Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Optimark (gadoversetamide) – Rezumatul caracteristicilor produsului - V08CA06

Updated on site: 09-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiOptimark
Cod ATCV08CA06
Substanţăgadoversetamide
ProducătorMallinckrodt Deutschland GmbH

Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite identificarea rapidă de noi informaţii referitoare la siguranţă. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţii adverse suspectate. Vezi pct. 4.8 pentru modul de raportare a reacţiilor adverse.

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Optimark 500 micromol/ml soluţie injectabilă în seringă preumplută

Optimark 500 micromol/ml soluţie injectabilă în flacon

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Seringă preumplută

1 ml conţine gadoversetamidă 330,9 mg, corespunzător la 500 micromoli.

Fiecare seringă a 10 ml conţine gadoversetamidă 3309 mg, corespunzător la 5 milimoli. Fiecare seringă a 15 ml conţine gadoversetamidă 4963,5 mg, corespunzător la 7,5 milimoli. Fiecare seringă a 20 ml conţine gadoversetamidă 6618 mg, corespunzător la 10 milimoli. Fiecare seringă a 30 ml conţine gadoversetamidă 9927 mg, corespunzător la 15 milimoli.

Excipient(ţi) cu efect cunoscut:

20 ml soluţie conţin sodiu 28,75 mg.

30 ml soluţie conţin sodiu 43,13 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Flacon

1 ml conţine gadoversetamidă 330,9 mg, corespunzător la 500 micromoli.

Fiecare flacon a 10 ml conţine gadoversetamidă 3309 mg, corespunzător la 5 milimoli. Fiecare flacon a 15 ml conţine gadoversetamidă 4963,5 mg, corespunzător la 7,5 milimoli. Fiecare flacon a 20 ml conţine gadoversetamidă 6618 mg, corespunzător la 10 milimoli.

Excipient(ţi) cu efect cunoscut:

20 ml soluţie conţin sodiu 28,75 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Seringă preumplută

Soluţie injectabilă în seringă preumplută.

Flacon

Soluție injectabilă în flacon.

Soluţie limpede, incoloră până la uşor gălbuie. pH: 6,0 – 7,5

Osmolalitate (la 37°C): 1000 – 1200 mOsm/kg

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.

Optimark este indicat pentru utilizare în imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) la nivelul sistemului nervos central (SNC) şi ficatului. Acesta determină îmbunătăţirea contrastului şi facilitează vizualizarea şi caracterizarea leziunilor focale şi structurilor anormale de la nivelul SNC şi ficatului, la pacienţii adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de doi ani şi peste, cu patologie diagnosticată sau suspiciune crescută de afectare patologică.

4.2Doze şi mod de administrare

Optimark trebuie administrat numai de către medici cu experienţă în practica clinică a IRM. Pentru a facilita acţiunea imediată în caz de urgenţă, trebuie asigurată disponibilitatea imediată a

medicamentelor necesare (de exemplu epinefrină (adrenalină), teofilină, medicamente antihistaminice, corticosteroizi şi atropină), a sondei endotraheale şi ventilaţiei asistate.

Doze

Medicamentul trebuie administrat sub forma unei injecţii intravenoase periferice în bolus, în doză de 0,2 ml/kg (100 micromol/kg). Pentru asigurarea administrării complete a mediului de contrast, injectarea acestuia trebuie urmată de o injecţie de spălare cu 5 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Procedura imagistică trebuie efectuată în interval de o oră de la administrarea mediului de contrast.

Administrarea de doze repetate

În cazul efectuării IRM la nivel cerebral, dacă suspiciunea clinică privind prezenţa unei leziuni se menţine după administrarea unei doze unice de substanţă pentru IRM cu contrast mărit, sau dacă obţinerea unor informaţii mai exacte privind numărul, mărimea, sau extinderea leziunilor, ar putea influenţa atitudinea terapeutică în cazul pacientului respectiv, la subiecţii cu funcţie renală normală se poate administra o a doua injecţie intravenoasă în bolus, în doză de 0,2 ml/kg (100 micromol/kg), în interval de 30 de minute de la prima injecţie; aceasta poate mări eficacitatea diagnostică a examinării. Nu s-a stabilit siguranţa administrării dozelor repetate la copii (cu vârsta de 2 ani şi peste) şi adolescenţi, la pacienţii cu insuficienţă renală sau la vârstnici. La aceste grupe de pacienţi nu se recomandă administrarea de doze repetate.

Date limitate cu alte substanţe de contrast care conţin gadoliniu sugerează faptul că, pentru excluderea altor metastaze cerebrale la un pacient cu metastază solitară rezecabilă diagnosticată, examenul de RM prin injectarea Optimark în doză de 300 micromol/kg, poate determina mărirea siguranţei diagnostice.

Copii şi adolescenţi

Ajustarea dozei nu este considerată necesară la adolescenţi şi copii cu vârsta peste 2 ani. Optimark este contraindicat la nou-născuţii cu vârsta sub 4 săptămâni (vezi pct. 4.3). Optimark nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 2 ani, deoarece siguranţa,

eficacitatea şi efectele asupra funcţiei rinichiului imatur nu au fost studiate la această grupă de vârstă.

Vârstnici (cu vârsta de 65 ani şi peste)

Nu se consideră necesară ajustarea dozei. Este necesară prudenţă la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală şi insuficienţă hepatică

Optimark este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <30 ml/min şi 1,73 m2) și/sau afectare renală acută, şi la pacienţii cărora li s-a efectuat un transplant hepatic sau la cei aflaţi în perioada perioperatorie pentru transplant hepatic (vezi pct. 4.3). Optimark trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG

30-59 ml/min şi 1,73 m2) la doze care să nu depăşească 100 micromol/kg (vezi pct. 4.4). Pe parcursul unei explorări imagistice, nu trebuie să se utilizeze mai mult de o doză. Datorită lipsei informaţiilor

privind administrările repetate, injecţiile cu Optimark nu trebuie repetate decât dacă intervalul dintre administrări este de cel puţin 7 zile.

Mod de administrare

Medicamentul trebuie administrat sub formă de injecţie intravenoasă periferică, în bolus. Pentru asigurarea administrării complete a mediului de contrast, injectarea acestuia trebuie urmată de o injecţie de spălare cu 5 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Se recomandă inserarea unui cateter flexibil venos cu poziţionare fixă, vezi pct. 4.4.

La copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 11 ani, Optimark nu trebuie administrat prin intermediul unui injectomat (vezi pct. 4.4).

Precauţii care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului

Ambalajul şi soluţia trebuie inspectate vizual înaintea utilizării, aşa cum este descris la pct. 6.6.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la gadoversetamidă sau la alte medicamente care conţin gadolinium sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Optimark este contraindicat:

la pacienţi cu insuficienţă renală severă (RFG <30 ml/min şi 1,73m²) și/sau leziune renală acută,

la pacienţii cărora li s-a efectuat un transplant hepatic sau

la pacienţi aflaţi în perioada perioperatorie pentru transplant hepatic şi

la nou-născuţii cu vârsta sub 4 săptămâni (vezi pct. 4.4).

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Ca în cazul altor substanţe de contrast paramagnetice, îmbunătăţirea contrastului IRM prin gadoversetamidă poate afecta vizualizarea leziunilor existente. Unele dintre aceste leziuni pot fi vizualizate prin IRM fără mărirea contrastului prin administrarea de medii de contrast. În consecinţă, se impune atenţie când se interpretează imagini cu contrast îmbunătăţit în absenţa unei IRM de referinţă fără substanţă de contrast.

Este necesară o atenţie deosebită pentru asigurarea hidratării corespunzătoare a pacienţilor înaintea examinării.

Hipersensibilitate

Reacţiile de tip alergic (alergoide) şi alte reacţii idiosincrazice pot apare de asemenea în cazul utilizării gadoversetamidei şi se pot manifesta sub forma reacţiilor cardiovasculare, respiratorii şi cutanate (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor reacţii apar la cel mult o jumătate de oră de la administrarea mediului de contrast. Ca pentru toate celelalte medii de contrast din aceeaşi grupă, în cazuri rare pot apare reacţii tardive (după ore sau zile); cu toate acestea, nu s-au raportat astfel de reacţii în studiile clinice finalizate.

Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, administrarea mediului de contrast trebuie întreruptă imediat şi, dacă este necesar, se va începe tratamentul pe cale intravenoasă.

Pe durata examinării este necesară supravegherea de către un medic şi se recomandă inserţia unui cateter flexibil cu poziţionare îndelungată. Pentru a facilita acţiunea imediată în caz de urgenţă, trebuie asigurată disponibilitatea imediată a medicamentelor necesare (de exemplu epinefrină (adrenalină), teofilină, medicamente antihistaminice, corticosteroizi şi atropină), a sondei endotraheale şi ventilaţiei asistate.

Riscul reacţiilor de hipersensibilitate este crescut în următoarele cazuri:

-pacienţi cu predispoziţie la reacţii alergice

-pacienţi cu astm bronşic; în mod special, riscul de bronhospasm este mărit la aceşti pacienţi

-pacienţi cu reacţii la substanţe de contrast în antecedente, inclusiv antecedente de reacţii alergice la substanţe de contrast pe bază de iod

Înaintea injectării mediului de contrast, pacienţii trebuie întrebaţi dacă au prezentat orice formă de alergie (de exemplu alergii la fructe de mare sau la medicamente, rinită alergică (febra fânului),

urticarie), dacă sunt hipersensibili la medii de contrast şi dacă au astm bronşic. Se poate lua în considerare premedicaţia cu antihistaminice şi/sau glucocorticoizi.

Pacienţi care urmează tratament cu beta-blocante

Trebuie luat în considerare faptul că pacienţii care utilizează beta-blocante pot să nu răspundă la beta- agoniştii utilizaţi în mod uzual în tratamentul reacţiilor de hipersensibilitate.

Pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare

Reacţiile de hipersensibilitate pot fi severe la acest grup de pacienţi. Reacţiile cardiovasculare pot declanşa decompensări, în special la pacienţii cu afecţiuni cardiace grave (de exemplu insuficienţă cardiacă severă, boală coronariană). Cu toate acestea, studiile clinice cu Optimark nu au evidenţiat asemenea reacţii.

Tulburări ale sistemului nervos

Posibilitatea apariţiei convulsiilor în timpul examinării poate fi crescută la pacienţii cu epilepsie sau leziuni cerebrale. Se impun precauţii când se examinează aceşti pacienţi (de exemplu, monitorizarea pacienţilor) şi trebuie asigurată disponibilitatea imediată a echipamentului medical şi medicamentelor necesare pentru tratamentul rapid al eventualelor convulsii.

Pacienți cu insuficiență renală

Înainte de administrarea Optimark, toţi pacienţii ar trebui examinaţi prin analize de laborator pentru depistarea unei eventuale disfuncţii renale.

Au existat raportări privind fibroza sistemică nefrogenă (FSN), asociată cu utilizarea Optimark şi a unor substanţe de contrast care conţin gadolinium, la pacienţii cu insuficienţă renală severă acută sau cronică (rata filtrării glomerulare (RFG) <30 ml/min şi 1,73 m²) și/sau leziune renală acută. Optimark este contraindicat la acești pacienți (vezi pct. 4.3). Pacienţii care au fost sau urmează să fie supuşi unui transplant hepatic prezintă un risc deosebit, deoarece incidenţa insuficienţei renale acute este mare la această grupă de pacienţi. În consecinţă, Optimark nu ar trebui utilizat la pacienţii care au fost sau urmează să fie supuşi unui transplant de ficat şi la nou-născuţi (vezi pct. 4.3).

Riscul de apariţie a FSN la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG 30-59 ml/min şi 1,73 m2) este necunoscut; de aceea, Optimark trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu la pacienţii cu insuficienţă renală moderată.

Gadoversetamida este dializabilă. Hemodializa la scurt timp după administrarea Optimark poate fi utilă în îndepărtarea Optimark din organism. Nu există dovezi care să susţină necesitatea iniţierii hemodializei pentru prevenirea sau tratamentul FSN, la pacienţii la care nu se efectuează încă hemodializă.

La pacienții cu insuficiență renală la momentul inițial a apărut afectare renală acută, care a necesitat dializă, în cazul utilizării Optimark. Riscul de afectare renală acută poate crește odată cu creșterea dozei de substanță de contrast. A se administra cea mai mică doză posibilă pentru obținerea unor imagini adecvate.

Copii şi adolescenţi

Optimark nu trebuie administrat printr-un injectomat. Pentru a evita supradozajul produs din eroare, doza necesară trebuie administrată manual la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 11 ani.

Nou-născuţi şi sugari

Optimark nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub doi ani. Nu s-au studiat siguranţa şi eficacitatea medicamentului la această grupă de vârstă.

Vârstnici

Deoarece clearance-ul renal al gadoversetamidei poate fi afectat la persoanele vârstnice, este deosebit de important să se examineze pacienţii cu vârsta de 65 ani şi peste pentru depistarea unei eventuale disfuncţii renale.

Sodiu

Acest medicament conţine sodiu <1 mmol (23 mg) peroza de până la 17 ml, adică practic „nu conţine sodiu”.

Seringile a 10 ml şi 15 ml conţin sodiu <1 mmol, adică practic „nu conţin sodiu”.

Dozele mai mari conţin sodiu 1 mmol sau mai mult. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Seringă preumplută

20 ml soluţie conţin sodiu 28,75 mg.

30 ml soluţie conţin sodiu 43,13 mg.

Flacon

20 ml soluţie conţin sodiu 28,75 mg.

Fier seric şi zinc seric

Se impun precauţii deoarece în timpul studiilor clinice s-au observat scăderi tranzitorii ale parametrilor serici de fier şi zinc. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestor modificări.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile.

Optimark a provocat interferenţe în măsurarea calciului seric prin utilizarea metodei colorimetrice OCP (complexon orto-crezolftaleină). Cu toate acestea, administrarea gadoversetamidei nu provoacă o scădere reală a concentraţiei calciului seric. În prezenţa gadoversetamidei, tehnica OCP determină în mod eronat o valoare redusă a concentraţiei calciului plasmatic. Mărimea acestui artefact de măsurare este proporţională cu concentraţia serică a gadoversetamidei, iar la pacienţii cu clearance renal normal se pot obţine valori exacte după aproximativ 90 minute de la injectare. La pacienţii cu tulburări ale funcţiei renale, clearance-ul gadoversetamidei va fi încetinit şi interferenţa asupra determinării concentraţiei serice a calciului prin metoda OCP va fi prelungită. Gadoversetamida nu afectează alte metode de măsurare a concentraţiei calciului seric, de exemplu metoda colorimetrică arsenazo III, spectroscopia de absorbţie atomică şi spectroscopia de masă cu plasmă cuplată inductiv.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu sunt disponibile date cu privire la utilizarea gadoversetamidei la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice nocive directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Optimark nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii impune tratamentul cu gadoversetamidă.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă gadoversetamida se excretă în laptele uman. Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia gadoversetamidei în laptele animalelor. Nu se poate exclude un risc pentru sugari. Alăptarea trebuie întreruptă timp de cel puţin 24 ore după administrarea Optimark.

Fertilitatea

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Nu s-au efectuat studii clinice asupra fertilităţii.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Optimark nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Pacienţii trataţi în ambulator trebuie să ţină cont de faptul că ameţelile acute pot apărea mai puţin frecvent (≥1/1000 şi <1/100) în timp ce conduc vehicule sau folosesc utilaje (vezi pct. 4.8).

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cele mai multe reacţii adverse au fost de intensitate uşoară până la moderată şi de tip tranzitor. Cele mai frecvente reacţii adverse au fost disgeuzie, senzaţie de căldură, cefalee şi ameţeli.

Majoritatea reacţiilor adverse observate după utilizarea gadoversetamidei au fost reacţii adverse ale sistemului nervos, urmate de reacţii adverse generale, tulburări gastro-intestinale sau afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat.

S-au raportat reacţii adverse grave şi acestea includ reacţii anafilactice, reacţii cardiovasculare şi tulburări respiratorii alergice. Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi în cazul în care apare o reacţie adversă gravă, accesul imediat la medicamentele necesare şi la echipamentul de urgenţă trebuie să fie disponibile.

Tabelul de sinteză a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse au fost raportate din studiile clinice şi din utilizarea gadoversetamidei după introducerea pe piaţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date

 

 

 

 

 

MedDRA privind

Frecvente

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi

Rare

Foarte rare

Cu frecvenţă

clasificarea pe

(≥1/100 şi

<1/100)

(≥1/10000 şi <1/1000)

(<1/10000)

necunoscută

aparate, sisteme şi

<1/10)

 

 

 

 

organe

 

 

 

 

 

Tulburări ale

 

Reacţii anafilactice

 

 

 

sistemului imunitar

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări metabolice

 

 

Reducerea apetitului alimentar

 

 

şi de nutriţie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări psihice

 

 

Anxietate, tulburări de somn, confuzie şi

 

 

 

 

dezorientare

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări ale

Cefalee,

Ameţeli, Hipoestezie, parestezie,

Convulsii, tremor, somnolenţă, senzaţie de

Sincopă

 

sistemului nervos

disgeuzie

parosmie

arsură

 

 

 

Tulburări oculare

 

 

Eritem palpebral, durere oculară, vedere

 

 

 

 

înceţoşată, conjunctivită, hiperemie oculară

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări acustice şi

 

 

Tinitus, vertij

 

 

vestibulare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări cardiace

 

 

Palpitaţii, bloc AV de gradul I, extrasistole,

 

 

 

 

tahicardie, aritmie

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări vasculare

 

Hiperemie facială tranzitorie

Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială

 

 

Tulburări respiratorii,

 

 

Dispnee, disfonie, rinoree, senzaţie de

 

 

 

Congestie nazală, senzaţie de

constricţie faringiană, bronhospasm, tuse,

 

 

toracice şi

 

 

 

 

iritaţie faringiană

edem laringian/faringian, faringită, rinită,

 

 

mediastinale

 

 

 

 

 

strănut

 

 

 

 

 

 

 

Tulburări gastro-

 

Greaţă, diaree

Hipersecreţie salivară, durere abdominală,

Vărsături

 

intestinale

 

constipaţie, xerostomie

 

 

 

 

 

Afecţiuni cutanate şi

 

 

 

 

Fibroză

 

 

 

 

sistemică

ale ţesutului

 

Prurit, erupţii cutanate

Urticarie,transpiraţii reci, eritem, hiperhidroză

Edem periorbital

 

nefrogenă

subcutanat

 

 

 

 

 

 

 

 

(FSN)

 

 

 

 

 

Tulburări renale şi ale

 

 

Concentraţii serice crescute ale creatininei,

 

 

căilor urinare

 

 

hematurie

 

 

Baza de date

 

 

 

 

 

MedDRA privind

Frecvente

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi

Rare

Foarte rare

Cu frecvenţă

clasificarea pe

(≥1/100 şi

<1/100)

(≥1/10000 şi <1/1000)

(<1/10000)

necunoscută

aparate, sisteme şi

<1/10)

 

 

 

 

organe

 

 

 

 

 

 

 

Disconfort toracic, durere toracică,

Frisoane, durere, edem facial, afecţiuni

 

 

Tulburări generale şi

Senzaţie de

senzaţie de frig (inclusiv senzaţie

 

 

astenice, inclusiv astenie, fatigabilitate şi stare

 

 

la nivelul locului de

de răceală la nivelul

 

 

căldură

generală de rău, febră, edeme periferice,

 

 

administrare

extremităţilor), reacţii la nivelul

 

 

 

senzaţii anormale

 

 

 

 

locului de administrare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Concentraţii serice crescute ale ALAT, valori

Interval QT

 

Investigaţii

 

Concentraţii anormale ale calciului

anormale ale analizelor de urină, valori

prelungit pe

 

 

anormale ale electroliţilor urinari,

electro-

 

diagnostice

 

seric

 

 

albuminurie, concentraţii serice crescute ale

cardiogramă

 

 

 

 

 

 

 

 

CPK, hemoglobină scăzută

(ECG)

 

La nivelul locului injectării s-au observat reacţii locale, manifestate prin iritaţii locale.

S-au raportat cazuri de fibroză sistemică nefrogenă (FSN) în timpul utilizării Optimark (vezi pct. 4.4). În cazul unor substanțe de contrast care conțin gadoliniu, utilizate la pacienți care nu prezentau vreun fel de simptome sau semne de fibroză sistemică nefrogenă s-au raportat plăci cutanate, cu componentă sclerotică demonstrată la analiza histologică, asociate cu utilizarea gadoliniului.

Copii şi adolescenţi

Optimark a fost studiat la adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi peste, evidenţiind un profil de siguranţă similar cu cel observat la pacienţii adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Gadoversetamida a fost testată la om în doze de până la 700 micromol/kg (de şapte ori doza standard). Nu s-au raportat consecinţe clinice ale supradozajului. Simptomele toxicităţii acute sunt puţin probabile la pacienţii cu funcţie renală normală. Optimark se poate elimina prin hemodializă. Cu toate acestea, nu există dovezi că hemodializa este potrivită pentru prevenirea fibrozei sistemice nefrogene

(FSN).

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medii de contrast IRM, codul ATC: V08CA06

Gadoverstamida este o substanţă chelatoare care conţine gadolinium – cu proprietăţi paramagnetice şi este responsabil de îmbunătăţirea contrastului în IRM – şi ligantul versetamidă.

Scopul utilizării unei substanţe de contrast în IRM constă în inducerea unor modificări ale intensităţii semnalului la nivelul leziunii, facilitând astfel, recunoaşterea acesteia printre structurile normale înconjurătoare. În consecinţă, utilizarea unei substanţe de contrast poate scădea pragul de detectare şi de vizualizare a leziunii. Substanţele de contrast utilizate în IRM, conţinând gadolinium (substanţe chelatoare pe bază de gadolinium) sunt create pentru a acţiona în mod indirect asupra mediului magnetic local, prin modificarea timpilor de relaxare a protonilor T1 (spin-mediu) şi T2 (spin-spin).

La concentraţia uzuală de 100 micromol/kg, predomină scurtarea timpului T1; scurtarea timpului T2 este nesemnificativă când se utilizează secvenţe de măsurare pe bază de T1.

După administrarea pe cale intravenoasă, gadoversetamida, o substanţă chelatoare extracelulară pe bază de gadolinium, atinge rapid starea de echilibru în lichidul sau spaţiul extracelular şi se elimină în principal prin filtrare glomerulară.

Ca urmare a acestor caracteristici, timpul de achiziţie a imaginilor după administrarea mediului de contrast este esenţial în imagistica la nivelul ficatului. Pentru metastazele hepatice, diferenţa de semnal dintre tumoră şi ţesutul hepatic înconjurător este ameliorată în mod semnificativ în primele 90 secunde după administrarea unei substanţe extracelulare de contrast pe bază de gadolinium. În consecinţă, secvenţa rapidă a imaginilor trebuie iniţiată la 20 secunde după injectarea în bolus a substanţei de contrast, când aceasta este predominantă la nivelul arterelor hepatice şi ulterior, după 60 secunde de la injectare, în timpul fazei venoase portale dominante. Deoarece artera hepatică şi sistemul venos port furnizează aproximativ 20% şi respectiv 80% din sângele hepatic, primele imagini (faza arterei hepatice) oferă vizualizarea optimă a leziunii în cazul leziunilor hipervasculare, iar imaginile fazei venoase portale sunt utile pentru leziunile hipovasculare (cele mai multe leziuni metastatice sunt

relativ hipovasculare şi sunt evidenţiate mai bine în timpul fazei venoase portale, manifestându-se sub forma unor zone cu intensităţi mai mici ale semnalului în comparaţie cu cele intens marcate la nivelul ficatului). Vizualizarea leziunilor hipo- şi hipervasculare poate fi redusă dacă imaginea este întârziată mai mult de 3 minute, datorită difuziunii substanţei de contrast în spaţiul interstiţial, atât la nivelul paremchimului hepatic, cât şi la nivelul leziunii (de exemplu metastază), provocând obţinerea unor imagini a căror intensitate la nivelul leziunii este egală cu cea a parenchimului hepatic normal.

Imaginile întârziate post-contrast sau de echilibru (după mai mult de 5 minute de la administrare) pot contribui la caracterizarea leziunilor, de exemplu partea centrală a metastazei poate acumula substanţa de contrast în spaţiul interstiţial al leziunii, devenind astfel hiperintensă în comparaţie cu ficatul normal. Această diferenţă în modul de amplificare a contrastului este utilă în formularea diagnosticului diferenţial pe baza caracterizării leziunilor şi a siguranţei diagnostice.

Mărirea contrastului tumorilor cerebrale prin utilizarea substanţelor de contrast conţinând gadolinium (sau iod) depinde de integritatea barierei hematoencefalice (BHE). În consecinţă, aceste substanţe au fost considerate ca markeri ai zonelor de discontinuitate a BHE. Când BHE nu este intactă, moleculele de gadoversetamidă difuzează în compartimentul interstiţial, producând în acest mod, efectul paramagnetic caracteristic de scurtare a timpilor T1 şi T2. În general, adăugarea unei substanţe de contrast la un examen IRM, la o doză clinică standard de 100 micromol/kg, a provocat o creştere semnificativă a capacităţii de detectare a leziunilor, a sensibilităţii şi preciziei diagnostice.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Distribuţie

Farmacocinetica gadoversetamidei se conformează modelului deschis cu două compartimente. La o doză de 100 micromol/kg, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie la subiecţii sănătoşi, calculat prin metoda reziduurilor, la 12 voluntari sănătoşi, este de 13,3 ± 6,8 min. La doza de 100 micromol/kg, volumul mediu de distribuţie la pacienţii fără tulburări ale funcţiei renale (incluzând atât subiecţi sănătoşi, cât şi pacienţi cu patologie SNC sau hepatică) a fost de 158,7 ± 29,0 până la 214,3 (cu variaţii între 116,4 şi 295,0) ml/kg. Acest volum de distribuţie (aproximativ 10 - 15 l pentru o greutate corporală de 70 kg) corespunde unui medicament care se distribuie în lichidul extracelular. În niciunul dintre aceste studii, nivelul dozei nu a avut un efect semnificativ asupra volumului de distribuţie. Gadoversetamida nu a dovedit legare de proteinele plasmatice in vitro.

Eliminare

La doza de 100 micromol/kg, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază de la

1,49 ± 0,15 ore la voluntarii sănătoşi, la 2,11 ± 0,62 ore la pacienţii fără tulburări ale funcţiei renale (incluzând atât subiecţi sănătoşi, cât şi pacienţi cu patologie SNC sau hepatică).

Clearance-ul plasmatic mediu al gadoversetamidei la subiecţii sănătoşi (111,0 ± 14,1 ml/min şi 1,73m² suprafaţă corporală) nu diferă în mod semnificativ faţă de clearance-ul renal mediu. Rezultate similare sunt obţinute la subiecţi sănătoşi şi la pacienţi cu diferite disfuncţii asociate la nivel hepatic, SNC şi renal, la care clearance-ul renal al gadoversetamidei reprezintă aproximativ 95% din clearance-ul plasmatic total. Aceste rezultate (raportul clearance renal/clearance plasmatic total aproximativ egal cu

1) indică faptul că epurarea gadoversetamidei se desfăşoară în principal prin rinichi.

Nu a existat o diferenţă sistematică între parametrii cinetici în funcţie de nivelul dozei (100 până la 700 micromol/kg). În consecinţă, în acest interval de dozaj, cinetica gadoversetamidei pare a fi liniară.

Metabolizare

Procentul crescut al dozei regăsite sub forma unui complex nemodificat în urină sugerează faptul că nu are loc un proces semnificativ de metabolizare la om.

Grupe speciale de pacienţi

Influenţa diferenţei de sex:

În două studii farmacocinetice au fost înrolaţi subiecţi adulţi bărbaţi şi femei. Nu s-au identificat diferenţe farmacocinetice semnificative în funcţie de sex.

Influenţa vârstei:

Când este corectat în funcţie de greutatea corporală, clearance-ul total al gadoversetamidei este mai mare la grupa de vârstă cuprinsă între 2 şi 11 ani (143 ± 27,9 ml/h şi kg) decât cel observat la grupa de vârstă cuprinsă între 12 şi 18 ani (117 ± 26,1 ml/h şi kg) şi la cele două grupe de adulţi (82,1 ± 16,8 la grupa de vârstă cuprinsă între 19 şi 64 ani şi respectiv 56,5 ± 9,7 ml/h şi kg la grupa de vârstă ≥

65 ani).

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la grupele de vârstă cuprinse între 2 şi 11 ani şi respectiv între 12 şi 18 ani (1,4 ± 0,3 şi respectiv 1,6 ± 0,3 h-1) este mai scăzut în comparaţie cu cel observat la cele două grupe de adulţi (1,9 ± 0,5 la grupa de vârstă cuprinsă între 19 şi 64 ani şi respectiv 2,5± 0,5 h-1 la grupa de vârstă peste 65 ani). Numărul pacienţilor vârstnici la care s-au determinat parametrii farmacocinetici a fost limitat (peste 65 ani, N=3).

Influenţa insuficienţei renale

Concentraţiile plasmatice ale gadoversetamidei cresc liniar cu scăderea funcţiei renale; la pacienţii cu insuficienţă renală severă (CrCl<30 ml/min), aceasta determină o scădere de şase ori a clearance-ului gadoversetamidei şi o creştere corespunzătoare de şase ori a expunerii ASC şi a t½. Deoarece gadoversetamida se administrează numai în doză unică, aceasta va provoca o expunere mai prelungită şi mai mare, pentru o durată limitată de timp. Cu toate acestea, chiar şi la pacienţii cu insuficienţă renală severă, aproape întreaga doză administrată se regăseşte în urină după 72 ore, iar la voluntarii sănătoşi s-au administrat doze de până la 500 micromol/kg fără să apară probleme legate de siguranţa administrării. Cu toate acestea, deoarece s-au raportat cazuri de FSN, care pot fi asociate cu insuficienţă renală în cazul utilizării gadoversetamidei şi a altor substanţe de contrast care conţin gadolinium, Optimark nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi.

5.3Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doză unică, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, toleranţa locală, antigenitatea şi genotoxicitatea. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea.

Studiile privind toxicitatea dozelor repetate la şobolani şi câini au relevat vacuolizarea celulelor tubulare renale, cu evidenţa clară a reversibilităţii efectului. Nu s-a observat insuficienţă funcţională.

Eliminarea Optimark la câinii cu vârsta sub 3 luni a fost semnificativ întârziată din cauza imaturităţii funcţiei renale şi a determinat o expunere sistemică crescută la Optimark. Dozele de două până la douăzeci de ori mai mari decât doza clinică, administrate repetat săptămânal, de la vârsta de o săptămână până la maturizare, au provocat mineralizarea extinsă a ţesuturilor, ceea ce a dus la apariţia unor efecte localizate, cum sunt dermatită ulcerativă, compromiterea circulaţiei şi disfuncţie hepatică.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Versetamidă

Hidroxid de calciu

Clorură de calciu dihidrat

Hidroxid de sodiu şi/sau acid clorhidric pentru ajustarea pH-ului.

Apă pentru preparate injectabile

6.2Incompatibilităţi

În absenţa studiilor de compatibilitate, Optimark nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3Perioada de valabilitate

3 ani

Stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 24 ore la temperaturi de până la 25°C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, condiţiile şi perioada de păstrare până la utilizare constituie responsabilitatea utilizatorului.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

Seringă preumplută

A se ţine seringa în cutie pentru a fi protejată de lumină.

Flacon

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

A nu se păstra la frigider sau congela.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Seringă preumplută

Optimark este furnizat în seringi preumplute din polipropilenă. Capacul fără filet al seringii şi pistonul sunt din cauciuc bromobutilic.

Mărimile ambalajului:

1 x 10 ml

10 x 10 ml

1 x 15 ml

10 x 15 ml

1 x 20 ml

10 x 20 ml

1 x 30 ml

10 x 30 ml

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Flacon

Optimark este furnizat în flacoane din sticlă borosilicată incoloră, înalt rezistentă (tip I, F. Eur.). Flacoanele sunt prevăzute cu dopuri din cauciuc bromobutilic, sigilate cu capse de siguranţă din aluminiu şi capse din plastic.

Mărimile ambalajului:

1 x 10 ml

10 x 10 ml

1 x 15 ml

10 x 15 ml

1 x 20 ml

10 x 20 ml

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Optimark este destinat numai pentru utilizare unică; orice cantitate de soluţie neutilizată trebuie eliminată.

Nu utilizaţi soluţia dacă prezintă modificări de culoare sau particule în suspensie. Dacă nu se utilizează echipament de unică folosinţă, se impune o atenţie deosebită pentru prevenirea contaminării reziduale cu urme de substanţe dezinfectante.

Seringă preumplută

Seringi preumplute:

Asamblare şi inspectare

Inspectaţi seringa pentru a observa dacă există semne de pierderi de soluţie. Nu utilizaţi seringa dacă se observă pierderi de soluţie.

După înşurubarea tijei în pistonul seringii, este important să se răsucească tija cu încă o jumătate de rotaţie, astfel încât pistonul de culoare gri să se rotească în mod liber.

Înainte de utilizarea seringii, răsuciţi capacul de culoare gri şi înlăturaţi-l. Seringa este acum pregătită pentru ataşarea acului sau a tubului de perfuzie.

După utilizare, înlăturaţi seringa şi orice cantitate de soluţie neutilizată.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Eticheta de urmărire detaşabilă de pe seringile preumplute trebuie lipită pe fişa pacientului, pentru a permite înregistrarea corectă a substanţei de contrast utilizate care conţine gadoliniu. Doza utilizată trebuie, de asemenea, înregistrată.

Dacă se utilizează fişe electronice ale pacienților, denumirea comercială a medicamentului, seria de fabricaţie şi doza trebuie să fie introduse în fişa pacientului.

Flacon

Optimark trebuie aspirat în seringă şi utilizat imediat.

Medicamentul trebuie examinat înaintea utilizării, pentru a avea certitudinea că toate particulele solide sunt dizolvate şi că ambalajul şi sistemul de închidere nu sunt deteriorate. Dacă rămân particule în suspensie, flaconul trebuie înlăturat.

După utilizare, a se înlătura seringa şi orice cantitate de soluţie neutilizată.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Eticheta de urmărire detaşabilă de pe flacoane trebuie lipită pe fişa pacientului, pentru a permite înregistrarea corectă a substanţei de contrast utilizate care conţine gadoliniu. Doza utilizată trebuie, de asemenea, înregistrată. Dacă se utilizează fişe electronice ale pacienților, denumirea comercială a medicamentului, seria de fabricaţie şi doza trebuie introduse în fişa pacientului.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Guerbet

15, rue des Vanesses 93420 Villepinte

Franța

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Seringă preumplută

1 x 10 ml: EU/1/07/398/007

10 x 10 ml: EU/1/07/398/008

1 x 15 ml: EU/1/07/398/009

10 x 15 ml: EU/1/07/398/010

1 x 20 ml: EU/1/07/398/011

10 x 20 ml: EU/1/07/398/012

1 x 30 ml: EU/1/07/398/013

10 x 30 ml EU/1/07/398/014

Flacon

1 x 10 ml: EU/1/07/398/001

10 x 10 ml: EU/1/07/398/002

1 x 15 ml: EU/1/07/398/003

10 x 15 ml: EU/1/07/398/004

1 x 20 ml: EU/1/07/398/005

10 x 20 ml: EU/1/07/398/006

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 23 iulie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 15 iunie 2012

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate