Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Quinsair (levofloxacin) – Rezumatul caracteristicilor produsului - J01MA12

Updated on site: 09-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiQuinsair
Cod ATCJ01MA12
Substanţălevofloxacin
ProducătorHorizon Pharma Europe BV

Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite identificarea rapidă de noi informaţii referitoare la siguranţă. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţii adverse suspectate. Vezi pct. 4.8 pentru modul de raportare a reacţiilor adverse.

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Quinsair 240 mg soluţie de inhalat prin nebulizator

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml de soluție de inhalat prin nebulizator conține levofloxacină hemihidrat echivalent cu levofloxacină 100 mg. Fiecare fiolă conține levofloxacină 240 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Soluție de inhalat prin nebulizator.

Soluție limpede, de culoare galben deschis.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Quinsair este indicat pentru tratamentul infecțiilor pulmonare cronice determinate de Pseudomonas aeruginosa la pacienți adulți cu fibroză chistică (FC, vezi pct. 5.1).

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale cu privire la utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.

4.2Doze şi mod de administrare

Doze

Doza recomandată este de 240 mg (o fiolă) administrată prin inhalare de două ori pe zi (vezi pct. 5.2).

Quinsair este administrat în cicluri alternative de tratament de câte 28 zile, urmate de 28 zile fără tratament. Tratamentul ciclic poate fi continuat atâta timp cât medicul consideră că pacientul prezintă un beneficiu clinic.

Dozele trebuie inhalate cât mai exact posibil la intervale de 12 ore.

Dacă se omite o doză, aceasta trebuie administrată de îndată ce pacientul îşi aduce aminte, cu condiția să existe un interval de cel puţin 8 ore înaintea inhalării dozei următoare. Pacienții nu trebuie să inhaleze mai mult decât conținutul unei fiole pentru a compensa doza omisă.

Dacă apare bronhospasm simptomatic acut după administrarea Quinsair, pacienții pot prezenta ameliorări prin inhalarea unui bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune, cu cel puţin 15 minute până la 4 ore înainte de administrarea dozelor succesive (vezi pct 4.4 și 4.8).

Pacienți vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani)

Siguranţa şi eficacitatea administrării Quinsair la pacienți vârstnici cu FC nu au fost stabilite.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată

(clearance-ul estimat al creatininei ≥ 20 ml/min prin utilizarea formulei Cockcroft-Gault). Quinsair nu este recomandat pentru utilizare la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei

˂ 20 ml/min).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Quinsair la copii şi adolescenţi cu vârsta ˂ 18 ani nu au fost încă stabilite.

Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1, 5.2 și 5.3, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Mod de administrare

Inhalatorie.

După deschiderea unei fiole conținutul acesteia trebuie utilizat imediat (vezi pct. 6.6).

Pentru pacienții cărora li se administrează mai multe tratamente inhalatorii, ordinea recomandată a administrării este următoarea:

1.Bronhodilatatoare;

2.Alfa-dornază;

3.Tehnici de asigurare a permeabilității căilor respiratorii;

4.Quinsair

5.Corticosteroizi cu administrare inhalatorie.

Quinsair trebuie administrat numai împreună cu nebulizatorul Zirela (care include un generator de aerosoli Zirela) furnizat în ambalaj, conectat la o unitate de control eBase sau la o unitate de control rapid eFlow (vezi pct. 6.6). Înainte de prima utilizare a Quinsair trebuie revăzute instrucțiunile fabricantului cu privire la utilizarea sistemului de nebulizare Zirela.

Studiile in vitro în care s-a utilizat Quinsair împreună cu sistemul de nebulizare Zirela au demonstrat următoarele caracteristici de distribuție a medicamentului: diametrul aerodinamic median masic (distribuția picăturii după dimensiuni): 3,56 micrometri (deviația geometrică standard 1,51); rata de distribuție a medicamentului: 24,86 mg/minut (deviație standard, DS 4,05) iar medicamentul total distribuit: 236,1 mg (DS 7,1). Pentru administrarea Quinsair în cadrul studiilor clinice descrise la pct. 5.1 s-a utilizat sistemul de nebulizare Zirela.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanța activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

Antecedente de tendinopatii după administrarea de fluorochinolone

Epilepsie

Sarcină

Femei care alăptează

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacții de hipersensibilitate

Levofloxacina poate provoca reacții de hipersensibilitate grave, potenţial letale (de exemplu, care includ angioedem şi şoc anafilactic).

Reacţii buloase severe

În cazul administrării pe cale sistemică a levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții cutanate buloase severe, cum este sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8).

Tulburări hepatobiliare

La administrarea levofloxacinei pe cale sistemică au fost raportate cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă hepatică letală, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe (de exemplu sepsis, vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexie, icter, urină hipercromă, prurit sau sensibilitate abdominală.

Prelungirea intervalului QT

Se recomandă precauţie atunci când sunt se administrează fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la pacienţi cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.5, 4.8 și 4.9), cum sunt, de exemplu:

Sindrom de interval QT prelungit congenital.

Utilizare concomitentă a substanțelor active despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice din clasele IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, medicamente antipsihotice).

Dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu hipokaliemie, hipomagneziemie).

Afecţiuni cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).

Pacienții vârstnici și femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. Prin urmare, se recomandă precauţie atunci când se administrează fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la aceste grupe de pacienţi.

Pacienți cu predispoziție la crize convulsive

Chinolonele pot scădea pragul convulsivant și pot declanșa crize convulsive (vezi pct. 4.8). Levofloxacina este contraindicată la pacienții cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) și, similar altor chinolone şi trebuie utilizată cu extremă precauție la pacienţii cu predispoziție la crize convulsive sau trataţi concomitent cu substanţe active care scad pragul cerebral la convulsii, cum este teofilina

(vezi pct. 4.5).

Reacții psihotice

Au fost raportate reacţii psihotice la pacienţii cărora li se administrează chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au evoluat până la ideaţie suicidară şi comportament de auto-vătămare, uneori numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). Se recomandă precauţie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi diagnosticaţi cu boli psihice sau la pacienţi cu antecedente de afecţiuni psihice.

Neuropatie periferică

La pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, au fost raportate neuropatie periferică senzitivă şi neuropatie periferică senzitivo-motorie care pot avea un debut rapid (vezi pct. 4.8).

Trebuie întreruptă administrarea levofloxacinei dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, pentru a preveni instalarea unei tulburări ireversibile.

Exacerbare a miasteniei gravis

Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, prezintă acţiune blocantă neuromusculară şi pot agrava slăbiciunea musculară la pacienţii cu miastenia gravis. Administrarea fluorochinolonelor la pacienţi cu miastenia gravis a fost asociată cu reacţii adverse grave, inclusiv decese şi necesitate de susţinere a funcţiei respiratorii, raportate după punerea medicamentului pe piaţă. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţi cu antecedente cunoscute de miastenia gravis.

Tendinită

Tendinita și ruptura de tendon, uneori bilaterale, pot apărea în interval de 48 ore de la începerea tratamentului cu levofloxacină și au fost raportate până la câteva luni după întreruperea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții cu vârsta peste 60 ani, la pacienții cărora li se administrează doze zilnice de 1000 mg și la pacienții care utilizează corticosteroizi.

În cadrul studiilor clinice în care s-a administrat Quinsair la pacienții cu FC, tendinita a fost raportată ca reacție adversă mai puţin frecventă (vezi pct. 4.8).

Bronhospasm

Bronhospasmul este o complicație asociată cu tratamentele inhalatorii, inclusiv Quinsair (vezi

pct. 4.8). Dacă apare bronhospasmul simptomatic acut după administrarea tratamentului, pacienții pot prezenta ameliorări prin inhalarea unui bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune, înainte de administrarea dozelor succesive (vezi pct 4.2).

Hemoptizie

Administrarea medicamentelor inhalatorii poate induce un reflex de tuse. Administrarea Quinsair la pacienții cu hemoptizie semnificativă din punct de vedere clinic trebuie efectuată numai dacă se consideră că beneficiile tratamentului depăşesc riscul hemoragiei consecutive.

Pacienți cu deficit de glucoză-6-fosfat dehidrogenază

Pacienții cu deficit latent sau manifest al activității glucoză-6-fosfat dehidrogenazei pot fi predispuși la reacții hemolitice atunci când li se administrează tratament cu medicamente antibacteriene chinolone. Prin urmare, în cazul în care trebuie să se administreze levofloxacină la aceşti pacienţi, este necesar să se monitorizeze posibila apariţie a hemolizei.

Pacienți la care s-a administrat tratament cu antagoniști ai vitaminei K

Din cauza unor creșteri posibile ale valorilor rezultatelor testelor de coagulare (TP/INR) și/sau apariției sângerărilor, la pacienții la care se administrează levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină) trebuie monitorizate testele de coagulare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.5).

Modificări ale glicemiei

Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât și hiperglicemie, de obicei la pacienții cu diabet zaharat cărora li s-a administrat oral tratament concomitent cu un medicament hipoglicemiant (de exemplu glibenclamidă) sau cu insulină. La pacienții cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea atentă a valorilor glicemiei (vezi pct. 4.8).

Boală asociată cu Clostridium difficile

Diareea, apărută în cursul sau după tratamentul cu levofloxacină (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), în special dacă este severă, persistentă și/sau sanguinolentă, poate fi simptomul bolii asociate cu Clostridium difficile (BACD). BACD poate avea severitate variabilă, de la forma ușoară

până la cea cu risc vital, forma sa cea mai severă fiind colita pseudomembranoasă.

Rezistența la levofloxacină, la alte medicamente antibacteriene și microorganismele dezvoltate în urma tratamentului

Dezvoltarea P. aeruginosa rezistent la fluorochinolone și suprainfecția cu microorganisme rezistente la fluorochinolone reprezintă riscuri potențiale asociate cu administrarea Quinsair. În cazul în care apare suprainfecția în timpul tratamentului, trebuie întreprinse măsuri adecvate.

Tulburări de vedere

În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror efecte la nivelul ochilor, trebuie solicitat imediat consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

Prevenirea fotosensibilizării

La administrarea levofloxacinei s-a raportat fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Pentru a se preveni fotosensibilizarea, se recomandă ca pacienții să nu se expună, dacă nu este necesar, la lumina solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu lămpi cu raze ultraviolete, solariu) în timpul tratamentului și timp de 48 ore după întreruperea tratamentului.

Interferența cu teste de laborator

La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opiaceelor în urină poate avea rezultate fals- pozitive. Poate fi necesară confirmarea printr-o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de depistare a opiaceelor.

Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina rezultate fals-negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efectul altor medicamente asupra levofloxacinei

Levofloxacina este excretată în principal sub formă nemodificată în urină, iar metabolizarea este minimă (vezi pct. 5.2). Prin urmare nu se anticipează interacțiuni cu inhibitori sau inductori ai CYP.

Teofilină, fenbufen sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene similare

În cadrul unui studiu clinic nu s-au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină. Cu toate acestea, poate să apară o scădere pronunţată a pragului convulsivant cerebral atunci când chinolonele sunt administrate în asociere cu teofilină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care scad pragul convulsivant. Concentraţiile plasmatice ale levofloxacinei au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa fenbufenului, comparativ cu cele observate după administrarea levofloxacinei în monoterapie.

Probenecid şi cimetidină

Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de către cimetidină (cu 24%) şi probenecid (cu 34%). Aceasta reducere este determinată de faptul că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreţia tubulară renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în cadrul studiului, este puţin probabil ca diferenţele cinetice semnificative statistic să fie relevante din punct de vedere clinic. Se impun precauții atunci când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care modifică secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu insuficienţă renală.

Alte informaţii semnificative

Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu a fost influenţată într-o măsură relevantă clinic atunci când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.

Efectul levofloxacinei asupra altor medicamente

Substraturi ale CYP1A2

În cadrul unui studiu privind interacţiunile farmacocinetice, levofloxacina nu a influenţat farmacocinetica teofilinei (un substrat de referinţă pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu este un inhibitor al CYP1A2.

Substraturi ale CYP2C9

Un studiu in vitro a indicat un potențial scăzut de interacțiune între levofloxacină și substraturi ale

CYP2C9.

Interacțiuni mediate de efectele asupra transportorilor

Studiile in vitro au demonstrat o inhibare scăzută a transportorilor cheie asociați cu distribuția medicamentului la nivel renal (polipeptida 1B1 transportoare de anioni organici (OATP1B1), OATP1B3, transportorul anion organic-1 (OAT1), OAT3 și transportorul cationic organic -2 (OCT2)) la expuneri rezultate ca urmare a administrării prin inhalare a unei doze de levofloxacină 240 mg de două ori pe zi.

În plus, datele clinice nu sugerează interacțiuni cu substraturi ale glicoproteinei P (P-gp), cum este digoxina.

Ciclosporină

Timpul de înjumătățire plasmatică al ciclosporinei a fost crescut cu 33% atunci când aceasta a fost administrată concomitent cu levofloxacină.

Antagoniști ai vitaminei K

La pacienții la care s-a administrat levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină) au fost raportate creșteri ale valorilor rezultatelor testelor de coagulare (TP/INR) și/sau sângerări, care pot fi severe. Prin urmare testele de coagulare trebuie monitorizate la pacienții la care s-au administrat antagoniști ai vitaminei K (vezi pct. 4.4).

Substanțe active despre care se cunoaște faptul că prelungesc intervalul QT

Levofloxacina trebuie administrată cu precauție la pacienții care urmează tratament cu substanțe active despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu medicamente antiaritmice din clasele IA şi

III, antidepresive triciclice, macrolide, medicamente antipsihotice).

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale la care s-a administrat levofloxacină nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Cu toate acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele provenite din studiile non- clinice sugerează că fluorochinolonele induc un risc de afectare a cartilajelor care suportă greutatea corporală la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3).

Alăptarea

Nu există informaţii suficiente cu privire la excreţia levofloxacinei în laptele uman; pe de altă parte, alte fluorochinolone se excretă în laptele uman.

În absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele provenite din studiile non-clinice sugerează că fluorochinolonele induc un risc de afectare a cartilajelor care suportă greutatea corporală la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 şi

5.3).

Fertilitatea

Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan (vezi pct. 5.3).

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Anumite reacţii adverse (de exemplu fatigabilitate, astenie, tulburări de vedere, amețeli) pot afecta capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacienților. Pacienților care prezintă astfel de simptome trebuie să li se recomande să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje.

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Siguranța dozei recomandate de Quinsair a fost evaluată la 472 pacienți cu FC care au participat la două studii clinice placebo-controlate, în dublu orb, cu un singur ciclu de tratament și la un studiu clinic cu comparator activ, cu extensie facultativă necontrolată.

Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate au fost tuse / tuse productivă (54%), disgeuzie (30%) și fatigabilitate/astenie (25%).

Lista reacţiilor adverse raportate la Quinsair, sub formă tabelară

Reacțiile adverse care au cel puțin o posibilitate rezonabilă de relație cauzală cu administrarea Quinsair sunt prezentate în funcție de clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe. Reacțiile adverse sunt clasificate în funcție de frecvență, primele fiind cele mai frecvente. Categoriile de frecvență sunt definite folosind următoarea convenție: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente

(≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente

Mai puţin frecvente

organe

 

(≥ 1/100 și

(≥ 1/1000 și

 

 

< 1/10)

< 1/100)

Infecţii şi infestări

 

Infecție micotică

Infecție fungică orală

 

 

vulvovaginală

 

Tulburări

 

 

Anemie*,

hematologice şi

 

 

Neutropenie*

limfatice

 

 

 

Tulburări ale

 

 

Hipersensibilitate*

sistemului imunitar

 

 

 

Tulburări

Anorexie*

 

 

metabolice şi de

 

 

 

nutriţie

 

 

 

Tulburări psihice

 

Insomnie*

Anxietate*

 

 

 

Depresie*

Tulburări ale

Disgeuzie

Cefalee,

Hiposmie*,

sistemului nervos

 

Amețeli*

Somnolență*

Tulburări oculare

 

 

Tulburări de vedere*

Tulburări acustice

 

Tinitus*

Pierdere a auzului*

şi vestibulare

 

 

 

 

 

 

Tulburări cardiace

 

 

Tahicardie*

Tulburări

Tuse / tuse productivă,

Disfonie

Bronhospasm**,

respiratorii,

Dispnee,

 

Hipersensibilitate

toracice şi

Modificări ale secreției

 

bronșică

mediastinale

bronșice (volum și

 

Tulburări obstructive ale

 

vâscozitate)*,

 

căilor respiratorii

 

Hemoptizie*

 

 

Tulburări gastro-

 

Greaţă,

Senzație de vomă,

intestinale

 

Vărsături,

Dispepsie*,

 

 

Durere

Flatulență*

 

 

abdominală*,

 

 

 

Diaree*

 

 

 

Constipație*

 

Tulburări

 

 

Hepatită*,

hepatobiliare

 

 

Hiperbilirubinemie*

Afecţiuni cutanate

 

Erupție cutanată

Urticarie*,

şi ale ţesutului

 

tranzitorie

Prurit*

subcutanat

 

 

 

Tulburări musculo-

 

Artralgie,

Tendinită,

scheletice şi ale

 

Mialgie*

Costocondrită,

ţesutului conjunctiv

 

 

Rigiditate articulară

Tulburări renale şi

 

 

Insuficienţă renală*

ale căilor urinare

 

 

 

Tulburări generale

Fatigabilitate/astenie,

Febră

 

şi la nivelul locului

Scădere a toleranței la

 

 

de administrare

efortul fizic

 

 

Investigaţii

Scădere ponderală**,

Concentrații

Valori anormale ale

diagnostice

Scădere a volumului

plasmatice

testelor funcționale

 

expirator forțat*

crescute ale alanin

hepatice,

 

 

aminotransferazei,

Concentrații plasmatice

 

 

Concentrații

crescute ale fosfatazei

 

 

plasmatice

alcaline*,

 

 

crescute ale

Interval QT prelungit pe

 

 

aspartat

electrocardiogramă*,

 

 

aminotransferazei,

Număr de eozinofile

 

 

Scădere a

crescut*

 

 

valorilor testelor

Număr de trombocite

 

 

funcționale

scăzut*

 

 

pulmonare*,

 

 

 

Valori crescute și

 

 

 

scăzute ale

 

 

 

glicemiei

 

 

 

Creștere a

 

 

 

creatininemiei*

 

 

 

Zgomote

 

 

 

respiratorii

 

 

 

anormale*

 

* Reacții adverse având corelație incertă cu administrarea Quinsair dar care sunt cunoscute a fi asociate cu administrarea sistemică a levofloxacinei și/sau care sunt asociate în mod plauzibil cu administrarea Quinsair și au fost raportate mai frecvent decât în cazul placebo în cadrul studiilor clinice.

** Pentru detalii suplimentare vezi paragraful de mai jos

Lista tabelară a reacţiilor adverse suplimentare raportate ca urmare a administrării sistemice a levofloxacinei

Reacțiile adverse care au cel puțin o posibilitate rezonabilă de relație cauzală cu administrarea levofloxacinei sunt prezentate în funcție de clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe. Reacțiile adverse sunt clasificate în funcție de frecvență, primele fiind cele mai grave reacții. Categoriile de frecvență sunt definite folosind următoarea convenție: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi

Mai puţin

Rare

Cu frecvenţă

organe

frecvente

≥ 1/10000 şi

necunoscută

 

(≥ 1/1000 și

<1/1000

(care nu poate fi

 

< 1/100)

 

estimată din datele

 

 

 

disponibile)

Tulburări

 

 

Pancitopenie*,

hematologice şi

 

 

Agranulocitoză*,

limfatice

 

 

Anemie hemolitică*,

Tulburări ale

 

Angioedem

Șoc anafilactic,

sistemului imunitar

 

 

Șoc anafilactoid

Tulburări

 

 

Comă hipoglicemică

metabolice şi de

 

 

 

nutriţie

 

 

 

Tulburări psihice

Stare confuzională,

Reacții psihotice

Tulburări psihotice cu

 

Nervozitate

(de exemplu

comportament de auto-

 

 

halucinații,

vătămare, inclusiv

 

 

paranoia),

ideație suicidară sau

 

 

Agitație,

tentativă de suicid

 

 

Vise anormale,

 

 

 

Coșmaruri

 

Tulburări ale

Tremor

Convulsii,

Neuropatie periferică

sistemului nervos

 

Parestezie

senzitivă,

 

 

 

Neuropatie periferică

 

 

 

senzitivo-motorie,

 

 

 

Diskinezie,

 

 

 

Tulburări

 

 

 

extrapiramidale,

 

 

 

Sincopă,

 

 

 

Hipertensiune

 

 

 

intracraniană benignă

Tulburări oculare

 

 

Pierdere tranzitorie a

 

 

 

vederii

Tulburări acustice

Vertij

 

 

şi vestibulare

 

 

 

Tulburări cardiace

 

Palpitații

Tahicardie ventriculară,

 

 

 

Aritmie ventriculară și

 

 

 

torsada vârfurilor

Tulburări vasculare

 

Hipotensiune

 

 

 

arterială

 

Tulburări

 

 

Pneumonită alergică

respiratorii,

 

 

 

toracice şi

 

 

 

mediastinale

 

 

 

 

Tulburări

 

 

Icter și afectare hepatică

 

hepatobiliare

 

 

severă, inclusiv cazuri

 

 

 

 

de insuficiență hepatică

 

 

 

 

acută letală

 

Afecţiuni cutanate

Hiperhidroză

 

Necroliză epidermică

 

şi ale ţesutului

 

 

toxică,

 

subcutanat

 

 

Sindrom Stevens-

 

 

 

 

Johnson,

 

 

 

 

Eritem polimorf,

 

 

 

 

Reacție de

 

 

 

 

fotosensibilitate,

 

 

 

 

Vasculită

 

 

 

 

leucocitoclastică,

 

 

 

 

Stomatită

 

Tulburări musculo-

 

Slăbiciune

Rabdomioliză,

 

scheletice şi ale

 

musculară

Ruptură de tendon,

 

ţesutului conjunctiv

 

 

Ruptură de ligament,

 

 

 

 

Ruptură musculară,

 

 

 

 

Artrită

 

Tulburări generale

 

 

Durere (inclusiv durere

 

şi la nivelul locului

 

 

lombară, toracică și la

 

de administrare

 

 

nivelul extremităților)

 

** Pentru detalii suplimentare vezi paragraful de mai jos.

 

Descrierea reacţiilor adverse selectate

 

Dacă apare bronhospasm simptomatic acut după administrarea Quinsair, pacienții pot prezenta ameliorări prin inhalarea unui bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune, înainte de administrarea dozelor succesive (vezi pct 4.2 şi 4.4).

Scăderea ponderală a fost raportată ca reacție adversă apărută în cadrul studiilor clinice, dar s-a considerat că aceasta este corelată în principal cu boala și nu cu medicamentul.

Ca urmare a administrării sistemice a levofloxacinei au fost raportate reacții adverse hematologice grave cum sunt pancitopenia, agranulocitoza și anemia hemolitică. Frecvența acestora nu poate fi estimată din datele disponibile.

Copii şi adolescenţi

În cadrul studiilor clinice, la 51 adolescenţi cu FC (cu vârsta cuprinsă între ≥ 12 şi < 18 ani) s-a administrat Quinsair 240 mg de două ori pe zi iar la 6 adolescenţi cu FC s-a administrat Quinsair 120 mg (n = 3) sau 240 mg (n = 3) o dată pe zi. În plus, la 14 copii cu FC (cu vârsta cuprinsă între ≥ 6 şi < 12 ani) şi la 13 adolescenţi cu FC (cu vârsta cuprinsă între ≥ 12 şi < 17 ani s-a administrat Quinsair în doză de 180 mg sau 240 mg o dată pe zi, timp de 14 zile. Pe baza acestor date limitate, se

pare că nu există nicio diferenţă clinică relevantă în ceea ce priveşte profilul de siguranță al Quinsair la aceste subgrupuri de copii și adolescenți, în comparaţie cu adulții. Cu toate acestea, în cadrul studiilor clinice în care s-a administrat Quinsair la copii au fost observate două cazuri de artralgie dar lipsesc datele privind siguranţa pe termen lung, în special în ceea ce priveşte efectele asupra cartilajelor, observate la animale (vezi pct. 4.2 şi 5.3).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

În caz de supradozaj trebuie administrat tratament simptomatic. Pacientul trebuie monitorizat și trebuie menținută hidratarea adecvată. Trebuie efectuată monitorizarea ECG, din cauza posibilităţii prelungirii intervalului QT. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi dializa peritoneală ambulatorie continuă (DPCA) nu sunt eficace pentru eliminarea levofloxacinei din organism. Nu există antidot specific.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene pentru uz sistemic, fluorochinolone Codul ATC: J01MA12

Levofloxacina este un medicament antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul S (-) al substanţei active racemice, ofloxacina.

Mecanism de acţiune

Mecanismul de acțiune al levofloxacinei și al altor medicamente antibacteriene de tipul fluorochinolonei implică inhibarea enzimelor bacteriene ADN-girază şi topoizomerază IV.

Relaţie farmacocinetică/farmacodinamie

Parametrii asociați cu efectele antibacteriene ale levofloxacinei sunt rapoartele Cmax/CMI și ASC/CMI (Cmax =concentrația maximă la locul de infecție, ASC =aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp și CMI = concentraţia minimă inhibitorie).

Rezistență

Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte cel mai frecvent printr-un proces treptat de apariţie a unor mutaţii la nivelul situsului ţintă al ADN girazei şi topoizomerazei IV. Sensibilitatea redusă la levofloxacină poate fi, de asemenea, rezultatul achiziției unor plasmide care codifică proteine şi protejează aceste ținte de inhibare. Permeabilitatea bacteriană redusă (frecventă la P. aeruginosa) și mecanismele de eflux pot, de asemenea, determina sau contribui la apariția rezistenței.

Se observă o rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone.

Valori critice

Valorile critice stabilite pentru administrarea sistemică (orală sau intravenoasă) a levofloxacinei nu sunt valabile în cazul administrării prin inhalare.

Eficacitate clinică

Eficacitatea clinică a fost demonstrată în cadrul a două studii clinice placebo-controlate și a unui studiu cu comparator activ, la 448 pacienți cărora li s-a administrat randomizat Quinsair 240 mg de două ori pe zi.

S-au efectuat două studii randomizate, dublu-orb, cu un singur ciclu de tratament, placebo-controlate (Studiile 204 și 207) la pacienți cu FC și infecție cronică cu P. aeruginosa. În aceste studii au fost înrolați pacienți adulți și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între ≥ 12 și < 18 ani și greutatea corporală ≥ 30 kg) care aveau o valoare procentuală anticipată a VEF1 cuprinsă între 25% și 85%. Tuturor pacienților li s-au administrat, de asemenea, cel puțin 3 cicluri de tratament antimicrobian anti-

Pseudomonas pe cale inhalatorie, cu 12 luni (Studiul 204) sau 18 luni (Studiul 207) înainte de intrarea

în studiu, dar niciun pacient nu a utilizat acest tratament în ultimele 28 zile înainte de intrarea în studiu. Pe lângă medicamentul studiului, pacienților li s-a administrat în continuare tratamentul standard pentru infecția pulmonară cronică. S-a administrat randomizat Quinsair 240 mg de două ori pe zi la un număr total de 259 pacienți , timp de 28 zile (≥ 18 ani, n = 226; ≥ 12 şi < 18 ani, n = 33) și placebo la 147 pacienți (≥ 18 ani, n = 127; ≥ 12 şi < 18 ani, n = 20). Aceste două studii placebo- controlate au arătat că tratamentul cu Quinsair administrat în doză de 240 mg de două ori pe zi, timp de 28 zile, a determinat o îmbunătățire semnificativă a modificării relative a valorii procentuale anticipate a VEF1 față de momentul inițial, , comparativ cu placebo (vezi Tabelul 1).

Tabelul 1: Modificarea relativă a valorii procentuale a VEF1 de la momentul inițial până în

Ziua 28, în cadrul studiilor clinice placebo-controlate, privind siguranța și eficacitatea administrării Quinsair la pacienții cu FC

 

 

Studii de suport

 

Procentul VEF1

Studiul 207 (IdT)

Studiul 204 (IdT) a

Placebo

Quinsair

Placebo

Quinsair

anticipat

240 mg de

240 mg de

 

 

două ori pe zi

 

două ori pe zi

 

N = 110

N = 220

N = 37

N = 39

≥ 12 și < 18 ani, n (%)

16 (14,5)

30 (13,6)

4 (10,8)

3 (7,7)

≥ 18 ani, n (%)

94 (85,5)

190 (86,4)

33 (89,2)

36 (92,3)

Media față de momentul

56,32 (15,906)

56,53 (15,748)

52,4 (13,42)

48,8 (15,15)

inițial (DS)

 

 

 

 

Modificarea relativă a

 

 

 

 

mediei celor mai mici

 

 

 

 

pătrate (ES) față de

1,24 (1,041)

3,66 (0,866)

-3,46 (2,828)

6,11 (2,929)

momentul inițial până în

 

 

 

 

Ziua 28

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Diferența de tratament în

2,42 (0,53, 4,31)

9,57 (3,39, 15,75)

ziua 28 [IÎ95%] b

P = 0,012 c

P = 0,0026 c

IÎ = interval de încredere; VEF1 = volumul expirator forțat într-o secundă; IdT = intenție de tratament (toți pacienții randomizați); P = valoarea p; DS = deviație standard; ES = eroare standard; ANCOVA = analiza de

covarianță.

a ANCOVA cu termeni pentru tratament, regiune, vârstă (între 16 şi 18 ani, > 18 ani), și procentul VEF1 la momentul inițial, anticipat sub formă de cvartile. (Observaţie: În cadrul studiului 204, un număr suplimentar de 38 pacienţi au fost randomizaţi pentru administrare de Quinsair în doză de 120 mg o dată pe zi (≥ 18 ani, n = 35; ≥ 16 şi < 18 ani, n = 3) şi un număr suplimentar de 37 pacienţi au fost randomizaţi pentru administrare de Quinsair în doză de 240 mg o dată pe zi (≥ 18 ani, n = 34; ≥ 16 şi < 18 ani, n = 3).

b Diferența în media celor mai mici pătrate pentru Quinsair minus placebo. c Testată utilizând alfa de 0,05.

Studiul 209 (Faza principală) a fost un studiu randomizat, deschis, cu grupuri paralele, controlat activ, de non-inferioritate, în care Quinsair a fost comparat cu o soluție inhalatorie de tobramicină (SIT) pe parcursul a 3 cicluri de tratament. Fiecare ciclu de tratament a inclus 28 zile de tratament cu Quinsair 240 mg de două ori pe zi sau SIT 300 mg de două ori pe zi, urmate de 28 zile fără antibiotice pe cale inhalatorie. Au fost înrolați pacienți adulți și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între ≥ 12 și < 18 ani și greutatea ≥ 30 kg) care aveau o valoare procentuală anticipată a VEF1 cuprinsă între 25% și 85%. Tuturor pacienților li s-au administrat, de asemenea, cel puțin 3 cicluri de tratament cu SIT cu 12 luni înainte de intrarea în studiu, dar niciun pacient nu a utilizat acest tratament în ultimele 28 zile înainte de intrarea în studiu. Pe lângă medicamentul studiului, pacienților li s-a administrat în continuare tratamentul standard pentru infecția pulmonară cronică. Un număr total de 189 pacienţi au fost repartizaţi randomizat pentru a li se administra Quinsair 240 mg de două ori pe zi (≥ 18 ani, n = 170; ≥ 12 şi < 18 ani, n = 19) şi 93 pacienţi au fost repartizaţi randomizat pentru a li se administra SIT

(≥ 18 ani, n = 84; ≥ 12 şi < 18 ani, n = 9). Rezultatele obținute pentru criteriile principale și secundare cheie sunt prezentate în Tabelul 2.

Tabelul 2: Rezultate pentru criteriile principale și secundare cheie în cadrul studiului cu control activ, privind eficacitatea și siguranța Quinsair la pacienți cu FC

 

 

Studiu pivot – Studiul 209 (Faza principală; IdT)

Parametru

 

SIT

Quinsair

 

 

300 mg de două

240 mg de două

Diferență de tratament a

 

 

ori pe zi

ori pe zi

 

 

 

N = 93

N = 189

 

≥ 12 și < 18 ani, n (%)

 

9 (9,7)

19 (10,1)

 

≥ 18 ani, n (%)

 

84 (90,3)

170 (89,9)

 

Procentul VEF1 anticipat

 

 

 

 

Media față de momentul inițial

53,20 (15,700)

54,78 (17,022)

 

(DS)

 

 

 

 

Criteriul final principal:

 

 

 

 

Modificare medie a VEF1

de la

N = 93

N = 189

Media CMMP (IÎ 95%)

momentul inițial până în ziua 28

0,38 (1,262) b

2,24 (1,019) b

1,86 [-0,66, 4,39] c

a ciclului 1

 

 

 

 

 

Criterii finale secundare:

 

 

 

Modificare medie a VEF1

de la

N = 84

N = 170

Media CMMP (IÎ 95%)

momentul inițial până în Ziua 28

-0,62 (1,352) b

2,35 (1,025) b

2,96 [-0,03, 5,95]

a ciclului 2

 

 

 

 

 

Modificare medie a VEF1

de la

N = 83

N = 166

Media CMMP (IÎ 95%)

momentul inițial până în Ziua 28

-0,09 (1,385) b

1,98 (1,049) b

2,07 [-1,01, 5,15]

a ciclului 3

 

 

 

 

 

Domeniul respirator al

 

 

 

Media CMMP (IÎ 95%)

chestionarului privind fibroza

N = 91

N = 186

chistică- revizionat (CFQ-R)

3,19 (0,05, 6,32)

-1,31 (1,576) b

1,88 (1,278) b

Modificare de la momentul

P = 0,046 e

 

 

inițial până în ziua 28 a ciclului 1

 

 

 

Timpul median până la

 

 

 

Rata riscului (IÎ 95%)d:

administrarea medicamentelor

N = 93

N = 189

0,73 (0,53, 1,01)

antimicrobiene anti-

 

110 zile

141 zile

 

P = 0,040 e

Pseudomonas

 

 

 

 

 

 

 

Timpul median până la

 

N = 93

N = 189

Rata riscului (IÎ 95%)d:

 

0,78 (0,57, 1,07)

exacerbarea pulmonară

 

90,5 zile

131 zile

 

P = 0,154 e

 

 

 

 

IÎ = Interval de încredere; VEF1 = volumul expirator forțat în 1 secundă; IdT = intenție de tratament (toți pacienții randomizați); P = valoarea p; DS = deviație standard; ES = eroare standard; SIT = soluție inhalatorie de tobramicină.

* Observaţie: Un adolescent repartizat randomizat pentru a i se administra Quinsair 240 mg de două ori pe zi nu a utilizat medicamentul studiului.

aDiferență de tratament pentru Quinsair minus SIT, sau raportul riscului pentru Quinsair/SIT.

bmedia celor mai mici pătrate (ES)

cNon-inferioritatea a fost testată utilizând o limită predefinită, fixă, de non-inferioritate, de 4% în ziua 28 a Ciclului 1.

dEstimările au fost obținute din modelul Cox de regresie a riscului proporțional.

eValoarea p determinată prin utilizarea unui test log-rank.

Pacienții care au terminat Studiul 209 (Faza principală) au putut continua cu Faza de extensie pentru 3 cicluri de tratament suplimentare (28 zile de tratament cu Quinsair 240 mg de două ori pe zi urmate de 28 zile fără tratament). Un număr total de 88 pacienți au utilizat cel puțin 1 doză de Quinsair în cadrul studiului 209 (Faza de extensie); dintre aceștia, la 32 pacienți s-a administrat SIT iar la

56 pacienți s-a administrat Quinsair în cadrul Fazei principale. În timpul Fazei de extensie, modificarea mediei celor mai mici pătrate (CMMP) pentru procentul VEF1 anticipat a fost cuprinsă între 4,83% și 1,46% pe parcursul a 3 cicluri de tratament suplimentare. Pentru subgrupul de pacienți

cărora li s-a administrat SIT în timpul Fazei principale și care au trecut la Quinsair în cadrul Fazei de extensie, ameliorarea procentului VEF1 a fost mai pronunțată în cazul Quinsair, comparativ cu SIT (modificarea mediei CMMP pentru procentul VEF1 anticipat în cazul tratamentului cu SIT a fost cuprinsă între 0,97% și 3,60% pe parcursul ciclurilor terapeutice 1 - 3 și între 4,00% și 6,91% pe parcursul ciclurilor 4 - 6 în cazul tratamentului cu Quinsair). Pentru subgrupul de pacienți cărora li s-a administrat Quinsair pe parcursul fazelor principală și de extensie (și anume ciclurile 1 - 6), modificarea mediei celor mai mici pătrate (CMMP) pentru procentul VEF1 anticipat a fost cuprinsă între 3,6% și 4,6% cu excepția ciclului 6, în care a fost apropiată de valoarea inițială (-0,15%). Procentul pacienților cărora li s-a administrat Quinsair pe parcursul fazelor principală și de extensie a Studiului 209 cu valoarea maximă a CMI a levofloxacinei pentru tulpinile de P. aeruginosa mai mare de 1 µg/ml a fost similară la sfârșitul tratamentului, în timpul ciclurilor 1 și 3 ale Fazei principale (76,6% până la 83,3%) și la sfârșitul tratamentului, între ciclurile 4 și 6 ale Fazei de extensie (77,8% până la 87,5%).

Copii şi adolescenţi

În cadrul studiilor 204, 207 și 209, modificarea relativă a procentului VEF1 anticipat de la momentul inițial până la sfârșitul tratamentului, în ciclul 1, a fost similară la adolescenții cu FC (cu vârsta cuprinsă între ≥ 12 și < 18 ani și greutate corporală ≥ 30 kg) cărora li s-a administrat Quinsair 240 mg de două ori pe zi cu cea de la adulți. Eficacitatea nu a fost evaluată la 14 copii cu FC (cu vârsta cuprinsă între ≥ 6 şi < 12 ani) şi 13 adolescenţi cu FC (cu vârsta cuprinsă între ≥ 12 şi < 17 ani) care au participat la Studiul 206.

Agenţia Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Quinsair la toate subgrupele de copii şi adolescenţi cu fibroză chistică și infecție pulmonară/colonizare cu P. aeruginosa (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Concentrația plasmatică maximă (Cmax) a levofloxacinei după administrarea prin inhalare a fost atinsă după aproximativ 0,5 - 1 oră de la administrarea dozei.

Administrarea repetată a Quinsair în doză de 240 mg de două ori pe zi pe cale inhalatorie duce la o expunere sistemică la levofloxacină cu aproximativ 50% mai mică decât cea observată ca urmare a administrării unor doze comparabile pe cale sistemică (vezi Tabelul 3). Cu toate acestea, există o variabilitate în ceea ce privește expunerile sistemice observate, ceea ce înseamnă că, în cazul administrării unor doze comparabile, concentrațiile plasmatice ale levofloxacinei se pot încadra în intervalul de concentrații observate la administrarea pe cale sistemică.

Tabelul 3: Comparația parametrilor farmacocinetici medii (DS) ai levofloxacinei în cazul administrării inhalatorii a Quinsair în doze repetate la pacienții cu FC și după administrarea levofloxacinei pe cale orală și intravenoasă la voluntari adulţi sănătoși

Parametru

Quinsair

Levofloxacină administrată sistemic

 

 

 

 

 

farmacocinetic

Inhalație 240 mg

Oral 500 mg

i.v. 500 mg

 

BID

QD*

QD*

Cmax (μg/ml)

2,4

(1,0)

5,7 (1,4)

6,4

(0,8)

ASC(0-24) (µg•h/ml)

20,9

(12,5)

47,5 (6,7)

54,6

(11,1)

i.v.= intravenos; QD = quaque die (o dată pe zi); BID = bis in die (de două ori pe zi)

* Valoarea anticipată din analiza FC a populației la pacienții cu FC ** Bărbați sănătoși cu vârsta cuprinsă între 18-53 ani

Concentrații crescute de levofloxacină au fost observate în spută ca urmare a administrării unei doze de Quinsair 240 mg de două ori pe zi la pacienții cu FC. După administrarea dozei, concentrațiile

medii în spută au fost de aproximativ 500-1900 µg/ml, adică de aproximativ 400-1700 ori mai mari decât cele observate în ser.

Distribuţie

Aproximativ 30 - 40% din levofloxacină este legată de proteinele plasmatice. Volumul aparent mediu de distribuție al levofloxacinei în ser este de aproximativ 250 l ca urmare a administrării Quinsair 240 mg de două ori pe zi prin inhalare.

Metabolizare

Levofloxacina este metabolizată în foarte mică măsură, metaboliții fiind dimetil-levofloxacină și levofloxacină N-oxid. Acești metaboliți reprezintă < 5% din doza administrată pe cale sistemică și sunt eliminați prin urină. Levofloxacina este stereochimic stabilă şi nu suferă inversiune chirală.

Eliminare

Levofloxacina este absorbită pe cale sistemică după administrarea inhalatorie de Quinsair și este eliminată similar levofloxacinei administrate sistemic. După administrarea pe cale orală și intravenoasă, levofloxacina se elimină relativ lent din plasmă (t1/2: 6 - 8 ore). Timpul de înjumătățire plasmatică al levofloxacinei după administrarea inhalatorie de Quinsair este de aproximativ 5 – 7 ore.

Eliminarea are loc în principal pe cale renală (> 85% din doză după administrarea pe cale orală sau intravenoasă). Clearance-ul mediu aparent total al levofloxacinei la nivelul organismului, după administrarea sistemică a unei doze unice de 500 mg, a fost de 175 +/- 29,2 ml/min. Clearance-ul aparent (Cl/F) al levofloxacinei după administrarea pe cale inhalatorie a Quinsair 240 mg de două ori pe zi este de 31,8 +/- 22,4 l/oră.

Linearitate

După administrare pe cale sistemică, levofloxacina prezintă o farmacocinetică lineară, în cadrul unui interval de doze cuprinse între 50 mg şi 1000 mg.

Pacienți cu insuficienţă renală

Nu au fost studiate efectele insuficienței renale asupra farmacocineticii levofloxacinei administrată pe cale inhalatorie. Cu toate acestea, nu au fost efectuate ajustări ale dozelor în studiile clinice cu Quinsair, ceea ce a permis includerea pacienților cu insuficiență renală ușoară până la moderată

(clearance-ul estimat al creatininei ≥ 20 ml/min prin utilizarea formulei Cockcroft-Gault la pacienți adulți și ≥ 20 ml/min și 1,73 m2 prin utilizarea formulei Schwartz în cazul pacienților cu vârsta

< 18 ani). Studiile care utilizează administrarea sistemică a levofloxacinei demonstrează că farmacocinetica levofloxacinei este modificată de insuficiența renală; în cazul în care funcția renală este redusă (clearance-ul estimat al creatininei < 50 ml/min), eliminarea renală și clearance-ul sunt scăzute, iar timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este crescut.

Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozelor de Quinsair la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Cu toate acestea, Quinsair nu este recomandat pentru utilizare la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei ˂ 20 ml/min, vezi pct. 4.2).

Pacienți cu insuficienţă hepatică

Nu s-au efectuat studii farmacocinetice cu Quinsair la pacienții cu insuficiență hepatică. Având în vedere importanța limitată a metabolizării hepatice a levofloxacinei, nu se anticipează ca farmacocinetica acesteia să fie influenţată de insuficiența hepatică.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Quinsair la copii şi adolescenţi cu vârsta ˂ 18 ani nu au fost încă stabilite (vezi pct. 4.1 și 4.2).

Farmacocinetica levofloxacinei după administrarea prin inhalare a Quinsair 240 mg de două ori pe zi a fost investigată la pacienții copii și adolescenți cu FC, cu vârsta de cel puțin 12 ani și cu greutate corporală ≥ 30 kg. Un model FC populaţional bazat pe un număr limitat de probe a stabilit că, după 28 zile de tratament, concentrațiile plasmatice ale levofloxacinei au fost comparabile între pacienții copii, adolescenți și adulți. În cadrul studiului 207, la adulți au fost observate concentrații în sputămai mari, comparativ cu cele observate la copii și adolescenți; în cadrul studiului 209, concentrațiile în spută au fost similare la pacienții adulți, copii și adolescenți.

În plus, în cadrul Studiului 206 au fost evaluaţi parametrii farmacocinetici în cazul dozelor de levofloxacină administrate în funcţie de greutatea corporală, pe cale inhalatorie, o dată pe zi, timp de 14 zile, la copii şi adolescenţi cu FC (cu vârsta cuprinsă între ≥ 6 şi < 12 ani, n = 14 şi între

≥ 12 şi < 17 ani, n = 13). La pacienţii cu greutatea corporală cuprinsă între 22 şi 30 kg s-a administrat doza de levofloxacină 180 mg pe zi iar la pacienţii cu greutatea corporală ≥ 30 kg s-a administrat doza de levofloxacină 240 mg pe zi. Din punct de vedere farmacocinetic, administrarea dozelor în funcţie de greutatea corporală a determinat o expunere comparabilă în spută şi ser în intervalul de vârstă (între 7 şi 16 ani) şi greutate (22 şi 61 kg) observat în cadrul studiului. Din punct de vedere farmacocinetic, expunerile serice au fost similare atunci când s-au efectuat comparaţii între copiii la care s-a administrat o schemă terapeutică în funcţie de greutate şi adulţii la care s-a administrat

Quinsair 240 mg o dată pe zi. La copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 16 ani, din punct de vedere farmacocinetic, expunerea în spută a fost de aproximativ o treime din expunerea observată la adulţi.

Pacienți vârstnici (cu vârstă ≥ 65 ani)

Nu a fost studiată farmacocinetica levofloxacinei administrată pe cale inhalatorie la vârstnici. După administrarea pe cale sistemică, nu au existat diferențe semnificative ale farmacocineticii levofloxacinei între subiecţii tineri şi cei vârstnici, cu excepţia celor legate de scăderile clearance-ului creatininei, în funcție de vârstă.

Diferențe între sexe

Rezultatele analizei farmacocinetice a populației după administrarea Quinsair nu au evidențiat diferențe între sexe în ceea ce privește expunerea sistemică la levofloxacină.

Diferențe legate de rasă

Nu au fost studiate efectele rasei asupra farmacocineticii levofloxacinei administrată pe cale inhalatorie. După administrarea pe cale sistemică, efectul rasei asupra farmacocineticii levofloxacinei a fost examinat pe baza unei analize de covarianță a datelor provenite de la 72 subiecți: 48 de rasă caucaziană și 24 de altă rasă. Clearance-ul aparent total la nivelul organismului și volumul aparent de distribuție nu au fost influenţate de rasa subiecților.

5.3Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, potențialul carcinogen, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere și dezvoltării.

S-a demonstrat că fluorochinolonele provoacă artropatie la nivelul articulațiilor care suportă greutatea la animalele tinere. Similar altor fluorochinolone, levofloxacina a prezentat efecte asupra cartilajelor

(formare de vezicule și apariție de cavități) la șobolan și câine. Aceste rezultate au fost mai evidente la animalele tinere.

Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus aberaţii cromozomiale in vitro, la nivelul celulelor pulmonare de hamster chinezesc. Aceste efecte pot fi atribuite inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, testele privind schimburile de cromatide surori, sinteza neprogramată de ADN, letalitate dominantă) nu au arătat niciun potenţial genotoxic. Studii efectuate la şoarece au arătat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.

Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan, iar singurul său efect asupra fetuşilor a fost întârzierea maturizării, ca rezultat al toxicităţii materne.

Studiile non-clinice efectuate cu levofloxacină administrată pe cale inhalatorie nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei (respiratorii), toxicitatea după doză unică și toxicitatea după doze repetate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Clorură de magneziu hexahidrat

Apă pentru preparate injectabile

6.2Incompatibilităţi

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale pentru păstrare.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Fiolă

Fiolă cu capacitatea de 3 ml din polietilenă de densitate joasă.

Plic

Plic din folie laminată sigilată, care conține 4 fiole.

Cutie interioară

56 (14 plicuri cu 4) fiole.

Cutie exterioară

Quinsair este furnizat sub formă de ambalaj pentru 28 zile. Acesta cuprinde o cutie de carton interioară cu 56 fiole și un prospect. Cutia de carton exterioară conține şi un nebulizator Zirela ambalat în propria cutie de carton, cu informațiile de utilizare furnizate de către producător.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Numai pentru o singură utilizare. După deschiderea unei fiole, conținutul acesteia trebuie utilizat imediat. Orice produs neutilizat trebuie eliminat.

Quinsair trebuie administrat prin inhalare în decurs de 5 minute, împreună cu nebulizatorul Zirela special conceput pentru medicamentul Quinsair și cu generatorul de aerosoli Zirela, conectați la o unitate de control eBase sau la o unitate de control rapid eFlow (vezi pct. 4.2). Quinsair nu trebuie utilizat cu niciun alt tip de nebulizator sau generator de aerosoli.

Mai jos sunt furnizate instrucţiuni de bază privind utilizarea. Mai multe instrucţiuni detaliate sunt disponibile în prospect și în Instrucţiunile de utilizare a dispozitivului, furnizate de către producător.

Se răstoarnă întregul conținut al unei fiole în rezervorul pentru medicament al nebulizatorului Zirela. Se închide rezervorul pentru medicament aliniind clapetele capacului de medicament cu fantele rezervorului. Se apasă în jos și se răsuceşte capacul în sensul acelor de ceasornic, până la capăt. Pacientul trebuie să stea în ortostatism, în poziție relaxată. Ținând de mânerul aparatului, se apasă și se menține apăsat butonul deschis/închis pe dispozitivul de control timp de câteva secunde. Dispozitivul de control va emite un bipo singură dată și lumina va deveni verde. După câteva secunde, vaporii de aerosoli încep să pătrundă în camera de aerosoli a nebulizatorului Zirela. Ținând de mânerul aparatului, se introduce piesa bucală în gura pacientului, asigurându-se faptul că buzele acestuia sunt lipite în jurul piesei bucale. I se solicită pacientului să inhaleze și să elimine aerul prin piesa bucală până la terminarea tratamentului. Atunci când tratamentul s-a terminat, dispozitivul de control va emite un bipde două ori. Se deconectează dispozitivul de control și se demontează nebulizatorul pentru spălare și dezinfecție.

Nu se introduc alte medicamente în nebulizatorul Zirela.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Horizon Pharma Europe B.V.

Naritaweg 165

1043 BW Amsterdam

Olanda

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/14/973/001’

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 26/03/2015

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate