Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Tekturna (aliskiren) – Rezumatul caracteristicilor produsului - C09XA02

Updated on site: 10-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiTekturna
Cod ATCC09XA02
Substanţăaliskiren
ProducătorNovartis Europharm Ltd.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tekturna 150 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine aliskiren 150 mg (sub formă de hemifumarat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

 

 

 

3.

FORMA FARMACEUTICĂ

 

 

 

Comprimat filmat

 

 

 

Comprimat rotund, biconvex, de culoare roz deschis, inscripţionat cu ‚IL’ pe o faţă şi cu ‚NVR’ pe

cealaltă.

 

este

autorizat

 

 

 

4.

DATE CLINICE

 

 

4.1 Indicaţii terapeutice

mai

 

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.

 

 

 

4.2 Doze şi mod de administrare

 

 

 

 

 

 

Doza recomandată de Tekturna este de 150 mg o dată pe zi. La pacienţii a căror tensiune arterială nu

este controlată adecvat, doza poate fi crescută a 300 mg o dată pe zi.

 

 

 

nu

 

 

 

Efectul antihipertensiv este prezent în mod substanţial (85-90%) în decurs de două săptămâni după

începerea tratamentului cu o doză de 150 mg o dată pe zi.

 

 

 

medicinal

 

 

 

Tekturna poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Tekturna trebuie administrat cu o masă uşoară, o dată pe zi, preferabil în acelaşi moment al zilei, în fiecare zi. Sucul de grepfrut nu trebuie să fie consumat împreună cu Tekturna.

ProdusulInsuficienţă renală

Nu este nece ară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la severă (vezi pct. 5.2).

Pacienţii vârstnici (peste 65 ani)

Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici.

Pacienţi copii şi adolescenţi (sub 18 ani)

Tekturna nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Antecedente de edem angioneurotic la administrarea de aliskiren.

Al doilea şi al treilea trimestru al sarcinii (vezi pct. 4.6).

Este contraindicată utilizarea concomitentă de aliskiren cu ciclosporină, un foarte potent inhibitor al glicoproteinei P şi cu alţi inhibitori potenţi ai glicoproteinei P (chinidină, verapamil) (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cărora li se administrează alte medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină (SRA)

şi/sau cei cu funcţie renală redusă şi/sau cu diabet zaharat prezintă risc crescut de hiperkaliemie în

timpul tratamentului cu aliskiren.

 

Aliskirenul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă gr vă (clasa

funcţională III-IV New York Heart Association [NYHA]).

autorizat

În cazul apariţiei diareei severe şi persistente, tratamentul cu Tekturna trebuie oprit.

 

Edem angioneuroticeste Similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului ren nă- ngiotensină, edemul

angioneurotic a fost raportat la pacienţi trataţi cu aliskiren. D că p re edemul angioneurotic, Tekturna trebuie întrerupt imediat şi trebuie să se asigure terapie şi onitorizare corespunzătoare până la

dispariţia completă şi de durată a semnelor şi simptomelor. În cazul în care există o afectare a limbii,

glotei sau laringelui, trebuie să se administreze adrenalinămai. În plus, trebuie luate măsurile necesare

pentru a asigura permeabilitatea căilor respiratorii pe tru pacient.

sindrom nefrotic saumedicinalhipertensiune renovasculară. Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor

Pacienţi cu depleţie sodică şi/sau lichidi nă

nu

La pacienţii care prezintă depleţie pronunţ

tă lichidiană şi/sau salină (de exemplu, cei cărora li se

administrează doze mari de diuret ce), poate apare hipotensiune arterială simptomatică după începerea tratamentului cu Tekturna. Această stare trebuie corectată înainte de administrarea Tekturna sau tratamentul trebuie iniţiat sub str tă supraveghere medicală.

Insuficienţă renală

În cadrul studiilor clinic , nu s-a investigat Tekturna la pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală

severă (creatinine

ie ≥ 150 μmol/l sau 1,70 mg/dl la femei şi ≥ 177 μmol/l sau 2,00 mg/dl la bărbaţi

şi/sau valoarea esti

ată a ratei de filtrare glomerulară (RFG) < 30 ml/min.), antecedente de dializă,

Produsul

ficienţă renală severă, datorită lipsei informaţiilor privind siguranţa utilizării

hiperten ivi cu ins

Tekturna.

 

În ceea ce priveşte alte medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, este necesară prudenţă la administrarea de aliskiren în prezenţa afecţiunilor care predispun la disfuncţie enală, cum ar fi hipovolemie (de exemplu, datorită pierderii de sânge, diareii severe prelungite, vărsăturilor prelungite etc.), boală cardiacă, boală hepatică sau boală renală. În cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, s-a raportat insuficienţă renală acută, reversibilă în urma întreruperii tratamentului, la pacienţii aflaţi în situaţie de risc care sunt trataţi cu aliskiren. În cazul în care apar orice semne de insuficienţă renală, administrarea de aliskiren trebuie întreruptă imediat.

Stenoza arterei renale

Nu sunt disponibile date clinice controlate privind utilizarea Tekturna la pacienţii cu stenoză unilaterală sau bilaterală de arteră renală sau stenoză pe rinichi unic. Cu toate acestea, similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, există un risc crescut de

insuficienţă renală, inclusiv insuficienţă renală acută, când pacienţii cu stenoză de arteră renală sunt trataţi cu aliskiren. Prin urmare, este necesară prudenţă la aceşti pacienţi. Dacă apare insuficienţă renală, tratamentul trebuie întrerupt.

Inhibitori moderaţi ai P-gp

Administrarea concomitentă de aliskiren 300 mg cu ketoconazol 200 mg a condus la o creştere cu 76% a ASC a aliskiren, dar se aşteaptă ca inhibitorii glicoproteinei P, cum este ketoconazolul, să determine o creştere mai mare a concentraţiilor tisulare decât a concentraţiilor plasmatice. De aceea, se recomandă prudenţă atunci când aliskiren este administrat în asociere cu inhibitori moderaţi ai glicoproteinei P, cum este ketoconazolul (vezi pct. 4.5).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

s-au identificat interacţiuni.

autorizat

Tekturna nu are interacţiuni cunoscute, relevante din punct de vedere clinic, cu medicamen e u ilizate

în mod frecvent pentru tratarea hipertensiunii arteriale sau diabetului zaharat.

 

Între compuşii care s-au investigat în studiile farmacocinetice clinice se numără cenoco marol, atenolol, celecoxib, pioglitazonă, alopurinol, izosorbid-5-mononitrat, ramipril şi hidroclorotiazidă. Nu

Administrarea concomitentă de aliskiren cu valsartan (↓28%), metformin (↓28%), amlodipină (↑29%)

sau cimetidină (↑19%) a condus la modificări ale Cmax sau ASC ale T kturna între 20% şi 30%. În

cazul administrării împreună cu atorvastatină, la starea de echilibru, ASC şi Cmax ale Tekturna au

crescut cu 50%. Administrarea concomitentă de Tekturna nu

este

vut n ciun impact semnificativ asupra

farmacocineticii atorvastatinei, valsartanului, metforminului s u

mlodipinei. Prin urmare, nu este

necesară ajustarea dozei de Tekturna sau a acestor medica ente administrate concomitent.

Biodisponibilitatea digoxinei poate fi uşor scăzută de cătremaiTekturna.

Datele preliminare sugerează faptul că irbesarta ul poate scădea ASC şi Cmax ale Tekturna.

nu

 

În experimentele la animale, s-a demo str t că P-gp este un factor determinant principal al

biodisponibilităţii Tekturna. Astfel, ductorii P-gp (sunătoare, rifampicină) pot scădea

biodisponibilitatea Tekturna.

 

Interacţiuni cu CYP450medicinal

Aliskiren nu inhibă izo nzim le CYP450 (CYP1A2, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A). Aliskiren nu induce CYP3A4. Prin urmar , nu se anticipează ca aliskiren să afecteze expunerea sistemică a substanţelor care inhibă, induc sau sunt metabolizate de aceste enzime. Aliskiren este metabolizat în

proporţie minimă de enzi ele citocromului P450. De aceea, nu se anticipează interacţiuni datorate Produsulefectului inhibitor sau inductor asupra activităţii izoenzimelor CYP450. Totuşi, inhibitorii CYP3A4

afectează ade ea şi P-gp. Prin urmare, poate fi anticipată creşterea expunerii la aliskiren în timpul admini trării concomitente cu inhibitori ai CYP3A4 care inhibă şi P-gp (vezi Interacţiuni cu glicoproteina P, de mai jos).

Interacţiuni cu glicoproteina P

În studiile preclinice s-a descoperit că MDR1/Mdr1a/1b (P-gp) ar fi sistemul principal de eflux implicat în absorbţia intestinală şi excreţia biliară a aliskiren. Inductorii de P-gp (sunătoare, rifampicină) ar putea, prin urmare, să scadă biodisponibilitatea Tekturna. Deşi acest efect nu a fost studiat pentru aliskiren, se cunoaşte că P-gp controlează, de asemenea, şi preluarea tisulară a unei varietăţi de substraturi şi inhibitorii P-gp pot creşte valoarea raportului dintre concentraţia tisulară şi cea plasmatică. Prin urmare, inhibitorii P-gp pot creşte concentraţiile tisulare mai mult decât concentraţiile plasmatice. Potenţialul de interacţiuni medicamentoase la nivelul sit-ului P-gp va depinde de gradul de inhibare a acestui transportor.

Substraturi ale P-gp sau inhibitori slabi

Nu s-au observat interacţiuni relevante cu atenolol, digoxină, amlodipină sau cimetidină. În cazul

administrării împreună cu atorvastatină (80 mg), la starea de echilibru, ASC şi Cmax ale aliskiren (300 mg) au crescut cu 50%.

Inhibitori moderaţi ai P-gp

Administrarea concomitentă de ketoconazol (200 mg) cu aliskiren (300 mg) a condus la o creştere cu 80% a concentraţiilor plasmatice ale aliskiren (ASC şi Cmax). Studiile preclinice indică faptul că administrarea concomitentă de aliskiren şi ketoconazol măreşte absorbţia gastro-intestinală a aliskiren şi scade excreţia biliară. Modificarea concentraţiilor plasmatice ale aliskiren în prezenţa ketoconazolului se estimează a se încadra în intervalul care ar fi obţinut dacă doza de aliskiren ar fi dublată; dozele de aliskiren de până la 600 mg, sau de două ori doza terapeutică maximă recomandată, s-au dovedit a fi bine tolerate în studii clinice controlate. Dar, se aşteaptă ca inhibitorii P-gp să determine o creştere mai mare a concentraţiilor tisulare decât a concentraţiilor plasmatice. De aceea, se recomandă prudenţă atunci când aliskiren este administrat în asociere cu ketoconazol sau cu alţ inhibitori moderaţi ai P-gp (itraconazol, claritromicină, telitromicină, eritromicină, amiodar nă).

ciclosporina (200 şi 600 mg) creşte C a aliskiren 75 mg de aproximativ 2,5 ori şi autorizatASC de

Inhibitori potenţi ai P-gp

Un studiu de interacţiune medicamentoasă cu doză unică realizat la subiecţi sănătoşi demonstrat că

aproximativ 5 ori. Creşterea poate fi mai mare la doze mai mari de aliskiren. Prin urmare, este contraindicată utilizarea concomitentă a aliskiren şi a inhibitorilor potenţi ai P-gp (v zi pct. 4.3).

Furosemid

maxeste

Când aliskiren a fost administrat concomitent cu furosemidul, ASC ş Cmax ale furosemidului au scăzut cu 28%, respectiv, 49%. Prin urmare, se recomandă monitoriz rea efectelor la iniţierea şi ajustarea tratamentului cu furosemid pentru a evita eventuala utilizare subter peutică în situaţiile clinice de supraîncărcare lichidiană.

mai

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)nu

Similar altor medicamente care acţionează asupra sistem lui renină-angiotensină, AINS pot reduce

efectul antihipertensiv al aliskirenului. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (pacienţi deshidrataţi sau pacienmedicinalţi vârstnici), aliskiren dministrat concomitent cu AINS poate conduce la o deteriorare suplimentară a funcţiei renale, inclusiv la o posibilă insuficienţă renală acută, care este de

obicei reversibilă. Prin urmare, este ecesară prudenţă la asocierea aliskirenului cu un AINS, în special la pacienţi vârstnici.

Potasiu şi diuretice care reţin potas u

Pe baza experienţei privind utilizarea altor substanţe care afectează sistemul renină-angiotensină, utilizarea concomitentă de diur tice care reţin potasiu, suplimente care conţin potasiu, substituente minerale care conţin potasiu sau alte medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a potasiului

(de exemplu, heparină) poate conduce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale potasiului. Dacă se Produsulconsideră necesară administrarea de medicaţii concomitente, se recomandă prudenţă.

Suc de grepfrut

Datorită lipsei informaţiilor, nu poate fi exclusă o posibilă interacţiune între sucul de grepfrut şi aliskiren. S cul de grepfrut nu trebuie consumat împreună cu Tekturna.

Warfarină

Nu au fost evaluate efectele Tekturna asupra farmacocineticii warfarinei.

Alimente

S-a demonstrat că mesele cu un conţinut mare de lipide reduc considerabil absorbţia Tekturna.

4.6Sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date privind utilizarea aliskirenului la femeile gravide. Tekturna nu s-a dovedit a fi teratogen la şobolan sau iepure (vezi pct. 5.3). Alte substanţe care acţionează direct asupra SRA au fost asociate

cu malformaţii fetale grave şi deces neonatal. Ca în cazul oricărui medicament care acţionează direct asupra SRA, Tekturna nu trebuie utilizat în timpul primului trimestru de sarcină sau de către femeile care intenţionează să rămână gravide şi este contraindicat în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). Personalul medical care prescrie orice substanţă care acţionează asupra SRA trebuie să sfătuiască femeile cu potenţial fertil în legătură cu posibilul risc al acestor substanţe în timpul sarcinii. Dacă se detectează sarcina în timpul tratamentului, administrarea Tekturna trebuie, în consecinţă, întreruptă.

Alăptarea

Nu se ştie dacă aliskiren se excretă în laptele matern la om. Tekturna a fost secretat în laptele femelelor de şobolan care alăptau. Astfel, nu se recomandă utilizarea sa de către femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sauautorizatde a folosi utilaje. Cu toate acestea, în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, trebuie vut în vedere că în

timpul oricărui tratament antihipertensiv, ocazional poate apărea ameţeală sau slăbiciune. Tekturna are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi u ilaje.

4.8 Reacţii adverse

Siguranţa Tekturna a fost evaluată la peste 7800 pacienţi, între care maiestemult de 2300 trataţi timp de peste 6 luni şi mai mult de 1200, timp de peste 1 an. Incidenmaiţ re cţ lor adverse nu a prezentat nicio asociere cu sexul, vârsta, indicele masei corporale, rasa sau etnia. Tr tamentul cu Tekturna a condus la o incidenţă totală a reacţiilor adverse asemănătoare cu placebo la doze de până la 300 mg. Reacţiile adverse au fost, în general, uşoare şi trecătoare şi doar rareori au necesitat întreruperea tratamentului. Cea mai frecventă reacţie adversă la medicamentnueste diareea.

Incidenţa tusei a fost similară la pacienţii trataţi cu placebo (0,6%) şi Tekturna (0,9%).

Reacţiile adverse la medicament (tabelul 1) sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, cele mai frecvente primele, folosind următoarea convenţ e: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), inclusiv raportările izolate. În cadrul fiecărei grupe de fre venţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1

 

Tulburări gastro-intestinale

 

Frecvente: medicinalDiaree

 

Afecţiuni c tanate şi ale ţesutului subcutanat

 

Mai puţin

Erupţii cutanate

 

frecvente:

 

 

Rare:

Edem angioneurotic

Produsul

 

În timpul tratamentului cu Tekturna a apărut edemul angioneurotic. În studiile clinice controlate, edemul angioneurotic a apărut rar în timpul tratamentului cu Tekturna, în procente comparabile cu tratamentul cu placebo sau hidroclorotiazidă. Au fost, de asemenea, raportate cazuri de edem angioneurotic în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă (cu frecvenţă necunoscută). În cazul apariţiei oricărui semn atribuit unei reacţii alergice (în special dificultăţi ale respiraţiei sau deglutiţiei, sau umflarea feţei, extremităţilor, ochilor, buzelor şi/sau limbii) pacienţii trebuie să întrerupă tratamentul şi să informeze medicul (vezi pct. 4.4).

Rezultate ale analizelor de laborator

În studiile clinice controlate, modificări relevante din punct de vedere clinic ale parametrilor de laborator standard au fost mai puţin frecvent asociate cu administrarea de Tekturna. În studiile clinice

asupra pacienţilor hipertensivi, Tekturna nu a avut efecte importante din punct de vedere clinic asupra valorii colesterolului total, valorii colesterolului lipoproteinic cu densitate mare (HDL-C), valorii à jeun de trigliceride, valorii à jeun de glucoză sau acidului uric.

Hemoglobina şi hematocritul: S-au observat mici scăderi ale valorilor hemoglobinei şi hematocritului (scăderi medii de aproximativ 0,05 mmol/l, respectiv, 0,16 procente de volum). Niciun pacient nu a întrerupt tratamentul datorită anemiei. Acest efect se observă, de asemenea, la alte substanţe care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, cum sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi blocanţii receptorilor de angiotensină.

creşterile kaliemiei au fost mai frecvente (5,5%). Prin urmare, similar oricărui medicament care acţionează asupra SRA, monitorizarea de rutină a electroliţilor şi funcţiei renale este indicată în rândul pacienţilor cu diabet zaharat, boală renală sau insuficienţă cardiacă.

Kaliemia: Creşterile kaliemiei au fost minore şi rare la pacienţii cu hipertensiune arterială esenţială

trataţi în monoterapie cu Tekturna (0,9% faţă de 0,6% în cazul placebo). Cu toate acestea, în cad ul

unui studiu în care Tekturna a fost utilizat în asociere cu un IECA la o populaţie cu diabet zaha at,

renală acută la pacienţii aflaţi în situaţie de risc (vezi pct. 4.4).

autorizat

În cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, s-au raportat disfuncţie renală şi c zuri de insuficienţă

4.9 Supradozaj

 

 

 

 

mai

este

Sunt disponibile date limitate privind supradozajul la om. Cea mai probabilă manifestare a

supradozajului ar fi hipotensiunea arterială, asociată efectului nt h pertensiv al aliskirenului. În cazul

în care se produce hipotensiune arterială simptomatică, trebuie iniţi t un tratament de susţinere.

5.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

nu

 

 

 

 

 

5.1

Proprietăţi farmacodinamice

 

 

 

 

reduce ARP la pacienmedicinalţii hipertensivi cu aproximativ 50 până la 80%. Reduceri similare s-au constatat

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai re

i ei, codul ATC: C09XA02

Aliskiren este un inhibitor dire t potent ş

selectiv al reninei umane, non-peptidic, activ în administrare

orală.

 

 

 

 

 

Prin inhibarea enzimei r nină, aliskirenul inhibă SRA în momentul activării, blocând conversia angiotensinogenului în angiot nsina I şi reducând valorile angiotensinei I şi angiotensinei II. În timp ce alte substanţe care inhibă SRA (IECA şi blocanţi ai receptorilor de angiotensină II (BRA))

determină o creştere co pensatorie a activităţii reninei plasmatice (ARP), tratamentul cu aliskiren Produsulcând ali kiren a fost asociat cu alte medicamente antihipertensive. În prezent, nu se cunosc implicaţiile

clinice ale diferenţelor în ceea ce priveşte efectul asupra ARP.

Hipertensiune arterială

La pacienţii hipertensivi, administrarea de Tekturna o dată pe zi în doze de 150 mg şi 300 mg a asigurat reduceri dependente de doză ale tensiunii arteriale sistolice, precum şi ale celei diastolice, care s-au menţinut în întregul interval de dozare de 24 ore (menţinând beneficiul în primele ore ale dimineţii), cu un raport mediu valoare maximă – valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98% la doza de 300 mg. 85 până la 90% din efectul maxim de reducere a tensiunii arteriale s-a observat după 2 săptămâni. Efectul de scădere a tensiunii arteriale a fost susţinut în cursul tratamentului pe termen lung şi a fost independent de vârstă, sex, indicele masei corporale şi etnie. Tekturna a fost studiat la 1864 pacienţi cu vârste de 65 ani sau peste şi la 426 pacienţi cu vârste de

75 ani sau peste.

Studiile privind monoterapia cu Tekturna au demonstrat efecte de reducere a tensiunii arteriale

comparabile cu alte clase de medicamente antihipertensive, inclusiv IECA şi BRA. Comparativ cu un diuretic (hidroclorotiazidă - HCTZ), Tekturna 300 mg a redus tensiunea arterială sistolică/diastolică cu 17,0/12,3 mmHg, faţă de 14,4/10,5 mmHg pentru HCTZ 25 mg după 12 săptămâni de tratament. La pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat, monoterapia cu Tekturna s-a dovedit sigură şi eficace.

Studiile privind tratamentul asociat sunt disponibile pentru Tekturna adăugat la tratamentul cu diureticul, hidroclorotiazidă, IECA, ramipril, blocantul canalelor de calciu, amlodipină, antagonistul receptorilor angiotensinei, valsartan şi beta-blocantul, atenolol. Aceste asocieri au fost bine tolerate.

 

 

autorizat

Tekturna a indus un efect adiţional de scădere a tensiunii arteriale, atunci când a fost adăugat la

tratamentul cu hidroclorotiazidă şi la cel cu ramipril. La pacienţii care nu au avut un răspuns adecvat la

blocantul canalelor de calciu, amlodipină 5 mg, adăugarea de Tekturna 150 mg a avut un efect de

reducere a tensiunii arteriale similar cu cel obţinut prin creşterea dozei de amlodipină la 10 mg, dar a

prezentat o incidenţă mai mică a edemului (aliskiren 150 mg/amlodipină 5 mg 2,1%, comparativ cu

amlodipină 10 mg 11,2%). Tekturna în asociere cu antagonistul receptorilor angiotensinei, valsartan, a

demonstrat un efect antihipertensiv aditiv în studiul special conceput pentru a investiga efec l

tratamentului asociat.

este

 

 

 

La pacienţii hipertensivi obezi care nu au avut un răspuns adecvat la HCTZ 25 mg, tratamentul

suplimentar cu Tekturna 300 mg a asigurat o reducere adiţională a tensiunii ar riale comparabilă cu

tratamentul suplimentar cu irbesartan 300 mg sau amlodipină 10 mg. La pacienţii hipertensivi cu

diabet zaharat, Tekturna a asigurat reduceri suplimentare ale tensiunii art riale atunci a fost adăugat la

 

mai

 

tratamentul cu ramipril, în timp ce asocierea de Tekturna şi ram pr l a pr z ntat o incidenţă mai mică a tusei (1,8%), comparativ cu ramipril (4,7%).

Nu au existat manifestări de hipotensiune arterială în ur a pri ei doze şi niciun efect asupra pulsului, la pacienţii trataţi în studii clinice controlate. Mai puţin frecvent (0,1%) s-a observat hipotensiune

 

nu

arterială marcată la pacienţii cu hipertensiune arterială fără complicaţii trataţi cu Tekturna în

monoterapie. Hipotensiunea arterială a fost, de aseme

ea, mai puţin frecventă (< 1%) în timpul

tratamentului asociat cu alte medicamente antihiperte

sive. La încetarea tratamentului, tensiunea

medicinal

 

 

arterială a revenit treptat la valorile iniţiale într-o perioadă de câteva săptămâni, fără semne ale unui efect de rebound asupra tensiunii arteri le s u ARP.

Într-un studiu cu durata de 3 luni în are s-au înrolat 302 pacienţi cu insuficienţă cardiacă compensată uşoară, tuturor administrându-li-se terapia standard pentru insuficienţă cardiacă compensată, asocierea Tekturna 150 mg a fost bine tolerată. Concentraţiile peptidei natriuretice tip B au fost reduse cu 25% în braţul de tratament cu T kturna comparativ cu placebo. Totuşi, semnificaţia clinică a acestei reduceri nu este cunoscută.

Într-un studiu cu durata de 6 luni în care s-au înrolat 599 pacienţi cu hipertensiune arterială, diabet Produsulzaharat de tip 2 şi nefropatie, tuturor administrându-li-se losartan 100 mg şi tratament antihipertensiv

de fond optimizat, asocierea Tekturna 300 mg a determinat, comparativ cu placebo, o scădere de 20% a raportului urinar albumină-creatinină (RUAC), de exemplu de la 58 mg/mmol la 46 mg/mmol. Procent l de pacienţi la care RUAC a fost redus cu cel puţin 50% de la valoarea iniţială la valoarea obiectiv a fost de 24,7% şi 12,5% pentru Tekturna, respectiv, placebo. Relevanţa clinică a reducerii RUAC nu a fost stabilită, în lipsa unui efect asupra tensiunii arteriale. Tekturna nu a afectat

c ncentraţia serică a creatininei, dar s-a asociat cu o frecvenţă crescută (4,2% comparativ cu 1,9% pentru placebo) a concentraţiei serice a potasiului ≥ 6,0 mmol/l, deşi aceasta nu a fost statistic semnificativă.

În prezent, nu se cunosc efectele benefice ale Tekturna asupra mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare şi afectării organului ţintă.

Electrofiziologia cardiacă

Nu s-a raportat niciun efect asupra intervalului QT în studiile clinice randomizate, dublu-orb, placebo sau activ-controlate, utilizând electrocardiografie standard şi Holter.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După absorbţia orală, concentraţiile plasmatice maxime ale aliskirenului sunt atinse după 1-3 ore. Biodisponibilitatea absolută a aliskirenului este de aproximativ 2-3%. Mesele cu un conţinut mare de lipide reduc Cmax cu 85% şi ASC cu 70%. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 5-7 zile după administrarea o dată pe zi, iar concentraţiile la starea de echilibru sunt de aproximativ 2 ori mai mari decât după doza iniţială.

Distribuţie

autorizat

După administrarea intravenoasă, volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru este de aproximativ 135 litri, indicând faptul că aliskirenul se distribuie în mare măsură în spaţiul extravascular. Proporţia de legare de proteinele plasmatice a aliskirenului este moderată (47-51%) şi independentă de concentraţie.

Metabolizare şi eliminare

este

Timpul de înjumătăţire mediu este de aproximativ 40 ore (interval de 34-41 or ). Aliskirenul se

elimină în principal sub formă de compus nemetabolizat prin fecale (78%). Aproximativ 1,4% din

doza orală totală se metabolizează. Enzima responsabilă pentru această me abolizare este CYP3A4.

După administrarea orală, aproximativ 0,6% din doză se regăseşte în urină. În urma administrării

intravenoase, clearance-ul plasmatic mediu este de aproximativ 9 l/h.

Liniaritate/non-liniaritate

mai

 

Expunerea la aliskiren a crescut mai mult decât proporţional odată cu creşterea dozei. După

administrarea unei singure doze cuprinsă în intervalul de la 75 la 600 mg, o creştere de 2 ori a dozei a

condus la o creştere de ~2,3 şi 2,6 ori a ASC, respectivnua Cmax. La starea de echilibru non-liniaritatea

poate fi mai pronunţată. Nu a fost identificat meca ism l responsabil pentru deviaţia de la liniaritate.

Un mecanism posibil este saturarea transportori or la locul de absorbţie sau la nivelul căii de eliminare hepatobiliare.

Caracteristici la pacienţi

Aliskirenul este un tratament antih perte siv eficace administrat o dată pe zi pacienţilor adulţi, indiferent de sex, vârstă, indicele masei corporale şi etnie.

ASC este cu 50% mai mare la vârstnici (> 65 ani) decât la subiecţii tineri. Sexul, greutatea corporală şi etnia nu au influenţe r l vante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii aliskirenului.

medicinal

ProdusulFarmacocinetica a iskirenului a fost evaluată la pacienţii cu diverse grade de insuficienţă renală. ASC şi Cmax relative a e a iskirenului la subiecţii cu insuficienţă renală au fost de 0,8 până la de 2 ori mai

mari decât valorile observate la subiecţii sănătoşi în urma administrării unei doze unice şi în starea de echilibru. Ace te modificări observate însă nu s-au corelat cu gravitatea insuficienţei renale. Nu este necesară aj starea dozei iniţiale de Tekturna la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la severă, cu toate că trebuie acţionat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă.

Farmacocinetica aliskireului nu a fost afectată semnificativ la pacienţii cu boală hepatică uşoară până la severă. În consecinţă, nu este necesară ajustarea dozei iniţiale de aliskiren la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la severă.

5.3Date preclinice de siguranţă

Potenţialul carcinogen a fost evaluat în cadrul unui studiu de 2 ani la şobolan şi în cadrul unui studiu de 6 luni la şoareci transgenici. Nu s-a detectat potenţial carcinogen. Un adenom al colonului şi un adenocarcinom al cecumului înregistrate la şobolani la doza de 1500 mg/kg şi zi nu au fost statistic semnificative. Deşi aliskirenul are potenţial cunoscut de iritare, limitele de siguranţă obţinute la om la

doza de 300 mg în cursul unui studiu la voluntari sănătoşi au fost considerate adecvate la un nivel de 9-11 ori mai mare, pe baza concentraţiilor din fecale, sau de 6 ori mai mare, pe baza concentraţiilor din mucoase, decât 250 mg/kg şi zi în cadrul studiului de carcinogenitate la şobolan.

Aliskiren s-a dovedit lipsit de orice potenţial mutagen în studiile de mutagenitate in vitro şi in vivo. Testele au inclus analize in vitro ale celulelor bacteriene şi de mamifere şi evaluări in vivo la şobolan.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere cu aliskiren nu au indicat semne de toxicitate embriofetală sau teratogenitate la doze de până la 600 mg/kg şi zi la şobolan sau de 100 mg/kg şi zi la iepure. Fertilitatea, dezvoltarea prenatală şi dezvoltarea postnatală nu au fost afectate la şobolan la doze de până la 250 mg/kg şi zi. Dozele administrate la şobolan şi iepure au condus la expuneri sistemice de 1 până la 4, respectiv, de 5 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om (300 mg).

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

 

este

autorizat

 

 

 

6.1 Lista excipienţilor

 

mai

 

Crospovidonă

 

 

 

 

 

 

 

Stearat de magneziu

 

 

 

Celuloză microcristalină

nu

 

 

Povidonă

 

 

 

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

 

 

 

 

 

Hipromeloză

 

 

 

 

Macrogol

 

 

 

 

Talc

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Oxid negru de fer (E 172)

 

 

 

 

Oxid roşu de fer (E 172)

 

 

 

 

Dioxid de titan (E 171)

 

 

 

 

6.2

Incompatibilităţi

 

 

 

 

Nu este cazul

 

 

 

 

 

6.3

Perioada de valabilitate

 

 

 

 

 

 

medicinal

 

 

 

 

2 ani

 

 

 

 

 

Produsul

 

 

 

 

 

Studiile farmacologice de siguranţă nu au evidenţiat nicio reacţie adversă asupra funcţiei nerv ase centrale, respiratorii sau cardiovasculare. Observaţiile din timpul studiilor de toxicitate cu doze repetate la animale au fost în concordanţă cu potenţialul cunoscut de iritare locală şi efectele farmacologice previzibile ale aliskirenului.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din PA/Al/PVC

Cutii conţinând 7, 14, 28, 30, 50, 56, 84, 90, 98 sau 280 comprimate.

Cutiile conţinând 84 (3x28), 98 (2x49) sau 280 (20x14) comprimate sunt ambalaje colective. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/408/001-010

9.

 

 

 

 

este

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

22.08.2007

 

 

mai

 

10.

DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

 

 

 

 

 

 

medicinal

nu

 

 

Produsul

 

 

 

 

 

 

 

autorizat

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tekturna 300 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine aliskiren 300 mg (sub formă de hemifumarat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

 

 

este

autorizat

4. DATE CLINICE

 

 

4.1 Indicaţii terapeutice

mai

 

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.

 

 

 

4.2 Doze şi mod de administrare

 

 

 

 

 

Doza recomandată de Tekturna este de 150 mg o dată pe zi. La pacienţii a căror tensiune arterială nu

este controlată adecvat, doza poate fi crescută a 300 mg o dată pe zi.

 

 

nu

 

 

 

Efectul antihipertensiv este prezent în mod substanţial (85-90%) în decurs de două săptămâni după

începerea tratamentului cu o doză de 150 mg o dată pe zi.

 

 

medicinal

 

 

 

Comprimat oval, biconvex, de culoare roşu deschis, inscripţionat cu ‚IU’ pe o faţă şi cu ‚NVR’ pe cealaltă.

Tekturna poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Tekturna trebuie administrat cu o masă uşoară, o dată pe zi, preferabil în acelaşi moment al zilei, în fiecare zi. Sucul de grepfrut nu trebuie să fie consumat împreună cu Tekturna.

ProdusulInsuficienţă renală

Nu este nece ară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la severă (vezi pct. 5.2).

Pacienţii vârstnici (peste 65 ani)

Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici.

Pacienţi copii şi adolescenţi (sub 18 ani)

Tekturna nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Antecedente de edem angioneurotic la administrarea de aliskiren

Al doilea şi al treilea trimestru al sarcinii (vezi pct. 4.6).

Este contraindicată utilizarea concomitentă de aliskiren cu ciclosporină, un foarte potent inhibitor al glicoproteinei P şi cu alţi inhibitori potenţi ai glicoproteinei P (chinidină, verapamil) (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cărora li se administrează alte medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină (SRA)

şi/sau cei cu funcţie renală redusă şi/sau cu diabet zaharat prezintă risc crescut de hiperkaliemie în

timpul tratamentului cu aliskiren.

 

Aliskirenul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă gr vă (clasa

funcţională III-IV New York Heart Association [NYHA]).

autorizat

În cazul apariţiei diareei severe şi persistente, tratamentul cu Tekturna trebuie oprit.

 

Edem angioneuroticeste Similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului ren nă- ngiotensină, edemul

angioneurotic a fost raportat la pacienţi trataţi cu aliskiren. D că p re edemul angioneurotic, Tekturna trebuie întrerupt imediat şi trebuie să se asigure terapie şi onitorizare corespunzătoare până la

dispariţia completă şi de durată a semnelor şi simptomelor. În cazul în care există o afectare a limbii,

glotei sau laringelui, trebuie să se administreze adrenalinămai. În plus, trebuie luate măsurile necesare

pentru a asigura permeabilitatea căilor respiratorii pe tru pacient.

sindrom nefrotic saumedicinalhipertensiune renovasculară. Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor

Pacienţi cu depleţie sodică şi/sau lichidi nă

nu

La pacienţii care prezintă depleţie pronunţ

tă lichidiană şi/sau salină (de exemplu, cei cărora li se

administrează doze mari de diuret ce), poate apare hipotensiune arterială simptomatică după începerea tratamentului cu Tekturna. Această stare trebuie corectată înainte de administrarea Tekturna sau tratamentul trebuie iniţiat sub str tă supraveghere medicală.

Insuficienţă renală

În cadrul studiilor clinic , nu s-a investigat Tekturna la pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală

severă (creatinine

ie ≥ 150 μmol/l sau 1,70 mg/dl la femei şi ≥ 177 μmol/l sau 2,00 mg/dl la bărbaţi

şi/sau valoarea esti

ată a ratei de filtrare glomerulară (RFG) < 30 ml/min.), antecedente de dializă,

Produsul

ficienţă renală severă, datorită lipsei informaţiilor privind siguranţa utilizării

hiperten ivi cu ins

Tekturna.

 

În ceea ce priveşte alte medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, este necesară prudenţă la administrarea de aliskiren în prezenţa afecţiunilor care predispun la disfuncţie enală, cum ar fi hipovolemie (de exemplu, datorită pierderii de sânge, diareii severe prelungite, vărsăturilor prelungite etc.), boală cardiacă, boală hepatică sau boală renală. În cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, s-a raportat insuficienţă renală acută, reversibilă în urma întreruperii tratamentului, la pacienţii aflaţi în situaţie de risc care sunt trataţi cu aliskiren. În cazul în care apar orice semne de insuficienţă renală, administrarea de aliskiren trebuie întreruptă imediat.

Stenoza arterei renale

Nu sunt disponibile date clinice controlate privind utilizarea Tekturna la pacienţii cu stenoză unilaterală sau bilaterală de arteră renală sau stenoză pe rinichi unic. Cu toate acestea, similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, există un risc crescut de

insuficienţă renală, inclusiv insuficienţă renală acută, când pacienţii cu stenoză de arteră renală sunt trataţi cu aliskiren. Prin urmare, este necesară prudenţă la aceşti pacienţi. Dacă apare insuficienţă renală, tratamentul trebuie întrerupt.

Inhibitori moderaţi ai P-gp

Administrarea concomitentă de aliskiren 300 mg cu ketoconazol 200 mg a condus la o creştere cu 76% a ASC a aliskiren, dar se aşteaptă ca inhibitorii glicoproteinei P, cum este ketoconazolul, să determine o creştere mai mare a concentraţiilor tisulare decât a concentraţiilor plasmatice. De aceea, se recomandă prudenţă atunci când aliskiren este administrat în asociere cu inhibitori moderaţi ai glicoproteinei P, cum este ketoconazolul (vezi pct. 4.5).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

autorizat

s-au identificat interacţiuni.

Tekturna nu are interacţiuni cunoscute, relevante din punct de vedere clinic, cu medicamen e u ilizate în mod frecvent pentru tratarea hipertensiunii arteriale sau diabetului zaharat.

Între compuşii care s-au investigat în studiile farmacocinetice clinice se numără cenoco marol, atenolol, celecoxib, pioglitazonă, alopurinol, izosorbid-5-mononitrat, ramipril şi hidroclorotiazidă. Nu

Administrarea concomitentă de aliskiren cu valsartan (↓28%), metformin (↓28%), amlodipină (↑29%)

sau cimetidină (↑19%) a condus la modificări ale Cmax sau ASC ale T kturna între 20% şi 30%. În

cazul administrării împreună cu atorvastatină, la starea de echilibru, ASC şi Cmax ale Tekturna au

crescut cu 50%. Administrarea concomitentă de Tekturna nu

vut n esteciun impact semnificativ asupra

farmacocineticii atorvastatinei, valsartanului, metforminului s u

mlodipinei. Prin urmare, nu este

necesară ajustarea dozei de Tekturna sau a acestor medica ente administrate concomitent.

nu

 

Biodisponibilitatea digoxinei poate fi uşor scăzută de cătremaiTekturna.

biodisponibilitatea Tekturna.

Datele preliminare sugerează faptul că irbesarta ul poate scădea ASC şi Cmax ale Tekturna. În experimentele la medicinalanimale, s-a demonstr t că P-gp este un factor determinant principal al biodisponibilităţii Tekturna. Astfel, ductorii P-gp (sunătoare, rifampicină) pot scădea

Interacţiuni cu CYP450

Aliskiren nu inhibă izo nzim le CYP450 (CYP1A2, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A). Aliskiren nu induce CYP3A4. Prin urmar , nu se anticipează ca aliskiren să afecteze expunerea sistemică a substanţelor care inhibă, induc sau sunt metabolizate de aceste enzime. Aliskiren este metabolizat în

proporţie minimă de enzi ele citocromului P450. De aceea, nu se anticipează interacţiuni datorate Produsulefectului inhibitor sau inductor asupra activităţii izoenzimelor CYP450. Totuşi, inhibitorii CYP3A4

afectează ade ea şi P-gp. Prin urmare, poate fi anticipată creşterea expunerii la aliskiren în timpul admini trării concomitente cu inhibitori ai CYP3A4 care inhibă şi P-gp (vezi Interacţiuni cu glicoproteina P, de mai jos).

Interacţiuni cu glicoproteina P

În studiile preclinice s-a descoperit că MDR1/Mdr1a/1b (P-gp) ar fi sistemul principal de eflux implicat în absorbţia intestinală şi excreţia biliară a aliskiren. Inductorii de P-gp (sunătoare, rifampicină) ar putea, prin urmare, să scadă biodisponibilitatea Tekturna. Deşi acest efect nu a fost studiat pentru aliskiren, se cunoaşte că P-gp controlează, de asemenea, şi preluarea tisulară a unei varietăţi de substraturi şi inhibitorii P-gp pot creşte valoarea raportului dintre concentraţia tisulară şi cea plasmatică. Prin urmare, inhibitorii P-gp pot creşte concentraţiile tisulare mai mult decât concentraţiile plasmatice. Potenţialul de interacţiuni medicamentoase la nivelul sit-ului P-gp va depinde de gradul de inhibare a acestui transportor.

Substraturi ale P-gp sau inhibitori slabi

Nu s-au observat interacţiuni relevante cu atenolol, digoxină, amlodipină sau cimetidină. În cazul

administrării împreună cu atorvastatină (80 mg), la starea de echilibru, ASC şi Cmax ale aliskiren (300 mg) au crescut cu 50%.

Inhibitori moderaţi ai P-gp

Administrarea concomitentă de ketoconazol (200 mg) cu aliskiren (300 mg) a condus la o creştere cu 80% a concentraţiilor plasmatice ale aliskiren (ASC şi Cmax). Studiile preclinice indică faptul că administrarea concomitentă de aliskiren şi ketoconazol măreşte absorbţia gastro-intestinală a aliskiren şi scade excreţia biliară. Modificarea concentraţiilor plasmatice ale aliskiren în prezenţa ketoconazolului se estimează a se încadra în intervalul care ar fi obţinut dacă doza de aliskiren ar fi dublată; dozele de aliskiren de până la 600 mg, sau de două ori doza terapeutică maximă recomandată, s-au dovedit a fi bine tolerate în studii clinice controlate. Dar, se aşteaptă ca inhibitorii P-gp să determine o creştere mai mare a concentraţiilor tisulare decât a concentraţiilor plasmatice. De aceea, se recomandă prudenţă atunci când aliskiren este administrat în asociere cu ketoconazol sau cu alţ inhibitori moderaţi ai P-gp (itraconazol, claritromicină, telitromicină, eritromicină, amiodar nă).

ciclosporina (200 şi 600 mg) creşte C a aliskiren 75 mg de aproximativ 2,5 ori şi autorizatASC de

Inhibitori potenţi ai P-gp

Un studiu de interacţiune medicamentoasă cu doză unică realizat la subiecţi sănătoşi demonstrat că

aproximativ 5 ori. Creşterea poate fi mai mare la doze mai mari de aliskiren. Prin urmare, este contraindicată utilizarea concomitentă a aliskiren şi a inhibitorilor potenţi ai P-gp (v zi pct. 4.3).

Furosemid

maxeste

Când aliskiren a fost administrat concomitent cu furosemidul, ASC ş Cmax ale furosemidului au scăzut cu 28%, respectiv, 49%. Prin urmare, se recomandă monitoriz rea efectelor la iniţierea şi ajustarea tratamentului cu furosemid pentru a evita eventuala utilizare subter peutică în situaţiile clinice de supraîncărcare lichidiană.

mai

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)nu

Similar altor medicamente care acţionează asupra sistem lui renină-angiotensină, AINS pot reduce

efectul antihipertensiv al aliskirenului. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (pacienţi deshidrataţi sau pacienmedicinalţi vârstnici), aliskiren dministrat concomitent cu AINS poate conduce la o deteriorare suplimentară a funcţiei renale, inclusiv la o posibilă insuficienţă renală acută, care este de

obicei reversibilă. Prin urmare, este ecesară prudenţă la asocierea aliskirenului cu un AINS, în special la pacienţi vârstnici.

Potasiu şi diuretice care reţin potas u

Pe baza experienţei privind utilizarea altor substanţe care afectează sistemul renină-angiotensină, utilizarea concomitentă de diur tice care reţin potasiu, suplimente care conţin potasiu, substituente minerale care conţin potasiu sau alte medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a potasiului

(de exemplu, heparină) poate conduce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale potasiului. Dacă se Produsulconsideră necesară administrarea de medicaţii concomitente, se recomandă prudenţă.

Suc de grepfrut

Datorită lipsei informaţiilor, nu poate fi exclusă o posibilă interacţiune între sucul de grepfrut şi aliskiren. S cul de grepfrut nu trebuie consumat împreună cu Tekturna.

Warfarină

Nu au fost evaluate efectele Tekturna asupra farmacocineticii warfarinei.

Alimente

S-a demonstrat că mesele cu un conţinut mare de lipide reduc considerabil absorbţia Tekturna.

4.6Sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date privind utilizarea aliskirenului la femeile gravide. Tekturna nu s-a dovedit a fi teratogen la şobolan sau iepure (vezi pct. 5.3). Alte substanţe care acţionează direct asupra SRA au fost asociate

cu malformaţii fetale grave şi deces neonatal. Ca în cazul oricărui medicament care acţionează direct asupra SRA, Tekturna nu trebuie utilizat în timpul primului trimestru de sarcină sau de către femeile care intenţionează să rămână gravide şi este contraindicat în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). Personalul medical care prescrie orice substanţă care acţionează asupra SRA trebuie să sfătuiască femeile cu potenţial fertil în legătură cu posibilul risc al acestor substanţe în timpul sarcinii. Dacă se detectează sarcina în timpul tratamentului, administrarea Tekturna trebuie, în consecinţă, întreruptă.

Alăptarea

Nu se ştie dacă aliskiren se excretă în laptele matern la om. Tekturna a fost secretat în laptele femelelor de şobolan care alăptau. Astfel, nu se recomandă utilizarea sa de către femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sauautorizatde a folosi utilaje. Cu toate acestea, în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, trebuie vut în vedere că în

timpul oricărui tratament antihipertensiv, ocazional poate apărea ameţeală sau slăbiciune. Tekturna are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi u ilaje.

4.8 Reacţii adverse

Siguranţa Tekturna a fost evaluată la peste 7800 pacienţi, între care maiestemult de 2300 trataţi timp de peste 6 luni şi mai mult de 1200, timp de peste 1 an. Incidenmaiţ re cţ lor adverse nu a prezentat nicio asociere cu sexul, vârsta, indicele masei corporale, rasa sau etnia. Tr tamentul cu Tekturna a condus la o incidenţă totală a reacţiilor adverse asemănătoare cu placebo la doze de până la 300 mg. Reacţiile adverse au fost, în general, uşoare şi trecătoare şi doar rareori au necesitat întreruperea tratamentului. Cea mai frecventă reacţie adversă la medicamentnueste diareea.

Incidenţa tusei a fost similară la pacienţii trataţi cu placebo (0,6%) şi Tekturna (0,9%).

Reacţiile adverse la medicament (tabelul 1) sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, cele mai frecvente primele, folosind următoarea convenţ e: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), inclusiv raportările izolate. În cadrul fiecărei grupe de fre venţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1

 

Tulburări gastro-intestinale

 

Frecvente: medicinalDiaree

 

Afecţiuni c tanate şi ale ţesutului subcutanat

 

Mai puţin

Erupţii cutanate

 

frecvente:

 

 

Rare:

Edem angioneurotic

Produsul

 

În timpul tratamentului cu Tekturna a apărut edemul angioneurotic. În studiile clinice controlate, edemul angioneurotic a apărut rar în timpul tratamentului cu Tekturna, în procente comparabile cu tratamentul cu placebo sau hidroclorotiazidă. Au fost, de asemenea, raportate cazuri de edem angioneurotic în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă (cu frecvenţă necunoscută). În cazul apariţiei oricărui semn atribuit unei reacţii alergice (în special dificultăţi ale respiraţiei sau deglutiţiei, sau umflarea feţei, extremităţilor, ochilor, buzelor şi/sau limbii) pacienţii trebuie să întrerupă tratamentul şi să informeze medicul (vezi pct. 4.4).

Rezultate ale analizelor de laborator

În studiile clinice controlate, modificări relevante din punct de vedere clinic ale parametrilor de laborator standard au fost mai puţin frecvent asociate cu administrarea de Tekturna. În studiile clinice

asupra pacienţilor hipertensivi, Tekturna nu a avut efecte importante din punct de vedere clinic asupra valorii colesterolului total, valorii colesterolului lipoproteinic cu densitate mare (HDL-C), valorii à jeun de trigliceride, valorii à jeun de glucoză sau acidului uric.

Hemoglobina şi hematocritul: S-au observat mici scăderi ale valorilor hemoglobinei şi hematocritului (scăderi medii de aproximativ 0,05 mmol/l, respectiv, 0,16 procente de volum). Niciun pacient nu a întrerupt tratamentul datorită anemiei. Acest efect se observă, de asemenea, la alte substanţe care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, cum sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi blocanţii receptorilor de angiotensină.

creşterile kaliemiei au fost mai frecvente (5,5%). Prin urmare, similar oricărui medicament care acţionează asupra SRA, monitorizarea de rutină a electroliţilor şi funcţiei renale este indicată în rândul pacienţilor cu diabet zaharat, boală renală sau insuficienţă cardiacă.

Kaliemia: Creşterile kaliemiei au fost minore şi rare la pacienţii cu hipertensiune arterială esenţială

trataţi în monoterapie cu Tekturna (0,9% faţă de 0,6% în cazul placebo). Cu toate acestea, în cad ul

unui studiu în care Tekturna a fost utilizat în asociere cu un IECA la o populaţie cu diabet zaha at,

renală acută la pacienţii aflaţi în situaţie de risc (vezi pct. 4.4).

autorizat

În cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, s-au raportat disfuncţie renală şi c zuri de insuficienţă

4.9 Supradozaj

 

 

 

 

mai

este

Sunt disponibile date limitate privind supradozajul la om. Cea mai probabilă manifestare a

supradozajului ar fi hipotensiunea arterială, asociată efectului nt h pertensiv al aliskirenului. În cazul

în care se produce hipotensiune arterială simptomatică, trebuie iniţi t un tratament de susţinere.

5.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

nu

 

 

 

 

 

5.1

Proprietăţi farmacodinamice

 

 

 

 

reduce ARP la pacienmedicinalţii hipertensivi cu aproximativ 50 până la 80%. Reduceri similare s-au constatat

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai re

i ei, codul ATC: C09XA02

Aliskiren este un inhibitor dire t potent ş

selectiv al reninei umane, non-peptidic, activ în administrare

orală.

 

 

 

 

 

Prin inhibarea enzimei r nină, aliskirenul inhibă SRA în momentul activării, blocând conversia angiotensinogenului în angiot nsina I şi reducând valorile angiotensinei I şi angiotensinei II. În timp ce alte substanţe care inhibă SRA (IECA şi blocanţi ai receptorilor de angiotensină II (BRA))

determină o creştere co pensatorie a activităţii reninei plasmatice (ARP), tratamentul cu aliskiren Produsulcând ali kiren a fost asociat cu alte medicamente antihipertensive. În prezent, nu se cunosc implicaţiile

clinice ale diferenţelor în ceea ce priveşte efectul asupra ARP.

Hipertensiune arterială

La pacienţii hipertensivi, administrarea de Tekturna o dată pe zi în doze de 150 mg şi 300 mg a asigurat reduceri dependente de doză ale tensiunii arteriale sistolice, precum şi ale celei diastolice, care s-au menţinut în întregul interval de dozare de 24 ore (menţinând beneficiul în primele ore ale dimineţii), cu un raport mediu valoare maximă – valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98% la doza de 300 mg. 85 până la 90% din efectul maxim de reducere a tensiunii arteriale s-a observat după 2 săptămâni. Efectul de scădere a tensiunii arteriale a fost susţinut în cursul tratamentului pe termen lung şi a fost independent de vârstă, sex, indicele masei corporale şi etnie. Tekturna a fost studiat la 1864 pacienţi cu vârste de 65 ani sau peste şi la 426 pacienţi cu vârste de

75 ani sau peste.

Studiile privind monoterapia cu Tekturna au demonstrat efecte de reducere a tensiunii arteriale

comparabile cu alte clase de medicamente antihipertensive, inclusiv IECA şi BRA. Comparativ cu un diuretic (hidroclorotiazidă - HCTZ), Tekturna 300 mg a redus tensiunea arterială sistolică/diastolică cu 17,0/12,3 mmHg, faţă de 14,4/10,5 mmHg pentru HCTZ 25 mg după 12 săptămâni de tratament. La pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat, monoterapia cu Tekturna s-a dovedit sigură şi eficace.

Studiile privind tratamentul asociat sunt disponibile pentru Tekturna adăugat la tratamentul cu diureticul, hidroclorotiazidă, IECA, ramipril, blocantul canalelor de calciu, amlodipină, antagonistul receptorilor angiotensinei, valsartan şi beta-blocantul, atenolol. Aceste asocieri au fost bine tolerate.

 

 

autorizat

Tekturna a indus un efect adiţional de scădere a tensiunii arteriale, atunci când a fost adăugat la

tratamentul cu hidroclorotiazidă şi la cel cu ramipril. La pacienţii care nu au avut un răspuns adecvat la

blocantul canalelor de calciu, amlodipină 5 mg, adăugarea de Tekturna 150 mg a avut un efect de

reducere a tensiunii arteriale similar cu cel obţinut prin creşterea dozei de amlodipină la 10 mg, dar a

prezentat o incidenţă mai mică a edemului (aliskiren 150 mg/amlodipină 5 mg 2,1%, comparativ cu

amlodipină 10 mg 11,2%). Tekturna în asociere cu antagonistul receptorilor angiotensinei, valsartan, a

demonstrat un efect antihipertensiv aditiv în studiul special conceput pentru a investiga efec l

tratamentului asociat.

este

 

 

 

La pacienţii hipertensivi obezi care nu au avut un răspuns adecvat la HCTZ 25 mg, tratamentul

suplimentar cu Tekturna 300 mg a asigurat o reducere adiţională a tensiunii ar riale comparabilă cu

tratamentul suplimentar cu irbesartan 300 mg sau amlodipină 10 mg. La pacienţii hipertensivi cu

diabet zaharat, Tekturna a asigurat reduceri suplimentare ale tensiunii art riale atunci a fost adăugat la

 

mai

 

tratamentul cu ramipril, în timp ce asocierea de Tekturna şi ram pr l a pr z ntat o incidenţă mai mică a tusei (1,8%), comparativ cu ramipril (4,7%).

Nu au existat manifestări de hipotensiune arterială în ur a pri ei doze şi niciun efect asupra pulsului, la pacienţii trataţi în studii clinice controlate. Mai puţin frecvent (0,1%) s-a observat hipotensiune

 

nu

arterială marcată la pacienţii cu hipertensiune arterială fără complicaţii trataţi cu Tekturna în

monoterapie. Hipotensiunea arterială a fost, de aseme

ea, mai puţin frecventă (< 1%) în timpul

tratamentului asociat cu alte medicamente antihiperte

sive. La încetarea tratamentului, tensiunea

medicinal

 

 

arterială a revenit treptat la valorile iniţiale într-o perioadă de câteva săptămâni, fără semne ale unui efect de rebound asupra tensiunii arteri le s u ARP.

Într-un studiu cu durata de 3 luni în are s-au înrolat 302 pacienţi cu insuficienţă cardiacă compensată uşoară, tuturor administrându-li-se terapia standard pentru insuficienţă cardiacă compensată, asocierea Tekturna 150 mg a fost bine tolerată. Concentraţiile peptidei natriuretice tip B au fost reduse cu 25% în braţul de tratament cu T kturna comparativ cu placebo. Totuşi, semnificaţia clinică a acestei reduceri nu este cunoscută.

Într-un studiu cu durata de 6 luni în care s-au înrolat 599 pacienţi cu hipertensiune arterială, diabet Produsulzaharat de tip 2 şi nefropatie, tuturor administrându-li-se losartan 100 mg şi tratament antihipertensiv

de fond optimizat, asocierea Tekturna 300 mg a determinat, comparativ cu placebo, o scădere de 20% a raportului urinar albumină-creatinină (RUAC), de exemplu de la 58 mg/mmol la 46 mg/mmol. Procent l de pacienţi la care RUAC a fost redus cu cel puţin 50% de la valoarea iniţială la valoarea obiectiv a fost de 24,7% şi 12,5% pentru Tekturna, respectiv, placebo. Relevanţa clinică a reducerii RUAC nu a fost stabilită, în lipsa unui efect asupra tensiunii arteriale. Tekturna nu a afectat

c ncentraţia serică a creatininei, dar s-a asociat cu o frecvenţă crescută (4,2% comparativ cu 1,9% pentru placebo) a concentraţiei serice a potasiului ≥ 6,0 mmol/l, deşi aceasta nu a fost statistic semnificativă.

În prezent, nu se cunosc efectele benefice ale Tekturna asupra mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare şi afectării organului ţintă.

Electrofiziologia cardiacă

Nu s-a raportat niciun efect asupra intervalului QT în studiile clinice randomizate, dublu-orb, placebo sau activ-controlate, utilizând electrocardiografie standard şi Holter.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După absorbţia orală, concentraţiile plasmatice maxime ale aliskirenului sunt atinse după 1-3 ore. Biodisponibilitatea absolută a aliskirenului este de aproximativ 2-3%. Mesele cu un conţinut mare de lipide reduc Cmax cu 85% şi ASC cu 70%. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 5-7 zile după administrarea o dată pe zi, iar concentraţiile la starea de echilibru sunt de aproximativ 2 ori mai mari decât după doza iniţială.

Distribuţie

autorizat

 

După administrarea intravenoasă, volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru este de aproximativ 135 litri, indicând faptul că aliskirenul se distribuie în mare măsură în spaţiul extravascular. Proporţia de legare de proteinele plasmatice a aliskirenului este moderată (47-51%) şi independentă de concentraţie.

Metabolizare şi eliminare

Timpul de înjumătăţire mediu este de aproximativ 40 ore (interval de 34-41 ore). Aliskirenul se

elimină în principal sub formă de compus nemetabolizat prin fecale (78%)este. Aproximativ 1,4% din

doza orală totală se metabolizează. Enzima responsabilă pentru această me abolizare este CYP3A4. După administrarea orală, aproximativ 0,6% din doză se regăseşte în urină. În urma administrării intravenoase, clearance-ul plasmatic mediu este de aproximativ 9 l/h.

Liniaritate/non-liniaritate

mai

 

Expunerea la aliskiren a crescut mai mult decât proporţional od tă cu creşterea dozei. După

administrarea unei singure doze cuprinsă în intervalul de la 75 la 600 mg, o creştere de 2 ori a dozei a

condus la o creştere de ~2,3 şi 2,6 ori a ASC, respectiv a C

ax. La starea de echilibru non-liniaritatea

nu

 

poate fi mai pronunţată. Nu a fost identificat mecanism l responsabil pentru deviaţia de la liniaritate.

Un mecanism posibil este saturarea transportorilor la loc l de absorbţie sau la nivelul căii de eliminare

hepatobiliare. Caracteristici la pacienmedicinalţi

Aliskirenul este un tratament antih perte siv eficace administrat o dată pe zi pacienţilor adulţi, indiferent de sex, vârstă, indicele masei corporale şi etnie.

ASC este cu 50% mai mare la vârstnici (> 65 ani) decât la subiecţii tineri. Sexul, greutatea corporală şi etnia nu au influenţe r l vante in punct de vedere clinic asupra farmacocineticii aliskirenului.

Farmacocinetica aliskirenului a fost evaluată la pacienţii cu diverse grade de insuficienţă renală. ASC Produsulşi Cmax relative a e a iskirenului la subiecţii cu insuficienţă renală au fost de 0,8 până la de 2 ori mai

mari decât va ori e observate la subiecţii sănătoşi în urma administrării unei doze unice şi în starea de echilibru. Ace te modificări observate însă nu s-au corelat cu gravitatea insuficienţei renale. Nu este necesară aju tarea dozei iniţiale de Tekturna la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la severă, cu toate că trebuie acţionat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă.

Farmacocinetica aliskireului nu a fost afectată semnificativ la pacienţii cu boală hepatică uşoară până la severă. În consecinţă, nu este necesară ajustarea dozei iniţiale de aliskiren la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la severă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Potenţialul carcinogen a fost evaluat în cadrul unui studiu de 2 ani la şobolan şi în cadrul unui studiu de 6 luni la şoareci transgenici. Nu s-a detectat potenţial carcinogen. Un adenom al colonului şi un adenocarcinom al cecumului înregistrate la şobolani la doza de 1500 mg/kg şi zi nu au fost statistic semnificative. Deşi aliskirenul are potenţial cunoscut de iritare, limitele de siguranţă obţinute la om la doza de 300 mg în cursul unui studiu la voluntari sănătoşi au fost considerate adecvate la un nivel de

9-11 ori mai mare, pe baza concentraţiilor din fecale, sau de 6 ori mai mare, pe baza concentraţiilor din mucoase, decât 250 mg/kg şi zi în cadrul studiului de carcinogenitate la şobolan.

Aliskiren s-a dovedit lipsit de orice potenţial mutagen în studiile de mutagenitate in vitro şi in vivo. Testele au inclus analize in vitro ale celulelor bacteriene şi de mamifere şi evaluări in vivo la şobolan.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere cu aliskiren nu au indicat semne de toxicitate embriofetală sau teratogenitate la doze de până la 600 mg/kg şi zi la şobolan sau de 100 mg/kg şi zi la

Studiile farmacologice de siguranţă nu au evidenţiat nicio reacţie adversă asupra funcţiei nerv ase centrale, respiratorii sau cardiovasculare. Observaţiile din timpul studiilor de toxicitate cu d ze repetate la animale au fost în concordanţă cu potenţialul cunoscut de iritare locală şi efec ele farmacologice previzibile ale aliskirenului.

iepure. Fertilitatea, dezvoltarea prenatală şi dezvoltarea postnatală nu au fost afectate la şobolan la doze de până la 250 mg/kg şi zi. Dozele administrate la şobolan şi iepure au condusautorizatla expuneri sistemice de 1 până la 4, respectiv, de 5 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om (300 mg).

6.

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

 

este

 

 

 

6.1 Lista excipienţilor

 

mai

 

Crospovidonă

 

 

 

 

 

 

 

Stearat de magneziu

 

 

 

Celuloză microcristalină

 

 

 

Povidonă

 

nu

 

 

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

 

 

 

 

 

Hipromeloză

 

 

 

 

Macrogol

medicinal

 

 

 

Talc

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Oxid negru de fer (E 172)

 

 

 

Oxid roşu de fer (E 172)

 

 

 

Dioxid de titan (E 171)

 

 

 

6.2

Incompatibilităţi

 

 

 

Nu este cazul

 

 

 

 

6.3

Perioada de valabilitate

 

 

 

Produsul

 

 

 

 

2 ani

 

 

 

 

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din PA/Al/PVC

Cutii conţinând 7, 14, 28, 30, 50, 56, 84, 90, 98 sau 280 comprimate.

Cutiile conţinând 84 (3x28), 90 (3x30), 98 (2x49) sau 280 (20x14) comprimate sunt ambalaje colective.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/408/011-020

9.

 

 

 

 

este

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

22.08.2007

 

 

mai

 

10.

DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

 

 

 

 

 

 

medicinal

nu

 

 

Produsul

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate