Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Plenadren (hydrocortisone) – Rezumatul caracteristicilor produsului - H02AB09

Updated on site: 09-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiPlenadren
Cod ATCH02AB09
Substanţăhydrocortisone
ProducătorShire Services BVBA

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Plenadren 5 mg comprimate cu eliberare modificată

Plenadren 20 mg comprimate cu eliberare modificată

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Plenadren 5 mg comprimate cu eliberare modificată

Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine hidrocortizon 5 mg.

Plenadren 20 mg comprimate cu eliberare modificată

Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine hidrocortizon 20 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat cu eliberare modificată.

Plenadren 5 mg comprimate cu eliberare modificată

Comprimatele sunt rotunde (cu diametrul de 8 mm), convexe şi de culoare roz.

Plenadren 20 mg comprimate cu eliberare modificată

Comprimatele sunt rotunde (cu diametrul de 8 mm), convexe şi de culoare albă.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Tratamentul insuficienţei suprarenale la adulţi.

4.2Doze şi mod de administrare

Doze

Plenadren se administrează în cadrul terapiei de întreţinere. Dozele de substituţie administrate oral trebuie individualizate în funcţie de răspunsul clinic. Doza de întreţinere uzuală este de 20-30 mg pe zi, administrată o dată pe zi, dimineaţa. La pacienţii cu o anumită producere endogenă de cortizol remanentă poate fi suficientă administrarea unei doze mai mici. Doza de 40 mg reprezintă doza de întreţinere maximă studiată. Trebuie să se utilizeze o doză de întreţinere cât mai mică posibil. În situaţiile în care organismul este expus la stres fizic şi/sau psihic excesiv, este posibil ca pacienţii să necesite substituirea suplimentară cu comprimate de hidrocortizon cu eliberare imediată, în special după-amiaza/seara, vezi şi pct. „Utilizare în boli intercurente”, unde sunt descrise alte modalităţi de creştere temporară a dozei de hidrocortizon.

Trecerea de la tratamentul convenţional cu glucocorticoizi cu administrare orală la Plenadren

La trecerea pacienţilor de la terapia de substituţie convenţională cu hidrocortizon administrat pe cale orală de trei ori pe zi la Plenadren, se poate administra o doză zilnică totală identică. Din cauza biodisponibilităţii mai scăzute a dozei zilnice de Plenadren în comparaţie cu cea a comprimatelor convenţionale de hidrocortizon administrate de trei ori pe zi (vezi pct. 5.2), răspunsul clinic trebuie monitorizat şi poate fi necesară individualizarea suplimentară a dozei. Nu a fost studiată trecerea pacienţilor de la administrarea comprimatelor de hidrocortizon de două ori pe zi sau de la administrarea comprimatelor care conţin cortizon acetat sau glucocorticoizi sintetici la Plenadren, dar în aceste cazuri

se recomandă trecerea la o doză zilnică de Plenadren cu o concentraţie echivalentă de hidrocortizon; poate fi necesară individualizarea suplimentară a dozei.

Utilizare în boli intercurente

În timpul bolilor intercurente, trebuie să se cunoască foarte bine riscul de apariţie a insuficienţei suprarenale acute.

În situaţii severe, este necesară o creştere imediată a dozei, iar administrarea orală a hidrocortizonului trebuie înlocuită cu tratamentul parenteral, preferabil intravenos. Administrarea intravenoasă a hidrocortizonului este justificată în timpul episoadelor tranzitorii de boală, cum sunt infecţii severe, în special gastroenterită asociată cu vărsături şi/sau diaree, febră mare de orice etiologie sau stres fizic semnificativ, de exemplu, accidente grave şi intervenţii chirurgicale sub anestezie generală, vezi pct. 4.4.

În situaţii mai puţin severe în care administrarea intravenoasă a hidrocortizonului nu este necesară, de exemplu, infecţii cu intensitate redusă, febră de orice etiologie şi situaţii stresante, cum sunt proceduri chirurgicale minore, doza zilnică de substituţie orală uzuală trebuie crescută temporar; doza zilnică totală trebuie crescută prin administrarea dozei de întreţinere de două sau trei ori pe zi, la intervale de 8 ± 2 ore (o creştere a numărului de administrări, nu creşterea dozei administrate dimineaţa). Această schemă terapeutică a fost documentată în peste 300 de episoade de boală intercurentă, în cadrul programului de studii clinice. La latitudinea medicului curant, se pot administra comprimate de hidrocortizon cu eliberare imediată în loc de Plenadren sau acestea pot fi adăugate la tratament. Creşterea dozei de hidrocortizon la o singură administrare creşte expunerea plasmatică totală la cortizol mai puţin decât proporţional, vezi pct. 5.2. După încheierea episodului de boală intercurentă, pacienţii pot reveni la administrarea dozei de întreţinere uzuale.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

În caz de greutate corporală scăzută asociată vârstei, se recomandă monitorizarea răspunsului clinic şi poate fi necesară ajustarea dozei până la o doză mai mică, vezi pct. 5.2.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală severă, se recomandă monitorizarea răspunsului clinic şi poate fi necesară ajustarea dozei, vezi pct. 5.2.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei în caz de insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. În caz de insuficienţă hepatică severă, masa hepatică funcţională scade şi, astfel, scade şi capacitatea de metabolizare a hidrocortizonului. Prin urmare, se recomandă monitorizarea răspunsului clinic şi poate fi necesară ajustarea dozei, vezi pct. 5.2.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Plenadren la copii/adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Pacienţii trebuie instruiţi să ia Plenadren pe cale orală cu un pahar de apă, la trezire, cu cel puţin 30de minute înainte de consumul de alimente, de preferinţă în poziţie verticală şi între orele 6:00 şi 8:00 dimineaţa. Comprimatul trebuie înghiţit întreg; comprimatele nu trebuie divizate, mestecate sau sfărâmate. Dacă sunt necesare mai multe administrări zilnice, doza de dimineaţă trebuie administrată conform recomandărilor, dozele suplimentare administrate ulterior pe parcursul zilei putând fi luate cu sau fără alimente.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Insuficienţă suprarenală acută

Insuficienţa suprarenală acută poate apărea la pacienţii cu insuficienţă suprarenală cunoscută care iau doze zilnice inadecvate sau în situaţiile în care nevoia de cortizol creşte. Au fost raportate evenimente la pacienţii trataţi cu Plenadren. Criza adrenală poate apărea la pacienţii cu insuficienţă suprarenală acută. Prin urmare, pacienţii trebuie să fie informaţi cu privire la semnele şi simptomele insuficienţei suprarenale acute şi ale crizei suprarenale, precum şi la necesitatea de a solicita imediat asistenţă medicală.

În timpul crizei adrenale, trebuie să se asigure administrarea preferabil intravenoasă de hidrocortizon la doze mari, împreună cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu de 9 mg/ml (0,9%), conform ghidurilor de tratament actuale.

Infecţii concomitente

În timpul bolilor tranzitorii, cum sunt infecţie de intensitate redusă, febră de orice etiologie, situaţii stresante, cum sunt proceduri chirurgicale minore, doza zilnică de substituţie trebuie crescută temporar, vezi pct. 4.2, „Utilizare în boli intercurente”. Pacientul trebuie informat cum să procedeze în aceste situaţii şi trebuie instruit, de asemenea, să ceară imediat sfatul medicului în cazul unei deteriorări acute a stării sale de sănătate, în special, în caz de gastroenterită, vărsături şi/sau diaree care determină pierderi de lichide şi săruri, precum şi absorbţia insuficientă a hidrocortizonului administrat oral.

La pacienţii cu insuficienţă suprarenală şi infecţie retrovirală concomitentă, cum este infecţia cu HIV, este necesară o ajustare atentă a dozei, din cauza potenţialei interacţiuni cu medicamente antiretrovirale şi a necesităţii de a administra o doză crescută de hidrocortizon din cauza infecţiei.

Rapoartele ştiinţifice nu confirmă efectele imunosupresoare ale hidrocortizonului la dozele care au fost utilizate pentru terapia de substituţie la pacienţii cu insuficienţă suprarenală. Prin urmare, nu există niciun motiv să se considere că administrarea dozelor de hidrocortizon necesare în terapia de substituţie va exacerba o eventuală infecţie sistemică sau va agrava rezultatul unei astfel de infecţii. În plus, nu există niciun motiv să se considere că dozele de hidrocortizon utilizate pentru terapia de substituţie în insuficienţa suprarenală pot reduce răspunsul la vaccinuri şi creşte riscul de infecţie generalizată asociat cu vaccinurile vii.

Tulburări de motilitate şi golire gastrică

Comprimatele cu eliberare modificată nu sunt recomandate pacienţilor cu motilitate gastrointestinală crescută, adică diaree cronică, din cauza riscului de expunere diminuată la cortizol. Nu sunt disponibile date la pacienţii cu golire gastrică lentă diagnosticată sau boală/tulburare care implică motilitatea scăzută. Răspunsul clinic trebuie monitorizat la pacienţii cu aceste afecţiuni.

Utilizarea unor doze mai mari de hidrocortizon decât cele uzuale

Dozele mari (supra-fiziologice) de hidrocortizon pot cauza creşterea tensiunii arteriale, retenţie hidrosalină şi creşterea excreţiei de potasiu. Tratamentul pe termen lung cu doze de hidrocortizon mai mari decât dozele fiziologice poate duce la caracteristici clinice care se aseamănă sindromului Cushing, cu adipozitate crescută, obezitate abdominală, hipertensiune arterială şi diabet zaharat, determinând astfel un risc crescut de morbiditate şi mortalitate cardiovasculară.

Vârsta înaintată şi indicele scăzut al masei corporale sunt factori de risc cunoscuţi pentru reacţii adverse frecvente la administrarea dozelor farmacologice de glucocorticoizi, cum sunt osteoporoză, subţiere a pielii, diabet zaharat, hipertensiune arterială şi susceptibilitate crescută la infecţii.

Toţi glucocorticoizii cresc excreţia de calciu şi reduc rata de remodelare osoasă. S-a constatat că pacienţii cu insuficienţă suprarenală care urmează terapie de substituţie cu glucocorticoizi pe termen lung prezintă o densitate minerală osoasă redusă.

Utilizarea prelungită de doze mari de glucocorticoizi poate produce cataracte subcapsulare posterioare şi glaucom, cu posibile leziuni ale nervilor optici. Aceste efecte nu au fost raportate la pacienţii care au urmat terapie de substituţie cu glucocorticoizi, la dozele utilizate în insuficienţa suprarenală.

Reacţiile adverse psihice se pot produce în asociere cu administrarea glucocorticoizilor sistemici. Acestea pot avea loc în timpul iniţierii tratamentului şi în timpul ajustării dozelor. Riscurile pot fi mai mari atunci când se administrează doze mari. Majoritatea reacţiilor dispar după reducerea dozei, deşi poate fi necesar un tratament specific.

Funcţia tiroidiană

Pacienţii cu insuficienţă suprarenală trebuie monitorizaţi pentru detectarea disfuncţiei tiroidiene, întrucât atât hipotiroidismul cât şi hipertiroidismul pot influenţa considerabil expunerea la hidrocortizonul administrat.

Tratamentul insuficienţei suprarenale primare justifică adesea adăugarea unui mineralocorticoid.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiunile hidrocortizonului menţionate mai jos au fost raportate în cadrul administrării dozelor terapeutice de glucocorticoizi.

Inductorii puternici ai CYP 3A4, cum sunt fenitoina, rifabutina, carbamazepina, barbituricele, rifampicina, sunătoarea, precum şi inductorii mai puţin puternici, cum sunt medicamentele antiretrovirale efavirenz şi nevirapină, pot creşte clearance-ul metabolic al cortizolului şi pot scădea timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, reducând astfel concentraţiile plasmatice şi crescând fluctuaţiile de cortizol (din cauza timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare mai scurt). Din această cauză poate fi necesară ajustarea dozei de hidrocortizon.

Inhibitorii puternici ai CYP 3A4, cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul, voriconazolul, eritromicina, telitromicina, claritromicina, ritonavirul şi sucul de grepfrut, pot inhiba metabolizarea hidrocortizonului crescând astfel concentraţiile plasmatice ale acestuia. În timpul tratamentului profilactic pe termen lung cu oricare dintre antibiotice, trebuie avută în vedere ajustarea dozei de hidrocortizon.

Efectul corticosteroizilor poate fi redus timp de 3-4 zile după tratamentul cu mifepristonă.

Răspunsul clinic trebuie monitorizat la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care influenţează motilitatea şi golirea gastrică, vezi pct. 4.4.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Plenadren se poate utiliza în timpul sarcinii. Nu există niciun indiciu că terapia de substituţie cu hidrocortizon la gravidele cu insuficienţă suprarenală este asociată cu efecte adverse asupra mamei şi/sau a fătului. Insuficienţa suprarenală netratată în timpul sarcinii este asociată cu un rezultat necorespunzător atât pentru mamă, cât şi pentru făt, aşadar, este important să se continue tratamentul

în timpul sarcinii.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale au demonstrat că glucocorticoizii pot cauza anomalii ale fetuşilor şi au efecte toxice asupra funcţiei de reproducere, vezi pct. 5.3.

Doza de hidrocortizon trebuie monitorizată cu atenţie în timpul sarcinii la femeile cu insuficienţă suprarenală. Se recomandă stabilirea dozelor în funcţie de răspunsul clinic individual.

Alăptarea

Hidrocortizonul se excretă în laptele matern la om. Plenadren se poate utiliza în timpul alăptării. Este puţin probabil ca dozele de hidrocortizon utilizate pentru terapia de substituţie să aibă un impact clinic semnificativ asupra copilului. Copiii mamelor care utilizează doze mari de glucocorticoizi sistemici pe perioade lungi de timp pot fi expuşi riscului de supresie a glandelor suprarenale.

Fertilitatea

S-a demonstrat că pacienţii cu insuficienţă suprarenală au un număr redus de sarcini în anamneză, fapt care este determinat, cel mai probabil, de boala de bază, neexistând niciun indiciu că administrarea de hidrocortizon în dozele utilizate pentru terapia de substituţie ar afecta fertilitatea.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Plenadren are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Au fost raportate oboseală şi episoade de vertij de scurtă durată.

Insuficienţa suprarenală netratată şi o substituţie deficitară poate afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Hidrocortizonul se administrează ca terapie de substituţie cu scopul de a restabili valorile normale ale concentraţiilor plasmatice de cortizol. Profilul de reacţii adverse în tratamentul insuficienţei suprarenale nu este, prin urmare, comparabil cu cel observat în cadrul altor afecţiuni care necesită administrarea orală sau parenterală a unor doze mult mai mari de glucocorticoizi.

În general, frecvenţa şi tipul reacţiilor adverse au fost similare pentru comprimatele de Plenadren cu eliberare modificată administrate o dată pe zi şi comprimatele de hidrocortizon administrate de trei ori pe zi în cadrul unui studiu cu durata de 12 săptămâni. A existat o creştere iniţială a frecvenţei reacţiilor adverse la aproximativ unu din cinci pacienţi, observată în decurs de opt săptămâni după prima trecere de la comprimatele convenţionale de hidrocortizon administrate de trei ori pe zi la comprimatele cu eliberare modificată administrate o dată pe zi. Totuşi, aceste reacţii adverse (durere abdominală, diaree, greaţă şi oboseală) sunt de intensitate uşoară sau moderată, tranzitorii, de scurtă durată, dar pot necesita ajustarea dozei sau administrarea concomitentă de medicamente suplimentare, vezi pct. 4.2. Oboseala a fost raportată drept reacţie foarte frecventă.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

În total, 80 de pacienţi (date de la 173 pacienţi-ani) au fost trataţi cu hidrocortizon cu eliberare modificată în cadrul studiilor clinice. Reacţiile adverse din aceste studii și din supravegherea de după punerea pe piață sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă, după cum urmează:

foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10).

Clasificarea MedDRA pe aparate,

Frecvența reacțiilor adverse

 

sisteme și organe

Foarte frecvente

 

Frecvente

Tulburări ale sistemului nervos

Vertij

 

 

 

Cefalee

 

 

Tulburări gastro-intestinale

Diaree

 

Dureri abdominale superioare

 

 

 

Greață

 

 

 

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului

 

 

Prurit

subcutanat

 

 

Erupție cutanată tranzitorie

Tulburări musculo-scheletice şi ale

 

 

Artralgie

ţesutului conjunctiv

 

 

 

Tulburări generale şi la nivelul

Oboseală

 

locului de administrare

 

 

În plus, au fost raportate următoarele reacţii adverse pentru alte medicamente care conţin hidrocortizon, administrate în alte indicaţii decât terapia de substituţie a insuficienţei suprarenale, la doze mai mari (cu frecvenţă necunoscută).

Tulburări ale sistemului imunitar

Activare a infecţiei (tuberculoză, infecţii micotice şi virale, incluzând herpes).

Tulburări endocrine

Inducere a intoleranţei la glucoză sau a diabetului zaharat.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Tendinţă de retenţie hidrosalină şi de edem, hipertensiune arterială, hipokaliemie.

Tulburări psihice

Euforie şi psihoză, insomnie.

Tulburări oculare

Tensiune intraoculară crescută şi cataractă.

Tulburări gastro-intestinale

Dispepsie şi deteriorare a ulcerului gastric existent.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Simptome asemănătoare sindromului Cushing, vergeturi, echimoze, acnee şi hirsutism, vindecare dificilă a plăgilor.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Osteoporoză cu fracturi spontane.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Raportările de toxicitate acută şi/sau decese în urma supradozajului cu hidrocortizon sunt rare. Nu este disponibil niciun antidot. Simptomele pot varia de la excitaţie/agitaţie la manie sau psihoză. Semnele includ tensiune arterială mare, valori crescute ale concentraţiilor plasmatice ale glucozei şi hipokaliemie. Probabil, nu este necesară indicarea unui tratament pentru reacţiile cauzate de intoxicaţia cronică, cu excepţia cazului în care pacientul prezintă o afecţiune care l-ar face neaşteptat de susceptibil la efectele nocive ale hidrocortizonului. În acest caz, trebuie instituit tratament simptomatic adecvat.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB09.

Acţiune farmacodinamică

Hidrocortizonul este un glucocorticoid şi forma sintetică a cortizolului endogen. Glucocorticoizii sunt steroizi importanţi pentru metabolismul intermediar, funcţia imună, ţesuturile musculo-scheletice şi conjunctive şi creier. Cortizolul este principalul glucocorticoid secretat de cortexul suprarenal.

Glucocorticoizii produşi în mod natural (hidrocortizonul şi cortizolul), care au şi proprietăţi de retenţie sodică, sunt utilizaţi ca terapie de substituţie în insuficienţa suprarenală. De asemenea, aceştia sunt utilizaţi pentru puternicele lor efecte antiinflamatoare în tulburări ale multor aparate, sisteme şi organe. Glucocorticoizii au efecte metabolice profunde şi variate. În plus, aceştia modifică răspunsurile imune ale organismului la diverşi stimuli.

Eficacitate clinică

Studiul pivot a fost un studiu multicentric încrucişat, randomizat, cu două perioade, cu durata de 12 săptămâni, la care au participat 64 de pacienţi cu insuficienţă suprarenală primară, dintre care 11 aveau şi diabet zaharat, iar 11 aveau hipertensiune arterială. Studiul a comparat comprimatele cu

eliberare modificată administrate o dată pe zi cu comprimatele convenţionale administrate de trei ori pe zi, utilizând aceeaşi doză zilnică de hidrocortizon (20-40 mg).

În comparaţie cu comprimatele convenţionale administrate de trei ori pe zi, comprimatele cu eliberare modificată administrate o dată pe zi au determinat o expunere crescută la cortizol în primele patru ore după administrare dimineaţa, dar o expunere redusă după-amiaza târziu/seara şi în decurs de 24 de ore (Figura 1).

Figura 1. Concentraţia serică medie de cortizol observată în raport cu timpul exprimat în ore ca urmare a administrării de doze unice şi repetate la pacienţii cu insuficienţă suprarenală primară (n=62) după administrarea orală de Plenadren o dată pe zi şi de comprimate care conţin hidrocortizon de trei ori pe zi.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

În urma administrării orale, hidrocortizonul se absoarbe rapid şi în mod adecvat din tractul gastrointestinal, iar absorbţia raportată a fost de peste 95% pentru o doză orală de 20 mg (comprimate). Hidrocortizonul este o substanţă activă de clasa II conform sistemului de clasificare biofarmaceutică (SCB), cu o permeabilitate intestinală ridicată şi o rată de disoluţie scăzută, în special la doze mai mari. Comprimatul cu eliberare modificată are un înveliş exterior care asigură eliberarea imediată a medicamentului şi un nucleu cu eliberare prelungită. Partea cu eliberare imediată asigură o

instalare rapidă a absorbţiei, iar partea cu eliberare prelungită asigură un profil plasmatic mai

îndelungat al cortizolului. Biodisponibilitatea (ASC0-24h) este cu 20% mai scăzută în cazul comprimatului cu eliberare modificată în comparaţie cu aceeaşi doză zilnică de hidrocortizon administrată sub formă de comprimate convenţionale de trei ori pe zi. Când doza administrată oral este mărită, expunerea plasmatică totală la cortizol creşte mai puţin decât proporţional. Expunerea a crescut de trei ori când doza de hidrocortizon din comprimatele cu eliberare modificată a fost mărită de la 5 mg la 20 mg.

Viteza de absorbţie a hidrocortizonului a fost redusă după consumul de alimente, ducând la o prelungire a perioadei de timp până la obţinerea concentraţiei plasmatice maxime, de la mai puţin de 1 oră în medie la peste 2,5 ore. Pe de altă parte, viteza de absorbţie şi biodisponibilitatea au fost cu aproximativ 30% mai mari pentru comprimatul de 20 mg după consumul de alimente în comparaţie cu valorile observate în caz de repaus alimentar şi nu s-a înregistrat eşecul absorbţiei sau eliberarea prematură masivă a dozei.

Distribuţie

În plasmă, cortizolul se leagă de globulina de legare a corticosteroizilor (GLC, numită şi transcortină) şi de albumină. Procentul de legare este de aproximativ 90%.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost raportat la aproximativ 1,5 ore în urma administrării intravenoase şi a administrării orale a comprimatelor de hidrocortizon. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al cortizolului în urma administrării de Plenadren a fost de aproximativ 3 ore, controlat în funcţie de formula de eliberare. Acest timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este similar cu farmacocinetica cortizolului endogen care este, de asemenea, controlată de secreţie.

Hidrocortizonul (cortizolul) este un medicament lipofil care se elimină complet pe cale metabolică, cu un clearance scăzut şi, în consecinţă, cu raporturi de extracţie intestinală şi hepatică scăzute.

Hidrocortizonul este eliminat complet pe cale metabolică de enzimele 11ßHSD de tip 1 şi tip 2 şi de CYP 3A4 în ficat şi în ţesutul periferic. CYP 3A4 este implicat în clearance-ul cortizolului prin formarea 6β-hidroxicortizolului, care se excretă în urină. Transportul de cortizol prin membrane se estimează a fi mediat în principal prin difuzie pasivă şi, prin urmare, clearance-ul renal şi cel biliar sunt neglijabile.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

O cantitate mică de cortizol se excretă în urină sub formă nemodificată (< 0,5% din cantitatea produsă zilnic), ceea ce înseamnă că acesta se elimină complet pe cale metabolică. Întrucât insuficienţa renală severă poate afecta farmacocinetica medicamentelor eliminate complet pe cale metabolică, poate fi necesară ajustarea dozei.

Insuficienţă hepatică

Nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică, însă datele din literatura de specialitate pentru hidrocortizon confirmă că nu este necesară ajustarea dozei în insuficienţa hepatică uşoară până la moderată. În caz de insuficienţă hepatică severă, masa hepatică funcţională scade şi, astfel, scade şi capacitatea de metabolizare a hidrocortizonului. Acest lucru poate impune individualizarea dozei.

Copii şi adolescenţi

Nu sunt disponibile date farmacocinetice de la copii sau adolescenţi.

5.3Date preclinice de siguranţă

Experimentele la animale au demonstrat că expunerea prenatală la doze foarte mari de glucocorticoizi poate induce malformaţii (cheilopalatoschizis, malformaţii scheletice). De asemenea, studiile la

animale au indicat că expunerea prenatală la doze mari de glucocorticoizi (dar mai mici decât dozele teratogene) poate fi asociată cu un risc crescut de retard de creştere intrauterină, boală cardiovasculară la maturitate şi modificări permanente ale densităţii receptorilor pentru glucocorticoizi, reînnoirii neurotransmiţătorilor şi comportamentului.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului

Hipromeloză

Celuloză microcristalină

Amidon (de porumb) pregelatinizat

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Plenadren 5 mg comprimate cu eliberare modificată

Învelişul comprimatului

Macrogol (3350) Alcool polivinilic Talc

Dioxid de titan (E171)

Oxid roşu de fer (E172)

Oxid galben de fer (E172) Oxid negru de fer (E172)

Plenadren 20 mg comprimate cu eliberare modificată

Învelişul comprimatului

Macrogol (3350) Alcool polivinilic Talc

Dioxid de titan (E171)

6.2Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3Perioada de valabilitate

3 ani

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane din HDPE cu capac din PP prevăzut cu filet conţinând 50 de comprimate cu eliberare modificată.

Cutie conţinând 1 flacon cu 50 de comprimate cu eliberare modificată.

Pachete multiple conţinând 100 (2x50), 150 (3x50) şi 300 (6x50) de comprimate cu eliberare modificată.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Shire Services BVBA

Rue Montoyer 47

B - 1000 Brussels

Belgia

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Plenadren 5 mg comprimate cu eliberare modificată

EU/1/11/715/001

EU/1/11/715/003

EU/1/11/715/004

EU/1/11/715/005

Plenadren 20 mg comprimate cu eliberare modificată

EU/1/11/715/002

EU/1/11/715/006

EU/1/11/715/007

EU/1/11/715/008

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 3 noiembrie 2011

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 8 august 2016

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate