Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Sancuso (granisetron) – Rezumatul caracteristicilor produsului - A04AA02

Updated on site: 10-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiSancuso
Cod ATCA04AA02
Substanţăgranisetron
ProducătorKyowa Kirin Limited

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

SANCUSO 3,1 mg/24 ore plasture transdermic

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare plasture transdermic de 52 cm2 conţine granisetron 34,3 mg şi eliberează granisetron 3,1 mg în 24 ore.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Plasture transdermic

Plasture transdermic subţire, transparent, de tip matrice, de formă dreptunghiulară, cu colţuri rotunjite.

4.DATE CLINICE

4.1.Indicaţii terapeutice

SANCUSO plasture transdermic este indicat la adulţi pentru prevenirea greţei şi vărsăturilor asociate cu chimioterapia moderat sau intens emetogenă, pe o durată de timp programată, de 3 – 5 zile consecutive, când administrarea medicamentelor antiemetice pe cale orală este complicată de factori care determină dificultăţi de deglutiţie (vezi pct. 5.1).

4.2Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi

Se aplică un singur plasture transdermic cu 24 - 48 ore înainte de chimioterapie, după cum este cazul.

Datorită creşterii treptate a concentraţiilor plasmatice ale granisetronului în urma aplicării plasturelui transdermic, la începutul chimioterapiei se poate observa un debut mai lent al eficacităţii comparativ cu granisetron 2 mg administrat pe cale orală; plasturele trebuie aplicat cu 24-48 ore înaintea chimioterapiei.

Plasturele transdermic trebuie îndepărtat la cel puţin 24 ore după terminarea chimioterapiei. Plasturele transdermic poate fi purtat timp de cel mult 7 zile, în funcţie de durata regimului chimioterapic.

În urma monitorizării hematologice de rutină, plasturele transdermic trebuie aplicat numai pacienţilor la care posibilitatea amânării chimioterapiei este puţin probabilă, pentru a reduce posibilitatea expunerii nedorite la granisetron.

Administrarea concomitentă a corticosteroizilor

Ghidurile de tratament ale Multinational Association of Supportive Care in Cancer (MASCC)

(Asociaţia multinaţională pentru terapia de susţinere în cancer) recomandă administrarea dexametazonei împreună cu un antagonist al 5HT3 înaintea chimioterapiei. În studiul pivot cu

SANCUSO, administrarea concomitentă a corticosteroizilor, de exemplu a dexametazonei, a fost permisă cu condiţia ca aceasta să fi făcut parte din regimul chimioterapic. Orice creştere a administrării corticosteroizilor în timpul studiului a fost raportată ca tratament de urgenţă.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Dozele sunt similare cu cele de la adulţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală sau hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei. Dozele sunt similare cu cele de la adulţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Cu toate că nu există dovezi privind creşterea frecvenţei reacţiilor adverse la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică cărora li s-a administrat granisetron pe cale orală sau intravenoasă, pe baza farmacocineticii granisetronului se recomandă prudenţă la acest grup de pacienţi.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea SANCUSO la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost stabilite.

Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Plasturele transdermic trebuie aplicat pe pielea curată, uscată, intactă, fără leziuni, pe partea superioară externă a braţului. Dacă nu este posibilă aplicarea plasturelui transdermic pe braţ, acesta poate fi aplicat pe abdomen. Plasturele transdermic nu trebuie aplicat pe pielea înroşită, iritată sau care prezintă leziuni.

Fiecare plasture transdermic este ambalat într-un plic şi trebuie aplicat imediat după ce plicul a fost deschis. Pelicula antiaderentă se îndepărtează înaintea aplicării.

Plasturele transdermic nu trebuie tăiat în bucăţi.

În cazul în care un plasture transdermic se detaşează complet sau parţial, plasturele transdermic iniţial trebuie aplicat din nou în aceeaşi poziţie, utilizând bandă adezivă medicală (dacă este necesar). Dacă reaplicarea nu este posibilă sau dacă plasturele transdermic este deteriorat, se va aplica un nou plasture transdermic, în aceeaşi poziţie, ca şi plasturele transdermic iniţial. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie aplicat un nou plasture transdermic pe braţul opus. Plasturele transdermic nou aplicat trebuie îndepărtat conform duratei de timp recomandate mai sus.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi antagonişti ai receptorilor 5-HT3 sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4.Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţii la locul aplicării

Reacţiile la locul aplicării, raportate în cadrul studiilor clinice cu SANCUSO, au fost în general de intensitate uşoară şi nu au dus la întreruperea administrării. Dacă apar reacţii severe sau o reacţie cutanată generalizată (de exemplu erupţie cutanată alergică, incluzând erupţie eritematoasă, papulară, sau prurit), plasturele transdermic trebuie îndepărtat.

Tulburări gastro-intestinale

Deoarece granisetronul poate reduce motilitatea intestinală, pacienţii cu semne de obstrucţie intestinală subacută trebuie monitorizaţi în urma administrării acestuia.

Tulburări cardiace

Antagoniştii receptorilor 5-HT3, cum este granisetron, pot fi asociaţi cu aritmii sau modificări ale ECG. Acest lucru poate avea semnificaţie clinică la pacienţii cu aritmii preexistente sau cu tulburări de conducere cardiacă sau la pacienţii cărora li se administrează medicamente antiaritmice sau beta- blocante. În cadrul studiilor clinice cu SANCUSO nu s-au observat efecte clinice relevante.

Expunerea la lumina solară

Efectul granisetronului poate fi afectat prin expunerea directă la lumina solară naturală sau artificială, vezi pct. 5.3 pentru informații suplimentare. Pacienţii trebuie sfătuiţi să acopere locul aplicării plasturelui transdermic, de exemplu cu haine, dacă există riscul expunerii la lumina soarelui în perioada de aplicare a plasturelui şi timp de 10 zile după îndepărtarea acestuia.

Duşurile sau băile

În mod normal, duşurile sau băile pot fi efectuate în timpul aplicării SANCUSO. Trebuie evitate activităţile precum înotul, activitatea fizică intensă sau utilizarea saunei.

Căldura externă

Trebuie evitate sursele de căldură externă (de exemplu sticle cu apă fierbinte sau perne electrice) pe suprafaţa plasturelui transdermic.

Grupe speciale de pacienţi

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. Cu toate că nu s-a observat o incidenţă crescută a reacţiilor adverse la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică cărora li s-a administrat granisetron pe cale orală sau intravenoasă, pe baza farmacocineticii granisetronului este necesară prudenţă la acest grup de pacienţi.

Sindromul serotoninergic

Sindromul serotoninergic a fost raportat la utilizarea de antagonişti ai receptorilor 5-HT3, fie în monoterapie, dar mai ales în combinaţie cu alte medicamente serotoninergice [(inclusiv inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) şi inhibitori ai recaptării serotoninei/noradrenalinei (IRSN). Se recomandă monitorizarea adecvată a pacienţilor pentru identificarea simptomelor asemănătoare sindromului serotoninergic.

4.5.Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Medicamentele serotoninergice (de exemplu, SSRI şi IRSN): sindromul serotoninergic a fost raportat după utilizarea concomitentă a antagoniştilor 5-HT3 şi a altor medicamente serotoninergice (inclusiv SSRI şi IRSN).

S-a raportat că administrarea concomitentă a antagoniştilor receptorilor 5-HT3 pe cale intravenoasă şi a paracetamolului pe cale orală la subiecţii umani a provocat blocarea efectului analgezic printr-un mecanism farmacodinamic.

Deoarece granisetronul este metabolizat prin intermediul enzimelor citocromului P450 implicate în metabolizarea substanțelor active (CYP1A1 şi CYP3A4), inductorii şi inhibitorii acestor enzime pot modifica clearance-ul şi, ca urmare, timpul de înjumătăţire al granisetronului.

La subiecţii umani, inducţia enzimatică hepatică prin intermediul fenobarbitalului a dus la creşterea clearance-ului plasmatic total (cu aproximativ 25%) în urma administrării intravenoase a granisetronului.

Studiile in vitro au arătat că ketoconazolul poate inhiba metabolizarea granisetronului prin intermediul familiei de izoenzime ale citocromului P450 3A. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestui efect.

Studiile in vitro cu microzomi umani indică faptul că granisetronul nici nu stimulează şi nici nu inhibă sistemul enzimatic al citocromului P450.

În cadrul studiilor efectuate la subiecţi sănătoşi, nu au existat dovezi privind interacţiunile între granisetron şi benzodiazepine (lorazepam), neuroleptice (haloperidol) sau medicamente antiulceroase

(cimetidină).

Nu s-au observat interacţiuni semnificative din punct de vedere clinic între SANCUSO şi chimioterapia citostatică emetogenă. În plus, nu s-au observat interacţiuni între granisetron şi alte tratamente citostatice emetogene. În conformitate cu aceste date, în studiile clinice cu SANCUSO nu au fost raportate interacţiuni semnificative clinic. În studiile clinice privind interacţiunile, aprepitant nu a prezentat efecte importante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii granisetronului.

Copii şi adolescenţi

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date privind utilizarea granisetronului la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite administrarea SANCUSO pe parcursul sarcinii.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă granisetronul sau metaboliţii acestuia se excretă în laptele uman. Alăptarea trebuie întreruptă pe parcursul tratamentului cu SANCUSO.

Fertilitatea

Nu există date cu privire la efectul granisetronului asupra fertilităţii la om. Fertilitatea nu a fost afectată în urma tratamentului cu granisetron la şobolan.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

SANCUSO nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8.Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Profilul de siguranţă al SANCUSO derivă din studiile clinice controlate şi din experienţa după punerea pe piaţă. Reacţia adversă cel mai frecvent raportată în cadrul studiilor clinice a fost constipaţia, care a apărut la aproximativ 8,7% din pacienţi. Majoritatea reacţiilor adverse au fost de intensitate uşoară sau moderată.

Tabelul de sinteză a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse provenite din studiile clinice şi din raportările spontane cu SANCUSO sunt prezentate în tabelul de mai jos.

În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate în funcţie de frecvenţă, utilizându-se următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1:

Reacţiile adverse raportate pentru SANCUSO

 

 

 

 

Clasificarea pe aparate, sisteme

Reacţie adversă

Frecvenţă

şi organe

 

 

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Apetit scăzut

Mai puţin frecvente

Tulburări ale sistemului nervos

Cefalee

Mai puţin frecvente

 

 

Distonie

Rare

 

 

Dischinezie

Rare

 

 

 

Tulburări acustice şi vestibulare

Vertij

Mai puţin frecvente

Tulburări vasculare

Hiperemie facială tranzitorie

Mai puţin frecvente

Tulburări gastro-intestinale

Constipaţie

Frecvente

 

Xerostomie, greaţă, senzaţie de vomă

Mai puţin frecvente

Tulburări hepatobiliare

Concentraţii plasmatice crescute ale

Mai puţin frecvente

 

alaninaminotransferazei,

 

 

aspartataminotransferazei, gamma-

 

 

glutamiltransferazei

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului

Iritaţie la locul aplicării

Mai puţin frecvente

subcutanat

 

 

Reacţii la locul aplicării (durere la locul

Cu frecvenţă necunoscută

 

aplicării, prurit la locul aplicării, eritem

 

 

la locul aplicării, erupţie cutanată la locul

 

 

aplicării, iritaţie la locul aplicării)*

 

Tulburări musculo-scheletice şi

Artralgie

Mai puţin frecvente

ale ţesutului conjunctiv

 

 

Tulburări generale şi la nivelul

Edem generalizat

Mai puţin frecvente

locului de administrare

 

 

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţii de hipersensibilitate

Cu frecvenţă necunoscută

*Raportări spontane

 

 

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Pacienţii cărora li se administrează chimioterapie cu efect emetogen moderat sau intens pot prezenta încă vărsături, în pofida tratamentului antiemetic, inclusiv cu SANCUSO.

Reacţii adverse specifice clasei de medicamente

Reacţiile adverse specifice clasei de medicamente, observate în cazul altor forme farmaceutice (orală şi intravenoasă) de granisetron, includ următoarele:

-Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu anafilaxie, urticarie

-Insomnie

-Cefalee

-Reacţii extrapiramidale

-Somnolenţă

-Ameţeli

-Prelungirea intervalului QT

-Constipaţie

-Diaree

-Concentraţii plasmatice crescute ale transaminazelor hepatice

-Erupţie cutanată

-Astenie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Nu există antidot specific pentru granisetron. Plasturele transdermic trebuie îndepărtat în caz de supradozaj. Trebuie administrat tratament simptomatic.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1.Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antiemetice şi medicamente pentru combaterea greţei, antagonişti ai serotoninei (5HT3), codul ATC: A04AA02

Granisetronul este un antiemetic puternic şi un antagonist cu selectivitate mare pentru receptorii 5-hidroxitriptaminei (receptorii 5HT3). Studiile farmacologice au demonstrat eficacitatea granisetronului împotriva greţei şi vărsăturilor provocate de tratamentul citostatic. Studiile de legare cu radioliganzi au demonstrat afinitatea neglijabilă a granisetronului pentru alte tipuri de receptori, inclusiv pentru situsurile de legare 5HT1, 5HT2, 5HT4 şi dopaminergice D2.

Un studiu pivot de fază III, randomizat, dublu-orb, cu dublă mascare a formei farmaceutice, multinaţional a comparat eficacitatea, tolerabilitatea şi siguranţa SANCUSO cu cea a granisetronului 2 mg administrat oral, o dată pe zi, în prevenirea greţei şi vărsăturilor la un număr total de 641 pacienţi cărora li s-a administrat chimioterapie timp de mai multe zile. Studiul a fost conceput pentru a demonstra non-inferioritatea SANCUSO faţă de granisetronul administrat pe cale orală.

Populaţia repartizată randomizat în cadrul studiului a inclus 48% bărbaţi şi 52% femei, cu vârsta cuprinsă între 16 şi 86 ani, cărora li s-a administrat chimioterapie moderat emetogenă (ME) sau intens emetogenă (IE) timp de mai multe zile. 78% dintre pacienţi au fost de rasă albă, 12% au fost asiatici şi 10% hispanici/din America Latină.

Plasturele transdermic cu granisetron a fost aplicat cu 24 - 48 ore înaintea primei doze de medicamente chimioterapice şi purtat timp de 7 zile. Granisetronul pe cale orală a fost administrat zilnic, pe durata regimului chimioterapic, cu o oră înaintea fiecărei doze de medicamente chimioterapice. Activitatea antiemetică a fost evaluată de la prima administrare până la 24 ore după începerea administrării ultimei doze a regimului chimioterapic ME sau IE în ultima zi de administrare.

Non-inferioritatea SANCUSO faţă de granisetronul administrat pe cale orală a fost confirmată, controlul complet (CC) fiind obţinut la 60,2% dintre pacienţii din braţul de tratament cu SANCUSO şi la 64,8% dintre pacienţii cărora li s-a administrat granisetron pe cale orală în setul per protocol (diferenţă -4,89%; interval de încredere 95% între –12,91% şi +3,13%; n=284 cu plasture transdermic, n=298 administrare orală). CC a fost definit prin absenţa vărsăturilor şi/sau a senzaţiei de vomă, greaţă cel mult uşoară, şi absenţa medicaţiei de urgenţă de la prima administrare până la 24 ore după

începerea administrării ultimei doze a regimului chimioterapic cu durata de mai multe zile în ultima zi de administrare.

Din cauza creşterii treptate a concentraţiilor plasmatice ale granisetronului în urma aplicării plasturelui transdermic,concentraţiile plasmatice iniţiale la începutul chimioterapiei pot fi mai mici comparativ cu cele ale granisetronului 2 mg administrat pe cale orală şi, ca urmare, se poate observa un debut mai lent al eficacităţii. Prin urmare, SANCUSO este indicat pentru utilizare la pacienţii la care administrarea medicamentelor antiemetice pe cale orală este complicată de factori care determină dificultăţi de deglutiţie.

Controlul complet pe zile este ilustrat mai jos.

În studiile clinice cu SANCUSO nu au existat efecte legate de tratament în ceea ce priveşte frecvenţa cardiacă sau tensiunea arterială. Evaluarea ECG-urilor seriate la pacienţi nu a demonstrat prelungirea intervalului QT şi nici modificări ale morfologiei ECG. Efectul SANCUSO asupra intervalului QTc a fost evaluat în mod specific într-un studiu orb, randomizat, pe grupuri paralele, controlat cu placebo şi pozitiv (moxifloxacin), şi aprofundat al intervalului QTc, în care s-a administrat SANCUSO la 240 subiecţi adulţi, bărbaţi şi femei. Nu s-a observat niciun efect semnificativ cu privire la prelungirea QTc în cazul administrării SANCUSO.

O evaluare a aderării plasturelui transdermic la 621 pacienţi cărora li s-au administrat plasturi transdermici cu substanţă activă sau cu placebo a arătat că mai puţin de 1% dintre plasturii transdermici au devenit detaşabili pe parcursul perioadei de 7 zile de aplicare a plasturelui transdermic.

Nu există experienţă clinică din studii clinice cu SANCUSO la pacienţi cărora li s-a administrat chimioterapie timp de mai puţin de 3 zile consecutive sau pe parcursul mai multor cicluri chimioterapice, sau cu doze chimioterapice mari înaintea transplantului de celule stem.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Granisetron traversează pielea intactă, intrând în circulaţia sistemică printr-un proces de difuziune pasivă.

După aplicarea SANCUSO, granisetronul este absorbit lent, concentraţia maximă fiind atinsă într-un interval cuprins între 24 şi 48 ore.

Pe baza măsurării conţinutului rezidual al plasturelui transdermic după îndepărtare, se eliberează aproximativ 65% din granisetron, rezultând o doză zilnică medie de 3,1 mg.

S-a investigat administrarea concomitentă a granisetronului sub formă de bolus intravenos unic de 0,01 mg/kg (maxim 1 mg), în acelaşi timp cu aplicarea plasturelui transdermic cu SANCUSO la subiecţi sănătoşi. Valoarea maximă iniţială a concentraţiilor plasmatice ale granisetronului, atribuită dozei intravenoase, a fost atinsă la 10 minute după administrare. Profilul farmacocinetic cunoscut al plasturelui transdermic pe parcursul perioadei de aplicare (7 zile) nu a fost afectat.

În urma aplicării consecutive a câte doi plasturi transdermici SANCUSO la subiecţi sănătoşi, fiecare pe o perioadă de şapte zile, concentraţiile plasmatice ale granisetronului s-au menţinut pe parcursul studiului, cu acumulări confirmate minime.

Într-un studiu care a avut ca scop evaluarea efectului căldurii asupra distribuţiei transdermice a granisetronului din SANCUSO la subiecţi sănătoşi, o pernă electrică generând o temperatură medie de 42°C a fost aplicată deasupra plasturelui transdermic timp de 4 ore în fiecare zi, pe parcursul perioadei de aplicare de 5 zile. Cu toate că aplicarea pernei electrice a fost asociată cu o creştere minoră şi tranzitorie a fluxului plasturelui transdermic pe parcursul perioadei de aplicare a pernei electrice, nu s-a observat o creştere a expunerii globale la granisetron comparativ cu un grup de control.

Într-un studiu farmacocinetic la voluntari sănătoşi la care SANCUSO a fost aplicat pe o perioadă de 7 zile, expunerea totală medie (ASC0-infinit) a fost de 416 ngxoră/ml (valori cuprinse între 55 – 1192 ng x oră/ml) cu o variabilitate între subiecţi de 89%. Cmax medie a fost de 3,9 ng/ml (valori cuprinse

între 0,7 – 9,5 ng/ml), cu o variabilitate între subiecţi de 77%. Această variabilitate este similară cu variabilitatea crescută, cunoscută, a farmacocineticii granisetronului după administrarea orală sau intravenoasă.

Distribuţie

Granisetronul este distribuit cu un volum de distribuţie mediu de aproximativ 3 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 65%. Granisetronul se distribuie liber în plasmă şi eritrocite.

Metabolizare

Nu s-au observat diferenţe între profilurile metabolice ale granisetronului cu administrare orală şi transdermică.

Granisetronul este metabolizat în principal până la 7-hidroxigranisetron şi 9’N-desmetilgranisetron. Studiile in vitro în care s-au utilizat microzomi hepatici umani indică faptul că CYP1A1 este enzima principală responsabilă de 7-hidroxilarea granisetronului, în timp ce izoenzima CYP3A4 contribuie la 9’ demetilare.

Eliminare

Granisetronul este eliminat în principal prin metabolizare hepatică. După dozele administrate intravenos, clearance-ul plasmatic mediu a fost cuprins între 33,4 şi 75,7 l/oră la subiecţii sănătoşi şi

între 14,7 şi 33,6 l/oră la subiecţii cu variabilitate individuală crescută. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este de 4-6 ore la subiecţii sănătoşi şi de 9-12 ore la pacienţi. După aplicarea plasturelui transdermic, timpul aparent de înjumătăţire plasmatică la subiecţii sănătoşi s-a prelungit până la aproximativ 36 ore, datorită ratei de absorbţie scăzute a granisetronului prin piele.

În studiile clinice efectuate cu SANCUSO, clearance-ul la pacienţii cu neoplasm s-a dovedit a fi de aproximativ jumătate faţă de cel al subiecţilor sănătoşi.

După injectarea intravenoasă, aproximativ 12% din doză se excretă nemodificată prin urină la subiecţii sănătoşi, în decurs de 48 ore. Restul dozei este excretată sub formă de metaboliţi, în proporţie de 49% prin urină şi 34% prin materii fecale.

Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi

Efectele sexului asupra farmacocineticii SANCUSO nu au fost studiate în mod specific. În cadrul studiilor clinice efectuate cu SANCUSO nu s-au observat efecte considerabile determinate de sex asupra farmacocineticii, fiind raportată o variabilitate individuală mare la ambele sexe. Modelele FC populaţionale au confirmat absenţa efectelor determinate de sex asupra farmacocineticii SANCUSO.

Vârstnici

Într-un studiu clinic nu s-au observat diferenţe privind parametrii farmacocinetici plasmatici ai SANCUSO la subiecţi vârstnici, bărbaţi şi femei (≥ 65 ani), comparativ cu subiecţii mai tineri (cu vârsta cuprinsă între 18 şi 45 ani inclusiv).

Insuficienţă renală sau hepatică

Nu s-au efectuat studii clinice specifice pentru a investiga farmacocinetica SANCUSO la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică. Nu s-a observat o legătură clară între funcţia renală (măsurată prin clearance-ul creatininei) şi clearance-ul granisetronului la modelele FC populaţionale.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, farmacocinetica granisetronului a fost determinată folosind o doză unică intravenoasă de clorhidrat de granisetron de 40 µg/kg.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică cauzată de neoplasmul hepatic, clearance-ul plasmatic total a fost de aproximativ jumătate în comparaţie cu pacienţii fără insuficienţă hepatică. Datorită variabilităţii mari a parametrilor farmacocinetici ai granisetronului şi toleranţei bune chiar la doze mult mai mari decât doza recomandată, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică funcţională.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu neoplasm nu s-a observat o corelaţie între clearance-ul creatininei şi clearance-ul total, ceea ce indică faptul că insuficienţa renală nu influenţează farmacocinetica granisetronului.

Indicele de masă corporală (IMC)

Într-un studiu clinic conceput pentru a evalua expunerea unor subiecţi cu valori diferite ale lipidelor organismului la granisetronul din SANCUSO, utilizând IMC ca măsură surogat a lipidelor organismului, nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica plasmatică a SANCUSO la subiecţi bărbaţi şi femei cu IMC scăzut [<19,5 kg/m2 (bărbaţi), <18,5 kg/m2 (femei)] şi cu IMC crescut (30,0 - 39,9 kg/m2 inclusiv) comparativ cu grupul de control (IMC 20,0 - 24.9 kg/m2 inclusiv).

Copii şi adolescenţi

Nu s-au efectuat studii pentru a investiga farmacocinetica SANCUSO la copii şi adolescenţi.

5.3Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Studiile privind carcinogenitatea nu au prezentat un risc specific pentru om, când s-a utilizat doza recomandată. Cu toate acestea, când medicamentul se administrează în doze mai mari şi pe o perioadă de timp mai îndelungată, riscul carcinogenităţii nu poate fi exclus, dar pe perioada scurtă de aplicare recomandată pentru sistemul de distribuţie transdermic nu se anticipează un risc carcinogen la om.

Plasturii transdermici SANCUSO nu au prezentat niciun potenţial de fotoiritaţie sau fotosensibilitate când medicamentul a fost testat in vivo la cobai. Granisetronul nu a provocat fototoxicitate când a fost testat in vivo pe o linie celulară fibroblastică de şoarece. Când a fost testat pentru fotogenotoxicitate potenţială in vitro pe linii celulare de ovar de hamster chinezesc (CHO), granisetronul a determinat creşterea procentului celulelor cu leziuni cromozomice în urma fotoiradierii. Cu toate că relevanţa clinică a acestor date nu este complet clară, pacienţii trebuie sfătuiţi să acopere locul de aplicare a plasturelui transdermic dacă există riscul expunerii la lumina solară pe perioada aplicării şi timp de 10 zile după îndepărtarea acestuia (vezi pct. 4.4).

Când a fost testat pentru potenţialul de sensibilizare cutanată la cobai, SANCUSO a demonstrat un potenţial scăzut de producere a iritaţiilor.

Un studiu realizat pe canale ionice ale celulei cardiace umane clonate a arătat că granisetronul are potenţialul de a afecta repolarizarea cardiacă prin blocarea canalelor de potasiu hERG. S-a arătat că granisetronul blochează ambele canale de sodiu şi de potasiu, ceea ce este posibil să afecteze atât depolarizarea, cât şi repolarizarea prin prelungirea intervalelor PR, QRS şi QT. Aceste date ajută la elucidarea mecanismelor moleculare prin care apar anumite modificări ale ECG (în special prelungirea QT şi QRS) asociate cu această clasă de medicamente. Cu toate acestea, în cadrul studiilor clinice în care s-a administrat SANCUSO nu s-au observat efecte relevante din punct de vedere clinic asupra ECG-ului, incluzând un studiu aprofundat privind intervalul QT la 240 de subiecţi sănătoşi (vezi pct. 5.1).

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Stratul de suport

Poliester

Stratul matrice

Copolimer de acrilat-vinilacetat

Peliculă antiaderentă

Poliester siliconat

6.2Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3Perioada de valabilitate

3 ani

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Fiecare plasture transdermic este ambalat într-un plic sigilat la cald, format din hârtie acoperită cu poliester/aluminiu/LLDPE.

Fiecare cutie conţine 1 plasture transdermic.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

După utilizare, plasturele transdermic va conţine încă substanţă activă. După îndepărtare, plasturele transdermic trebuie împăturit ferm în jumătate, cu partea adezivă în interior, şi apoi trebuie aruncat în aşa fel încât să nu fie lăsat la îndemâna copiilor.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Kyowa Kirin Limited

Galabank Business Park

Galashiels

TD1 1QH

Marea Britanie

Tel: +44 (0)1896 664000

Fax: +44 (0)1896 664001

8.NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/12/766/001

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 20 aprilie 2012

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 9 ianuarie 2017

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate