizare şi revascularizare vasculară repetată ţintită au fost în mod semnificativ mai mari la grupul tratat iniţial cu tenecteplază: reinfarctizare: 6,1% vs. 3,7% p=0,0279; revascularizare vasculară repetată ţintită: 6,6% vs.3,4% p=0,0041. Următoarele evenimente adverse au apărut mai frecvent în cazul administrării de tenecteplază înainte de ICP: hemoragie intracraniană: 1% vs. 0% p=0037; accident vascular cerebral: 1,8% vs. 0% p<0,0001; sângerări majore: 5,6% vs 4,4% p=0,3118; sângerări minore: 25,3% vs. 19,0% p=0021; transfuzii sanguine: 6,2% vs. 4,2% p=0,0873; ocluzie vasculară acută: 1,9% vs. 0,1% p=0,0001.

Studiul STREAM

Studiul STREAM a fost conceput pentru a evalua eficacitatea şi siguranţa unei strategii farmaco- invazive, comparativ cu o strategie a unei ICP primare standard la pacienţii cu infarct miocardic acut care prezintă supradenivelare ST în decurs de 3 ore de la debutul simptomelor, la care nu se poate efectua o ICP primară în decurs de o oră de la primul consult medical. Strategia farmaco-invazivă constă într-un tratament fibrinolitic iniţial cu tenecteplază administrată în bolus şi cu tratament suplimentar antiplachetar şi anticoagulant, urmat de efectuarea unei angiografii în decurs de 6-24 de ore sau a unei intervenţii coronariane de urgenţă.

Populaţia din studiu a constat din 1892 pacienţi randomizaţi prin intermediul unui sistem de răspuns vocal interactiv. Criteriul principal de evaluare, compus din deces sau şoc cardiogen sau insuficienţă cardiacă congestivă în decurs de 30 de zile, a fost observat la 12,4% (116/939) dintre pacienţii din grupul de tratament farmaco-invaziv, comparativ cu 14,3% (135/943) dintre pacienţii din grupul la care s-a efectuat o ICP primară (risc relativ 0,86 (0,68-1,09)).

Componentele individuale ale criteriului principal de evaluare compus pentru strategia de tratament farmaco-invaziv comparativ cu ICP primară au fost observate cu următoarele frecvenţe:

 

 

 

 

Tratament farmaco-

 

 

ICP primară

 

 

p

 

 

 

 

invaziv

 

 

(n=948)

 

 

 

 

 

 

 

 

(n=944)

 

 

 

 

 

 

 

 

Criteriu compus din deces, şoc,

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

insuficienţă cardiacă congestivă,

 

116/939 (12,4%)

 

135/943 (14,3%)

 

0,21

 

 

reinfarctizare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Deces de orice cauză

 

 

43/939 (4,6%)

 

 

42/946 (4,4%)

 

 

0,88

 

 

Şoc cardiogenic

 

41/939 (4,4%)

 

56/944 (5,9%)

 

0,13

 

 

Insuficienţă cardiacă congestivă

 

57/939 (6,1%)

 

72/943 (7,6%)

 

0,18

 

Reinfarctizare

23/938 (2,5%)

21/944 (2,2%)

0,74

Mortalitate cardiacă

31/939 (3,3%)

32/946 (3,4%)

0,92

Incidenţele observate ale sângerărilor majore şi minore non-HIC au fost similare în ambele grupe:

 

Tratament farmaco-

ICP primară

p

 

invaziv

(n=948)

 

 

(n=944)

 

 

Sângerare majoră non-HIC

61/939 (6,5%)

45/944 (4,8%)

0,11

Sângerare minoră non-HIC

205/939 (21,8%)

191/944 (20,2%)

0,40

Incidenţa totale a accidentelor vasculare cerebrale şi a hemoragiilor intracraniene

 

 

 

 

 

 

Tratament farmaco-

ICP primară

p

 

invaziv

(n=948)

 

 

(n=944)

 

 

Accidente vasculare cerebrale totale

15/939 (1,6%)

5/946 (0,5%)

0,03*

(toate tipurile)

 

 

 

Hemoragie intracraniană

9/939 (0,96%)

2/946 (0,21%)

0,04**

Hemoragie intracraniană după

 

 

 

schimbarea protocolului prin

 

 

 

administrarea unei jumătăţi de doză la

4/747 (0,5%)

2/758 (0,3%)

0,45

pacienţi cu vârsta ≥ 75 de ani:

 

 

 

*incidenţa la ambele grupuri este cea aşteptată la pacienţii STEMI trataţi cu fibrinolitice sau la care s-a efectuat ICP primară (aşa cum s-a observant în studiile anterioare).

**incidenţa la grupul cu tratament farmaco-invaziv este cea aşteptată după terapie fibrinolitică cu tenecteplază (aşa cum s-a observant în studiile anterioare).

După reducerea dozei de tenecteplază la jumătate la pacienţi cu vârsta ≥ 75 de ani nu s-au mai raportat alte hemoragii intracraniene (0 din 97 pacienți) (95% IÎ: 0,0-3,7), comparativ cu 8,1% (3 din 37 pacienți) (95% IÎ: 1,7-21,9) înainte de reducerea dozei. Limitele intervalului de încredere a incidenței observate înainte și după reducerea dozei se suprapun.

La pacienţi cu vârsta ≥ 75 de ani, incidenţa observată pentru criteriul principal compus de evaluare a eficacităţii pentru strategia terapeutică farmaco-invazivă şi ICP primară a fost după cum urmează: înainte de reducerea dozei 11/37 (29,7%) (95% IÎ: 15,9-47,0) comparativ cu 10/32 (31,3%) (95% IÎ: 16,1-50.0), după reducerea dozei: 25/97 (25,8%) (95% IÎ: 17,4-35,7) comparativ cu 25/88 (24,8%) (95% IÎ: 19,3-39,0). În ambele grupuri, limitele intervalului de încredere a incidenței observate înainte și după reducerea dozei se suprapun.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie şi distribuţie

Tenecteplaza este o proteină recombinantă, administrată intravenos, care activează plasminogenul. După administrarea intravenoasă în bolus a 30 mg tenecteplază la pacienţi cu infarct miocardic acut, concentraţia plasmatică de tenecteplază estimată iniţial a fost de 6,45 ± 3,60 µg/ml (media ± SD). Faza de distribuţie reprezintă 31% ± 22% până la la 69% ± 15% (media ± SD) a ASC totale după administrarea de doze cuprinse între 5 până la 50 mg.

În cadrul studiilor efectuate la şobolan cu tenecteplază marcată radioactiv s-au obţinut date privind distribuţia în ţesuturi. Organul principal către care s-a distribuit tenecteplaza a fost ficatul. La om, nu se cunoaşte dacă şi în ce măsură tenecteplaza se leagă de proteinele plasmatice. Timpul mediu rezidual (TMR), în organism este de aproximativ 1 oră și media (± SD) volumul de distribuție la starea de echilibru (Vss) a variat de la 6,3 ± 2 l la 15 ± 7 l.

Metabolizare

Tenecteplaza este eliminată din circulaţie prin legarea de receptorii specifici din ficat, urmată de metabolizarea în peptide mici. Cu toate acestea, legarea de receptorii hepatici este mai mică în comparaţie cu cea observată pentru t-PA nativ, ceea ce determină un timp de înjumătăţire plasmatică prelungit.

Eliminare

După injectarea intravenoasă în bolus unic de tenecteplază la pacienţii cu infarct miocardic acut, antigenul tenecteplază prezintă eliminare plasmatică bifazică. La dozele terapeutice nu există o dependenţă de doză a eliminării tenecteplazei. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţieeste de 24 ± 5,5 minute (media ± DS), de 5 ori mai mare decât al t-PA nativ. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 129 ± 87 minute, iar clearance-ul plasmatic este de 119 ± 49 ml/min.

Creşterea greutăţii corporale a determinat o creştere moderată a clearance-ului tenecteplazei, iar creşterea vârstei a condus la o uşoară scădere a clearance-ului tenecteplazei. În general, femeile prezintă un clearance mai mic decât bărbaţii, dar aceasta se poate explica prin greutatea corporală, în general, mai mică la femei.

Liniaritate/ non-liniaritate

Analiza liniară a dozei pe baza ASC sugerează că tenecteplaza prezintă o farmacocinetică non-liniară în intervalul de doze studiat, de exemplu de la 5 până la 50 mg.

Insuficienţă renală şi hepatică

Deoarece eliminarea tenecteplazei are loc prin ficat, nu este de aşteptat ca disfuncţia renală să îi modifice proprietăţile farmacocinetice. Acest lucru este susţinut şi de datele obţinute la animale. Cu toate acestea, efectul disfuncţiei renale şi disfuncţiei hepatice asupra proprietăţilor farmacocinetice nu a fost investigat în mod special. În consecinţă, nu există nicio recomandare privind ajustarea dozei de tenecteplazăla pacienţi cu insuficienţă hepatică severă şi insuficienţă renală severă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Administrarea intravenoasă a unei doze unice la şobolan, iepure şi câine a determinat numai modificarea reversibilă, dependentă de doză, a parametrilor coagulării cu hemoragie locală, la locul de puncţionare, ceea ce a fost interpretat ca o consecinţă a efectului farmacodinamic al tenecteplazei. Studii de toxicitate după administrări repetate la şobolan şi câine au confirmat observaţiile menţionate mai sus, dar durata studiilor a fost limitată la două săptămâni prin formarea de anticorpi la tenecteplaza umană, cu apariţia reacţiei anafilactice.

Datele de siguranţă farmacologică la maimuţele cynomolgus au relevat reducerea presiunii sanguine, urmată de modificări tranzitorii ale electrocardiogramei (ECG), dar acestea au apărut la expuneri mult mai mari decât expunerea clinică.

Cu privire la indicaţiile şi administrarea dozei unice la om, testarea toxicităţii asupra funcţiei de reproducere s-a limitat la un studiu de embriotoxicitate la iepure, ca specie sensibilă. Tenecteplaza a indus moartea intrauterină în timpul perioadei embrionare medii. Atunci când tenecteplaza s-a administrat în timpul perioadei embrionare medii sau avansate, s-au observat sângerări vaginale la animale în ziua de după administrarea primei doze. După 1–2 zile, s-a observat mortalitate secundară. Nu sunt disponibile date privind perioada fetală.

Mutagenitatea şi carcinogenitatea nu sunt de aşteptat la această clasă de proteine recombinante şi nu a fost necesară testarea genotoxicităţii şi carcinogenităţii.

Nu s-a observat iritarea locală a vasului sanguin după administrarea intravenoasă, intra-arterială sau paravenoasă a tenecteplazei.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Pulbere:

L-arginină

Acid fosforic

Polisorbat 20.

Solvent:

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Metalyse este incompatibilă cu soluţia de glucoză perfuzabilă.

6.3 Perioada de valabilitate

Perioada de valabilitate ambalat pentru vânzare

2 ani

Soluţia reconstituită

Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată pentru 24 de ore la temperaturi de 2–8˚C şi pentru 8 ore la temperaturi de 30˚C.

Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat după reconstituire. Dacă nu este utilizat imediat, depozitarea în vederea administrării şi condiţiile anterioare utilizării constituie responsabilitatea utilizatorului şi acestea în mod normal, n-ar trebui să depăşească 24 de ore la 2-8˚C sau 8 ore la 30˚C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30oC. A se ţine flaconul în cutie.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi punctul 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului şi echipamente speciale pentru utilizare, administrare sau implantare

Flacon din sticlă tip I de 20 ml, cu dop acoperit cu cauciuc gri (B2-42) şi capsă flip-off cu pulbere pentru soluţia injectabilă.

Seringă de plastic din 10 ml preumplută cu 10 ml de apă pentru preparate injectabile pentru reconstituire. Dispozitiv de transvazare aseptică.

Ac steril de unică folosinţă.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Metalyse se va reconstitui prin adăugarea întregului volum de apă pentru soluţii injectabile din seringa preumplută, în flaconul care conţine pulberea pentru soluţie injectabilă.

1.Se va asigura faptul că s-a ales mărimea flaconului corespunzătoare greutăţii corporale a pacientului.

Greutatea corporală a

Volumul de soluţie

Tenecteplază

Tenecteplază

pacientului

reconstituită

(U)

(mg)

(kg)

(ml)

 

 

< 60

60 la < 70

70 la < 80

80 la < 90

2.Se verifică integritatea capacului flaconului.

3.Se îndepărtează capsa flip-off a flaconului.

4.Se îndepărtează capacul de protecţie al seringii. Se înşurubează imediat seringa preumplută la adaptorul flaconului şi se perforează dopul la mijloc cu ajutorul vârfului adaptorului.

5.Se adaugă apă pentru preparate injectabile în flacon prin apăsarea încet în jos a pistonului seringii pentru a evita formarea spumei.

6.Se reconstituie prin rotire uşoară.

7.Preparatul reconstituit este o soluţie limpede, incoloră până la galben deschis. Se va utiliza numai soluţia limpede, fără particule.

8.Imediat înaintea administrării soluţiei, se întoarce flaconul cu seringa încă ataşată, astfel încât seringa să fie poziţionată sub flacon.

9.Se extrage în seringă volumul corespunzător de soluţie reconstituită, calculat în funcţie de greutatea pacientului.

10.Se deconectează seringa de la adaptorul flaconului.

11.Metalyse se va administra intravenos pacientului, în decurs de aproximativ 10 secunde. Nu se va utiliza printr-o linie de perfuzare prin care se administrează şi soluţie de glucoză.

12.Soluţia neutilizată trebuie aruncată.

Alternativ, reconstituirea soluţiei se poate face cu ajutorul acului inclus.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Boehringer Ingelheim International GmbH

Binger Strasse 173,

D-55216 Ingelheim am Rhein,

Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/169/006

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 23 Februarie 2001

Data reînnoirii autorizaţiei: 23 Februarie 2006

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate