Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Sialanar (glycopyrronium bromide) – Rezumatul caracteristicilor produsului - A03AB02

Updated on site: 10-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiSialanar
Cod ATCA03AB02
Substanţăglycopyrronium bromide
ProducătorProveca Limited

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Sialanar 320 micrograme/ml soluție orală

2.COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare ml conține bromură de glicopironiu 400 micrograme, echivalent cu glicopironiu 320 micrograme.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Soluție orală.

Soluție incoloră și limpede.

4.DATE CLINICE

4.1.Indicații terapeutice

Tratamentul simptomatic al sialoreei severe (salivare excesivă patologică cronică) la copii și adolescenți cu vârsta peste 3 ani cu tulburări neurologice cronice.

4.2.Doze și mod de administrare

Sialanar trebuie prescris de către medici cu experiență în tratamentul copiilor și adolescenților cu tulburări neurologice.

Doze

Din cauza lipsei datelor privind siguranța pe termen lung, Sialanar este recomandat pentru utilizare intermitentă pe termen scurt (vezi pct. 4.4).

Populație pediatrică – copii și adolescenți cu vârsta peste 3 ani

Schema terapeutică pentru glicopironiu depinde de greutatea corporală a copilului, începând cu aproximativ 12,8 micrograme/kg per doză (echivalent cu 16 micrograme/kg per doză de bromură de glicopironiu), de trei ori pe zi și crescând dozele astfel cum este indicat în tabelul 1 de mai jos, la interval de 7 zile. Titrarea dozelor trebuie continuată până când eficacitatea este echilibrată cu reacțiile adverse și se ajustează în sens crescător sau descrescător, după caz, până la o doză individuală maximă de glicopironiu de 64 micrograme/kg corp sau de 6 ml (glicopironiu 1,9 mg, echivalent cu bromură de glicopironiu 2,4 mg) de trei ori pe zi, oricare dintre doze este mai mică. Titrarea dozelor trebuie realizată după discuții cu persoana care are grijă de pacient pentru a evalua eficacitatea, precum și reacțiile adverse, până se ajunge la o doză de întreținere acceptabilă.

Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesare pentru controlul simptomelor. Este important ca persoana care are grijă de pacient să verifice volumul dozei în seringă înainte de administrare. Volumul maxim al celei mai mari doze este de 6 ml. În cazul unui eveniment advers anticolinergic cunoscut care apare la creșterea dozei, doza trebuie redusă la doza anterioară mai mică, iar evenimentul trebuie monitorizat. Dacă evenimentul nu dispare, tratamentul trebuie întrerupt. În caz de constipație, retenție urinară sau pneumonie, tratamentul trebuie oprit și trebuie contactat medicul curant.

Copiii mai mici pot fi mai predispuși la evenimente adverse și trebuie avut în vedere acest lucru atunci când se realizează ajustarea dozelor.

După perioada de titrare a dozelor, sialoreea copilului trebuie monitorizată, împreună cu persoana care are grijă de pacient, la interval de cel mult 3 luni, pentru a evalua modificările de eficacitate și/sau toleranță în timp, iar doza trebuie ajustată corespunzător.

Tabelul 1 prezintă doza exprimată în ml de soluție, care trebuie administrată pentru fiecare interval de greutate corporală la fiecare majorare a dozei.

Tabel 1. Tabel cu dozele recomandate pentru copii și adolescenți cu funcție renală normală.

Greutate

Doză nivel 1

Doză nivel 2

Doză nivel 3

Doză nivel 4

Doză nivel 5

corporală

 

 

 

 

 

kg

(~12,8 µg/kg)

(~25,6 µg/kg)

(~38,4 µg/kg)

(~51,2 µg/kg)

(~64 µg/kg) 1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ml

ml

ml

ml

ml

13-17

0,6

1,2

1,8

2,4

18-22

0,8

1,6

2,4

3,2

23-27

28-32

1,2

2,4

3,6

4,8

6*

33-37

1,4

2,8

4,2

5,6

38-42

1,6

3,2

4,8

6*

43-47

1,8

3,6

5,4

≥48

6*

1 se referă la µg/kg glicopironiu

* Doza individuală maximă în acest interval de greutate corporală

Populație pediatrică - copii cu vârsta <3 ani

Sialanar nu se recomandă la copii cu vârsta <3 ani în tratamentul simptomatic al sialoreei (salivare excesivă patologică cronică) (vezi pct. 4.4).

Populație adultă

Sialanar este indicat numai pentru copii și adolescenți. Dovezile din studiile clinice referitoare la utilizarea glicopironiului la pacienții adulți cu salivare excesivă patologică sunt limitate.

Pacienții vârstnici

Sialanar este indicat numai pentru copii și adolescenți. Vârstnicii au un timp mai lung de înjumătățire plasmatică și o rată mai slabă de eliminare a medicamentelor, iar datele care susțin eficacitatea pentru utilizarea pe termen scurt sunt limitate. În consecință, Sialanar nu trebuie utilizat la pacienți cu vârsta peste 65 de ani.

Insuficiența hepatică

Nu au fost efectuate studii clinice la pacienții cu insuficiență hepatică. Glicopironiul este eliminat din circulația sistemică în principal prin excreție renală și nu se consideră că insuficiența hepatică are drept rezultat o creștere relevantă clinic a expunerii sistemice la glicopironiu.

Insuficiență renală

Insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3).

Insuficiență renală ușoară până la moderată (RFGe<90 - ≥30 ml/min/1,73m2) - dozele trebuie reduse cu 30% (vezi tabelul 2).

Tabelul 2. Tabel cu dozele recomandate pentru copii și adolescenți cu insuficiență renală ușoară până la moderată.

Greutate

Doză nivel 1

Doză nivel 2

Doză nivel 3

Doză nivel 4

Doză nivel 5

corporală

 

 

 

 

 

kg

(~8,8 µg/kg) 1

(~17,6 µg/kg)

(~27,2 µg/kg)

(~36 µg/kg) 1

(~44,8 µg/kg)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ml

ml

ml

ml

ml

13-17

0,4

0,8

1,2

1,7

2,1

18-22

0,6

1,1

1,7

2,2

2,8

23-27

0,7

1,4

2,1

2,8

3,5

28-32

0,8

1,7

2,5

3,4

4,2

33-37

2,9

3,9

4,2

38-42

1,1

2,2

3,4

4,2

4,2

43-47

1,2

2,5

3,8

4,2

4,2

≥48

2,8

4,2

4,2

4,2

1 se referă la µg/kg glicopironiu

Mod de administrare

Numai pentru administrare orală.

Administrarea concomitentă cu alimente duce la o scădere semnificativă a expunerii sistemice la medicament. Medicamentul trebuie administrat cu cel puțin o oră înainte de sau cu cel puțin două ore după ingestia de alimente sau în același timp cu ingestia de alimente. Trebuie evitate alimentele cu conținut ridicat de grăsimi. Atunci când nevoile specifice ale copilului impun administrarea concomitentă cu alimente, administrarea medicamentului trebuie realizată în mod constat în timpul consumului de alimente.

Sondele nazogastrice/alimentare, dacă sunt utilizate, trebuie spălate cu 10 ml de apă imediat după administrare.

Vezi pct. 6.6 pentru instrucțiunile de utilizare.

4.3.Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Sarcina și alăptarea.

Glaucom.

Retenție urinară.

Insuficiență renală severă (RFGe<30 ml/min/1,73m2), inclusiv persoanele cu insuficiență renală în stadiu terminal care efectuează ședințe de dializă.

Antecedente de ocluzie intestinală, colită ulcerativă, ileus paralitic, stenoză pilorică sau miastenia gravis.

Utilizare concomitentă cu (vezi pct. 4.5);

clorură de potasiu, doză administrată oral, sub formă farmaceutică solidă; anticolinergice;

4.4.Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Efecte anticolinergice

Efectele anticolinergice, precum retenția urinară, constipația și supraîncălzirea determinată de inhibarea transpirației pot fi dependente de doză și dificil de evaluat la un copil cu dizabilități. Este necesară monitorizarea de către medici și de către persoanele care au grijă de pacienți, cu respectarea instrucțiunilor cu privire la abordare de mai jos:

Abordarea reacțiilor adverse anticolinergice importante

Persoana care are grijă de pacient trebuie să oprească tratamentul și să solicite sfatul medicului care a prescris tratamentul în caz de:

constipație

retenție urinară

pneumonie

reacții alergice

febră cu valori mari

vreme foarte caldă

modificări ale comportamentului

După evaluarea evenimentului, medicul care a prescris tratamentul va decide dacă acesta trebuie să rămână întrerupt sau poate fi continuat la o doză mai mică.

Lipsa datelor de siguranță pe termen lung

Datele de siguranță publicate nu sunt disponibile pentru durate ale tratamentului de peste 24 de săptămâni. Din cauza datelor limitate de siguranță pe termen lung disponibile și a incertitudinii legate de potențialul risc carcinogen, durata totală a tratamentului trebuie menținută cât de scurtă posibil. Dacă este necesar tratamentul continuu (de exemplu într-un cadru paliativ) sau dacă se repetă tratamentul intermitent (de exemplu în cadrul non-paliativ, în care se tratează boala cronică) beneficiile și riscurile trebuie avute în vedere cu atenție, de la caz la caz, iar tratamentul trebuie monitorizat îndeaproape.

Sialoree ușoară până la moderată

Din cauza probabilității scăzute de beneficii și a profilului cunoscut al reacțiilor adverse, Sialanar nu trebuie administrat copiilor și adolescenților cu sialoree ușoară până la moderată.

Tulburări cardiace

Glicopironiul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu infarct miocardic acut, hipertensiune arterială, boală coronariană, aritmii cardiace și afecțiuni caracterizate prin tahicardie (inclusiv hipertiroidie, insuficiență cardiacă, intervenție chirurgicală cardiacă) din cauza posibilei creșteri a frecvenței cardiace, tensiunii arteriale și tulburărilor de ritm cardiac produse ca urmare a administrării sale. Persoana care are grijă de pacient trebuie instruită să măsoare pulsul în cazul în care copilul pare să nu se simtă bine și să raporteze ritmul cardiac foarte rapid sau foarte lent.

Tulburări gastro-intestinale

Antimuscarinicele precum glicopironiul trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu boli de reflux gastroesofagian, constipație preexistentă și diaree.

Afecțiuni stomatologice

Deoarece salivația redusă poate crește riscul afecțiunilor cavității bucale și al tulburărilor periodontice, este important ca pacienților să li se asigure o igienă dentară zilnică adecvată și consultații regulate pentru verificarea sănătății dentare.

Aparatul respirator

Glicopironiul poate provoca creșterea vâscozității secrețiilor bronhice, ceea ce poate crește riscul de infecții respiratorii și pneumonie. Administrarea de glicopironiu trebuie întreruptă dacă este diagnosticată pneumonia.

Evenimente adverse asupra SNC

În studiile clinice au fost raportate efecte crescute asupra sistemului nervos central, inclusiv: iritabilitate, somnolență, neliniște, hiperactivitate, intervale scurte de atenție, frustrare, schimbări ale dispoziției, izbucniri temperamentale sau comportament exploziv, sensibilitate excesivă, seriozitate sau tristețe, episoade frecvente de plâns, atitudine temătoare. Modificările comportamentale trebuie monitorizate.

Drept consecință a sarcinii sale cuaternare, glicopironiul are capacitate limitată de a penetra bariera hemato-encefalică, deși gradul de penetrare nu este cunoscut. Este necesară prudență la copiii şi adolescenții cu barieră hemato-encefalică compromisă, de exemplu cu șunt intraventricular, tumori cerebrale, encefalită.

Copii cu vârsta sub 3 ani

Sialanar nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 3 ani deoarece există date foarte limitate privind eficacitatea și siguranța administrării glicopironiului la această grupă de vârstă.

Creșterea și dezvoltarea

Nu au fost investigate efectele glicopironiului asupra aparatului genital.

Deși studiile clinice nu raportează efecte pe termen scurt sau pe termen lung ale glicopironiului asupra dezvoltării sistemului nervos sau a creșterii, nu au fost efectuate studii care să evalueze specific aceste probleme.

Sodiu

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză maximă, adică practic nu conține sodiu.

4.5.Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile.

Copii și adolescenți

Există date limitate privind interacțiunile cu alte medicamente la grupa de vârstă de copii și adolescenți.

Următoarele informații privind interacțiunile medicamentoase sunt relevante pentru glicopironiu.

Contraindicații de administrare concomitentă

Este contraindicată administrarea concomitentă a următoarelor medicamente (vezi pct. 4.3):

Clorură de potasiu, doză administrată oral, sub formă farmaceutică solidă: glicopironiul poate potența riscul de leziuni ale tractului gastro-intestinal superior asociat cu administrarea orală de clorură de potasiu sub formă farmaceutică solidă, ca urmare a prelungirii duratei tranzitului gastro- intestinal, fapt ce determină o concentrație locală mare de ioni de potasiu. A fost observată corelația cu sângerări ale tractului gastro-intestinal superior și ulcerații ale intestinului subțire, stenoză, perforație și ocluzie intestinală.

Anticolinergice: administrarea concomitentă de anticolinergice poate crește riscul de reacții adverse anticolinergice. Anticolinergicele pot întârzia absorbția gastro-intestinală a altor substanțe anticolinergice administrate oral și, de asemenea, cresc riscul de reacții adverse anticolinergice.

Administrarea concomitentă va fi luată în considerare cu precauție

Administrarea concomitentă a următoarelor medicamente trebuie luată în considerare cu precauție:

Antispasmodice:glicopironiul poate antagoniza efectele farmacologice ale substanțelor active stimulatoare ale motilității gastrointestinale, precum domperidona și metoclopramida.

Topiramat: glicopironiul poate potența efectele de inhibare a transpirației și hipertermie asociate cu utilizarea topiramatului, în special la copii și adolescenți;

Antihistaminice sedative: pot avea efecte anticolinergice aditive. Poate fi necesară reducerea dozei de anticolinergic și/sau de antihistaminic;

Neuroleptice/antipsihotice: pot fi potențate efectele substanțelor active precum fenotiazine, clozapină și haloperidol. Poate fi necesară reducerea dozei de anticolinergic și/sau de neuroleptic/antipsihotic;

Relaxante ale musculaturii striate: utilizarea de anticolinergice după administrarea de toxină botulinică poate potența efectele anticolinergice sistemice;

Antidepresive triciclice și IMAO: pot avea efecte anticolinergice aditive. Poate fi necesară reducerea dozei de anticolinergic și/sau de antidepresive triciclice și IMAO.

Opioide: substanțele active precum petidina și codeina pot produce reacții adverse aditive asupra sistemului nervos central și asupra tractului gastro-intestinal și pot crește riscul de constipație severă sau de ileus paralitic și deprimare a SNC. Dacă nu poate fi evitată administrarea concomitentă, pacienții trebuie monitorizați pentru deprimarea SNC și constipație excesivă sau prelungită;

Corticosteroizi: glaucomul indus de corticosteroizi poate apărea în cazul administrării de corticosteroizi prin utilizare topică, inhalare, administrare orală sau intravenoasă. Utilizarea concomitentă poate duce la creșterea presiunii intraoculare prin intermediul unui mecanism cu unghi deschis sau închis;

Altele

Medicamentele cu proprietăți anticolinergice (de exemplu antihistaminice, antidepresive) pot produce efecte parasimpatolitice cumulative, inclusiv xerostomie, retenție urinară, constipație și confuzie, precum și un risc crescut de sindrom anticolinergic.

4.6.Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Adolescente aflate la vârsta fertilă

Trebuie avută în vedere contracepția eficace înainte de a trata adolescentele aflate la vârstă fertilă, dacă este cazul.

Sarcina

Nu există date privind utilizarea Sialanar la femeile gravide. Pentru glicopironiu, evaluarea criteriilor cu privire la funcția de reproducere este limitată (vezi pct. 5.3). Glicopironiul este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).

Alăptarea

Nu a putut fi determinată siguranța utilizării în timpul alăptării. Este contraindicată utilizarea în timpul alăptării ( vezi pct. 4.3).

Fertilitatea

Nu există date privind efectele Sialanar asupra fertilității masculine sau feminine. Performanța de reproducere la șobolanii cărora li s-a administrat glicopironiu arată scăderea ratei de concepție și a ratei de supraviețuire după înțărcare. Nu există suficiente date publice pentru evaluarea adecvată a efectelor asupra aparatului reproductiv la adulții tineri (vezi pct. 5.3).

4.7.Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Sialanar are influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Efectele anticolinergice ale glicopironiului pot provoca vedere încețoșată, amețeală și alte efecte care pot afecta capacitatea pacientului de a îndeplini sarcini calificate, precum condusul vehiculelor, mersul pe bicicletă sau folosirea utilajelor. Reacțiile adverse se intensifică odată cu creșterea dozelor.

4.8.Reacții adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Reacțiile adverse sunt frecvente în cazul administrării glicopironiului, din cauza efectelor sale anticolinergice farmacodinamice cunoscute. Eficacitatea medicamentului trebuie echilibrată cu reacțiile adverse, iar doza trebuie monitorizată cu regularitate și ajustată dacă este cazul. Cele mai frecvente reacții adverse anticolinergice în studiile controlate cu placebo (vezi pct. 5.1) au fost legate de tractul gastro-intestinal și au fost reprezentate de xerostomie, constipație, diaree și vărsături, toate apărând cu o frecvență de ≥15%. Profilul de siguranță este caracterizat și prin alte simptome, legate de efectele anticolinergice, cu o frecvență de ≥15%, inclusiv retenție urinară, hiperemie facială și congestie nazală.

Reacțiile adverse sunt mai frecvente la doze mai mari și în cazul utilizării prelungite.

Prezentarea reacțiilor adverse sub formă de tabel

Reacțiile adverse raportate în literatura de specialitate pentru studiile în care se utilizează glicopironiu pentru sialoree la copii și adolescenți (inclusiv 2 studii controlate cu placebo, un studiu de siguranță necontrolat în care s-a administrat glicopironiu timp de 6 luni și 3 studii de susținere cu date privind evenimentele adverse la populația țintă) sunt clasificate conform claselor de aparate, sisteme și organe MedDRA (tabelul 3). În cadrul fiecărei clase de aparate, sisteme și organe, reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de frecvență, cu menționarea în primul rând a celor mai frecvente reacții. În cadrul fiecărei categorii de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. În plus, categoria de frecvență corespunzătoare fiecărei reacții adverse se bazează pe următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 3. Lista frecvenței reacțiilor adverse

Reacții adverse

Categorie de frecvență

Infecții și infestări

 

Infecții ale căilor respiratorii superioare

Frecvente

Pneumonie

Frecvente

Infecții ale tractului urinar

Frecvente

Tulburări psihice

 

Iritabilitate

Foarte frecvente

Agitație

Frecvente

Somnolență

Frecvente

Neliniște

frecvență necunoscută

Hiperactivitate

frecvență necunoscută

Intervale scurte de atenție

frecvență necunoscută

Frustrare

frecvență necunoscută

Dispoziție variabilă

frecvență necunoscută

Accese de furie temperamentală

frecvență necunoscută

Tulburare explozivă intermitentă

frecvență necunoscută

Sensibilitate, timiditate și tulburare de retragere socială

frecvență necunoscută

specifice în copilărie sau adolescență

 

Stare de triste e

frecvență necunoscută

Plâns

frecvență necunoscută

Frică

frecvență necunoscută

Tulburări ale sistemului nervos

 

Cefalee

Mai puțin frecvente

Insomnie

frecvență necunoscută

Tulburări oculare

 

Midriază

Mai puțin frecvente

Nistagmus

Mai puțin frecvente

Glaucom cu unghi închis

frecvență necunoscută

Reacții adverse

Categorie de frecvență

Fotofobie

frecvență necunoscută

Xeroftalmie

frecvență necunoscută

Tulburări cardiace

 

Hiperemie facială

Foarte frecvente

Bradicardie tranzitorie

frecvență necunoscută

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale

 

Congestie nazală

Foarte frecvente

Epistaxis

Frecvente

Secreții bronșice reduse

Foarte frecvente

Sinuzită

frecvență necunoscută

Tulburări gastro-intestinale

 

Xerostomie

Foarte frecvente

Constipație

Foarte frecvente

Diaree

Foarte frecvente

Vărsături

Foarte frecvente

Halitoză

Mai puțin frecvente

Candidoze esofagiene

Mai puțin frecvente

Tulburări de motilitate gastrointestinală

Mai puțin frecvente

Pseudoocluzie

Mai puțin frecvente

Greață

frecvență necunoscută

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat

 

Erup ii cutanate tranzitorii

Frecvente

Xerodermie

frecvență necunoscută

Inhibare a transpirației

frecvență necunoscută

Tulburări renale și ale căilor urinare

 

Retenție urinară

Foarte frecvente

Micțiuni imperioase

frecvență necunoscută

Tulburări generale și la nivelul locului de

 

administrare

 

Febră cu valori mari

Frecvente

Deshidratare

Mai puțin frecvente

Senzație de sete pe vreme foarte caldă

Mai puțin frecvente

Angioedem

frecvență necunoscută

Reacții alergice

frecvență necunoscută

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Retenție urinară

Retenția urinară este o reacție adversă cunoscută asociată cu medicamentele anticolinergice (15%).

Tratamentul cu glicopironiu trebuie întrerupt până se soluționează retenția urinară.

Pneumonie

Pneumonia este o reacție adversă cunoscută asociată cu medicamente anticolinergice (7,9%). Tratamentul cu glicopironiu trebuie întrerupt până se soluționează pneumonia.

Constipație

Constipația este o reacție adversă cunoscută asociată cu medicamentele anticolinergice (30%).

Tratamentul cu glicopironiu trebuie întrerupt până se soluționează constipația.

Sistemul nervos central

Deși glicopironiul are o capacitate limitată de a traversa bariera hematoencefalică, în studiile clinice au fost raportate efecte crescute asupra sistemului nervos central (23%). Aceste efecte trebuie discutate cu persoana care are grijă de pacient la momentele de evaluare a tratamentului și trebuie avută în vedere reducerea dozei.

Tulburări cardiace

Glicopironiul este cunoscut ca având efecte asupra frecvenței cardiace și asupra tensiunii arteriale la dozele utilizate în timpul anesteziei, deși studiile clinice efectuate la copii și adolescenți cu salivare excesivă cronică nu au indicat acest efect. La evaluarea tolerabilității trebuie luat în considerare un efect asupra sistemului cardiovascular.

Hematologie și biochimie

A fost observată o scădere >10% față de intervalul de valori normale de referință de la momentul inițial a numărului absolut de neutrofile (11,2%) și a numărului de hematii (11,1%) și creșteri >10% față de intervalul de valori normale de referință de la momentul inițial pentru numărul de monocite (16,7%) și numărul absolut de monocite (11,2%). Pentru concentrațiile plasmatice de dioxid de carbon (15,1%), bicarbonat (13,3%) și creatinină (10,7%) au fost observate scăderi >10% față de intervalul de valori normale de referință de la momentul inițial.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V.

4.9.Supradozaj

Simptome

Supradozajul cu glicopironiu poate duce la sindrom anticolinergic, produs de inhibarea neurotransmisiei colinergice la nivelul receptorilor muscarinici. Manifestările clinice sunt cauzate de efectele asupra SNC, asupra sistemului nervos periferic sau asupra ambelor. Manifestările comune includ hiperemia facială, uscăciunea la nivelul pielii și mucoaselor, midriaza cu pierdere a acomodării, alterarea statusului mental și febră. Manifestările suplimentare includ tahicardie sinusală, reducere a sunetelor intestinale, ileus funcțional, retenție urinară, hipertensiune arterială, tremurat și convulsii mioclonice.

Abordare terapeutică

Pacienții care prezintă toxicitate anticolinergică trebuie transportați la cea mai apropiată unitate de primire urgențe, cu dotări de terapie intensivă avansată. Decontaminarea gastrointestinală pre- spitalizare cu cărbune activat nu este recomandată din cauza potențialului de somnolență și convulsii și a riscului rezultat de aspirație pulmonară. La spital se poate administra cărbune activat dacă pot fi protejate adecvat căile respiratorii ale pacientului. Este recomandată administrarea de salicilat de fizostigmină în caz de tahiaritmie însoțită de dezechilibru hemodinamic, convulsii refractare la tratament, agitație severă sau psihoză.

Pacienții și/sau părinții/persoanele care au grijă de pacient trebuie consiliați pentru a se asigura faptul că se administrează doza corectă de fiecare dată, pentru a evita consecințele nocive ale reacțiilor anticolinergice la glicopironiu observate în cazul erorilor de administrare a dozelor sau al supradozajului.

5.PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1.Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări gastro-intestinale funcționale, anticolinergice de sinteză, compuși cuaternari de amoniu, codul ATC: A03AB02.

Glicopironiul este un antimuscarinic cuaternar de amoniu cu efecte periferice similare cu cele ale atropinei.

Antimuscarinicele sunt inhibitori competitivi ai acțiunilor acetilcolinei la nivelul receptorilor muscarinici din situsurile efectoare autonome inervate de nervii parasimpatici (colinergici postganglionari). Ele inhibă și acțiunea acetilcolinei în regiunile în care mușchiul neted este lipsit de inervație colinergică.

Salivația este mediată în principal de inervația parasimpatică a glandelor salivare. Glicopironiul inhibă competitiv receptorii colinergici muscarinici de la nivelul glandelor salivare și al altor țesuturi periferice, provocând în mod indirect reducerea salivației. Glicopironiul are un efect redus asupra stimulilor colinergici de la nivelul receptorilor nicotinici pentru acetilcolină, asupra structurilor inervate de neuronii colinergici postganglionari și asupra mușchilor netezi care răspund la acetilcolină, dar nu au inervație colinergică.

Efectele antimuscarinice periferice care se produc pe măsură ce se crește doza sunt: reducere a producerii secrețiilor glandelor salivare, bronșice și sudoripare, dilatarea pupilelor (midriază) și paralizia acomodării vizuale (ciclopegie), accelerarea ritmului cardiac, inhibarea micțiunii și reducerea tonusului gastrointestinal, inhibarea secreției de acid gastric.

Datele de eficacitate comparativ cu placebo includ pacienți care au urmat tratamentul pentru o perioadă de 8 săptămâni. Nu există date de eficacitate comparativ cu placebo sau cu alt medicament pentru tratamentele cu o durată mai mare de 8 săptămâni.

Zeller et al. 2012a au evaluat eficacitatea soluției orale de bromură de glicopironiu (1 mg/5 ml) în abordarea terapeutică a salivației excesive asociate cu paralizia cerebrală și cu alte afecțiuni neurologice. Treizeci și opt de pacienți cu vârsta cuprinsă între 3 și 23 de ani și cu o greutate corporală de cel puțin 12,2 kg cu hipersalivație severă (umezire a hainelor 5 - 7 zile/săptămână) au fost randomizați fie pentru tratamentul timp de opt săptămâni cu glicopironiu (n = 20), 20-100 μg/kg (fără să depășească doza totală de 3 mg) de trei ori pe zi, fie pentru administrarea în același mod de placebo

(n = 18). Primele patru săptămâni au reprezentat o perioadă de titrare individualizată a dozei în etape stabilite în funcție de răspuns și au fost urmate de 4 săptămâni de tratament de întreținere. Criteriul principal de eficacitate a fost reprezentat de rata pacienților care au răspuns la tratament, definită ca procentul de pacienți care au prezentat o ameliorare de ≥ 3 puncte pe Scala pentru hipersalivație a lui Teacher modificată (mTDS). Populația din cadrul analizei primare a fost revizuită astfel încât să cuprindă numai pacienții cu vârste cuprinsă între 3 și 16 ani, rezultatul obținut fiind de 19 pacienți randomizați în grupul tratat cu soluție orală de glicopirolat și 17 randomizați în grupul la care s-a administrat placebo. Rata pacienților care au răspuns la tratament a fost definită ca o ameliorare cu cel puțin 3 puncte pe scala pentru hipersalivație a lui Teacher modificată (mTDS).

Rata pacienților care au

O ameliorare cu cel puțin 3 puncte

Ameliorarea medie pe mTDS

răspuns la tratament în

pe mTDS

 

săptămâna 8

 

 

Glicopironiu

14 din 19 pacienți (73,7%)

3,94 puncte

 

 

(DS: 1,95; 95%; IÎ: 2,97–4,91)

Placebo

3 din 17 pacienți (17,6%)

0,71 puncte

 

 

(DS: 2,14; 95%; IÎ: –0,43–1,84)

Valoarea p

p = 0,0011

p <0,0001

În plus, 84% dintre medici și 100% dintre părinții / persoanele care asigură îngrijirea pacientului au considerat că administrarea de glicopirolat a fost utilă, comparativ cu 41% și respectiv 56% pentru placebo (p≤0,014). Cele mai frecvent raportate reacții adverse induse de tratament (glicopirolat comparativ cu placebo) au fost xerostomia, constipația, vărsăturile și congestia nazală.

Siguranța și eficacitatea glicopironiului au fost studiate în cadrul unui studiu deschis, fără grup martor, derulat pe parcursul unei perioade de 24 de săptămâni, care a inclus copii și adolescenți cu vârste între 3 și 18 ani. În săptămâna 24/la vizita de ieșire din studiu, 52,3% (intervalul de încredere de 95%: 43,7 - 60,9) din pacienți (n=130) au prezentat o reducere cu cel puțin trei puncte a scorului pe mTDS, comparativ cu momentul inițial și au fost clasificați ca pacienți care au răspuns la tratamentul cu

glicopirolat sub formă de soluție orală. Profilul reacțiilor adverse a fost concordant cu cel observat în cazul anticolinergicelor (vezi pct. 4.4 și 4.8).

5.2Proprietăți farmacocinetice

Biodisponibilitatea absolută medie a glicopironiului administrat pe cale orală stabilită ca urmare a comparării administrării orale a unei doze unice de 50 µg/kg cu administrarea intravenoasă a unei doze unice de 5 µg/kg. a fost redusă la aproximativ 3% (interval 1,3 - 13,3%) dintre copiii și adolescenții cu vârste între 7 și 14 ani la care s-a efectuat o intervenție chirurgicală intraoculară (n = 6), din cauza liposolubilității reduse a medicamentului. Datele provenite de la eșantioane reduse de pacienți copii și adolescenți la care s-au investigat parametrii farmacocinetici sugerează o farmacocinetică direct proporțională cu doza.

La copii și adolescenți valorile biodisponibilității glicopironiului administrat pe cale orală s-au situat în intervalul valorilor înregistrate la adulți după masă și în condiții de repaus alimentar. Administrarea concomitentă de alimente a dus la o reducere marcată a expunerii sistemice la glicopironium.

La adulți, distribuția glicopironiului a fost rapidă după o doză unică de 6 µg/kg administrată i.v.; timpul de înjumătățire plasmatică a fost de 2,2 ± 1,3 minute. Ca urmare administrării de glicopironiu marcat cu 3H, mai mult de 90% din cantitatea marcată radioactiv a dispărut din plasmă în decurs de 5 minute, iar aproape 100% în decurs de 30 de minute, aceasta reflectând o distribuție rapidă. Analizele populaționale ale datelor de farmacocinetică provenite de la adulți sănătoși și copii și adolescenți cu hipersalivație cronică moderată până la severă asociată paraliziei cerebrale cărora li s-a administrat glicopironiu (fără să fie specificate calea de administrare și dozele) nu au demonstrat existența unei farmacocinetici liniare a medicamentului.

La adulți, volumul de distribuție de 0,64 ± 0,29 l/kg este similar cu cel al apei totale din organism. Volumul de distribuție este ceva mai mare în cadrul populației (populațiilor) pediatrice, în intervalul

1,31 - 1,83 l/kg.

A fost demonstrat faptul că farmacocinetica glicopironiului este, de fapt, independentă de vârstă la copii și adolescenți cu vârste între 0,19 și 14 ani, atunci când acesta este administrat i.v. într-o doză-unică de 5 µg/kg. La majoritatea subiecților copii și adolescenți a fost raportat faptul că diagramele variației concentrației plasmatice a glicopironiului în funcție de timp prezintă o curbă de eliminare tri-exponențială; în general, la adulți, acestea prezintă o curbă bi-exponențială. Au fost observate modificări modeste ale volumului de distribuție (Vse) și ale clearance-ului (Cl) la copiii cu vârste între 1 și 3 ani, fapt care a dus la o scurtare semnificativă din punct de vedere statistic a timpului de înjumătățire plasmatică (t½, z) comparativ cu cea observată la grupele de vârstă mai mici (< 1 an;

p = 0,037) sau mai mari (>3 ani; p = 0,042).

În cadrul unui studiu realizat la adulți sănătoși, administrarea unei doze unice de bromură de glicopironiu 2000 µg (400 µg/ml) a determinat o ASC de 2,39 µg·oră/l (în condiții de repaus alimentar). A fost observată o ASC0-6 ore de 8,64 µg·oră/l după administrarea i.v. a dozei de glicopironium 6 µg/kg.

Pe baza considerațiilor teoretice fizico-chimice, este de așteptat ca glicopironiul, compus cuaternar de amoniu să aibă o biodisponibilitate centrală redusă; nu a fost detectat glicopironiu în lichidul cefalorahidian al pacienților cărora li s-a administrat anestezie în vederea efectuării de intervenții chirurgicale sau al pacientelor la care s-a practicat operație cezariană după administrarea i.v. a unei doze de 6 - 8 µg/kg . În cadrul populației pediatrice, doza de glicopironiu de 5 µg/kg administrată i.v. are o biodisponibiltate centrală redusă, cu excepția cazurilor în care a fost compromisă bariera hemato- encefalică (de exemplu o infecție la nivelul șuntului).

Principala cale de eliminare a glicopironiului este prin excreție renală, în special sub formă de medicament nemodificat. Aproximativ 65% dintr-o doză administrată i.v. este excretată pe cale renală în primele 24 de ore. Un procent redus (~5%) este eliminat prin bilă.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al glicopironiului pare să fie dependent de calea de administrare, el fiind de 0,83 ± 0,27 ore după administrarea i.v., de 75 de minute după administrarea i.m. și în jurul a 2,5 - 4 ore după administrarea pe cale orală (sub formă de soluție), deși aceste valori au prezentat o mare variabilitate. Faptul că ultimii doi timpi de înjumătățire plasmatică și, în special, cel obținut în cazul administrării pe cale orală, sunt mai lungi decât cel obținut în cazul administrării i.v. reflectă probabil modalitățile complexe de absorbție și de distribuție ale glicopironiului, prin fiecare dintre cele trei căi. Este posibil ca absorbția prelungită după administrarea pe cale orală să fie transpusă sub formă de eliminare mai rapidă decât absorbția (fapt cunoscut sub denumirea de „cinetică flip-flop”, caracterizată prin Ka<Ke).

Clearance-ul total din organism al medicamentului ca urmare administrării unei doze pe cale i.v. este relativ crescut, cu valori cuprinse între 0,54 ± 0,14 l per oră și kg și de 1,14 ± 0,31 l per oră şi kg. Întrucât această valoare depășește rata de filtrare glomerulară și se pare că mai mult de 50% din doză este excretată nemodificată în urină, este probabil faptul că eliminarea renală a glicopironiului implică atât filtrarea glomerulară, cât și secreția la nivelul tubului contort proxima,l prin mecanismul secretor al membranei bazale.

A fost observată o creștere medie a expunerii sistemice totale (ASClast) de până la 1,4 ori la subiecții adulți cu insuficiență renală ușoară și moderată (RFG ≥30 ml/min/1,73m2) și de până la 2,2 ori la

subiecții cu insuficiență renală severă sau cu boală renală în stadiu terminal (o RFG estimată <30 ml/min/1,73m2). Este necesară reducerea dozei cu 30% (vezi tabelul 2) la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Glicopironiul este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă.

Caracteristicile de bază (vârsta, greutatea, sexul și rasa) nu influențează farmacocinetica glicopironiumului.

Nu este de așteptat ca disfuncția hepatică să influențeze farmacocinetica glicopironiului, întrucât cea mai mare parte a medicamentului este eliminată prin rinichi.

Administrarea concomitentă cu alimente duce la o reducere marcată a expunerii sistemice la glicopironiu (vezi pct. 4.2.).

5.3.Date preclinice de siguranță

Nu au fost realizate studii care să furnizeze date non-clinice, inclusiv de genotoxicitate sau carcinogenitate, referitoare la Sialanar.

Datele non-clinice limitate nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate.

Toxicitatea dozei unice de glicopironiu a fost testată în cadrul unei întregi game de investigații, dar sunt disponibile doar puține detalii de natură experimentală. Ca urmare a administrării pe cale orală, au fost raportate valori crescute ale LD50, de 550 mg/kg la șoareci și de peste 1 000 mg/kg la șobolani.

La doze mai mari (1500 - 2000 mg/kg), la șobolani au fost observate tremurături, convulsii tonice și clonice și dificultăți respiratorii care au precedat moartea, produsă ca urmare a insuficienței respiratorii.

La câini, administrarea cronică de glicopironiu pe cale orală în doze de 4, 16 și 64 mg/kg, timp de până la 27 de săptămâni a produs midriază, cicloplegie, xerostomie, emeză, lăcrimare ocazională, hiperemie a sclerelor și rinoree.

Nu este posibilă extrapolarea limitelor de siguranță pentru populația pediatrică din cauza faptului că nu sunt disponibile date referitoare la expunere care să fi fost obținute din studiile de toxicitate după administrarea de doze repetate și pentru că nu au fost efectuate studii cu glicopironiu la animale tinere.

Pentru glicopironiu, datele referitoare la parametrii legați de funcția deș reproducere sunt foarte limitate. A fost observată o reducere a corpului galben la femelele de obolan cărora li s-a administrat

glicopironiu. Nu s-au observat efecte asupra fertilită ii la

 

obolanii masculi. Performan a de

 

 

i a

reproducere la

 

obolanii cărora li s-a administrat

glicopironiu arată scăderea ratei de concep ie

 

 

ț

ș

 

ț

 

 

 

ratei de

supravie uire după în ărcare. Nu este clară semnifica ia descoperirilor de natură non-clinică la

 

ș

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ț

ș

 

 

 

 

date legate de ac iunea medicamentului la om duce la contraindicarea utilizării

 

 

om, iar lipsa de ț

ț

 

 

 

 

 

 

ț

 

 

 

 

glicopironiului la gravide. Nu

există suficiente date publice pentru evaluarea adecvată a efectelor

ț

 

ș

 

 

 

 

 

 

 

 

asupra funcției de reproducere la adul ii tineri

i nu a fost stabilită siguran a utilizării la adolescentele

gravide.

 

 

 

 

ț

 

 

 

 

ț

 

 

 

6.INFORMAȚII FARMACEUTICE

6.1.Lista excipienților

Benzoat de sodiu (E211)

Aromă de zmeură (conținând propilenglicol E1520)

Sucraloză (E955)

Acid citric (E330)

Apă purificată

6.2.Incompatibilități

În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3.Perioada de valabilitate

2 ani.

2 luni de la prima deschidere.

6.4.Precauții speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

6.5.Natura și conținutul ambalajului

Flacon din sticlă de culoarea chihlimbarului, cu un mecanism de închidere din polietilenă de înaltă densitate, securizat pentru copii cu folie din polietilenă de joasă densitate expandată. Flaconul conține 250 ml soluție orală.

Ambalajul conține un flacon, o seringă pentru administrare orală din polietilenă de joasă densitate cu capacitatea de 8 ml (cu gradații de 0,1 ml) și un adaptor pentru seringă.

6.6.Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Instrucțiuni de utilizare

Se introduce adaptorul seringii în gâtul flaconului. Se introduce capătul seringii pentru administrare orală în adaptorul seringii și se asigură că seringa este fixată în siguranță. Se răstoarnă flaconul. Se trage lent pistonul în jos, până la volumul corect (vezi tabelele 1 și 2 pentru doza corectă). Se readuce flaconul în poziție verticală. Se scoate seringa pentru administrare orală. Se introduce seringa pentru administrare orală în gura pacientului și se apasă lent pistonul, pentru a elibera încet medicamentul.

Dacă medicamentul se administrează pacientului printr-o sondă de alimentare, se va spăla sonda cu 10 ml de apă după administrarea medicamentului.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Proveca Limited

DaresburyInnovation Centre

Keckwick Lane

Daresbury

Halton

Cheshire

WA4 4FS

Regatul Unit.

8.NUMĂRUL (NUMERELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

EU/1/16/1135/001

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: 15 Septembrie 2016

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

LL/AAAA

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate