Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Sabervel (irbesartan) – Rezumatul caracteristicilor produsului - C09CA04

Updated on site: 10-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiSabervel
Cod ATCC09CA04
Substanţăirbesartan
ProducătorPharmathen S.A.

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Sabervel 75 mg comprimate filmate.

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine 75 mg de irbesartan.

Excipient cu efect cunoscut:

lactoză monohidrat 20 mg pe comprimat filmat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.

FORMA FARMACEUTICĂ

 

autorizat

Comprimate filmate.

 

Alb, concav, rotund, comprimat filmat cu diametrul de 7 mm.

4.

DATE CLINICE

 

 

 

 

4.1

Indicaţii terapeutice

 

 

 

mai

art riale esenţiale.

Sabervel este indicat la adulţi pentru tratamentul hipertens un

 

De asemenea, este indicat în tratamentul afectării ren le la p

cesteenţii adulţi cu hipertensiune arterială şi

diabet zaharat de tip II, în cadrul unei scheme medic mento se antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

nu

Doze

Medicamentul

 

Doza uzuală iniţială şi de întreţi ere recomandată este de 150 mg irbesartan, administrată o dată pe zi, cu sau fără alimente. În general, Sabervel în doză de 150 mg irbesartan o dată pe zi asigură un control mai bun al tensiunii arteriale în intervalul de 24 ore, comparativ cu doza de 75 mg irbesartan. Cu toate

acestea, se poate lua în considerare iniţierea tratamentului cu 75 mg irbesartan pe zi, în special la pacienţii hemodializ ţi şi la pacienţii cu vârsta peste 75 ani.

La pacienţii a ăror afecţiune este insuficient controlată cu 150 mg irbesartan administrat o dată pe zi, doza de Sabervel poate fi crescută la 300 mg irbesartan sau pot fi asociate alte antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1). În mod special, s-a demonstrat că asocierea unui diuretic, cum ar fi hidroclorotiazida, are un efect aditiv cu Sabervel (vezi pct. 4.5).

La pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, tratamentul trebuie iniţiat cu doza de 150 mg irbesartan administrată o dată pe zi, care se creşte până la 300 mg irbesartan o dată pe zi, aceasta fiind

doza de întreţinere cea mai adecvată pentru tratamentul afectării renale. Beneficiul la nivel renal pentru Sabervel la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 s-a demonstrat pe baza unor studii în care irbesartanul s-a asociat tratamentului cu alte medicamente antihipertensive, după cum a fost necesar, pentru a atinge tensiunea arterială ţintă (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi5.1).

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii hemodializaţi trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică (75 mg irbesartan) (vezi pct. 4.4).

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi Trimestrele II şi III de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
au fost stabilite. Datele disponobile recomandări privind doza.
Mod de administrare
Pentru utilizare orală.

Insuficienţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu există experienţă clinică la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

Pacienţi vârstnici: cu excepţia pacienţilor cu vârsta peste 75 ani, la care tratamentulpoate fi iniţiat cu doza de 75 mg irbesartan pe zi, de obicei nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici.

Copii şi adolescenţi: siguranţa şi eficacitatea Sabervella copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu până în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 şi 5.2; nu se pot face

4.3 Contraindicaţii

(vezi pct.autorizat6.1).

Administrarea concomitentă a Sabervel cu medicamente care conţin aliskiren es e c ntraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală ( RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Hipovolemie: în special după prima doză, poate apărea hipoten iune ar erială simptomatică la pacienţii

cu hipovolemie şi/sau depleţie de sodiu, consecutive tratam ntului intensiv cu diuretice, dietei

hiposodate, diareei sau vărsăturilor. Astfelde afecţiuni trebu

cor ctate înaintea administrării de

Sabervel.

este

Hipertensiune arterială renovasculară: în cazul în care pacienţii cu stenoză bilaterală a arterelor renale

sau stenoză a artereirenale pe rinichi unic funcţionalmaisunt trataţi cu medicamente care afectează

nu

sistemul renină-angiotensină-aldosteron există n risc crescut de hipotensiune arterială severă şi

insuficienţă renală. Cu toate că acest r isc

u s-a dovedit pentru Sabervel, un efect similar trebuie

angioteMedicamentulnsinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de

anticipat după administrarea antagoniştior

receptorilor pentru angiotensină II.

Insuficienţă renală şi transpla t re al: at nci când Sabervel este utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor plasmatice a potasiului şi creatininei. Nu există experienţă privind administrarea Sabervel la pacienţi cu transplant renal recent.

Pacienţi hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi boală renală: într-o analiză a rezultatelor unui studiu

efectuat la pacienţi

u bo lă renală avansată, efectele irbesartanului, atât asupra evenimentelor renale

cât şi asupra celor

ardiovasculare, nu au fost uniforme în toate subgrupurile. Efectele au apărut mai

puţin favorab le, în special, la femei şi la subiecţii de altă rasă decât cea albă (vezi pct. 5.1).

Blocar a dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron

(SRAA)

Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor

ECA, blocanţilor receptorilor

diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Hiperkaliemie: ca şi în cazul altor medicamente care influenţează sistemul renină-angiotensină - aldosteron, hiperkaliemia poate să apară în timpul tratamentului cuSabervel, în special în prezenţa

insuficienţei renale, proteinuriei cu semnificaţie clinică datorată bolii renale diabetice şi/sau insuficienţei cardiace. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei la pacienţii cu risc (vezi

pct. 4.5).

Litiu: nu este recomandată asocierea litiului cu Sabervel (vezi pct. 4.5).

Stenoză aortică şi mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă: ca şi în cazul altor vasodilatatoare, se recomandă precauţie specială la pacienţii cu stenoză aortică sau mitrală sau cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar: în general, pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund, la medicamentele antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De

aceea, nu se recomandă folosirea Sabervel.

autorizat

 

Generale: la pacienţii la care tonusul vascular şi funcţia renală depind predominant de activit tea

sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau cu afecţiune renală preexistentă, inclusiv stenoză a arterelor renale), tratamentul cu

inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonişti ai receptoril r pent u angiotensină II, care afectează acest sistem, s -a asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, ligurie sau rareori, cu insuficienţă renală acută. Ca în cazul oricărui alt medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau bo lă c rdiovasculară ischemică, poate duce la infarct miocardic sau la accident vascular cerebral.

Aşa cum s-a observat şi în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, irbesartanulşi ceilalţi antagonişti ai angiotensinei par mai puţin eficace în scăderea ensiunii arteriale la persoanele de

culoare, comparativ cu ceidin alte rase, probabil datorită pr val nţ

i mai mari a unor concentraţii

plasmatice mici de renină în populaţia hipertensivă de culoare (v

zi pct. 5.1).

este

Sarcina: Antagoniştii Receptorilor pentru AngiotensinămaiII (ARA II) nu trebuie iniţiaţi în timpul

sarcinii. Cu excepţia cazului în care continuarea terapiei cu (ARA II) este considerată esenţială, pacientele care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilitnupentru folosirea în sarcină. Atunci când este constată

prezenţa sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie întrerupt imediat, şi dacă este cazul trebuie începută

terapie alternativă (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

utilizeze acest medicament.

LactozăMedicamentul: acest medicament co ţi e lac oză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să

Copii şi adolescenţi: irbesartanul a fost studiat la copii cu vârsta cuprinsă între6 şi 16 ani dar până când vor fi disponibile d te suplimentare, datele actuale sunt insuficiente pentru a sustine extinderea utilizării la cop (vezi pct. 4.8, 5.1 şi 5.2).

4.5 Int racţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Diuretice şi alte antihipertensive: alte antihipertensive pot creşte efectele hipotensive ale

irbesartanului; cu toate acestea, irbesartan a fost administrat în condiţii de siguranţă în asociere cu alte antihipertensive, cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu cu acţiune de lungă durată şi

diureticele tiazidice. Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate provoca hipovolemie şi risc de hipotensiune arterială atunci când se iniţiază tratamentul cu Sabervel (vezi pct. 4.4).

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor

receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv

insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).

Suplimente de potasiu şi diuretice care economisesc potasiu : pe baza experienţei cu alte medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, utilizarea concomitentă a diureticelor care

economisesc potasiu, a suplimentelor de potasiu, a substituenţilor de sare care conţin potasiu sau a altor medicamente care pot creşte kaliemia (de exemplu, heparina) poate duce la creşterea kaliemiei şi, de aceea, nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Litiu: în timpul tratamentului care asociază litiul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei s-au raportat creşteri reversibile ale litemiei şi ale toxicităţii litiului. Pânăîn prezent, efecte similare s-

au raportat foarte rar pentru irbesartan. De aceea, această asociere nu este recomandată (vezipct. 4.4). Dacă asocierea se dovedeşte necesară, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei.

Antiinflamatoare nesteroidiene: atunci când se administrarează antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (adică inhibitori selectivi ai COX 2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) şi antiinflamatoare nesteroidiene neselective) poate să apară scăderea efectului antihipertensiv.

Ca şi în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, administrarea concom tentă de antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II cu antiinflamatoare nesteroidiene poate creşte riscul

de deteriorare a funcţiei renale, cu posibilitatea apariţiei insuficienţei renale acu e şi a c eşterii

kaliemiei, în special la pacienţii cu afectare prealabilă a funcţiei renale. Aceas ă as ciere trebuie

administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie

monitorizată funcţia renală după iniţierea acesteitratamentului asociat şi, ulterior, periodic.

Informaţii suplimentare despre interacţiunile irbesartanului: în studiile

autorizat

clinice, farmacocinetica

irbesartanului nu a fost influenţată de administrarea hidroclorotiazidei.

Irbesartanuleste metabolizat în

principal de către CYP2C9 şi în mai mică măsură, prin glucurono-conjugare. Nu s-au observat

interacţiuni farmacocinetice sau farmacodinamicemaisemn f cat veesteîn cazul administrării de irbesartan cu warfarină, un medicament metabolizat de către CYP2C9. Nu s -au evaluat efectele inductorilor

CYP2C9, cum ar fi rifampicina, asupra farmacocineticii irbesartanului. Farmacocinetica digoxinei nu a fost modificată prin administrarea concomitentă de irbesartan.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina:

nu

Medicamentul

 

Folosirea ARA II nu este recomanda ă în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Folosirea ARA II este contraindicată în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct . 4.3 şi 4.4).

Confirmarea epidemiologică în c ea ce priveşte riscul de teratogenicitate după expunerea la inhibitori

ECA în primul trimestru de sarcină nu a fost convingătoare; totuşi, nu poate fi exclusă o creştere mică a riscului. În timp ce nu existădate epidemiologice controlate asupra riscului tratamentului cu

Antagonişti ai Re eptorilor pentru Angiotensină II (ARA II), un risc similar poate să existe pentru această clasă de medi amente. Cu excepţia cazului în care continuarea terapiei cu ARA II est e considerată esenţială, pacientele care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihip rt nsive alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când este cunoscută prezenţa sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie întrerupt imediat, şi dacă este cazul trebuie începută terapie alternativă.

Este cunoscut faptul că expunerea la terapia cu ARA II în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină induce fetotoxicitate la om (scăderea funcţieirenale, oligohidramnios, osificarea întârziată a craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune, hiperpotasemie). (Vezi pct. 5.3). Dacă s -a produs expunerea la ARA II din al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea prin ecog rafie a funcţiei renale şi a craniului.

Copiii ai căror mame au luat ARA II trebuie atent monitorizaţi pentru hipotensiune (vezi pct. 4.3şi

4.4).

Alăptarea:

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea Sabervel în timpul alăptării, nu se recomandă administrarea Sabervel şi sunt de preferat tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine

stabilite în timpul alăptării, în special atunci când sunt alăptaţi nou-născuţi sau sugari prematuri.

Nu se cunoaşte dacă irbesartanul sau metaboliţii acestuia se excretă în laptele uman. Datele farmacodinamice/toxicologice la şobolani au evidenţiat excreţia irbesartanului sau a metaboliţilor acestuia în lapte (pentru informaţii detaliate, vezi pct. 5.3).

Fertilitatea

Irbesartanul nu a avut niciun efect asupra fertilităţii la şobolanii trataţi şi nici asupra puilor acestora până la doze care determină primele semne de toxicitate la părinţi (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Ţinând cont de proprietăţile sale farmacodinamice, este puţin probabil ca irbesartanul să afecteze

această capacitate. În cazul conducerii de vehicule sau folosirii de utilaje, trebuie să se ia în considerare că în timpul tratamentului pot apărea vertij sau oboseală.

4.8 Reacţii adverse

autorizat

 

În studiile clinice controlate cu placebo, la pacienţi cu hipertensiune ar rială, incidenţa totală a

clinic sau paraclinic, au fost mai puţin frecvente lamaipacienţ trataţiestecu irbesartan (3,3%) decât la cei la care s-a administrat placebo (4,5%). Incidenţa evenimentelor adverse nu a fost dependentă de doză (în intervalul dozelor recomandate), de sex, vârstă, rasă s u de durata tratamentului.

evenimentelor adverse nu a prezentat diferenţe între grupul tratat cu irbesartan (56,2%) şi grupul la

care s-a administrat placebo (56,5%). Întreruperile tratamentului din cauza oricărui eveniment advers,

La pacienţii hipertensivi diabetici cu microalbuminurie şi funcţie renală normală, s-au raportat ameţeli

se referă la reacţiile adverse care au fost raportate suplimentar şi mai mult decât la placebo la > 2% dintre pacienţii hipertensivi diabetici cu insuficienţă renală cronică şi proteinurie cu semnificaţie clinică.

ortostatice şi hipotensiune arterială ortostatică la 0,5% dintre pacienţi (adică mai puţin frecvent), dar

mai mult decât la placebo.

 

Următorul tabel prezintă reacţiile adverse care au fost raportate în studiile clinice controlate cu

 

nu

placebo, în cadrul cărora s-a adminis rat irbesartan la 1965 pacienţi. Termenii marcaţi cu asterisc (*)

Medicamentul

 

Frecvenţa reacţiilor adverse prezentate mai jos este definită conform următoarei convenţii: foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100 şi < 1/10); mai puţinfrecvente (> 1/1.000 şi < 1/100); rare

(> 1/10.000 şi < 1/1.000); foarte rare (< 1/10.000). În funcţie de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ord nea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile a verse raportate suplimentar după punerea pe piaţă a medicamentului sunt, de asemenea, enumerate. Ac ste reacţii provin din raportările spontane.

Tulburări ale sistemului imunitar:

Cu frecvenţă necunoscută:

reacţii de hipersensibilitate precum angioedem, erupţii cutanate,

 

urticarie

Tulburări metabolice şi de nutriţie:

Cu frecvenţă necunoscută:

hiperkaliemie

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente:

ameţeli, ameţeli ortostatice*

Cu frecvenţă necunoscută:

vertij, cefalee

Tulburări acustice şi vestibulare:

Cu frecvenţă necunoscută:

acufene

Tulburări cardiace:

 

 

 

 

Mai puţin frecvente:

 

tahicardie

 

 

Tulburări vasculare:

 

 

 

 

Frecvente:

 

hipotensiune ortostatică *

 

Mai puţin frecvente:

 

valuri de căldură asociate cu înroşirea feţei

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

 

 

Mai puţin frecvente:

 

tuse

 

 

Tulburări gastro-intestinale:

 

 

 

Frecvente:

greaţă/vărsături

 

autorizat

Mai puţin frecvente:

 

diaree,dispepsie/pirozis disgeuzie

Cu frecvenţă necunoscută:

disgeuzie

 

Tulburări hepatobiliare:

 

 

 

Mai puţin frecvente:

 

icter

 

Cu frecvenţă necunoscută:

hepatită, modificări ale funcţiei hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

 

Cu frecvenţă necunoscută:

vasculită leucocitoclastică

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

 

Frecvente:

 

dureri musculo-scheletice*

 

Cu frecvenţă necunoscută:

artralgie, mialgie (în unele cazuri asociate cu creşterea concentraţiilor

 

 

plasmatice de creatin-k n ză),estecrampe musculare

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

 

 

Cu frecvenţă necunoscută:

alterarea funcţiei renale, inclusiv cazuri izolate de insuficienţă renală

 

 

 

mai

 

 

 

acută, la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.4)

 

Tulburări ale aparatului genital şi sânu ui:

 

 

Mai puţin frecvente:

 

nu

 

 

 

disf ncţie sexuală

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

 

Frecvente:

 

oboseală

 

 

Mai puţin frecvente:

 

durere toracică

 

 

Medicamentuladministrat placebo. La pacienţii hipertensivi diabetici cu insuficienţă renală

Investigaţii diagnosti e:

Foarte frecvente:

Hiperkaliemia* s-a observat mai frecvent la pacienţii diabetici trataţi cu

 

irbesartan, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. La pacienţii

 

hipertensivi diabetici cu microalbuminurie şi funcţie renală normală,

 

hiperkaliemia (≥ 5,5 mEq/l) a apărut la 29,4% dintre pacienţii din grupul tratat cu

 

irbesartan în doză de 300 mg şi la 22% dintre pacienţii din grupul la care -sa

 

cronică şi proteinurie cu semnificaţie clinică, hiperkaliemia (≥ 5,5 mEq/l) s-a

 

observat la 46,3% dintre pacienţii din grupul tratat cu irbesartan şi la 26,3%

 

dintre pacienţii din grupul la care s-a administrat placebo.

Frecvente:

la subiecţii trataţi cu irbesartan, s -au observat frecvent (1,7%) creşteri

 

semnificative ale creatin-kinazei plasmatice. Niciuna dintre creşterinu s -a asociat

 

cu evenimente musculo-scheletice identificabile clinic. La 1,7% dintre pacienţii

 

hipertensivi cu nefropatie diabetică avansată, trataţi cu irb esartan, s-a observat o

 

scădere a hemoglobinei*, fără semnificaţie clinică.

Copii şi adolescenţi:

 

 

Într-un studiu randomizat care a inclus 318 copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, s-au observat următoarele reacţii adverse în săptămâna a 3 -a a fazei dublu-

orb: cefalee (7,9%), hipotensiune arterială (2,2%), ameţeli (1,9%), tuse (0,9%). În săptămâna 26 a fazei deschise a acestuistudiu, cele mai frecvente modificări ale testelor de laborator observate au fost creşterea creatininei (6,5%) şi valori crescute ale CK la 2% dintre copii.

4.9 Supradozaj

În urma expunerii adulţilor la doze de până la 900 mg irbesartan/zi, timp de 8 săptămâni, nu-sa evidenţiat toxicitate. În caz de supradozaj, manifestările cele mai p robabile sunt hipotensiunea arterială

şi tahicardia; de asemenea, poate să apară şibradicardia. Nu sunt disponibile informaţii specifice privind tratamentul supradozajului cu Sabervel. Pacientul trebuie atent supravegheat iar tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Măsurile recomandate includ provocarea vărsăturilor şi/sau efectuarea lavajului gastric. Pentru tratamentul supradozajului se poate utiliza cărbune activat.

Irbesartanul nu este hemodializabil.

5.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

autorizat

5.1

Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonişti pentru angiotensină II.

Codul ATC: C09C A04.

 

Mecanism de acţiune: Irbesartanul este un antagonist puternic şi

lectiv al receptorilor pentru

angiotensină II (tip AT1), activ după administrare pe cale orală.esteSe consideră că irbesartanul blochează toate acţiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT 1, ndiferent de originea sau de calea de

sinteză a angiotensinei II. Antagonizarea selectivă a receptorilor angiotensinei II (AT 1) determină creşterea concentraţiilor plasmatice de renină şi de angiotensină II şi scăderea concentraţieiplasmatice

Eficacitate clinică:

Hipertensiune arteri lă

Irbesartanul scade tensiunea arterială, cu modificarea minimă a frecvenţei cardiace. Scăderea tensiunii arteriale este dependentă de doză, cu o tendinţă de atingere a fazei de platou la doze peste 300 mg irbesartan, a m n strate în priză unică zilnică. Dozele cuprinse între 150-300 mg irbesartan, o dată pe zi, scad valorile tensiunii arteriale în clinostatism sau în poziţie şezândă, după 24 ore de la administrare (înaintea dozei următoare), în medie cu 8 -13/5-8 mm Hg (sistolică/diastolică), scădere care este superioară celei observate după administrarea de placebo.

de aldosteron. Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie, la

dozele recomandate. Irbesartanul nu inhibă

 

mai

enzima de conversie a angiotensinei (kininaza II), o

enzimă care generează formarea de angiote

si ă II şi care metabolizează şi bradikinina la metaboliţi

inactivi.

nu

 

 

 

Irbesartanul nu necesită activare me abolică pentru a-şi exercita activitatea.

Medicamentul

 

 

 

Reducerea maximă a tensiunii arteriale se obţine la 3 -6 ore după administrare şi efectul antihipertensiv se menţine timp de cel puţin 24 ore. După 24 ore, la dozele recomandate, scăderea tensiunii arteriale

săptămâni de la iniţierea tratamentului. Efectele antihipertensive se menţin în timpul tratamentului de lungă durată. După întreruperea tratamentului, tensiunea arterială revine treptat la valorile iniţiale.

Întreruperea tratamentului nu declanşează hipertensiune arterială de rebound. Efectele antihipertensive ale irbesartanului şi diureticelor tiazidice sunt aditive. La pacienţii la care hipertensiunea arterială nu este controlată în mod adecvat cu irbesartan administrat în monoterapie, asocierea unei doze mici de

hidroclorotiazidă (12,5 mg) la irbesartan, în priză unică zilnică, produce o scădere maimarcată a tensiunii arteriale, comparativ cu placebo, după 24 ore de la administrare (înaintea dozei următoare) ,

de 7-10/3-6 mm Hg (sistolică/diastolică).

Eficacitatea irbesartan nu este influenţată de vârstă sau sex. Ca şi în cazul celorlalte medicamente care acţionează asupra sistemul renină-angiotensină, pacienţii hipertensivi de culoare prezintă un răspuns considerabil mai slab la irbesartan administrat în monoterapie. În cazul în care irbesartanul se administrează în asociere cu o doză mică de hidroclorotiazidă (de exemplu, 12,5 mg/zi), răspunsul antihipertensiv al pacienţilor de culoare se apropie de cel al pacienţilor de rasă caucaziană. Nu există niciun efect semnificativ clinic asupra uricemiei sau uricozuriei.

Copii şi adolescenţi

Scăderea tensiunii arteriale cu 0,5 mg/kg (scăzut), 1,5 mg/kg (mediu) şi 4,5 mg/kg (ridicat) a fost

evaluată prin dozarea controlată a irbesartanului pe o perioadă de3 săptămâni la 318 pacienţi hipertensivi sau la cei cu risc (diabet, antecedente familiale de hipertensiune),autorizatcopii şi adolescenţi cu

vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani. La sfârşitul celor trei săptămâni, scăderea principală faţă de v lo rea

iniţială în variabila de eficacitate principală, prin stabilizarea tensiunii arteriale sistolice (SeSBP) a fost

de 11,7 mm Hg (doze scăzute), 9,3 mm Hg (doze medii), 13,2 mm Hg (doze ridicate). Nu au apărut

diferenţe semnificative între aceste doze. Modificarea principală a tensiunii ar eriale diastolice minime

stabilizate (SeDBP) a fost următoarea: 3,8 mm Hg (doze scăzute), 3,2 mm Hg (d ze medii),5,6 mm

Hg (doze crescute). După încă o perioadă de două săptămâni, în care pacienţii au fost randomizaţi din

Hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2 cu afecţiune r nală:

nou fie cu substanţă activă fie cu placebo, pacienţii la care s -a administr t pl cebo au prezentat o creştere de 2,4 şi 2,0 mm Hg a SeSBP şiSeDBP comparativ estecu +0,1 şi r spectiv -0,3 mm Hg comparativ cu pacienţii trataţi cu toate dozele de irbesartan (vezi pct. 4.2).

Studiul "Irbesartan Diabetic Nephropathy Trial (IDNT)" ev d nţiază că irbesartanul încetineşte

comparat irbesartan, amlodipină şi placebo. Efectelemaiirbesartan pe termen lung (în medie 2,6 ani) asupra progresiei afecţiunii renale şi asupra mortalităţii de orice cauză au fost studiate la 1715 pacienţi hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, proteinnurie ≥ 900 mg/zi şi creatininemie cuprinsă în intervalul

progresia afecţiunii renale la pacienţii cu insuficienţă ren lă cronică şi proteinurie cu semnificaţie clinică. IDNT a fost un studiu de morbiditate şi mort lit te, dublu-orb, controlat cu placebo, care a

1,0-3,0 mg/dl. La pacienţi s-au administrat doze progresive, în funcţie de tolerabilitate, începând cu

75 mg irbesartan până la o doză de întreţinere de 300 mg irbesartan, de la 2,5 mg amlodipină până la

Medicamentul

10 mg amlodipină sau placebo. În

oa e grupurile de tratament, pacienţilor li -sau administrat, în

general, 2 până la 4 medicame te a

ihipertensive (de exemplu, diuretice, beta-blocante, alfa-blocante)

pentru a ajunge la tensiunea arterială predefinită drept ţintă, de ≤ 135/85 mm Hg sau la o scădere cu 10 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice, dacă valoarea iniţială a acesteia era > 160 mm Hg. Şaizeci la

sută (60%) dintre pacienţii din grupul placebo au atins această valoare a tensiunii arteriale ţintă, iar din

grupurile irbesart

n şi

lodipină 76% şi respectiv 78%. În obiectivul primar combinat, irbesartanul a

redus semnificativ

ris

ul relativ, constând în dublarea valorilor creatininemiei, stadiul final al

nefropatiei (SFN) sau mortalitatea de orice cauză. Aproximativ 33% dintre pacienţii din grupul irbesartan au at ns obiectivul primar combinat renal, comparativ cu 39% şi 41% în grupurile placebo, respectiv amlo ipină [reducerea riscului relativ cu 20% comparativ cu placebo (p = 0,024) şi reducer a riscului relativ cu 23% comparativ cu amlodipina (p = 0,006)]. La analiza componentelor individuale ale obiectivului primar, nu s-a observat niciun efect asupra mortalităţii de orice cauză, în

timp ce s-a observat o tendinţă pozitivă de reducere a SFN şi o reducere semnificativă în ceea ce priveşte dublarea valorii creatininemiei.

Efectul tratamentului a fost evaluat pentru subgrupuri care au ţinut cont de sex, rasă, vârstă, durata bolii diabetice, valorile iniţiale ale tensiunii arteriale, creatininemiei şi albuminuriei. În subgrupurile alcătuite din femei şi din pacienţi de culoare, care au reprezentat 32% , respectiv 26% din populaţia totală studiată, nu s-a evidenţiat un beneficiu renal, cu toate că intervalele de încredere nu l -au exclus.

De asemenea, pentru obiectivul secundar, constituit din evenimente cardiovasculare letale şi non - letale, nu au existat diferenţe între cele trei grupuri din populaţia totală studiată, cu toate că s -a

constatat o creştere a incidenţei infarctului miocardic non -letal la femei şi o scădere a incidenţei infarctului miocardic non-letal la bărbaţi, în grupul irbesartan comparativ cu grupul placebo. La femeile din grupul irbesartan comparativ cu grupul amlodipină s-a observat o creştere a incidenţei

infarctului miocardic non-letal şi a accidentului vascular cerebralîn timp ce spitalizarea impusă de insuficienţa cardiacă a fost redusă în populaţia totală studiată. Cu toate acestea, nu s -a stabilit nicio

explicaţie adecvată pentru aceste constatărila femei.

Studiul "Effects of Irbesartan on Microalbuminuria in Hypertensive Patients with Type 2 Diabetes

Mellitus (IRMA 2)" evidenţiază că irbesartanul în doză de 300 mg întârzie progresia către proteinurie cu semnificaţie clinică la pacienţii cu microalbuminurie. IRMA 2 a fost un studiu de morbiditate, dublu-orb, controlat cu placebo, efectuat la 590 pacienţi cu diabet zaharat de tip2, microalbuminurie

(30-300 mg/zi) şi funcţie renală normală (creatininemie ≤ 1,5 mg/dl la bărbaţi şi < 1,1 mg/dl la femei). Studiul a evaluat efectele irbesartan pe termen lung (2 ani) asupra progresiei către proteinurie cu

semnificaţie clinică - rata excreţiei urinare a albuminei (REUA) > 300 mg/zi şi o creştere a REUA cu cel puţin 30% din valoarea iniţială. Tensiunea arterială predefinită drept ţintă a fost ≤135/85 mm Hg.

Dacă a fost necesar, s-au adăugat medicamente antihipertensive suplimentare (excluzând inhibitorii ECA, antagoniştii receptorilor pentru angiotensină II şi blocanţii dihidropiridinici ai canalelor de

progresiei către proteinurie cu semnificaţie clinică a fost evidentă încă din autorizatprimele trei luni de tratament şi a continuat pe parcursul perioadei de 2 ani. Revenirea la albuminurie normală

calciu), pentru a ajuta la atingerea tensiunii arteriale ţintă. În timp ce, la toate grupurile de tr t ment, s -

au atins valori similare ale tensiunii arteriale, mai puţini au fost pacienţii care au atins ob ectivul final

de proteinurie cu semnificaţie clinică în grupul irbesartan 300 mg (5,2%) comparativ cu grupurile

placebo (14,9%) sau irbesartan 150 mg (9,7%), demonstrându-se astfel o reducere a iscului relativ cu

70% comparativ cu placebo (p = 0,0004) pentru doza mai mare. Pe parcursulprimel r trei luni de

tratament nu s-a observat o ameliorare concomitentă a ratei filtrării glomer lare (RFG). Încetinirea

(< 30 mg/zi) a fost mai frecventă în grupul irbesartan 300 mg (34%) comparativ cu grupul placebo (21%).

Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoingesteTelmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,

afectare renală acută şi/sau hipot nsiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile

efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor

 

 

mai

al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacie ţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau

cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectăriide organ. VA

 

nu

 

NEPHRON-D este un studiu efec at la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.

Aceste studii nu au evidenţiat efec e benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau

cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s -a observat un risc crescut de hiperkaliemie,

Medicamentul

 

 

lor farmacodinamice si ilare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi

concomitent la pa

enţii cu nefropatie diabetică.

ALTITUDE (Alsk ren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and RenalDisease

Endpoints/Stu iu

efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii

finale de valuare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de

angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a

evenimentelor adverse. Decesulşiaccidentul vascular cerebraldin cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse gr ave de interes

(hiperkaliemie,

hipotensiune arterială şi afectarea funcţieirenale) au fost raportate mai frecvent în

cadrul grupului

în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat

placebo.

 

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Irbesartanul este bine absorbit după administrarea orală: studiile de biodisponibilitate absolută au determinat valori de aproximativ 60-80%. Administrarea concomitentă cu alimentele nu influenţează

semnificativ biodisponibilitatea irbesartanului. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ

96%, cu o legare neglijabilă de componentele celulare sanguine. Volumul aparent de distribuţie este de 53-93 l. După administrarea orală sau intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C, 80-85% din radioactivitatea plasmei circulante poate fi atribuită irbesartanului nemodificat. Irbesartanul este metabolizat hepatic prin glucurono-conjugare şi oxidare. Metabolitul circulant principal este glucuronatul de irbesartan (aproximativ 6%). Studiile in vitro au evidenţiat că irbesartanul este oxidat

în principal de izoenzima CYP2C9 a citocromului P450, izoenzima CYP3A4 având un efect neglijabil.

Irbesartanul prezintă o farmacocinetică lineară proporţională cu doza, la doze cuprinse între 10 mg

până la 600 mg. S-a observat că, la doze mai mari de 600 mg irbesartan (dublul dozei maxime recomandate), absorbţia orală nu mai creşte proporţional cu doza; mecanismulautorizatacestui fenomen nu este

cunoscut. Concentraţiile plasmatice maxime se ating la 1,5 -2 ore după administrarea orală. Cle rance-

ul total şi cel renal este de 157 -176, respectiv 3-3,5 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin

eliminare al irbesartanului este de 11-15 ore. Concentraţiile plasmatice la starea de ech lb u se ating în primele 3 zile după iniţierea unui tratament cu administrare în priză unică zilnică. Se bservă o

acumulare limitată a irbesartanului în plasmă (< 20%) după administrări repeta e de d ze unice zilnice.

Într-un studiu, la femeile hipertensive, s-au observat concentraţii plasmatice de irbesartan puţin mai

mari. Cu toate acestea, nu au fost diferenţe în ceea ce priveşte timpul de înjumătăţire plasmatică şi acumularea irbesartanului. Nu este necesară ajustarea dozelorestela fem i. Valorile ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi ale concentraţi i plasmatice maxime

(Cmax) pentru irbesartan au fost puţin mai mari la pacienţii vâr nici ≥( 65 ani) comparativ cu subiecţii tineri (18-40 ani). Cu toate acestea, timpul de înjumătăţire prin eliminare nu a fost modificat

semnificativ. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţ vârstnici.

Irbesartanul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale bili ră şi renală. După administrarea orală sau

intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C, aproxi ativ 20% din radioactivitate se regăseşte în urină iar

restul în materiile fecale. Mai puţin de 2% din dozămaise excretă în urină, sub formă de irbesartan

nemodificat.

nu

 

Copii şi adolescenţi

 

Medicamentul

 

Farmacocinetica irbesartanului s-a eval at la 23 copii hipertensivi după administrarea unor doze zilnice unice şi multiple (2 mg irbesar an/kg) până la doza maximă zilnică de 150 mg irbesartan timp de patru săptămâni. Dintre cei 23 copii, 21 au fost evaluaţi prin comparaţie cu farmacocinetica de la adult (doisprezece copii p ste 12 ani, nouă copii cu vârsta între 6 şi 12 ani). Rezultatele au evidenţiat

că Cmax, ASC şi vitezele clearence-ului au fost comparabile cu cele observate la pacienţii adulţi la care s-a administrat 150 mg irbesartan zilnic. O acumulare limitată de irbesartan (18%) în plasmă s -a

observat în urma dministrării repetate în doze unice zilnice.

Insuficienţă renală: parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificaţi semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei hemodializaţi. Irbesartanul nu se elimină prin hemod ializă.

Insuficienţă hepatică: parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificaţi semnificativ la

pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară-moderată.

Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

La dozele relevante clinic nu s-a evidenţiat toxicitate anormală sistemică sau toxicitate de organ ţintă. În studiile preclinice privind siguranţa, dozele mari de irbesartan (≥ 250 mg/kg şi zi la şobolan şi

≥ 100 mg/kg şi zi la macac) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari (număr de eritrocite, hemoglobină, hematocrit). La doze foarte mari(≥ 500 mg/kg şi zi), administrate la şobolan şi la

macac, irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului (de exemplu nefrită interstiţ ială, distensie tubulară, bazofilie tubulară, creşterea concentraţiilor plasmatice de uree şi creatinină) modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului, care duc la reducerea

perfuziei renale. În plus, irbesartanul a indus hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare (la

şobolan la doze ≥ 90 mg/kg şi zi, la macac la doze ≥ 10 mg/kg şi zi). Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind produse prin acţiunea farmacologică a irbesartanului. La om, la doze terapeutice de irbesartan, hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă implicaţii.

Irbesartanul nu a demonstrat mutagenitate, clastogenitate sau carcinogenitate.

Fertilitatea şi performanţele privind funcţia de reproducere nu au fost afectate în studiile clinice la

masculii şi femelele de şobolan, chiar la doze orale de irbesartan care provoacă un grad de toxicitate la părinţi (de la 50 până la 650 mg/kg şi zi), inclusiv mortalitate la doza cea mai mare. Nu au fost

observate efecte semnificative în ceea ce priveşte numărul de corpi luteali, nidări sau feţi vii. Irbesartanul nu a afectat supravieţuirea, dezvoltarea sau reproducerea puilor. Studiile la animale indică

faptul că irbesartanul marcat radioactiv este detectat la feţii de şobolan şi iepure. Irbesartanul se excretă în laptele femelelor de şobolan.

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

este

autorizat

 

 

6.1

Lista excipienţilor

 

 

 

Nucleu:

 

 

mai

 

Lactoză monohidrat

 

 

 

Celuloză microcristalină

 

 

 

Croscarmeloză sodică

nu

 

 

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

 

 

Hipromeloză

 

 

 

Stearat de magneziu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Film:

 

 

 

 

 

Hipromeloză

 

 

 

 

Dioxid de titan (E171)

 

 

 

 

Macrogol 400

 

 

 

 

6.2

Incompatibilităţi

 

 

 

 

Nu este cazul.

 

 

 

 

6.3

P

rioada de valabilitate

 

 

 

 

4 ani.

 

 

 

 

 

 

Medicamentul

 

 

 

 

Studiile efectuate cu irbesartan la animale au evidenţiat efecte toxice tranzitorii la fătul de şobolan (formarea frecventă de cavităţi la nivelul pelvisului renal, hidroureter sau edeme subcutanate), care au

dispărut după naştere. La iepure, s-a observat avort sau resorbţie embrionară prec ce, la doze care au provocat toxicitate maternă semnificativă, inclusiv mortalitate. Nu s -au observat efecte teratogene la şobolan sau iepure.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 28, 56, 90 sau 98 comprimate filmate în blistere din PVC/PVDC-Aluminiu/PVDC.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pharmathen S.A. 6, Dervenakion str.,

153 51 Pallini

 

Attiki, Grecia

 

Tel.: +30 210 66 65 067

autorizat

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

EU/1/12/765/001

 

EU/1/12/765/002

 

EU/1/12/765/007

 

EU/1/12/765/010

 

 

 

 

este

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări : 13 aprilie 2012

 

mai

 

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

 

 

 

nu

 

 

Informaţii detaliate privind acest medicament s nt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

 

 

Medicamentul

 

 

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Sabervel 150 mg comprimate filmate.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine 150 mg de irbesartan.

Excipient cu efect cunoscut:

lactoză monohidrat 40 mg pe comprimat filmat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.

FORMA FARMACEUTICĂ

 

autorizat

Comprimate filmate.

 

Alb, concav, rotund, comprimat filmat cu diametrul de 9 mm.

4.

DATE CLINICE

 

 

 

 

4.1

Indicaţii terapeutice

 

 

 

mai

art riale esenţiale.

Sabervel este indicat la adulţi pentru tratamentul hipertens un

 

De asemenea, este indicat în tratamentul afectării ren le la p

cesteenţii adulţi cu hipertensiune arterială şi

diabet zaharat de tip II, în cadrul unei scheme medic mento se antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

nu

Doze

Medicamentul

 

Doza uzuală iniţială şi de întreţi ere recomandată este de 150 mg irbesartan, administrată o dată pe zi, cu sau fără alimente. În general, Sabervel în doză de 150 mg irbesartan o dată pe zi asigură un control mai bun al tensiunii arteriale în intervalul de 24 ore, comparativ cu doza de 75 mg irbesartan. Cu toate

acestea, se poate lua în considerare iniţierea tratamentului cu 75 mg irbesartan pe zi, în special la pacienţii hemodializ ţi şi la pacienţii cu vârsta peste 75 ani.

La pacienţii a ăror afecţiune este insuficient controlată cu 150 mg irbesartan administrat o dată pe zi, doza de Sabervel poate fi crescută la 300 mg irbesartan sau pot fi asociate alte antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1). În mod special, s-a demonstrat că asocierea unui diuretic, cum ar fi hidroclorotiazida, are un efect aditiv cu Sabervel (vezi pct. 4.5).

La pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 , tratamentul trebuie iniţiat cu doza de 150 mg irbesartan administrată o dată pe zi, care se creşte până la 300 mg irbesartan o dată pe zi, aceasta fiind

doza de întreţinere cea mai adecvată pentru tratamentul afectării renale. Beneficiul la nivel renal pentru Sabervel la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 s-a demonstrat pe baza unor studii în care irbesartanul s-a asociat tratamentului cu alte medicamente antihipertensive, după cum a fost necesar, pentru a atinge tensiunea arterială ţintă ( vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii hemodializaţi trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică (75 mg irbesartan) ( vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă a Sabervel cu medicamente care pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60
au fost stabilite. Datele disponobile recomandări privind doza.
Mod de administrare
Pentru utilizare orală.

Insuficienţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu există experienţă clinică la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

Pacienţi vârstnici: cu excepţia pacienţilor cu vârsta peste 75 ani, la care tratamentulpoate fi iniţiat cu doza de 75 mg irbesartan pe zi, de obicei nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici.

Copii şi adolescenţi: siguranţa şi eficacitatea Sabervella copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu până în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 şi 5.2; nu se pot face

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1). Trimestrele II şi III de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

conţin aliskiren es e c ntraindicată la ml/min şi 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

autorizat

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Hipovolemie: în special după prima doză, poate apărea hipoten iune ar erială simptomatică la pacienţii

cu hipovolemie şi/sau depleţie de sodiu, consecutive tratam ntului intensiv cu diuretice, dietei

hiposodate, diareei sau vărsăturilor. Astfelde afecţiuni trebu

cor ctate înaintea administrării de

Sabervel.

este

Hipertensiune arterială renovasculară: în cazul înmaicare pacienţii cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoză a artereirenale pe rinichi unic funcţional sunt trataţi cu medicamente care afectează

sistemul renină-angiotensină-aldosteron existănun risc crescut de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală. Cu toate că acest risc u s-a dovedit pentru Sabervel, un efect similar trebuie

anticipat după administrarea antagoniştior receptorilor pentru angiotensină II.

Insuficienţă renală şi transpla t re al: at nci când Sabervel este utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor plasmatice a potasiului şi creatininei. Nu există experienţă privind administrarea Sabervel la pacienţi cu transplant renal recent.

Pacienţi hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi boală renală: într-o analiză a rezultatelor unui studiu

efectuat la pacienţi

u bo lă renală avansată, efectele irbesartanului, atât asupra evenimentelor renale

cât şi asupra celor

ardiovasculare, nu au fost uniforme în toate subgrupurile. Efectele au apărut mai

puţin favorab le, în special, la femei şi la subiecţii de altă rasă decât cea albă (vezi pct. 5.1).

Blocar a dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron

(SRAA)

Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor

ECA, blocanţilor receptorilor

angiotensineiMedicamentulII sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de

diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată

blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Hiperkaliemie: ca şi încazul altor medicamente care influenţează sistemul renină-angiotensină - aldosteron, hiperkaliemia poate să apară în timpul tratamentului cuSabervel, în special în prezenţa

insuficienţei renale, proteinuriei cu semnificaţie clinică datorată bolii renale diabetice şi/sau insuficienţei cardiace. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei la pacienţii cu risc (vezi pct.

4.5).

Litiu: nu este recomandată asocierea litiului cu Sabervel (vezi pct. 4.5).

Stenoză aortică şi mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă: ca şi în cazul altor vasodilatatoare, se recomandă precauţie specială la pacienţii cu stenoză aortică sau mitrală sau cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar: în general, pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund, la medicamentele antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De

aceea, nu se recomandă folosirea Sabervel.

autorizat

 

Generale: la pacienţii la care tonusul vascular şi funcţia renală depind predominant de activit tea

sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau cu afecţiune renală preexistentă, inclusiv stenoză a arterelor renale), tratamentul cu

inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonişti ai receptoril r pent u angiotensină II, care afectează acest sistem, s -a asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, ligurie sau rareori, cu insuficienţă renală acută. Ca în cazul oricărui alt medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau bo lă c rdiovasculară ischemică, poate duce la infarct miocardic sau la accident vascular cerebral.

Aşa cum s-a observat şi în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, irbesartanul şi ceilalţi antagonişti ai angiotensinei par mai puţin eficace în scăderea ensiunii arteriale la persoanele de

culoare, comparativ cu ceidin alte rase, probabil datorită pr val nţ

i mai mari a unor concentraţii

plasmatice mici de renină în populaţia hipertensivă de culoare (v

zi pct. 5.1).

este

Sarcina: Antagoniştii Receptorilor pentru AngiotensinămaiII (ARA II) nu trebuie iniţiaţi în timpul

sarcinii. Cu excepţia cazului în care continuarea terapiei cu (ARA II) este considerată esenţială, pacientele care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilitnupentru folosirea în sarcină. Atunci când este constată

prezenţa sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie întrerupt imediat, şi dacă este cazul trebuie începută

terapie alternativă (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

utilizeze acest medicament.

LactozăMedicamentul: acest medicament co ţi e lac oză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să

Copii şi adolescenţi: irbesartanul a fost studiat la copii cu vârsta cuprinsă între6 şi 16 ani dar până când vor fi disponibile d te suplimentare, datele actuale sunt insuficiente pentru a sustine extinderea utilizării la cop (vezi pct. 4.8, 5.1 şi 5.2).

4.5 Int racţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Diuretice şi alte antihipertensive: alte antihipertensive pot creşte efectele hipotensive ale

irbesartanului; cu toate acestea, irbesartan a fost administrat în condiţii de siguranţă în asociere cu alte antihipertensive, cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu cu acţiune de lungă durată şi

diureticele tiazidice. Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate provoca hipovolemie şi risc de hipotensiune arterială atunci când se iniţiază tratamentul cu Sabervel (vezi pct. 4.4).

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor

receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv

insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).

Suplimente de potasiu şi diuretice care economisesc potasiu : pe baza experienţei cu alte medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, utilizarea concomitentă a diureticelor care economisesc potasiu, a suplimentelor de potasiu, a substituenţilor de sare care conţin potasiu sau a altor medicamente care pot creşte kaliemia (de exemplu, heparina) poate duce la creşterea kaliemiei şi, de aceea, nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Litiu: în timpul tratamentului care asociază litiul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

s-au raportat creşteri reversibile ale litemiei şi ale toxicităţii litiului.Până în prezent, efecte similare s - au raportat foarte rar pentru irbesartan. De aceea, această asociere nu este recomandată (vezipct. 4.4).

Dacă asocierea se dovedeşte necesară, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei.

Antiinflamatoare nesteroidiene: atunci când se administrarează antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (adică inhibitoriautorizatselectivi ai COX 2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) şi antiinflamatoare nesteroidiene neselective) poate să apară scăderea efectului antihipertensiv.

Ca şi în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, administrarea concom tentă de antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II cu antiinflamatoare nesteroidiene p ate creşte riscul de deteriorare a funcţiei renale, cu posibilitatea apariţiei insuficienţei renale acu e şi a creşterii kaliemiei, în special la pacienţii cu afectare prealabilă a funcţiei renale. Această asociere trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi decvat şi trebuie monitorizată funcţia renală după iniţierea acesteitratamentului asociat şi, ulterior, periodic.

interacţiuni farmacocinetice sau farmacodinamice semn f c t veesteîn cazul administrării de irbesartan cu warfarină, un medicament metabolizat de către CYP2C9. Nu s -au evaluat efectele inductorilor

Informaţii suplimentare despre interacţiunile irbesartanului: în tudiile

clinice, farmacocinetica

irbesartanului nu a fost influenţată de administrarea hidroclorotiazidei.

Irbesartanuleste metabolizat în

principal de către CYP2C9 şi în mai mică măsură, prin glucurono-conjugare. Nu s-au observat

mai

 

CYP2C9, cum ar fi rifampicina, asupra farmacocineticii irbesartanului. Farmacocinetica digoxinei nu a fost modificată prin administrarea concomitentă de irbesartan.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Medicamentul

nu

Sarcina:

 

Folosirea ARA II nu este recoma da ă în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Folosirea ARA II este contraindicată în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Confirmarea epidemiologică în ceea ce priveşte riscul de teratogenicitate după expunerea la inhibitori ECA în primul trimestru de sarcină nu a fost convingătoare; totuşi, nu poate fi exclusă o creştere mică

a riscului. În timp

e nu există date epidemiologice controlate asupra riscului tratamentului cu

Antagonişti ai Re

eptorilor pentru Angiotensină II (ARA II), un risc similar poate să existe pentru

această clasă

e medicamente. Cu excepţia cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este

considerată s

nţială, pacientele care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente

antihipert nsive alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când este cunoscută prezenţa sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie întrerupt imediat, şi dacă este cazul trebuie începută terapie alternativă.

Este cunoscut faptul că expunerea la terapia cu ARA II în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină induce fetotoxicitate la om (scăderea funcţieirenale, oligohidramnios, osificarea întârziată a craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune, hiperpotasemie). (Vezi pct. 5.3). Dacă s -a produs expunerea la ARA II din al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea pri n ecografie a funcţiei renale şi a craniului.

Copiii ai căror mame au luat ARA II trebuie atent monitorizaţi pentru hipotensiune (vezi pct. 4.3şi

4.4).

Alăptarea:

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea Sabervel în timpul alăptării, nu se ecomandăr administrarea Sabervel şi sunt de preferat tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine

stabilite în timpul alăptării, în special atunci când sunt alăptaţi nou-născuţi sau sugari prematuri.

Nu se cunoaşte dacă irbesartanul sau metaboliţii acestuia se excretă în laptele uman. Datele farmacodinamice/toxicologice la şobolani au evidenţiat excreţia irbesartanului sau a metaboliţilor acestuia în lapte (pentru informaţii detaliate, vezi pct. 5.3).

Fertilitatea

Irbesartanul nu a avut niciun efect asupra fertilităţii la şobolanii trataţi şi nici asupra puilor acestora până la doze care determină primele semne de toxicitate la părinţi (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Ţinând cont de proprietăţile sale farmacodinamice, este puţin probabil ca irbesartanul să afecteze

această capacitate. În cazul conducerii de vehicule sau folosirii de utilaje, trebuie să se ia în considerare că în timpul tratamentului pot apărea vertij sau oboseală.

4.8 Reacţii adverse

autorizat

 

În studiile clinice controlate cu placebo, la pacienţi cu hipertensiune ar rială, incidenţa totală a

clinic sau paraclinic, au fost mai puţin frecvente lamaipacienţ trataţiestecu irbes artan (3,3%) decât la cei la care s-a administrat placebo (4,5%). Incidenţa evenimentelor adverse nu a fost dependentă de doză (în intervalul dozelor recomandate), de sex, vârstă, rasă s u de durata tratamentului.

evenimentelor adverse nu a prezentat diferenţe între grupul tratat cu irbesartan (56,2%) şi grupul la

care s-a administrat placebo (56,5%). Întreruperile tratamentului din cauza oricărui eveniment advers,

La pacienţii hipertensivi diabetici cu microalbuminurie şi funcţie renală normală, s-au raportat ameţeli

se referă la reacţiile adverse care au fost raportate suplimentar şi mai mult decât la placebo la > 2% dintre pacienţii hipertensivi diabetici cu insuficienţă renală cronică şi proteinurie cu semnificaţie clinică.

ortostatice şi hipotensiune arterială ortostatică la 0,5% dintre pacienţi (adică mai puţin frecvent), dar

mai mult decât la placebo.

 

Următorul tabel prezintă reacţiile adverse care au fost rap ortate în studiile clinice controlate cu

 

nu

placebo, în cadrul cărora s-a adminis rat irbesartan la 1965 pacienţi. Termenii marcaţi cu asterisc (*)

Medicamentul

 

Frecvenţa reacţiilor adverse prezentate mai jos este definită conform următoarei convenţii: foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100 şi < 1/10); maipuţin frecvente (> 1/1.000 şi < 1/100); rare

(> 1/10.000 şi < 1/1.000); foarte rare (< 1/10.000). În funcţie de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ord nea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile a verse raportate suplimentar după punerea pe piaţă a medicamentului sunt, de asemenea, enumerate. Ac ste reacţii provin din raportările spontane.

Tulburări ale sistemului imunitar:

Cu frecvenţă necunoscută:

reacţii de hipersensibilitate precum angioedem, erupţii cutanate,

 

urticarie

Tulburări metabolice şi de nutriţie:

Cu frecvenţă necunoscută:

hiperkaliemie

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente:

ameţeli, ameţeli ortostatice*

Cu frecvenţă necunoscută:

vertij, cefalee

Tulburări acustice şi vestibulare:

Cu frecvenţă necunoscută:

acufene

Tulburări cardiace:

 

 

 

 

Mai puţin frecvente:

 

tahicardie

 

 

Tulburări vasculare:

 

 

 

 

Frecvente:

 

hipotensiune ortostatică *

 

Mai puţin frecvente:

 

valuri de căldură asociate cu înroşirea feţei

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

 

 

Mai puţin frecvente:

 

tuse

 

 

Tulburări gastro-intestinale:

 

 

 

Frecvente:

greaţă/vărsături

 

autorizat

Mai puţin frecvente:

 

diaree,dispepsie/pirozis disgeuzie

Cu frecvenţă necunoscută:

disgeuzie

 

Tulburări hepatobiliare:

 

 

 

Mai puţin frecvente:

 

icter

 

Cu frecvenţă necunoscută:

hepatită, modificări ale funcţiei hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

 

Cu frecvenţă necunoscută:

vasculită leucocitoclastică

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

 

Frecvente:

 

dureri musculo-scheletice*

 

Cu frecvenţă necunoscută:

artralgie, mialgie (în unele cazuri asociate cu creşterea concentraţiilor

 

 

plasmatice de creatin-k n ză),estecrampe musculare

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

 

 

Cu frecvenţă necunoscută:

alterarea funcţiei renale, inclusiv cazuri izolate de insuficienţă renală

 

 

 

mai

 

 

 

acută, la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.4)

 

Tulburări ale aparatului genital şi sânu ui:

 

 

Mai puţin frecvente:

 

nu

 

 

 

disf ncţie sexuală

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

 

Frecvente:

 

oboseală

 

 

Mai puţin frecvente:

 

durere toracică

 

 

Medicamentuladministrat placebo. La pacienţii hipertensivi diabetici cu insuficienţă renală

Investigaţii diagnosti e:

Foarte frecvente:

Hiperkaliemia* s-a observat mai frecvent la pacienţii diabetici trataţi cu

 

irbesartan, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. La pacienţii

 

hipertensivi diabetici cu microalbuminurie şi funcţie renală normală,

 

hiperkaliemia (≥ 5,5 mEq/l) a apărut la 29,4% dintre pacienţii din grupul tratat cu

 

irbesartan în doză de 300 mg şi la 22% dintre pacienţii din grupul la care -sa

 

cronică şi proteinurie cu semnificaţie clinică, hiperkaliemia (≥ 5,5 mEq/l) s -a

 

observat la 46,3% dintre pacienţii din grupul tratat cu irbesartan şi la 26,3%

 

dintre pacienţii din grupul la care s-a administrat placebo.

Frecvente:

la subiecţii trataţi cu irbesartan, s -au observat frecvent (1,7%) creşteri

 

semnificative ale creatin-kinazei plasmatice. Niciuna dintre creşterinu s -a asociat

 

cu evenimente musculo-scheletice identificabile clinic. La 1,7% dintre pacienţii

 

hipertensivi cu nefropatie diabetică avansată, trataţi cu irbesartan, s-a observat o

 

scădere a hemoglobinei*, fără semnificaţie clinică.

Copii şi adolescenţi:

 

 

Într-un studiu randomizat care a inclus 318 copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, s-au observat următoarele reacţii adverse în săptămâna a 3-a a fazei dublu-

orb: cefalee (7,9%), hipotensiune arterială (2,2%), ameţeli (1,9%), tuse (0,9%). În săptămâna 26 a fazei deschise a acestuistudiu, cele mai frecvente modificări ale testelor de laborator observate au fost creşterea creatininei (6,5%) şi valori crescute ale CK la 2% dintre copii.

4.9 Supradozaj

În urma expunerii adulţilor la doze de până la 900 mg irbesartan/zi, timp de 8 săptămâni, nu-sa

evidenţiat toxicitate. În caz de supradozaj, manifestările cele mai probabile

sunt hipotensiunea arterială

şi tahicardia; de asemenea, poate să apară şibradicardia. Nu sunt disponibile

informaţii specifice

privind tratamentul supradozajului cu Sabervel. Pacientul trebuie atent supravegheat iar tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Măsurile recomandate includ provocarea vărsăturilor şi/sau efectuarea lavajului gastric. Pentru tratamentul supradozajului se poate utiliza cărbune activat.

Irbesartanul nu este hemodializabil.

5.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

autorizat

5.1

Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonişti pentru angiotensină II.

Codul ATC: C09C A04.

 

Mecanism de acţiune: Irbesartanul este un antagonist puternic şi

lectiv al receptorilor pentru

angiotensină II (tip AT1), activ după administrare pe cale orală.esteSe consideră că irbesartanul blochează toate acţiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT 1, ndiferent de originea sau de calea de

sinteză a angiotensinei II. Antagonizarea selectivă a receptorilor angiotensinei II (AT 1) determină creşterea concentraţiilor plasmatice de renină şi de angiotensină II şi scăderea concentraţieiplasmatice

Eficacitate clinică:

de aldosteron. Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie, la

dozele recomandate. Irbesartanulnu inhibă

 

mai

enzima de conversie a angiotensinei (kininaza II), o

enzimă care generează formarea de angiote

si ă II şi care metabolizează şi bradikinina la metaboliţi

inactivi.

nu

 

 

 

Irbesartanul nu necesită activare me abolică pentru a-şi exercita activitatea.

Medicamentul

 

 

 

Hipertensiune arteri lă

Irbesartanul scade tensiunea arterială, cu modificarea minimă a frecvenţei cardiace. Scăderea tensiunii arteriale este dependentă de doză, cu o tendinţă de atingere a fazei de platou la doze peste 300 mg irbesartan, a m n strate în priză unică zilnică. Dozele cuprinse între 150-300 mg irbesartan, o dată pe zi, scad valorile tensiunii arteriale în clinostatism sau în poziţie şezândă, după 24 ore de la administrare (înaintea dozei următoare), în medie cu 8 -13/5-8 mm Hg (sistolică/diastolică), scădere care este superioară celei observate după administrarea de placebo.

Reducerea maximă a tensiunii arteriale se obţine la 3 -6 ore după administrare şi efectul antihipertensiv se menţine timp de cel puţin 24 ore. După 24 ore,la dozele recomandate, scăderea tensiunii arteriale

săptămâni de la iniţierea tratamentului. Efectele antihipertensive se menţin în timpul tratamentului de lungă durată. După întreruperea tratamentului, tensiunea arterială revine treptat la valorile iniţ iale.

Întreruperea tratamentului nu declanşează hipertensiune arterială de rebound. Efectele antihipertensive ale irbesartanului şi diureticelor tiazidice sunt aditive. La pacienţii la care hipertensiunea arterială nu este controlată în mod adecvat cu irbesartan administrat în monoterapie, asocierea unei doze mici de

hidroclorotiazidă (12,5 mg) la irbesartan, în priză unică zilnică, produce o scădere maimarcată a tensiunii arteriale, comparativ cu placebo, după 24 ore de la administrare (înaintea dozei următoare),

de 7-10/3-6 mm Hg (sistolică/diastolică).

Eficacitatea irbesartan nu este influenţată de vârstă sau sex. Ca şi în cazul celorlalte medicamente care acţionează asupra sistemul renină-angiotensină, pacienţii hipertensivi de culoare prezintă un răspuns considerabil mai slab la irbesartan administrat în monoterapie. În cazul în care irbesartanul se administrează în asociere cu o doză mică de hidroclorotiazidă (de exemplu, 12,5 mg/zi), răspunsul antihipertensiv al pacienţilor de culoare se apropie de cel al pacienţilor de rasă caucaziană. Nu există niciun efect semnificativ clinic asupra uricemiei sau uricozuriei.

Copii şi adolescenţi

Scăderea tensiunii arteriale cu 0,5 mg/kg (scăzut), 1,5 mg/kg (mediu) şi 4,5 mg/kg (ridicat) a fost

evaluată prin dozarea controlată a irbesartanului pe o perioadă de3 săptămâni la 318 pacienţi hipertensivi sau la cei cu risc (diabet, antecedente familiale de hipertensiune),autorizatcopii şi adolescenţi cu

vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani. La sfârşitul celor trei săptămâni, scăderea principală faţă de v lo rea

iniţială în variabila de eficacitate principală, prin stabilizarea tensiunii arteriale sistolice (SeSBP) a fost

de 11,7 mm Hg (doze scăzute), 9,3 mm Hg (doze medii), 13,2 mm Hg (doze ridicate). Nu au apărut

diferenţe semnificative între aceste doze. Modificarea principală a tensiunii ar eriale diastolice minime

stabilizate (SeDBP) a fost următoarea: 3,8 mm Hg (doze scăzute), 3,2 mm Hg (d ze medii),5,6 mm

Hg (doze crescute). După încă o perioadă de două săptămâni, în care pacienţii au fost randomizaţi din

Hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2 cu afecţiune r nală:

nou fie cu substanţă activă fie cu placebo, pacienţii la care s -a administr t pl cebo au prezentat o creştere de 2,4 şi 2,0 mm Hg a SeSBP şiSeDBP comparativ estecu +0,1 şi r spectiv -0,3 mm Hg comparativ cu pacienţii trataţi cu toate dozele de irbesartan (vezi pct. 4.2).

Studiul "Irbesartan Diabetic Nephropathy Trial (IDNT)" ev d nţiază că irbesartanul încetineşte

comparat irbesartan, amlodipină şi placebo. Efectelemaiirbesartan pe termen lung (în medie 2,6 an i) asupra progresiei afecţiunii renale şi asupra mortalităţii de orice cauză au fost studiate la 1715 pacienţi hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, proteinnurie ≥ 900 mg/zi şi creatininemie cuprinsă în intervalul

progresia afecţiunii renale la pacienţii cu insuficienţă ren lă cronică şi proteinurie cu semnificaţie clinică. IDNT a fost un studiu de morbiditate şi mort lit te, dublu-orb, controlat cu placebo, care a

1,0-3,0 mg/dl. La pacienţi s-au administrat doze progresive, în funcţie de tolerabilitate, începând cu

75 mg irbesartan până la o doză de întreţinere de 300 mg irbesartan, de la 2,5 mg amlodipină până la

Medicamentul

10 mg amlodipină sau placebo. În

oa e grupurile de tratament, pacienţilor li -sau administrat, în

general, 2 până la 4 medicame te a

ihipertensive (de exemplu, diuretice, beta-blocante, alfa-blocante)

pentru a ajunge la tensiunea arterială predefinită drept ţintă, de ≤ 135/85 mm Hg sau la o scădere cu 10 mm Hg a tensiunii art riale sistolice, dacă valoarea iniţială a acesteia era > 160 mm Hg. Şaizeci la

sută (60%) dintre pacienţii din grupul placebo au atins această valoare a tensiunii arteriale ţintă, iar din

grupurile irbesart

n şi

lodipină 76% şi respectiv 78%. În obiectivul primar combinat, irbesartanul a

redus semnificativ

ris

ul relativ, constând în dublarea valorilor creatininemiei, stadiul final al

nefropatiei (SFN) sau mortalitatea de orice cauză. Aproximativ 33% dintre pacienţii din grupul irbesartan au at ns obiectivul primar combinat renal, comparativ cu 39% şi 41% în grupurile placebo, respectiv amlo ipină [reducerea riscului relativ cu 20% comparativ cu placebo (p = 0,024) şi reducer a riscului relativ cu 23% comparativ cu amlodipina (p = 0,006)]. La analiza componentelor individuale ale obiectivului primar, nu s-a observat niciun efect asupra mortalităţii de orice cauză, în

timp ce s-a observat o tendinţă pozitivă de reducere a SFN şi o reducere semnificativă în ceea ce priveşte dublarea valorii creatininemiei.

Efectul tratamentului a fost evaluat pentru subgrupuri care au ţinut cont de sex, rasă, vârstă, durata bolii diabetice, valorile iniţiale ale tensiunii arteriale, creatininemiei şi albuminuriei. În subgrupurile alcătuite din femei şi din pacienţi de culoare, care au reprezen tat 32%, respectiv 26% din populaţia totală studiată, nu s-a evidenţiat un beneficiu renal, cu toate că intervalele de încredere nu l -au exclus.

De asemenea, pentru obiectivul secundar, constituit din evenimente cardiovasculare letale şi non - letale, nu au existat diferenţe între cele trei grupuri din populaţia totală studiată, cu toate că s -a

constatat o creştere a incidenţei infarctului miocardic non -letal la femei şi o scădere a incidenţei infarctului miocardic non-letal la bărbaţi, în grupul irbesartan comparativ cu grupul placebo. La femeile din grupul irbesartan comparativ cu grupul amlodipină s-a observat o creştere a incidenţei

infarctului miocardic non-letal şi a accidentului vascular cerebralîn timp ce spitalizarea impusă de insuficienţa cardiacă a fost redusă în populaţia totală studiată. Cu toate acestea, nu s-a stabilit nicio

explicaţie adecvată pentru aceste constatărila femei.

Studiul "Effects of Irbesartan on Microalbuminuria in Hypertensive Patients with Type 2 Diabetes Mellitus (IRMA 2)" evidenţiază că irbesartanul în doză de 300 mg întârzie progresia către proteinurie cu semnificaţie clinică la pacienţii cu microalbuminurie. IRMA 2 a fost un studiu de morbiditate, dublu-orb, controlat cu placebo, efectuat la 590 pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, microalbuminurie

(30-300 mg/zi) şi funcţie renală normală (creatininemie ≤ 1,5 mg/dl la bărbaţi şi < 1,1 mg/dl la femei). Studiul a evaluat efectele irbesartan pe termen lung (2 ani) asupra progresiei către proteinurie cu

semnificaţie clinică - rata excreţiei urinare a albuminei (REUA) > 300 mg/zi şi o creştere a REUA cu cel puţin 30% din valoarea iniţială. Tensiunea arterială predefinită drept ţintă a fost ≤135/85 mm Hg.

Dacă a fost necesar, s-au adăugat medicamente antihipertensive suplimentare (excluzând inhibitorii ECA, antagoniştii receptorilor pentru angiotensină II şi blocanţii dihidropiridinici ai canalelor de

progresiei către proteinurie cu semnificaţie clinică a fost evidentă încă din autorizatprimele trei luni de tratament şi a continuat pe parcursul perioadei de 2 ani. Revenirea la albuminurie normală

calciu), pentru a ajuta la atingerea tensiunii arteriale ţintă. În timp ce, la toate grupurile de tr t ment, s -

au atins valori similare ale tensiunii arteriale, mai puţini au fost pacienţii care au atins ob ectivul final

de proteinurie cu semnificaţie clinică în grupul irbesartan 300 mg (5,2%) comparativ cu grupurile

placebo (14,9%) sau irbesartan 150 mg (9,7%), demonstrându-se astfel o reducere a iscului relativ cu

70% comparativ cu placebo (p = 0,0004) pentru doza mai mare. Pe parcursulprimel r trei luni de

tratament nu s-a observat o ameliorare concomitentă a ratei filtrării glomer lare (RFG). Încetinirea

(< 30 mg/zi) a fost mai frecventă în grupul irbesartan 300 mg (34%) comparativ cu grupul placebo (21%).

Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoingesteTelmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,

afectare renală acută şi/sau hipot nsiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile

efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor

 

 

mai

al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacie ţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau

cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectăriide organ. VA

 

nu

 

NEPHRON-D este un studiu efec at la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.

Aceste studii nu au evidenţiat efec e benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau

cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s -a observat un risc crescut de hiperkaliemie,

Medicamentul

 

 

lor farmacodinamice si ilare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi

concomitent la pa

enţii cu nefropatie diabetică.

ALTITUDE (Alsk ren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and RenalDisease

Endpoints/Studiu

efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii

finale de valuare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor alECA sau un blocant al receptorilor de

angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a

evenimentelor adverse. Decesulşiaccidentul vascular cerebraldin cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adv erse grave de interes

(hiperkaliemie,

hipotensiune arterială şi afectarea funcţieirenale) au fost raportate mai frecvent în

cadrul grupului

în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat

placebo.

 

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Irbesartanul este bine absorbit după administrarea orală: studiile de biodisponibilitate absolută au determinat valori de aproximativ 60-80%. Administrarea concomitentă cu alimentele nu influenţează

semnificativ biodisponibilitatea irbesartanului. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ

96%, cu o legare neglijabilă de componentele celulare sanguine. Volumul aparent de distribuţie este de 53-93 l. După administrarea orală sau intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C, 80-85% din radioactivitatea plasmei circulante poate fi atribuită irbesartanului nemodificat. Irbesartanul este metabolizat hepatic prin glucurono-conjugare şi oxidare. Metabolitul circulant principal este glucuronatul de irbesartan (aproximativ 6%). Studiile in vitro au evidenţiat că irbesartanul este oxidat

în principal de izoenzima CYP2C9 a citocromului P450, izoenzima CYP3A4 având un efect neglijabil.

Irbesartanul prezintă o farmacocinetică lineară proporţională cu doza, la doze cuprinse între 10 mg

până la 600 mg. S-a observat că, la doze mai mari de 600 mg irbesartan (dublul dozei maxime recomandate), absorbţia orală nu mai creşte proporţional cu doza; mecanismulautorizatacestui fenomen nu este

cunoscut. Concentraţiile plasmatice maxime se ating la 1,5 -2 ore după administrarea orală. Cle r nce-

ul total şi cel renal este de 157 -176, respectiv 3-3,5 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin

eliminare al irbesartanului este de 11-15 ore. Concentraţiile plasmatice la starea de ech lb u se ating în primele 3 zile după iniţierea unui tratament cu administrare în priză unică zilnică. Se bse vă o

acumulare limitată a irbesartanului în plasmă (< 20%) după administrări repeta e de d ze unice zilnice.

Într-un studiu, la femeile hipertensive, s-au observat concentraţii plasmatice de irbesartan puţin mai

mari. Cu toate acestea, nu au fost diferenţe în ceea ce priveşte timpul de înjumătăţire plasmatică şi acumularea irbesartanului. Nu este necesară ajustarea dozelorestela fem i. Valorile ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi ale concentraţi i plasmatice maxime

(Cmax) pentru irbesartan au fost puţin mai mari la pacienţii vâr nici (≥ 65 ani) comparativ cu subiecţii tineri (18-40 ani). Cu toate acestea, timpul de înjumătăţire prin eliminare nu a fost modificat

semnificativ. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţ vârstnici.

Irbesartanul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale bili ră şi renală. După administrarea orală sau

intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C, aproxi ativ 20% din radioactivitate se regăseşte în urină iar

restul în materiile fecale. Mai puţin de 2% din dozămaise excretă în urină, sub formă de irbesartan

nemodificat.

nu

 

Copii şi adolescenţi

 

Medicamentul

 

Farmacocinetica irbesartanului s-a eval at la 23 copii hipertensivi după administrarea unor doze zilnice unice şi multiple (2 mg irbesar an/kg) până la doza maximă zilnică de 150 mg irbesartan timp de patru săptămâni. Dintre cei 23 copii, 21 au fost evaluaţi prin comparaţie cu farmacocinetica de la adult (doisprezece copii p ste 12 ani, nouă copii cu vârsta între 6 şi 12 ani). Rezultatele au evidenţiat

că Cmax, ASC şi vitezele clearence-ului au fost comparabile cu cele observate la pacienţii adulţi la care s-a administrat 150 mg irbesartan zilnic. O acumulare limitată de irbesartan (18%) în plasmă s -a

observat în urma dministrării repetate în doze unice zilnice.

Insuficienţă renală: parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificaţi semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei hemodializaţi. Irbesartanul nu se elimină pri n hemodializă.

Insuficienţă hepatică: parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificaţi semnificativ la

pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară-moderată.

Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

La dozele relevante clinic nu s-a evidenţiat toxicitate anormală sistemică sau toxicitate de organ ţintă. În studiile preclinice privind siguranţa, dozele mari de irbesartan (≥ 250 mg/kg şi zi la şobolan şi

≥ 100 mg/kg şi zi la macac) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari (număr de eritrocite, hemoglobină, hematocrit). La doze foarte mari(≥ 500 mg/kg şi zi), administrate la şobolan şi la

macac, irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului (de exemplu nefrită in terstiţială, distensie tubulară, bazofilie tubulară, creşterea concentraţiilor plasmatice de uree şi creatinină) modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului, care duc la reducerea

perfuziei renale. În plus, irbesartanul a indus hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare (la

şobolan la doze ≥ 90 mg/kg şi zi, la macac la doze ≥ 10 mg/kg şi zi). Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind produse prin acţiunea farmacologică a irbesartanului. La om, la doze terapeu tice de irbesartan, hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă implicaţii.

Irbesartanul nu a demonstrat mutagenitate, clastogenitate sau carcinogenitate.

Fertilitatea şi performanţele privind funcţia de reproducere nu au fost afect ate în studiile clinice la

masculii şi femelele de şobolan, chiar la doze orale de irbesartan care provoacă un grad de toxicitate la părinţi (de la 50 până la 650 mg/kg şi zi), inclusiv mortalitate la doza cea mai mare. Nu au fost

observate efecte semnificative în ceea ce priveşte numărul de corpi luteali, nidări sau feţi vii. Irbesartanul nu a afectat supravieţuirea, dezvoltarea sau reproducerea puilor. Studiile la animale indică

faptul că irbesartanul marcat radioactiv este detectat la feţii de şobolan şi iepure. Irbesartanul se excretă în laptele femelelor de şobolan.

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

este

autorizat

 

 

6.1

Lista excipienţilor

 

 

 

Nucleu:

 

 

mai

 

Lactoză monohidrat

 

 

 

Celuloză microcristalină

 

 

 

Croscarmeloză sodică

nu

 

 

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

 

 

Hipromeloză

 

 

 

Stearat de magneziu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Film:

 

 

 

 

 

Hipromeloză

 

 

 

 

Dioxid de titan (E171)

 

 

 

 

Macrogol 400

 

 

 

 

6.2

Incompatibilităţi

 

 

 

 

Nu este cazul.

 

 

 

 

6.3

P

rioada de valabilitate

 

 

 

 

4 ani.

 

 

 

 

 

 

Medicamentul

 

 

 

 

Studiile efectuate cu irbesartan la animale au evidenţiat efecte toxice tranzitorii la fătul de şobolan (formarea frecventă de cavităţi la nivelul pelvisului renal, hidroureter sau edeme su bcutanate), care au

dispărut după naştere. La iepure, s-a observat avort sau resorbţie embrionară prec ce, la doze care au provocat toxicitate maternă semnificativă, inclusiv mortalitate. Nu s -au observat efecte teratogene la şobolan sau iepure.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 28, 56, 90 sau 98 comprimate filmate în blistere din PVC/PVDC-Aluminiu/PVDC.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pharmathen S.A. 6, Dervenakion str.,

153 51 Pallini

 

Attiki, Grecia

 

Tel.: +30 210 66 65 067

autorizat

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

EU/1/12/765/003

 

EU/1/12/765/004

 

EU/1/12/765/008

 

EU/1/12/765/011

 

 

 

 

este

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări : 13 aprilie 2012

 

mai

 

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

 

nu

 

 

Informaţii detaliate privind acest medicame t s nt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

 

 

Medicamentul

 

 

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Sabervel 300 mg comprimate filmate.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine 300 mg de irbesartan.

Excipient cu efect cunoscut:

lactoză monohidrat 80 mg pe comprimat filmat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

 

 

autorizat

 

 

 

3.

FORMA FARMACEUTICĂ

 

 

 

 

Comprimate filmate.

 

 

 

 

Alb, concav, rotund, comprimat filmat cu diametrul de 11 mm.

 

4.

DATE CLINICE

 

 

 

 

4.1

Indicaţii terapeutice

 

 

 

 

Sabervel este indicat la adulţi pentru tratamentul hipertens un estearteriale esenţiale.

De asemenea, este indicat în tratamentul afectării ren

le la p cienţii adulţi cu hipertensiune arterială şi

diabet zaharat de tip II, în cadrul unei scheme medica

entoase antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5

şi 5.1).

nu

mai

 

4.2 Doze şi mod de administrare

 

 

 

 

Doze

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Doza uzuală iniţială şi de întreţi ere recomandată este de 150 mg irbesartan, administrată o dată pe zi,

cu sauMedicamentulfără alimente. În g n ral, Sabervel în doză de 150 mg irbesartan o dată pe zi asigură un control mai bun al tensiunii arteriale în intervalul de 24 ore, comparativ cu doza de 75 mg irbesartan. Cu toate

acestea, se poate lua în considerare iniţierea tratamentului cu 75 mg irb esartan pe zi, în special la pacienţii hemodializ ţi şi la pacienţii cu vârsta peste 75 ani.

La pacienţii a căror afecţiune este insuficient controlată cu 150 mg irbesartan administrat o dată pe zi, doza de Sab rvel poate fi crescută la 300 mg irbesartan sau pot fi asociate alte antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1). În mod special, s-a demonstrat că asocierea unui diuretic, cum ar fi hidroclorotiazida, are un efect aditiv cu Sabervel (vezi pct. 4.5).

La pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, tratamentul trebuie iniţiat cu doza de 150 mg irbesartan administrată o dată pe zi, care se creşte până la 300 mg irbesartan o dată pe zi, aceasta fiind doza de întreţinere cea mai adecvată pentru tratamentul afectării renale. Beneficiul la niv el renal pentru Sabervel la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 s-a demonstrat pe baza unor studii în care irbesartanul s-a asociat tratamentului cu alte medicamente antihipertensive, după cum a fost necesar, pentru a atinge tensiunea arterială ţintă (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii hemodializaţi trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică (75 mg irbesartan) (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare
Pentru utilizare orală.

Insuficienţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu există experienţă clinică la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

Pacienţi vârstnici: cu excepţia pacienţilor cu vârsta peste 75 ani, la care tratamentulpoate fi iniţiat cu doza de 75 mg irbesartan pe zi, de obicei nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici.

Copii şi adolescenţi: siguranţa şi eficacitatea Sabervella copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu

au fost stabilite. Datele disponobile până în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 şi 5.2; nu se pot face recomandări privind doza.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1). Trimestrele II şi III de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73autorizatm2) (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

Administrarea concomitentă a Sabervel cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la

Hipovolemie: în special după prima doză, poate apărea hipot nesteiune arterială simptomatică la pacienţii cu hipovolemie şi/sau depleţie de sodiu, consecutive tratam ntului intensiv cu diuretice, dietei hiposodate, diareei sau vărsăturilor. Astfelde afecţiuni trebu e corectate înaintea administrării de

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Hipertensiune arterială renovasculară: în cazul în caremaipacienţii cu stenoză bilaterală a arterelor renale

Sabervel.

sau stenoză a artereirenale pe rinichi unic f ncţional sunt trataţi cu medicamente care afectează

sistemul renină-angiotensină-aldosteron există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi

insuficienţă renală. Cu toate că acest risc nu s -a dovedit pentru Sabervel, un efect similar trebuie

 

 

nu

anticipat după administrarea antagoniş ilor receptorilor pentru angiotensină II.

Insuficienţă renală şi transpla t re

al: atunci când Sabervel este utilizat la pacienţii cu insuficienţă

renală, se recomandă monitorizar

a periodică a concentraţiilor plasmatice a potasiului şi creatininei.

Nu există experienţă privind administrarea Sabervel la pacienţi cu transplant renal recent.

Pacienţi hipertensivi

u di bet zaharat de tip 2 şi boală renală: într-o analiză a rezultatelor unui studiu

efectuat la pac enţi

u boală renală avansată, efectele irbesartanului, atât asupra evenimentelor renale

puţinMedicamentulfavorabil , în special, la femei şi la subiecţii de altă rasă decât cea albă (vezi pct. 5.1).

cât şi asupra celor cardiovasculare, nu au fost uniforme în toate subgrupurile. Efectele au apărut mai

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)

Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor

angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale,

valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Hiperkaliemie: ca şi în cazul altor medicamente care influenţează sistemul renină-angiotensină - aldosteron, hiperkaliemia poate să apară în timpul tratamentului cuSabervel, în special în prezenţa

insuficienţei renale, proteinuriei cu semnificaţie clinică datorată bolii renale diabetice şi/sau insuficienţei cardiace. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.5).

Litiu: nu este recomandată asocierea litiului cu Sabervel (vezi pct. 4.5).

Stenoză aortică şi mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă: ca şi în cazul altor vasodilatatoare, se recomandă precauţie specială la pacienţii cu stenoză aortică sau mitrală sau cu cardiomiopatie

hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar: în general, pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund, la

 

autorizat

medicamentele antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De

aceea, nu se recomandă folosirea Sabervel.

 

Generale: la pacienţii la care tonusul vascular şi funcţia renală depind predominant de act v itatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau cu afecţiune renală preexistentă, inclusiv stenoză a arterelor renale), ra amentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II, care afectează acest sistem, s -a asociat cu hipotensiune arterială acută, zotemie, oligurie sau rareori, cu insuficienţă renală acută. Ca în cazul oricărui alt medicam nt antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau boală cardiovasculară ischemică,

poate duce la infarct miocardic sau la accident vascular cerebral.

Aşa cum s-a observat şi în cazul inhibitorilor enzimei de conv r ie a angiotensinei, irbesartanul şi

ceilalţi antagonişti ai angiotensinei par mai puţin eficace în scăd r a tensiunii arteriale la persoanele de

 

 

este

culoare, comparativ cu ceidin alte rase, probabil datorită prevalenţei mai mari a unor concentraţii

plasmatice mici de renină în populaţia hipertensivă de culo re (vezi pct. 5.1).

Sarcina: Antagoniştii Receptorilor pentru Angiotensină II (ARA II) nu trebuie iniţiaţi în timpul

 

mai

 

sarcinii. Cu excepţia cazului în care continuarea terapiei cu (ARA II) este considerată esenţială,

pacientele care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihipertensive

nu

 

 

alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când este constată

prezenţa sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie întrerupt imediat, şi dacă este cazul trebuie începută terapie alternativă (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Lactoză: acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la

galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medic ent.

Copii şi adoles enţi: irbesartanul a fost studiat la copii cu vârsta cuprinsă între6 şi 16 ani dar până

când vor fi

ispon b le date suplimentare, datele actuale sunt insuficiente pentru a sustine extinderea

utilizării la

copii (vezi pct. 4.8, 5.1 şi 5.2).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Medicamentul

Diuretice şi alte antihipertensive: alte antihipertensive pot creşte efectele hipotensive ale

irbesartanului; cu toate acestea, irbesartan a fost administrat în condiţii de siguranţă în asociere cu alte antihipertensive, cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu cu acţiune de lungă durată şi diureticele tiazidice. Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate provoca hipovolemie şi risc de hipotensiune arterială atunci când se iniţiază tratamentul cu Sabervel (vezi pct. 4.4).

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor

receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (incl usiv

insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).

Suplimente de potasiu şi diuretice care economisesc potasiu : pe baza experienţei cu alte medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, utilizarea concomitentă a diureticelor care economisesc potasiu, a suplimentelor de potasiu, a substituenţilor de sare care conţin potasiu sau a altor medicamente care pot creşte kaliemia (de exemplu, heparina) poate duce la creşterea kaliemiei şi, de aceea, nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Litiu: în timpul tratamentului care asociază litiul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei s-au raportat creşterireversibile ale litemiei şi ale toxicităţii litiului. Până în prezent, efecte similare s - au raportat foarte rar pentru irbesartan. De aceea, această asociere nu este recomandată (vezipct. 4.4). Dacă asocierea se dovedeşte necesară, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei.

Antiinflamatoare nesteroidiene: atunci când se administrarează antagonişti ai receptorilor pentru

angiotensină II concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (adică inhibitori select vi ai COX 2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) şi antiinflamatoare nesteroidiene neselective) poate să apa ă scăderea

efectului antihipertensiv.

Ca şi în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, administrarea c nc mitentă de antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II cu antiinflamatoare nesteroidiene poate creşte riscul

de deteriorare a funcţiei renale, cu posibilitatea apariţiei insuficienţei ren le

cute şi a creşterii

kaliemiei, în special la pacienţii cu afectare prealabilă a funcţiei renale. Ac

astă asociere trebuie

 

autorizat

administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidra aţi adecvat şi trebuie

monitorizată funcţia renală după iniţierea acesteitratamentului a ociat şi, ulterior, periodic.

Informaţii suplimentare despre interacţiunile irbesartanului: în studiile clinice, farmacocinetica

este

 

 

irbesartanului nu a fost influenţată de administrarea hidroclorotiazidei. Irbesartanul este metabolizat în

principal de către CYP2C9 şi în mai mică măsură, prin glucurono-conjugare. Nu s-au observat

interacţiuni farmacocinetice sau farmacodinamice se nificative în cazul administrării de irbesartan cu

warfarină, un medicament metabolizat de către CYP2C9.maiNu s -au evaluat efectele inductorilor

 

nu

CYP2C9, cum ar fi rifampicina, asupra farmacocineticii irbesartanului. Farmacocinetica digoxinei nu

a fost modificată prin administrarea concomite tă de irbesartan.

Medicamentul

 

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăp area

 

Sarcina:

Folosirea ARA II nu este r comandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Folosirea ARA II este contraindicată în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Confirmarea epidemiologică în ceea ce priveşte riscul de teratogenicitate după expunerea la inhibitori ECA în primul tr mestru de sarcină nu a fost convingătoare; totuşi, nu poate fi exclusă o creştere mică a riscului. În timp ce nu există date epidemiologice controlate asupra riscului tratamentului cu Antagonişti ai Receptorilor pentru Angiotensină II (ARA II), un risc similar poate să existe pentru această clasă de medicamente. Cu excepţia cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esenţială, pacientele care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente

antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când este cunoscută prezenţa sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie întrerupt imediat, şi dacă este

cazul trebuie începută terapie alternativă.

Este cunoscut faptul că expunerea la terapia cu ARA II în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină induce fetotoxicitate la om (scăderea funcţieirenale, oligohidramnios, osificarea întârziată a craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune, hiperpotasemie). (Vezi pct. 5.3). Dacă s -a

produs expunerea la ARA II din al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea prin ecografie a funcţiei renale şi a craniului.

Copiii ai căror mame au luat ARA II trebuie atent monitorizaţi pentru hipotensiune (vezi pct. 4.3şi

4.4).

Alăptarea:

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea Sabervel în timpul alăptării, nu se recomandă administrarea Sabervel şi sunt de preferat tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite în timpul alăptării, în special atunci când sunt alăptaţi nou-născuţi sau sugari prematuri.

Nu se cunoaşte dacă irbesartanul sau metaboliţii acestuia se excretă în laptele uman. Datele farmacodinamice/toxicologice la şobolani au evidenţiat excreţia irbesartanului sau a metaboliţilor acestuia în lapte (pentru informaţii detaliate, vezi pct. 5.3).

Fertilitatea

Irbesartanul nu a avut niciun efect asupra fertilităţii la şobolanii trataţi şi nici asupra puilor acestora până la doze care determină primele semne de toxicitate la părinţi (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Ţinând cont de proprietăţile sale farmacodinamice, este puţin probabil ca irbesar anul să afecteze această capacitate. În cazul conducerii de vehicule sau fo losirii de utilaje, treb ie să se ia în considerare că în timpul tratamentului pot apărea vertij sau oboseală.

4.8 Reacţii adverse

autorizat

evenimentelor adverse nu a prezentat diferenţe între grupul tratatestecu irbesartan (56,2%) şi grupul la care s-a administrat placebo (56,5%). Întreruperile tr t mentului din cauza oricărui eveniment advers,

În studiile clinice controlate cu placebo, la pacienţi cu hipert n iune arterială, incidenţa totală a

clinic sau paraclinic, au fost mai puţin frecvente la pacienţii trataţi cu irbesartan (3,3%) decât la cei la

care s-a administrat placebo (4,5%). Incidenţa eveni

entelor adverse nu a fost dependentă de doză (în

intervalul dozelor recomandate), de sex, vârstă, rasă sau de durata tratamentului.

 

mai

La pacienţii hipertensivi diabetici cu microalbuminurie

şi funcţie renală normală, s -au raportat ameţeli

nu

 

 

Următorul tabel prezintă reacţiile adverse care au fost raportate în studiile clinice controlate cu

ortostatice şi hipotensiune arterială ortostatică la 0,5% dintre pacienţi (adică mai puţin frecvent), dar mai multMedicamentuldecât la placebo.

placebo, în cadrul cărora s-a admi istrat irbesartan la 1965 pacienţi. Termenii marcaţi cu asterisc (*) se referă la reacţiile adverse care au fost raportate suplimentar şi mai mult decât la placebo la > 2%

dintre pacienţii hipertensivi diabetici cu insuficienţă renală cronică şi proteinurie cu semnificaţie clinică.

Frecvenţa reacţiilor dverse prezentate mai jos este definită conform următoarei convenţii: foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (> 1/1.000 şi < 1/100); rare (> 1/10.000 şi < 1/1.000); foarte rare (< 1/10.000). În funcţie de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în or inea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile adv rse raportate suplimentar după punerea pe piaţă a medicamentului sunt, de asemenea, enumerate. Aceste reacţii provin din raportările spontane.

Tulburări ale sistemului imunitar:

Cu frecvenţă necunoscută:

reacţii de hipersensibilitate precum angioedem, erupţii cutanate,

 

urticarie

Tulburări metabolice şi de nutriţie:

Cu frecvenţă necunoscută:

hiperkaliemie

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente:

ameţeli, ameţeli ortostatice*

Cu frecvenţă necunoscută:

vertij, cefalee

Tulburări acustice şi vestibulare:

 

 

 

 

Cu frecvenţă necunoscută:

acufene

 

 

 

 

Tulburări cardiace:

 

 

 

 

 

 

Mai puţin frecvente:

 

tahicardie

 

 

 

 

Tulburări vasculare:

 

 

 

 

 

 

Frecvente:

 

hipotensiune ortostatică *

 

 

Mai puţin frecvente:

 

valuri de căldură asociate cu înroşirea feţei

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

 

 

 

Mai puţin frecvente:

 

tuse

 

 

 

autorizat

Tulburări gastro-intestinale:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Frecvente:

greaţă/vărsături

 

 

 

 

Mai puţin frecvente:

 

diaree,dispepsie/pirozis disgeuzie

 

Cu frecvenţă necunoscută:

disgeuzie

 

 

 

 

Tulburări hepatobiliare:

 

 

 

 

 

 

Mai puţin frecvente:

 

icter

 

 

 

 

Cu frecvenţă necunoscută:

hepatită, modificări ale funcţiei hepatice

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

 

este

 

Cu frecvenţă necunoscută:

vasculită leucocitoclastică

 

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

 

Frecvente:

 

 

 

mai

 

 

dureri musculo-scheletice*

 

Cu frecvenţă necunoscută:

artralgie, mialgie (în unele c

zuri asociate cu creşterea concentraţiilor

 

 

plasmatice de creatin-kinază), crampe musculare

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

nu

 

 

 

Cu frecvenţă necunoscută:

alterarea fu cţiei renale, inclusiv cazuri izolate de insuficienţă renală

Medicamentulhiperkaliemia (≥ 5,5 mEq/l) a apărut la 29,4% dintre pacienţii din grupul tratat cu

 

 

acută, a pacienţii cu risc (vezi pct. 4.4)

 

Tulburări ale aparatului genital şi sân l

i:

 

 

 

Mai puţin frecvente:

 

disfuncţie

sexuală

 

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

 

 

Frecvente:

 

oboseală

 

 

 

 

Mai puţin frecvente:

 

durere toracică

 

 

 

Investigaţii agnostice:

Foarte fr cv nte:

Hiperkaliemia* s-a observat mai frecvent la pacienţii diabetici trataţi cu

 

irbesartan, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. La pacienţii

 

hipertensivi diabetici cu microalbuminurie şi funcţie renală normală,

 

irbesartan în doză de 300 mg şi la 22% dintre pacienţii din grupul la care -sa

 

administrat placebo. La pacienţii hipertensivi diabetici cu insuficienţă renală

 

cronică şi proteinurie cu semnificaţie clinică, hiperkaliemia (≥ 5,5 mEq/l) s -a

 

observat la 46,3% dintre pacienţii din grupul tratat cu irbesartan şi la 26,3%

 

dintre pacienţii din grupul la care s-a administrat placebo.

Frecvente:

la subiecţii trataţi cu irbesartan, s-au observat frecvent (1,7%) creşteri

 

semnificative ale creatin-kinazei plasmatice. Niciuna dintre creşterinu s -a asociat

 

cu evenimente musculo-scheletice identificabile clinic. La 1,7% dintre pacienţii

 

hipertensivi cu nefropatie diabetică avansată, trataţi cu irbesartan, s -a observat o

 

scădere a hemoglobinei*, fără semnificaţie clinică.

Copii şi adolescenţi:

Într-un studiu randomizat care a inclus 318 copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, s-au observat următoarele reacţii adverse în săptămâna a 3 -a a fazei dublu- orb: cefalee (7,9%), hipotensiune arterială (2,2%), ameţeli (1,9%), tuse (0,9%). În săptămâna 26 a fazei deschise a acestuistudiu, cele mai frecvente modificări ale testelor de laborator observate au fost creşterea creatininei (6,5%) şi valori crescute ale CK la 2% dintre copii.

4.9 Supradozaj

În urma expunerii adulţilor la doze de până la 900 mg irbesartan/zi, timp de 8 săptămâni, nu-sa evidenţiat toxicitate. În caz de supradozaj, manifestările cele mai probabile sunt hipotensiunea arterială şi tahicardia; de asemenea, poate să apară şibradicardia. Nu sunt disponibile informaţii specifice

privind tratamentul supradozajului cu Sabervel. Pacientul trebuie atent supravegheat iar tratamentul autorizat

trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Măsurile recomandate includ provocarea vărsăturilor şi/sau efectuarea lavajului gastric. Pentru tratamentul supradozajului se poate utiliza cărbune activ t.

Irbesartanul nu este hemodializabil.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonişti pentru angiotensină II.este

Codul ATC: C09C A04.

Mecanism de acţiune: Irbesartanul este un antagonistmaiputern c şi s lectiv al receptorilor pentru angiotensină II (tip AT1), activ după administrare pe c le or lă. Se consideră că irbesartanul blochează toate acţiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT 1, indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II. Antagonizarea selectivă a receptorilor angiotensinei II (AT 1) determină creşterea concentraţiilor plasmatice de renină şi de angiotensină II şi scăderea concentraţieiplasmatice

de aldosteron. Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie, la dozele recomandate. Irbesartanul nu inhibă e zima de conversie a angiotensinei (kininaza II), o

enzimă care generează formarea de angiotensină II şi care metabolizează şi bradikinina la metaboliţi

inactivi.

nu

 

Irbesartanul nu necesită activare metabolică pentru a-şi exercita activitat ea.

zi, scadMedicamentulvalorile tensiunii arteriale în clinostatism sau în poziţie şezândă, după 24 ore de la administrare (înaintea dozei următoare), în medie cu 8 -13/5-8 mm Hg (sistolică/diastolică), scădere

Eficacitate clinică:

Hipertensiune arteri lă

Irbesartanul scade tensiunea arterială, cu modificarea minimă a frecvenţei cardiace. Scăderea tensiunii

arteriale este

ependentă de doză, cu o tendinţă de atingere a fazei de platou la doze peste 300 mg

irbesartan, a

ministrate în priză unică zilnică. Dozele cuprinse între 150-300 mg irbesartan, o dată pe

care este superioară celei observate după administrarea de placebo.

Reducerea maximă a tensiunii arteriale se obţine la 3 -6 ore după administrare şi efectul antihipertensiv se menţine timp de cel puţin 24 ore. După 24 ore, la dozele recomandate, scăderea tensiunii arteriale este încă de 60-70% din scăderea maximă a tensiunii arteriale diastolice şi sistolice. O doză zilnică de 150 mg irbesartan, administrată în priză unică, produce efecte similare asupra tensiunii arteriale după 24 ore de la administrare (înaintea dozei următoare) şi asupra tensiunii arteriale medii pe 24 ore similare cu cele produse de administrarea aceleiaşi doze zilnice totale, fracţionate în două prize.

Efectul antihipertensiv al irbesartan se manifestă în 1-2 săptămâni, efectul maxim fiind observat la 4-6 săptămâni de la iniţierea tratamentului. Efectele antihipertensive se menţin în timpul tratamentului de

lungă durată. După întreruperea tratamentului, tensiunea arterială revine treptat la valo rile iniţiale. Întreruperea tratamentului nu declanşează hipertensiune arterială de rebound. Efectele antihipertensive ale irbesartanului şi diureticelor tiazidice sunt aditive. La pacienţii la care hipertensiunea arterială nu

este controlată în mod adecvat cu irbesartan administrat în monoterapie, asocierea unei doze mici de hidroclorotiazidă (12,5 mg) la irbesartan, în priză unică zilnică, produce o scădere maimarcată a

tensiunii arteriale, comparativ cu placebo, după 24 ore de la administrare (înaintea dozei următoare), de 7-10/3-6 mm Hg (sistolică/diastolică).

Eficacitatea irbesartan nu este influenţată de vârstă sau sex. Ca şi în cazul celorlalte medicamente care acţionează asupra sistemul renină-angiotensină, pacienţii hipertensivi de culoare prezintă un răspuns considerabil mai slab la irbesartan administrat în monoterapie. În cazul în care irbesartanul se administrează în asociere cu o doză mică de hidroclorotiazidă (de exemplu, 12,5 mg/zi), răspunsul

antihipertensiv al pacienţilor de culoare se apropie de cel al pacienţilor de rasă caucaziană. Nu există niciun efect semnificativ clinic asupra uricemiei sau uricozuriei.

Copii şi adolescenţi

Scăderea tensiunii arteriale cu 0,5 mg/kg (scăzut), 1,5 mg/kg (mediu) şi 4,5 mg/kg (ridicat) a fost evaluată prin dozarea controlată a irbesartanului pe o perioadă de3 săptămâni la 318 pacienţi hipertensivi sau la cei cu risc (diabet, antecedente familiale de hipertensiune), copii şi adolescenţi cu

vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani. La sfârşitul celor trei săptămâni, scăderea principală faţă de valoarea iniţială în variabila de eficacitate principală, prin stabilizarea tensiunii arteriale sistolice (SeSBP) a fost

de 11,7 mm Hg (doze scăzute), 9,3 mm Hg (doze medii), 13,2 mm Hg (doze ridica e). Nu au apărut diferenţe semnificative între aceste doze. Modificarea principală a tensiunii ar eriale diastolice minime stabilizate (SeDBP) a fost următoarea: 3,8 mm Hg (doze scăzute), 3,2 mm Hg (doze medii),5,6 mm

Hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2 cu afecţ une r nală:

Hg (doze crescute). După încă o perioadă de două săptămâni, încare p cienţii

u fost randomizaţi din

nou fie cu substanţă activă fie cu placebo, pacienţii la care s -a administrat placebo au prezentat o

 

autorizat

creştere de 2,4 şi 2,0 mm Hg a SeSBP şiSeDBP comparativ cu +0,1 şi r spectiv

-0,3 mm Hg

comparativ cu pacienţii trataţi cu toate dozele de irbesartan (vezi pct. 4.2).

 

 

este

 

 

Studiul "Irbesartan Diabetic Nephropathy Trial (IDNT)" ev denţiază că irbesartanul încetineşte progresia afecţiunii renale la pacienţii cu insuficienţă ren lă cronică şi proteinurie cu semnificaţie

clinică. IDNT a fost un studiu de morbiditate şi

ortalitate, dublu-orb, controlat cu placebo, care a

comparat irbesartan, amlodipină şi placebo. Efectelemaiirbesartan pe termen lung (în med ie 2,6 ani)

nu

 

asupra progresiei afecţiunii renale şi asupra mortalităţii de orice cauză au fost studiate la 1715 pacienţi

hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, protei urie

≥ 900 mg/zi şi creatininemie cuprinsă în intervalul

1,0-3,0 mg/dl. La pacienţi s-au administrat doze progresive, în funcţie de tolerabilitate, începând cu

Medicamentul

75 mg irbesartan până la o doză de în reţinere de 300 mg irbesartan, de la 2,5 mg amlodipină până la

10 mg amlodipină sau placebo. În

oa e grupurile de tratament, pacienţilor li -sau administrat, în

general, 2 până la 4 medicame

te a

tihipertensive (de exemplu, diuretice, beta-blocante, alfa-blocante)

pentru a ajunge la tensiun a art

rială predefinită drept ţintă, de ≤ 135/85 mm Hg sau la o scădere cu

10 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice, dacă valoarea iniţială a acesteia era > 160 mm Hg. Şaizeci la sută (60%) dintre p cienţii din grupul placebo au atins această valoare a tensiunii arteriale ţintă, iar din

grupurile irbesart n şi mlodipină 76% şi respectiv 78%. În obiectivul primarcombinat, irbesartanul a redus semnificat v ris ul relativ, constând în dublarea valorilor creatininemiei, stadiul final al nefropatiei (SFN) sau mortalitatea de orice cauză. Aproximativ 33% dintre pacienţii din grupul irbesartan au atins obiectivul primar combinat renal, comparativ cu 39% şi 41% în grupurile placebo, respectiv amlodipină [reducerea riscului relativ cu 20% comparativ cu placebo (p = 0,024) şi reducerea riscului relativ cu 23% comparativ cu amlodipina (p = 0,006)]. La analiza componentelor

individuale ale obiectivului primar, nu s-a observat niciun efect asupra mortalităţii de orice cauză, în timp ce s-a observat o tendinţă pozitivă de reducere a SFN şi o reducere semnificativă în ceea ce

priveşte dublarea valorii creatininemiei.

Efectul tratamentului a fost evaluat pentru subgrupuri care au ţinut cont de sex, rasă, vârstă, durata bolii diabetice, valorile iniţiale ale tensiunii arteriale, creatininemiei şi albuminuriei. În subgrupurile alcătuite din femei şi din pacienţi de culoare, care au reprezentat 32%, respectiv 26% din populaţia

totală studiată, nu s-a evidenţiat un beneficiu renal, cu toate că intervalele de încredere nu l -au exclus. De asemenea, pentru obiectivul secundar, constituit din evenimente cardiovasculare letale şi non -

letale, nu au existat diferenţe între cele trei grupuri din populaţia totală studiată, cu toate că s -a constatat o creştere a incidenţei infarctului miocardic non -letal la femei şi o scădere a incidenţei infarctului miocardic non-letal la bărbaţi, în grupul irbesartan comparativ cu grupul placebo. La

femeile din grupul irbesartan comparativ cu grupul amlodipină s-a observat o creştere a incidenţei infarctului miocardic non-letal şi a accidentului vascular cerebralîn timp ce spitalizarea impusă de

insuficienţa cardiacă a fost redusă în populaţia totală studiată. Cu toate acestea, nu s -a stabilit nicio explicaţie adecvată pentru aceste constatărila femei.

Studiul "Effects of Irbesartan on Microalbuminuria in Hypertensive Patients with Type 2 Diabetes Mellitus (IRMA 2)" evidenţiază că irbesartanul în doză de 300 mg întârzie progresia către proteinurie cu semnificaţie clinică la pacienţii cu microalbuminurie. IRMA 2 a fost un studiu de morbiditate,

dublu-orb, controlat cu placebo, efectuat la 590 pacienţi cu diabetzaharat de tip 2, microalbuminurie (30-300 mg/zi) şi funcţie renală normală (creatininemie ≤ 1,5 mg/dl la bărbaţi şi < 1,1 mg/dl la femei).

Studiul a evaluat efectele irbesartan pe termen lung (2 ani) asupra progresiei către proteinurie cu semnificaţie clinică - rata excreţiei urinare a albuminei (REUA) > 300 mg/zi şi o creştere a REUA cu cel puţin 30% din valoarea iniţială. Tensiunea arterială predefinită drept ţintă a fost ≤135/85 mm Hg. Dacă a fost necesar, s-au adăugat medicamente antihipertensive suplimentare (excluzând inhibi orii ECA, antagoniştii receptorilor pentru angiotensină II şi blocanţii dihidropiridinici ai can lelor de calciu), pentru a ajuta la atingerea tensiunii arteriale ţintă. În timp ce, la toate grupurile de tratament, s -

tratament nu s-a observat o ameliorare concomitentă a ratei filtrării glomerulautorizatre (RFG). Încetinirea progresiei către proteinurie cu semnificaţie clinică a fost evidentă încă din primele trei luni de

au atins valori similare ale tensiunii

arteriale, mai puţini au fost pacienţii care au at ns obiectivul final

de proteinurie cu semnificaţie clinică

în grupul irbesartan 300 mg (5,2%) compara iv cu grupurile

placebo (14,9%) sau irbesartan 150 mg (9,7%), demonstrându-se astfel o reducere a riscului relativ cu

70% comparativ cu placebo (p = 0,0004) pentru doza mai mare. Pe parcurs lprimelor trei luni de

(< 30 mg/zi) a fost mai frecventă în grupul irbesartan 300 mgeste(34%) comparativ cu grupul placebo (21%).

tratament şi a continuat pe parcursul perioadei de 2 ani. Revenirea la albuminurie normală

Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in

combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat

cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The

Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,

 

mai

efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor

al ECA şi a unui blocant al receptorilor a giote sinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat a pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau

nu

 

cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectăriide organ. VA

NEPHRON-D este un studiu efec at la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.

Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau

cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s -a observat un risc crescut de hiperkaliemie,

ECA şi blocanţi ai re eptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, nh b torii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent la pac enţii cu nefropatie diabetică.

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and RenalDisease Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul

afectareMedicamentulrenală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice si ilare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai

adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune

cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse. Decesulşiaccidentul vascular cerebraldin cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes

(hiperkaliemie,

hipotensiune arterială şi afectarea funcţieirenale) au fost raportate mai frecvent în

cadrul grupului

în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat

placebo.

 

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Irbesartanul este bine absorbit după administrarea orală: studiile de biodisponibilitate absolută au determinat valori de aproximativ 60-80%. Administrarea concomitentă cu alimentele nu influenţează

semnificativ biodisponibilitatea irbesartanului. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ

96%, cu o legare neglijabilă de componentele celulare sanguine. Volumul aparent de distribuţie este de 53-93 l. După administrarea orală sau intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C, 80-85% din radioactivitatea plasmei circulante poate fi atribuită irbesartanului nemodificat. Irbesartanul este metabolizat hepatic prin glucurono-conjugare şi oxidare. Metabolitul circulant principal este glucuronatul de irbesartan (aproximativ 6%). Studiile in vitro au evidenţiat că irbesartanul este oxidat

în principal de izoenzima CYP2C9 a citocromului P450, izoenzima CYP3A4 având un efect neglijabil.

Irbesartanul prezintă o farmacocinetică lineară proporţională cu doza, la doze cuprinse între 10 mg

până la 600 mg. S-a observat că, la doze mai mari de 600 mg irbesartan (dublul dozei maxime recomandate), absorbţia orală nu mai creşte proporţional cu doza; mecanismulautorizatacestui fenomen nu este

cunoscut. Concentraţiile plasmatice maxime se ating la 1,5 -2 ore după administrarea orală. Cle r nce-

ul total şi cel renal este de 157 -176, respectiv 3-3,5 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin

eliminare al irbesartanului este de 11-15 ore. Concentraţiile plasmatice la starea de ech lb u se ating în primele 3 zile după iniţierea unui tratament cu administrare în priză unică zilnică. Se bse vă o

acumulare limitată a irbesartanului în plasmă (< 20%) după administrări repeta e de d ze unice zilnice.

Într-un studiu, la femeile hipertensive, s-au observat concentraţii plasmatice de irbesartan puţin mai

mari. Cu toate acestea, nu au fost diferenţe în ceea ce priveşte timpul de înjumătăţire plasmatică şi acumularea irbesartanului. Nu este necesară ajustarea dozelorestela fem i. Valorile ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi ale concentraţi i plasmatice maxime

(Cmax) pentru irbesartan au fost puţin mai mari la pacienţii vâr nici (≥ 65 ani) comparativ cu subiecţii tineri (18-40 ani). Cu toate acestea, timpul de înjumătăţire prin eliminare nu a fost modificat

semnificativ. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţ vârstnici.

Irbesartanul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale bili ră şi renală. După administrarea orală sau

intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C, aproxi ativ 20% din radioactivitate se regăseşte în urină iar

restul în materiile fecale. Mai puţin de 2% din dozămaise excretă în urină, sub formă de irbesartan

nemodificat.

nu

 

Copii şi adolescenţi

 

Medicamentul

 

Farmacocinetica irbesartanului s-a eval at la 23 copii hipertensivi după administrareaunor doze zilnice unice şi multiple (2 mg irbesar an/kg) până la doza maximă zilnică de 150 mg irbesartan timp de patru săptămâni. Dintre cei 23 copii, 21 au fost evaluaţi prin comparaţie cu farmacocinetica de la adult (doisprezece copii p ste 12 ani, nouă copii cu vârsta între 6 şi 12 ani). Rezultatele au evidenţiat

că Cmax, ASC şi vitezele clearence-ului au fost comparabile cu cele observate la pacienţii adulţi la care s-a administrat 150 g irbesartan zilnic. O acumulare limitată de irbesartan (18%) înplasmă s-a

observat în urma dministrării repetate în doze unice zilnice.

Insuficienţă renală: parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificaţi semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei hemodializaţi. Irbesartanul nu se el imină prin hemodializă.

Insuficienţă hepatică: parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificaţi semnificativ la

pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară-moderată.

Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

La dozele relevante clinic nu s-a evidenţiat toxicitate anormală sistemică sau toxicitate de organ ţintă. În studiile preclinice privind siguranţa, dozele mari de irbesartan (≥ 250 mg/kg şi zi la şobolan şi

≥ 100 mg/kg şi zi la macac) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari (număr de eritrocite, hemoglobină, hematocrit). La doze foarte mari(≥ 500 mg/kg şi zi), administrate la şobolan şi la

macac, irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului (de exemplu n efrită interstiţială, distensie tubulară, bazofilie tubulară, creşterea concentraţiilor plasmatice de uree şi creatinină) modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului, care duc la reducerea

perfuziei renale. În plus, irbesartanul a indus hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare (la

şobolan la doze ≥ 90 mg/kg şi zi, la macac la doze ≥ 10 mg/kg şi zi). Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind produse prin acţiunea farmacologică a irbesartanului. La om, la doze terapeutice de irbesartan, hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă implicaţii.

Irbesartanul nu a demonstrat mutagenitate, clastogenitate sau carcinogenitate.

Fertilitatea şi performanţele privind funcţia de reproducere nu au fost afectate în studiile clinice la

masculii şi femelele de şobolan, chiar la doze orale de irbesartan care provoacă un grad de toxicitate la părinţi (de la 50 până la 650 mg/kg şi zi), inclusiv mortalitate la doza cea mai mare. Nu au fost

observate efecte semnificative în ceea ce priveşte numărul de corpi luteali, nidări sau feţi vii. Irbesartanul nu a afectat supravieţuirea, dezvoltarea sau reproducerea puilor. Studiile la animale indică

faptul că irbesartanul marcat radioactiv este detectat la feţii de ş obolan şi iepure. Irbesartanul se excretă în laptele femelelor de şobolan.

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

este

autorizat

 

 

6.1

Lista excipienţilor

 

 

 

Nucleu:

 

 

mai

 

Lactoză monohidrat

 

 

 

Celuloză microcristalină

 

 

 

Croscarmeloză sodică

nu

 

 

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

 

 

Hipromeloză

 

 

 

Stearat de magneziu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Film:

 

 

 

 

 

Hipromeloză

 

 

 

 

Dioxid de titan (E171)

 

 

 

 

Macrogol 400

 

 

 

 

6.2

Incompatibilităţi

 

 

 

 

Nu este cazul.

 

 

 

 

6.3

P

rioada de valabilitate

 

 

 

 

4 ani.

 

 

 

 

 

 

Medicamentul

 

 

 

 

Studiile efectuate cu irbesartan la animale au evidenţiat efecte toxice tranzitorii la fătul de şobolan (formarea frecventă de cavităţi la nivelul pelvisului renal, hidroureter sau edeme subcutanate), care au

dispărut după naştere. La iepure, s-a observat avort sau resorbţie embrionară prec ce, la doze care au provocat toxicitate maternă semnificativă, inclusiv mortalitate. Nu s -au observat efecte teratogene la şobolan sau iepure.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 28, 56, 90 sau 98 comprimate filmate în blistere din PVC/PVDC-Aluminiu/PVDC

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pharmathen S.A. 6, Dervenakion str.,

153 51 Pallini

 

Attiki, Grecia

 

Tel.: +30 210 66 65 067

autorizat

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

EU/1/12/765/005

 

EU/1/12/765/006

 

EU/1/12/765/009

 

EU/1/12/765/012

 

 

 

 

este

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări : 13 aprilie 2012

 

mai

 

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

 

nu

 

 

Informaţii detaliate privind acest medicame t s nt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

 

 

Medicamentul

 

 

 

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate