Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Trevaclyn (laropiprant / nicotinic acid) – Rezumatul caracteristicilor produsului - C10AD52

Updated on site: 10-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiTrevaclyn
Cod ATCC10AD52
Substanţălaropiprant / nicotinic acid
ProducătorMerck Sharp

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Trevaclyn 1000 mg/20 mg comprimate cu eliberare modificată.

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine acid nicotinic 1000 mg şi laropiprant 20 mg.

Excipient(ţi) cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine lactoză monohidrat 128,4 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat cu eliberare modificată.

Comprimat de culoare albă până la aproape albă, în formă de capsulă, marcat cu “552” pe una dintre feţe.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Trevaclyn este indicat pentru tratamentul dislipidemiei, în special la pacienţii adulţi cu dislipidemie mixtă combinată (caracterizată prin concentraţii crescute de LDL-colesterol şi trigliceride şi concentraţii scăzute de HDL-colesterol) şi la pacienţii adulţi cu hipercolesterolemie primară (familială heterozigotă şi non-familială).

Trevaclyn trebuie utilizat la pacienţi în asociere cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei (statine), în situaţiile în care efectul hipocolesterolemiant al monoterapiei cu inhibitor de HMG-CoA reductază este inadecvat. Acesta poate fi utilizat ca monoterapie doar la pacienţii la care inhibitorii de HMG-CoA reductază sunt consideraţi inadecvaţi sau nu pot fi toleraţi. Dieta şi alte tratamente nefarmacologice (de exemplu exerciţii fizice, scădere ponderală) trebuie continuate în timpul tratamentului cu Trevaclyn.

4.2Doze şi mod de administrare

Doze

Doza iniţială este de un comprimat cu eliberare modificată (1000 mg acid nicotinic/20 mg laropiprant) o dată pe zi. După patru săptămâni, se recomandă trecerea pacienţilor la doza de întreţinere de

2000 mg/40 mg administrată sub forma a două comprimate cu eliberare modificată (1000 mg/20 mg fiecare) o dată pe zi. Nu au fost studiate doze zilnice mai mari de 2000 mg/40 mg şi, de aceea, nu sunt recomandate.

În cazul în care administrarea Trevaclyn este omisă timp de mai puţin de 7 zile consecutive, pacienţii pot relua tratamentul cu ultima doză administrată. În cazul în care administrarea Trevaclyn este omisă timp de 7 sau mai multe zile consecutive, tratamentul trebuie reluat cu doza de 1000 mg/20 mg timp de 1 săptămână, înainte de a trece la doza de întreţinere de 2000 mg/40 mg.

Pacienţii la care se face trecerea de la tratamentul cu acid nicotinic, formulare cu eliberare prelungită, în doză de 2000 mg sau mai mult, pot începe administrarea Trevaclyn cu doza de 2000 mg/40 mg. Pacienţii la care se face trecerea de la tratamentul cu o doză mai mică de 2000 mg de acid nicotinic, formulare cu eliberare prelungită, trebuie să înceapă tratamentul cu doza iniţială de 1000 mg/20 mg şi

să treacă la doza de întreţinere de 2000 mg/40 mg după patru săptămâni. Pentru pacienţii la care acidul nicotinic, formulare cu eliberare imediată, este înlocuit cu Trevaclyn, tratamentul trebuie iniţiat cu doza de 1000 mg/20 mg şi apoi trecut la doza de întreţinere de 2000 mg/40 mg după patru săptămâni.

Pacienţi vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Copii şi adolescenţi

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării Trevaclyn la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 18 ani. Nu există date disponibile.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală

Nu a fost studiată utilizarea Trevaclyn la pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală. Similar altor medicamente cu acid nicotinic, Trevaclyn este contraindicat la pacienţii cu disfuncţie hepatică semnificativă sau inexplicabilă. Acesta trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece acidul nicotinic şi metaboliţi săi sunt excretaţi în principal pe cale renală (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Tratament concomitent

Acidul acetilsalicilic nu determină o reducere suplimentară a hiperemiei cutanate tranzitorii după ce aceasta a fost determinată de administrarea Trevaclyn. De aceea, nu este necesar tratamentul cu acid acetilsalicilic pentru ameliorarea simptomelor hiperemiei cutanate tranzitorii (vezi pct. 5.1).

Deoarece administrarea concomitentă a chelatorilor de acizi biliari poate reduce biodisponibilitatea medicamentelor acide cum este acidul nicotinic, se recomandă ca administrarea Trevaclyn să se facă cu > 1 oră înainte sau la > 4 ore după administrarea unui chelator de acizi biliari (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare

Comprimatele trebuie administrate întregi, cu alimente, seara sau la culcare. Pentru a menţine proprietăţile eliberării modificate, comprimatele nu trebuie rupte, sfărâmate, zdrobite sau mestecate înainte de înghiţire. Pentru a reduce riscul de hiperemie cutanată tranzitorie, trebuie evitată ingestia de băuturi alcoolice sau băuturi fierbinţi sau alimente condimentate la momentul administrării medicamentului.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Disfuncţie hepatică semnificativă sau inexplicabilă.

Ulcer peptic activ.

Hemoragie arterială.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În cazul administrării Trevaclyn concomitent cu o statină, vă rugăm să consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru medicamentul respectiv.

Efecte hepatice

Nu a fost studiată înlocuirea acidului nicotinic (cristalin), formulare cu eliberare imediată, cu Trevaclyn. Cu toate acestea, s-au înregistrat cazuri de toxicitate hepatică severă, inclusiv necroză hepatică fulminantă, la pacienţii care au înlocuit acidul nicotinic, formulare cu eliberare imediată, cu medicamente cu acid nicotinic, formulare cu durată lungă de acţiune, în doze echivalente. De aceea, la pacienţii care înlocuiesc acidul nicotinic, formulare cu eliberare imediată, cu Trevaclyn tratamentul trebuie iniţiat cu doza de 1000 mg/20 mg.

Trevaclyn trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care consumă cantităţi mari de alcool etilic şi/sau au antecedente de boală hepatică.

Similar altor tratamente hipolipemiante, medicamentele care conţin acid nicotinic au fost asociate cu teste funcţionale hepatice anormale (vezi pct. 4.8). Creşterea valorilor transaminazelor a fost reversibilă la întreruperea tratamentului.

Se recomandă efectuarea de teste funcţionale hepatice înainte de iniţierea tratamentului, la fiecare 6 până la 12 săptămâni în primul an, iar apoi periodic (de exemplu de două ori pe an). Pacienţii la care apare creşterea valorilor transaminazelor trebuie monitorizaţi până la dispariţia modificărilor. Dacă o creştere a valorilor alanin aminotransferazei (ALT) sau aspartat aminotransferazei (AST) de

≥ 3 ori LSN persistă, se recomandă reducerea dozei sau întreruperea administrării Trevaclyn.

Efectul asupra musculaturii scheletice

Cazuri rare de miopatie/rabdomioliză s-au asociat cu administrarea concomitentă a dozelor de acid nicotinic ce modifică concentraţiile lipidelor (≥ 1000 mg/zi) şi a inhibitorilor HMG-CoA reductazei (statine) (vezi pct. 4.8).

Medicii care iau în considerare tratamentul combinat cu statine şi Trevaclyn trebuie să analizeze cu atenţie beneficiile şi riscurile potenţiale şi trebuie să monitorizeze cu atenţie pacienţii pentru orice semne şi simptome de durere musculară, sensibilitate musculară sau slăbiciune musculară, mai ales în timpul primelor luni de tratament şi atunci când se creşte doza fiecăruia dintre medicamente. În astfel de cazuri trebuie luată în considerare determinarea periodică a creatinkinazei serice (CK), dar nu există nicio garanţie că o astfel de monitorizare va preveni apariţia miopatiei severe.

Este necesară precauţie la pacienţii cu factori predispozanţi pentru rabdomioliză.

Vârsta > 70 ani

Insuficienţă renală

Hipotiroidism necontrolat terapeutic

Antecedente personale sau familiale de afecţiuni musculare ereditare

Antecedente de toxicitate musculară la administrarea unei statine sau fibraţi

Abuz de alcool etilic.

Dacă durerile musculare, slăbiciunea sau crampele musculare apar în timp ce pacientul este în tratament cu Trevaclyn în asociere cu o statină, trebuie determinate valorile CK. Dacă valorile găsite sunt semnificativ crescute (> 5 ori LSN), în absenţa eforturilor fizice intense, tratamentul trebuie oprit.

Rasă

Într-o analiză interimară a rezultatelor unui studiu clinic aflat în desfăşurare, un comitet independent de monitorizare a siguranţei a identificat o incidenţă a miopatiei mai mare decât era de aşteptat la pacienţii chinezi cărora li s-a administrat Trevaclyn şi simvastatină 40 mg. Prin urmare, este necesară prudenţă în cazul administrării concomitente a Trevaclyn cu simvastatină sau ezetimib/simvastatină (în special doze de simvastatină de 40 mg sau mai mari) la pacienţii chinezi. Deoarece riscul de miopatie la administrarea de statine este legat de doză, nu este recomandată utilizarea Trevaclyn în asociere cu simvastatină 80 mg sau ezetimib/simvastatină 10/80 mg la pacienţii chinezi. Nu se cunoaşte dacă există un risc crescut de miopatie la alţi pacienţi asiatici cărora li se administrează concomitent Trevaclyn cu simvastatină sau ezetimib/simvastatină.

Disfuncţie renală

Deoarece acidul nicotinic şi metaboliţii săi se excretă pe cale renală, Trevaclyn trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie renală.

Efectul asupra glicemiei

Medicamentele care conţin acid nicotinic au fost asociate cu creşteri ale valorilor glicemiei în condiţii de repaus alimentar (vezi pct. 4.8). Pacienţii diabetici sau potenţial diabetici trebuie monitorizaţi cu atenţie. Poate fi necesară ajustarea dietei şi/sau tratamentului hipoglicemiant.

Sindrom coronarian acut

Similar altor medicamente care conţin acid nicotinic, este necesară precauţie atunci când Trevaclyn este utilizat la pacienţi cu angină instabilă sau în faza acută a unui infarct miocardic (IM), mai ales când astfel de pacienţi utilizează, de asemenea, medicamente vasoactive cum sunt nitraţi, blocante ale canalelor de calciu sau blocante adrenergice.

Efecte hematologice

Similar altor medicamente care conţin acid nicotinic, Trevaclyn (2000 mg/40 mg) a fost asociat cu reduceri mici ale numărului de trombocite (vezi pct. 4.8). De aceea, pacienţii care sunt supuşi intervenţiilor chirurgicale trebuie să fie evaluaţi cu atenţie.

Efectul asupra acidului uric

Similar altor medicamente care conţin acid nicotinic, Trevaclyn (2000 mg/40 mg) a fost asociat cu creşteri mici ale concentraţiilor de acid uric (vezi pct. 4.8). De aceea, Trevaclyn trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu gută sau la cei predispuşi la gută.

Hipofosfatemie

Similar altor medicamente care conţin acid nicotinic, Trevaclyn a fost asociat cu reduceri mici ale valorilor fosforului. De aceea, pacienţii cu risc de hipofosfatemie trebuie urmăriţi cu atenţie.

Alte informaţii

Similar altor medicamente care conţin acid nicotinic, pacienţii cu antecedente de icter, tulburări hepatobiliare sau ulcer peptic trebuie obsevaţi cu atenţie (vezi pct. 4.2 şi 4.3).

Excipient

Trevaclyn conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Consumul de alcool etilic sau băuturi fierbinţi sau ingerarea de alimente condimentate poate accentua efectele de hiperemie cutanată tranzitorie şi de aceea trebuie evitată în apropierea momentului administrării Trevaclyn.

Acid nicotinic

Efectele acidului nicotinic asupra altor medicamente

Tratament antihipertensiv: Acidul nicotinic poate potenţa efectele ganglioplegicelor şi ale medicamentelor vasoactive cum sunt nitraţi, blocante ale canalelor de calciu şi blocante de receptori adrenergici, ducând la apariţia hipotensiunii ortostatice.

Inhibitori ai HMG-CoA reductazei: Când simvastatina este asociată cu acidul nicotinic, se observă o creştere modestă a ASC şi Cmax de simvastatină acidă (forma activă a simvastatinei), care poate să nu prezinte nicio importanţă clinică. Interacţiunea farmacocinetică a Trevaclyn cu statine a fost studiată doar cu simvastatină (vezi pct. 4.4).

Efectele altor medicamente asupra acidului nicotinic

Chelatori de acizi biliari: Deoarece administrarea concomitentă a chelatorilor de acizi biliari poate reduce biodisponibilitatea medicamentelor acide cum este acidul nicotinic, se recomandă ca Trevaclyn să fie administrat cu > 1 oră înainte sau la > 4 ore după administrarea unui chelator de acizi biliari.

Suplimente conţinând acid nicotinic: Vitaminele sau alte suplimente nutriţionale care conţin acid nicotinic (sau nicotinamidă) (≥ 50 mg/zi) nu au fost studiate în asociere cu Trevaclyn. La prescrierea Trevaclyn medicii trebuie să ia în considerare aportul de acid nicotinic din vitamine şi suplimente nutriţionale.

Interacţiuni medicament/analize de laborator: În cazul testării glucozei în urină, acidul nicotinic poate, de asemenea, să determine apariţia reacţiilor fals pozitive cu soluţia de sulfat de cupru (reactivul Benedict).

Laropiprant

Efectele laropiprantului asupra altor medicamente

Midazolam: Dozele multiple de laropiprant 40 mg nu au influenţat parametrii farmacocinetici ai midazolamului, un substrat sensibil al CYP3A4. Prin urmare, laropiprantul nu este un inductor sau un inhibitor al CYP3A4. Cu toate acestea, concentraţia plasmatică a unui metabolit al midazolamului, 1'-hidroximidazolam, a fost crescută de aproximativ 2 ori în cazul dozelor multiple de laropiprant. Deoarece 1'-hydroxymidazolamul este un metabolit activ, efectul sedativ al midazolamului poate fi crescut şi este necesară precauţie în cazul administrării concomitente a laropiprantului cu midazolam.

Alte medicamente: Administrarea concomitentă de laropiprant 40 mg cu midazolam a determinat creşterea ASC0-∞ şi Cmax de 1’-hidroximidazolam, un metabolit al midazolamului, cu 98% şi, respectiv, 59%. 1’-hidroximidazolamul este metabolizat predominant de către uridin difosfat glucuroniltransferazele (UGT) 2B4 şi 2B7. Studiile clinice şi in vitro susţin concluzia că laropiprantul este un inhibitor uşor spre moderat al UGT2B4/UGT2B7. Se cunosc foarte puţine medicamente care sunt metabolizate predominant de către UGT2B4 sau UGT2B7. Este necesară precauţie în cazul administrării concomitente a Trevaclyn cu medicamente metabolizate predominant de către UGT2B4 sau UGT2B7, de exemplu zidovudină.

În studii de interacţiune, laropiprantul nu a avut efecte clinice semnificative asupra farmacocineticii următoarelor medicamente: simvastatină, warfarină, contraceptive orale, rosiglitazonă şi digoxină. Pe baza acestor date, nu este de aşteptat ca laropiprantul să prezinte interacţiuni cu substraturi ale izoenzimelor CYP 3A4, 2C9, 2C8 şi cu glicoproteina P umană (P-gp). În studiile in vitro, laropiprantul nu a inhibat reacţiile mediate de CYP1A2, CYP2B6, CYP2C19, CYP2D6 sau CYP2E1.

Clopidogrel: Într-un studiu clinic, nu a existat niciun efect semnificativ al laropiprantul asupra inhibării de către clopidogrel a agregării plachetare induse de ADP, dar a existat o creştere modestă a inhibării de către clopidogrel a agregării plachetare induse de colagen. Este puţin probabil ca acest efect să fie important din punct de vedere clinic, deoarece laropiprantul nu a crescut timpul de sângerare la administrarea concomitentă cu clopidogrel, pe întreg intervalul de dozaj.

Acid acetilsalicilic: Într-un studiu clinic, administrarea concomitentă de laropiprant cu acid acetilsalicilic nu a avut niciun efect asupra agregării plachetare induse de colagen sau asupra timpului de sângerare comparativ cu monoterapia cu acid acetilsalicilic (vezi pct. 5.1).

Acid acetilsalicilic şi clopidogrel: Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi cu dislipidemie cărora li s-au administrat atât acid acetilsalicilic (81 mg) cât şi clopidogrel (75 mg), laropiprantul a indus o inhibare tranzitorie (4 ore după administrarea dozei) a funcţiei trombocitare in vivo (evaluată prin timpul de sângerare şi teste de agregare plachetară), dar efectul a fost slab pe durata intervalului între administrări. Pacienţii cărora li se administrează Trevaclyn concomitent cu acid acetilsalicilic şi clopidogrel trebuie atent monitorizaţi după cum se recomandă în rezumatul caracteristicilor produsului pentru acele medicamente şi trebuie menţionat că oprirea sângerării poate dura mai mult ca de obicei şi că ei trebuie să raporteze medicului curant orice sângerare neobişnuită (localizarea şi durata).

Efectele altor medicamente asupra laropiprantului

Inhibitori ai CYP3A4: Claritromicina (un inhibitor puternic al CYP3A4 şi P-gp) nu a avut un efect clinic semnificativ asupra parametrilor farmacocinetici ai laropiprantului. Laropiprantului nu este un substrat pentru P-gp umană şi, de aceea, nu este de aşteptat ca alţi inhibitori de CYP3A4 şi/sau P-gp să aibă o influenţă semnificativă din punct de vedere clinic asupra parametrilor farmacocinetici ai laropiprantului.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Trevaclyn

Nu există date privind utilizarea combinată a acidului nicotinic şi laropiprantului la femeile gravide. Asocierea nu a fost testată în studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial pentru om este necunoscut. De aceea, Trevaclyn nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.

Acid nicotinic

Nu există date adecvate privind utilizarea dozelor mari de acid nicotinic la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra dezvoltării fetale în cazul dozelor mari de acid nicotinic (vezi pct. 5.3).

Laropiprant

Nu există date privind utilizarea laropiprantului la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra dezvoltării fetale în cazul dozelor mari de laropiprant (vezi pct. 5.3).

Alăptarea

Trevaclyn

Nu s-au efectuat studii cu Trevaclyn la animalele aflate în perioada de alăptare. Decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul trebuie să fie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul Trevaclyn pentru mamă.

Acid nicotinic

Acidul nicotinic este excretat în laptele uman.

Laropiprant

Nu se cunoaşte dacă laropiprantul este excretat în laptele uman. Studiile la animale au demonstrat excreţia laropiprantului în lapte.

Fertilitatea

Studiile la animale sunt insuficiente în ceea ce priveşte afectarea fertilităţii (vezi pct. 5.3).

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, trebuie luat în considerare faptul că a fost raportată apariţia ameţelilor (vezi pct. 4.8).

4.8Reacţii adverse

În studiile clinice, la peste 2500 pacienţi s-a administrat Trevaclyn în monoterapie sau împreună cu un inhibitor de HMG-CoA reductază. Reacţiile adverse au fost, în general, uşoare şi tranzitorii.

Hiperemie cutanată tranzitorie

Hiperemia cutanată tranzitorie este cea mai frecventă reacţie adversă a Trevaclyn. Hiperemia cutanată tranzitorie este cel mai uşor vizibilă la nivelul capului, gâtului şi toracelui superior. Într-o serie de patru studii clinice controlate cu comparator activ sau cu placebo (N=4747, n=2548 cărora li s-a administrat Trevaclyn), apariţia hiperemiei cutanate tranzitorii a fost raportată de către investigator ca fiind o reacţie adversă posibil, probabil sau în mod clar asociată tratamentului la 12,3% dintre pacienţii cărora li s-a administrat Trevaclyn. În aceste studii clinice, procentul de pacienţi care a utilizat Trevaclyn, acid nicotinic (forme farmaceutice cu eliberare prelungită cumulate) sau placebo/simvastatină cumulat şi care au întrerupt tratamentul din cauza oricărui simptom legat de hiperemia cutanată tranzitorie (roşeaţă, căldură, prurit şi parestezii) a fost de 7,2%, 16,6% şi, respectiv de 0,4%. Întreruperile tratamentului din cauza altor reacţii adverse specifice la pacienţii cărora li s-a administrat Trevaclyn au fost ocazionale (< 1%).

Totalitatea reacţiilor adverse asociate cu Trevaclyn

Pe lângă hiperemia cutanată tranzitorie, reacţiile adverse clinice raportate de către investigatori ca fiind posibil, probabil sau sigur asociate administrării Trevaclyn, apărute la ≥ 1% dintre pacienţii trataţi cu Trevaclyn în monoterapie (n=947) sau la care s-a administrat concomitent o statină (n=1601) şi reacţiile adverse importante din punct de vedere clinic (<1 %), timp de până la un an sunt enumerate mai jos.

Frecvenţele reacţiilor adverse sunt clasificate după cum urmează: Foarte frecvente (≥ 1/10), Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), Foarte rare (< 1/10000).

Clasificare pe aparate, sisteme şi

Reacţie adversă

Frecvenţă

organe

 

 

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţii de hipersensibilitate (vezi mai jos)

Mai puţin

 

 

frecvente

Tulburări ale sistemului nervos

Ameţeli, cefalee, parestezii

Frecvente

Tulburări vasculare

Hiperemie cutanată tranzitorie

Foarte

 

 

frecvente

Tulburări gastro-intestinale

Diaree, dispepsie, greaţă, vărsături

Frecvente

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului

Eritem, prurit, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie

Frecvente

subcutanat

 

 

Tulburări generale şi la nivelul

Senzaţie de căldură

Frecvente

locului de administrare

 

 

Investigaţii diagnostice

Creşteri ale valorilor ALT şi/sau AST

Frecvente

 

(≥3 ori LSN, consecutiv), glicemiei în condiţii de

 

 

repaus alimentar, acidului uric (vezi mai jos)

 

 

Creşteri ale valorilor CK (≥10 ori LSN),

Mai puţin

 

bilirubinei totale, scăderi ale valorilor fosforului şi

frecvente

 

ale numărului de trombocite (vezi mai jos)

 

Reacţii de hipersensibilitate

A fost raportată o reacţie aparentă de hipersensibilitate (< 1%). Aceasta este caracterizată prin simptome multiple care pot include: edem angioneurotic, prurit, eritem, parestezii, pierderea cunoştinţei, vărsături, urticarie, hiperemie cutanată tranzitorie, dispnee, greaţă, incontinenţă urinară şi fecală, transpiraţii reci, tremor, frisoane, creşterea tensiunii arteriale, edemaţierea buzelor, senzaţie de arsură, erupţie medicamentoasă, artralgii, edem la nivelul membrelor inferioare şi tahicardie.

Investigaţii diagnostice

Au fost raportate ocazional creşteri marcate şi persistente ale valorilor transaminazelor serice (vezi pct. 4.4). În studiile clinice controlate, incidenţa creşterilor cu importanţă clinică ale valorilor transaminazelor serice (ALT şi/sau AST ≥ 3 ori LSN, consecutiv) a fost de 1,0% pentru pacienţii trataţi cu Trevaclyn cu sau fără o statină. Aceste creşteri au fost, în general, asimptomatice şi au revenit la valoarea iniţială după întreruperea tratamentului sau în cazul continuării tratamentului.

Creşteri importante din punct de vedere clinic ale valorilor CK (≥ 10 ori LSN) au fost observate la 0,3% dintre pacienţii trataţi cu Trevaclyn cu sau fără o statină (vezi pct. 4.4).

Alte valori de laborator anormale raportate au fost creşteri ale valorilor LDH, glicemiei în condiţii de repaus alimentar, acidului uric, bilirubinei totale şi amilazei şi scăderea fosforului şi a numărului de trombocite (vezi pct. 4.4).

Similar altor medicamente care conţin acid nicotinic, în studii clinice controlate efectuate cu Trevaclyn (2000 mg/40 mg) au fost raportate creşteri ale valorilor glicemiei în condiţii de repaus alimentar (o creştere mediană de aproximativ 4 mg/dl) şi ale valorilor acidului uric (modificare medie faţă de valoarea iniţială de +14,7%) şi scăderea numărului de trombocite (o modificare medie faţă de valoarea

iniţială de -14,0%) (vezi pct. 4.4). La pacienţii diabetici a fost observată o creştere mediană a HbA1c cu 0,2% (când a fost permisă modificarea tratamentului hipoglicemiant).

Experienţa după punerea pe piaţă şi din alte studii clinice

Reacţii adverse suplimentare care au fost raportate în timpul utilizării după punerea pe piaţă cu Trevaclyn sau alte medicamente care conţin acid nicotinic (în asociere cu sau fără o statină) cu o frecvenţă necunoscută sau în cadrul studiilor clinice efectuate cu Trevaclyn (< 1% dintre pacienţii) sau alte medicamente care conţin acid nicotinic (în asociere cu sau fără o statină) includ următoarele:

Infecţii şi infestări: Rinită.

Tulburări ale sistemului imunitar: Şoc anafilactic, angioedem, hipersensibilitate de tip I. Tulburări metabolice şi de nutriţie: Alterare a toleranţei la glucoză, gută.

Tulburări psihice: Anxietate, insomnie.

Tulburări ale sistemului nervos: Migrenă, sincopă.

Tulburări oculare: Edem macular chistoid, ambliopie toxică.

Tulburări cardiace: Fibrilaţie atrială şi alte aritmii cardiace, palpitaţii, tahicardie. Tulburări vasculare: Hipotensiune arterială, hipotensiune ortostatică.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: Dispnee.

Tulburări gastro-intestinale: Dureri abdominale, edem al cavităţii bucale, eructaţii, ulcer peptic.

Tulburări hepatobiliare: Icter.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Acanthosis nigricans, piele uscată, hiperpigmentare, erupţie maculară, hipersudoraţie (nocturnă sau transpiraţii reci), erupţie veziculară sau veziculobuloasă.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: Slăbiciune musculară, mialgii. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: Astenie, frisoane, edem facial, edem generalizat, durere, edem periferic.

4.9Supradozaj

Trevaclyn

În caz de supradozaj, este justificată utilizarea măsurilor uzuale simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale. Au fost raportate cazuri de supradozaj; doza maximă de Trevaclyn utilizată a fost 5000 mg/100 mg. Toţi pacienţii s-au recuperat fără sechele. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate de către subiecţii care au primit această doză mai mare au fost cele corespunzătoare administrării unei doze mari de acid nicotinic şi au inclus: hiperemie cutanată tranzitorie, cefalee, prurit, greaţă, ameţeli, vărsături, diaree, durere/disconfort epigastric şi abdominal şi durere lombară. Rezultatele anormale ale analizelor de laborator au inclus amilază şi lipază crescute, scăderea hematocritului şi hemoragie digestivă ocultă.

Acid nicotinic

În cazul unui supradozaj cu acid nicotinic, trebuie utilizate măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.

Laropiprant

În timpul studiilor clinice controlate efectuate la subiecţi sănătoşi, doze unice de până la 900 mg laropiprant şi doze multiple de până la 450 mg o dată pe zi timp de 10 zile au fost, în general, bine tolerate. La om, nu există experienţă cu doze de laropiprant mai mari de 900 mg. La subiecţii care utilizează doze multiple de 300 mg sau mai mult s-a observat prelungirea agregării plachetare induse de colagen (vezi pct. 5.1).

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente care modifică profilul lipidic, acid nicotinic şi derivaţi, codul ATC: C10AD52.

Trevaclyn conţine acid nicotinic, care la doze terapeutice este un medicament care modifică concentraţia lipidelor, şi laropiprant, un antagonist selectiv puternic al subtipului 1 (DP1) de receptor de prostaglandină D2 (PGD2). Acidul nicotinic determină scăderea concentraţiilor de lipoproteine cu densitate mică (LDL-C), colesterol total (CT), lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL-C), apolipoproteină B (apo B, principala proteină din LDL), trigliceride (TG) şi lipoproteină(a) (Lp(a), o particulă LDL modificată) şi determină creşterea concentraţiilor de lipoproteine cu densitate mare (HDL-C) şi de apolipoproteină A-I (apo A-I, principala componentă proteică din HDL). Laropiprantul suprimă hiperemia cutanată tranzitorie mediată de PGD2 asociată cu administrarea acidului nicotinic. Laropiprantul nu are niciun efect asupra concentraţiilor lipidelor şi nici nu interferă cu efectele acidului nicotinic asupra lipidelor.

Acid nicotinic

Mecanism de acţiune

Mecanismele prin care acidul nicotinic modifică profilul lipidic plasmatic nu sunt complet elucidate. Acidul nicotinic inhibă eliberarea de acizi graşi liberi (AGL) din ţesutul adipos, ceea ce poate contribui la scăderea concentraţiilor plasmatice ale LDL-C, CT, VLDL-C, apo B, TG şi Lp(a) precum şi la creşterea concentraţiilor HDL-C şi apo A-I, toate acestea fiind asociate cu un risc cardiovascular mai scăzut. Explicaţii suplimentare care nu implică reducerea AGL plasmatici ca element central al modificării profilului lipidic includ inhibarea mediată de acidul nicotinic a lipogenezei de novo sau esterificarea acizilor graşi în TG la nivel hepatic.

Efecte farmacodinamice

Acidul nicotinic determină o modificare relativă a distribuţiei subclaselor LDL de la particule LDL mici, dense (cele mai aterogene) la particule LDL mai mari. De asemenea, acidul nicotinic determină creşterea subfracţiunii HDL2 într-o măsură mai mare decât a subfracţiunii HDL3, crescând astfel raportul HDL2:HDL3, care este asociat cu scăderea riscului de boală cardiovasculară. Se presupune că HDL participă la transportul colesterolului din ţesuturi înapoi în ficat, inhibă inflamaţia vasculară asociată cu ateroscleroză, şi are efecte antioxidante şi antitrombotice.

Similar LDL, lipoproteinele bogate în trigliceride şi colesterol, inclusiv VLDL, lipoproteinele cu densitate intermediară (IDL) şi restul, pot favoriza, de asemenea, apariţia aterosclerozei. Sunt identificate frecvent concentraţii plasmatice crescute de TG într-o triadă cu concentraţii scăzute de HDL-C şi cu prezenţa particulelor mici de LDL, precum şi în asociere cu factori de risc metabolici non-lipidici pentru boala coronariană (BC).

Tratamentul cu acid nicotinic reduce riscul de deces şi evenimente cardiovasculare şi încetineşte progresia sau favorizează regresia leziunilor aterosclerotice. Coronary Drug Project (Proiectul Medicamentos Coronarian), un studiu clinic cu durata de cinci ani, încheiat în 1975, a demonstrat faptul că acidul nicotinic prezintă un beneficiu semnificativ statistic în scăderea apariţiei infarctului miocardic recurent, non-letal (IM) la bărbaţii cu vârste cuprinse între 30 şi 64 ani cu antecedente de IM. Cu toate că mortalitatea generală a fost similară în cele două grupuri la cinci ani, în cadrul unei monitorizări cumulative cu durata de cincisprezece ani, au fost cu 11% mai puţine decese în grupul căruia i s-a administrat acid nicotinic, comparativ cu lotul placebo.

Laropiprant

Mecanism de acţiune

Hiperemia cutanată tranzitorie indusă de acidul nicotinic este mediată în principal de eliberarea prostaglandinei D2 (PGD2) la nivel cutanat. Studiile genetice şi farmacologice pe modele animale au demonstrat faptul că PGD2, acţionând prin intermediul DP1, unul dintre cei doi receptori pentru PGD2, prezintă un rol principal în hiperemia cutanată tranzitorie indusă de acidul nicotinic. Laropiprantul este un antagonist puternic şi selectiv al DP1. Nu este de aşteptat ca laropiprantul să inhibe producerea de prostaglandine.

Efecte farmacodinamice

S-a demonstrat faptul că laropiprantul este eficace în ceea ce priveşte reducerea simptomelor de hiperemie cutanată tranzitorie induse de acidul nicotinic. Reducerea simptomelor de hiperemie cutanată tranzitorie (evaluată prin chestionare pentru pacient) a fost corelată cu o reducere a

vasodilataţiei induse de acidul nicotinic (evaluată prin măsurarea fluxului sanguin cutanat). La subiecţii sănătoşi care primesc Trevaclyn, tratamentul prealabil cu acid acetilsalicilic 325 mg nu a avut efecte benefice suplimentare în ceea ce priveşte reducerea simptomelor de hiperemie cutanată tranzitorie induse de acidul nicotinic, comparativ cu administrarea Trevaclyn în monoterapie (vezi pct. 4.8).

De asemenea, laropiprantul prezintă afinitate pentru receptorul de tromboxan A2 (TP) (cu toate că este în mod substanţial mai puţin potent pe TP comparativ cu DP1). TP prezintă un rol în funcţia plachetară; cu toate acestea, dozele terapeutice de laropiprant nu au avut niciun efect important din punct de vedere clinic asupra timpului de sângerare şi asupra agregării plachetare induse de colagen (vezi pct. 4.5).

Studii clinice

Efectul asupra valorilor lipidelor

Trevaclyn a fost complet eficace în rândul tuturor subpopulaţiilor de pacienţi prespecificate definite în funcţie de rasă, sex, valoare iniţială a concentraţiilor de LDL-C, HDL-C şi TG, vârstă şi status diabetic.

Într-un studiu clinic multicentric, dublu orb, cu durata de 24 săptămâni, controlat cu placebo, pacienţii cărora li se administrază Trevaclyn (2000 mg/40 mg) cu sau fără o statină asociată, prezintă, comparativ cu placebo, o scădere semnificativă a LDL-C (-18,9% faţă de -0,5%), TG (-21,7% faţă de 3,6%), LDL-C:HDL-C (-28,9% faţă de 2,3%), non-HDL-C (-19,0% faţă de 0,8%), apo B (-16,4% faţă de 2,5%), CT (-9,2% faţă de -0,6%), Lp(a) (-17,6% faţă de 1,1%) şi CT:HDL-C (-21,2% faţă de 1,9%) şi prezintă, de asemenea, o creştere semnificativă a HDL-C (18,8% faţă de -1,2%), şi a apo A-I (11,2% faţă de 4,3%), măsurate prin modificarea procentuală faţă de valoarea iniţială. În general, efectele între grupurile de tratament asupra tuturor parametrilor lipidici au fost în concordanţă în rândul tuturor subgrupurilor de pacienţi examinate. Pacienţii cărora li s-a administrat Trevaclyn, acid nicotinic (formă farmaceutică cu eliberare prelungită) sau placebo au utilizat, de asemenea, statine (29% atorvastatină [5-80 mg], 54% simvastatină [10-80 mg], 17% alte statine [2,5-180 mg] (pravastatină, fluvastatină, rosuvastatină, lovastatină)), dintre care 9% au utilizat, de asemenea, ezetimib [10 mg]. Efectul asupra valorilor lipidelor a fost similar în cazul în care Trevaclyn a fost administrat sub formă de monoterapie sau a fost adăugat la un tratament neîntrerupt cu statină cu sau fără ezetimib.

Răspunsurile privind LDL-C, HDL-C şi TG, ajustate în funcţie de placebo, par să fie mai mari la femei, comparativ cu bărbaţi şi par să fie mai mari în rândul pacienţilor vârstnici (≥ 65 ani), comparativ cu pacienţii mai tineri (< 65 ani).

Într-un studiu clinic factorial, multicentric, dublu-orb, cu durată de 12 săptămâni, administrarea Trevaclyn 1000 mg/20 mg în asociere cu simvastatină a scăzut semnificativ valorile LDL-C (-44,2%, -37,4% şi, respectiv, -8,2%), TG (-25,8%, -15,7% şi, respectiv, -18,7%), CT (-27,9%, -25,8% şi, respectiv, -4,9%) şi a crescut semnificativ valorile HDL-C (19,2%, 4,2% şi, respectiv, 12,5%), atunci când a fost comparată cu administrarea de simvastatină în monoterapie sau cu administrarea Trevaclyn 1000 mg/20 mg în monoterapie, timp de 4 săptămâni. Administrarea Trevaclyn (2000 mg/40 mg) în asociere cu simvastatină a scăzut semnificativ valorile LDL-C (-47,9%, -37,0% şi, respectiv, -17,0%) , TG (-33,3%, -14,7% şi, respectiv, -21,6%), apo B (-41,0%, -28,8% şi, respectiv, -17,1%) şi CT (-29,6%, -24,9% şi, respectiv, -9,1 %), precum şi valorile LDL-C:HDL-C (-57,1%, -39,8% şi, respectiv, -31,2%), non-HDL-C (-45,8%, -33,4% şi, respectiv, -18,1%) şi CT:HDL-C (-43,0%, -28,0% şi, respectiv, -24,9%) şi a crescut semnificativ valorile HDL-C (27,5%, 6,0% şi, respectiv, 23,4%), comparativ cu administrarea de simvastatină în monoterapie sau Trevaclyn (2000 mg/40 mg) în monoterapie timp de 12 săptămâni. Analiza ulterioară a demonstrat faptul că administrarea Trevaclyn (2000 mg/40 mg) în asociere cu simvastatină a crescut semnificativ valoarea apo A-I (8,6% şi, respectiv, 2,3%) şi a scăzut semnificativ valoarea Lp(a) (-19,8% şi, respectiv, 0,0%) comparativ cu administrarea de simvastatină în monoterapie. Eficacitatea şi siguranţa administrării Trevaclyn în aociere cu simvastatină > 40 mg nu au fost incluse în acest studiu.

Hiperemia cutanată tranzitorie

În trei studii clinice mari, care au evaluat simptomele de hiperemie cutanată tranzitorie raportate de către pacient, pacienţii care au utilizat Trevaclyn au prezentat mai puţine fenomene de hiperemie cutanată tranzitorie decât cei care au utilizat acid nicotinic (forme farmaceutice cu eliberare prelungită). La pacienţii care au continuat participarea la primul studiu (24 săptămâni), frecvenţa hiperemiei cutanate tranzitorii moderate sau mai mari la pacienţii trataţi cu Trevaclyn a scăzut şi a fost apropiată de cea a pacienţilor la care s-a administrat placebo (vezi Figura 1), în timp ce la pacienţii trataţi cu acid nicotinic (forme farmaceutice cu eliberare prelungită) frecvenţa hiperemiei cutanate tranzitorii a rămas constantă (după Săptămâna 6).

Figura 1. Numărul mediu de zile pe săptămână cu

simptome de hiperemie cutanată tranzitorie moderate sau mai mari* în cursul săptămânilor 1-24

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

săptămână

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

pe

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Număr de zile

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5

9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Săptămâni de tratament

●Trevaclyn (1000 mg/20 mg la 2000 mg/40 mg în săptămâna 5)

▲Acid nicotinic (eliberare prelungită a 1000 mg până la 2000 mg în săptămâna 5) Placebo

*Include pacienţii cu simptome de hiperemie cutanată tranzitorie moderate, severe sau extrem de severe

Trecerea la doza mai mare în săptămâna 5

În al doilea studiu (16 săptămâni) în care a fost permisă administrarea de acid acetilsalicilic, pacienţii care au utilizat Trevaclyn au prezentat semnificativ mai puţine zile pe săptămână cu hiperemie cutanată tranzitorie moderată sau mai mare comparativ cu acidul nicotinic (formă farmaceutică cu eliberare prelungită administrată sub forma dozelor crescânde treptat de la 500 mg la 2000 mg pe parcursul a 12 săptămâni) (p< 0,001).

Într-un studiu de 32 săptămâni controlat cu placebo, dublu orb, randomizat, multicentric cu privire la efectul întreruperii administrării laropiprantului a arătat că pacienţii cu dislipidemie la care laropiprantul a fost interupt după 20 săptămâni de tratament cu Trevaclyn au prezentat semnificativ mai multe simptome de hiperemie cutanată tranzitorie decât pacienţii care au continuat să utilizeze Trevaclyn, fapt exprimat în număr de zile pe săptămână cu simptome de hiperemie cutanată tranzitorie moderate sau mai mari, p< 0,001, Figura 2. Incidenţa şi frecvenţa simptomelor de hiperemie cutanată tranzitorie moderate sau mai mari au scăzut la pacienţi cărora li se administrează Trevaclyn pe durata studiului.

Figura 2

Procentul de pacienţi cu simptome de hiperemie cutanată tranzitorie moderate sau mai mari în cursul săptămânilor 1-32

de pacienţi

12întreruperea administrării laropiprant

Trevaclyn

Trevaclyn Æ acid nicotinic (întreruperea administrării laropiprantului la Săptămâna 21) Placebo

Copii şi adolescenţi

Agenţia Europeană a Medicamentului a amânat obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Trevaclyn la toate subgrupurile de copii şi adolescenţi în hipercolesterolemie familială homozigotă (vezi pct. 4.2 pentru informaţii cu privire la administrarea la copii şi adolescenţi).

Agenţia Europeană a Medicamentului a suspendat obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Trevaclyn la copii şi adolescenţi cu vârsta între 7-18 ani în hipercolesterolemie familială heterozigotă (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Acid nicotinic

După o doză de 2000 mg acid nicotinic administrată pe cale orală împreună cu alimente, sub forma a două comprimate cu eliberare modificată de acid nicotinic/laropiprant, acidul nicotinic a fost absorbit cu un timp median de atingere a concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) de 4 ore, o medie a ariei de

sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC0-final) de aproximativ 58,0 μM·oră şi o medie a concentraţie plasmatice maxime (Cmax) de aproximativ 20,2 μM. Biodisponibilitatea cu sau

fără alimente este de cel puţin 72%, determinată prin recuperarea dozei de acid nicotinic în urină. Biodisponibilitatea după administrare orală a acidului nicotinic nu este modificată când acesta este administrat cu o masă bogată în lipide.

Laropiprant

După o doză de 40 mg laropiprant administrată pe cale orală împreună cu alimente, sub forma a două comprimate cu eliberare modificată de acid nicotinic/laropiprant, laropiprantul este absorbit rapid cu

un Tmax median de 1 oră, o ASC0-∞ medie de aproximativ 13 μM oră şi o Cmax medie de aproximativ 1,6 μM. Rata şi amploarea absorbţiei nu sunt modificate de o masă bogată în lipide. Farmacocinetica

laropiprantului este liniară, prezentând creşteri aproximativ proporţionale cu doza ale ASC şi Cmax şi fără dovadă unui clearance dependent de timp.

Biodisponibilitatea absolută medie a laropiprantului este de aproximativ 71% după o doză de 40 mg administrată după un repaus alimentar nocturn, sub forma a două comprimate cu eliberare modificată de acid nicotinic/laropiprant.

Distribuţie

Acid nicotinic

Acidul nicotinic se leagă de proteinele serice în proporţie mai mică de 20%.

Laropiprant

Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru după administrarea unei doze intravenoase unice de 40 mg laropiprant la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 70 litri. Laropiprantul se leagă în proporţie mare (> 99%) de proteinele plasmatice, iar legarea sa este independentă de concentraţie. Laropiprantul traversează placenta la şobolani şi iepuri.

Biotransformare

Acid nicotinic

Acidul nicotinic este supus unei metabolizări extensive la primul pasaj prin două căi care sunt dependente de doză şi de frecvenţa de administrare a dozei. Prima cale duce la formarea de nicotinamid-adenin-dinucleotid (NAD) şi de nicotinamidă. La om, nicotinamida este ulterior metabolizată predominant în N-metilnicotinamidă (MNA) şi în N-metil-2-piridon-5-carboxamidă (2PY). În cazul celei de-a doua căi, glicina este conjugată cu acidul nicotinic şi formează acid nicotinuric (NUA). Prima cale predomină în cazul dozelor mici de acid nicotinic sau a ratelor scăzute de absorbţie. La doze mai mari sau la rate mai mari de absorbţie, calea NAD este saturabilă şi un

procent mare din doza orală ajunge în sânge sub formă de acid nicotinic nemetabolizat. Calea de conjugare cu glicină nu este saturată în cazul intervalului de dozare cu relevanţă clinică, aşa cum reiese din creşterile proporţionale cu doza ale concentraţiilor plasmatice ale NUA de la 1000 mg la 2000 mg.

În studiile in vitro, acidul nicotinic şi metaboliţii săi nu au inhibat reacţiile mediate de CYP1A2, CYP2B6, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP2E1 sau CYP3A4 sau 3-glucuronoconjugarea estradiolului mediată de UGT1A1.

Laropiprant

Laropiprantul este metabolizat în principal prin acil glucuronoconjugare, cu o componentă mai redusă de metabolizare oxidativă, urmată de excreţia de glucuronoconjugat în fecale (prin secreţie biliară) şi în urină. Laropiprantul şi acil glucuronoconjugatul său reprezintă principalele componente circulante din plasmă la om. Studiile in vitro au demonstrat faptul că, acil glucuronoconjugatul laropiprantului are o afinitate redusă de cel puţin 65 ori pentru DP1 comparativ cu laropiprantul; astfel, nu este de aşteptat să aibă vreo contribuţie la activitatea globală asupra DP1 a laropiprantului. Componenta majoră (73% din radioactivitate) din fecale este laropiprantul (incluzând substanţa activă neabsorbită şi/sau hidrolizată cu acid glucuronic conjugat). În urină, principala componentă este acil glucuronoconjugatul (64% din radioactivitate), cu o proporţie mai redusă de compus nemodificat (5%). Metabolizarea oxidativă a laropiprantului este catalizată în principal de către CYP3A4, în timp ce mai multe izoforme UGT (1A1, 1A3, 1A9 şi 2B7) catalizează acil glucuronoconjugarea.

Eliminare

Acid nicotinic

Acidul nicotinic este excretat predominant în urină sub formă de metaboliţi.

Laropiprant

Laropiprantul este eliminat în principal prin acil glucuronoconjugare, urmată de excreţia glucuronoconjugatului în fecale (prin secreţie biliară) şi în urină. După administrarea orală de 14C-laropiprant la om, aproximativ 68% din doză a fost recuperată în fecale (în principal sub formă de compus nemodificat, incluzând substanţă activă neabsorbită şi/sau hidrolizată cu acid glucuronic conjugat) şi 22% a fost recuperată în urină (în principal sub formă de metaboliţi). Majoritatea dozei a

fost excretată în interval de 96 ore. Timpul de înjumătăţire aparent (t1//2) după o doză de 40 mg laropiprant administrată împreună cu alimente, sub forma a două comprimate cu eliberare modificată

de acid nicotinic/laropiprant a fost de aproximativ 17 ore. Starea de echilibru farmacocinetic se obţine în 2 zile după începerea administrării laropiprantului o dată pe zi, cu o acumulare minimă în ASC (aproximativ de 1,3 ori) şi Cmax (aproximativ de 1,1 ori).

Caracteristicile la pacienţi

Insuficienţă renală

Trevaclyn: Nu a fost studiată utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală.

Acid nicotinic: vezi pct. 4.4.

Laropiprant: Administrarea de laropiprant 40 mg la pacienţii cu insuficienţă renală severă care nu sunt dializaţi nu a determinat nicio modificare importantă din punct de vedere clinic a ASC şi Cmax de laropiprant, comparativ cu subiecţii de control sănătoşi. Deoarece nu s-a observat niciun efect în insuficienţa renală severă, nu este de aşteptat niciun efect la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară şi moderată; cu toate acestea, efectele insuficienţei renale în stadiu terminal şi dializei asupra farmacocineticii laropiprantului nu pot fi deduse din acest studiu.

Insuficienţă hepatică

Trevaclyn: Nu a fost studiată utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Acid nicotinic: vezi pct. 4.3 şi 4.4.

Laropiprant: În concordanţă cu caracteristicile unui medicament care este eliminat în principal prin metabolizare, afectarea hepatică moderată are o influenţă semnificativă asupra farmacocineticii laropiprantului, cu creşterea ASC şi Cmax de aproximativ 2,8 şi, respectiv, 2,2 ori.

Sex

Acidul nicotinic: Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex. Sexul nu are niciun efect important din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii acidului nicotinic (formă farmaceutică cu eliberare prelungită). Nu există nicio diferenţă în ceea ce priveşte biodisponibilitatea orală a acidului nicotinic între bărbaţii şi femeile cărora li se administrează Trevaclyn. Femeile prezintă o creştere modestă a concentraţiilor plasmatice de acid nicotinuric şi de acid nicotinic comparativ cu bărbaţii.

Laropiprant: Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex. Sexul nu are niciun efect important din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii laropiprantului.

Vârstnici

Acidul nicotinic: Nu există date farmacocinetice la pacienţii vârstnici (≥ 65 ani). Vârsta nu are niciun efect important din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii acidului nicotinic (formă farmaceutică cu eliberare prelungită) pe baza unei analize compuse a subiecţilor cu vârsta cuprinsă între 18-65 ani. Nu există nicio modificare a biodisponibilităţii orale a acidului nicotinic în funcţie de vârstă.

Laropiprant: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici. Vârsta nu are niciun efect important din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii laropiprantului.

Copii şi adolescenţi

Trevaclyn: Nu au fost efectuate studii privind utilizarea la copii şi adolescenţi.

Rasă

Acidul nicotinic: Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de rasă. Rasa nu are niciun efect important din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii acidului nicotinic (formă farmaceutică cu eliberare prelungită) pe baza datelor farmacocinetice, incluzând subiecţi din grupurile rasiale de hispanici, albi, negri şi americani nativi. Se recomandă precauţie la administrarea Trevaclyn în asociere cu simvastatină sau ezetimib/simvastatină (în special la doze de simvastatină de 40 mg sau mai mari) la pacienţi cu origine chineză. (Vezi pct. 4.4)

Laropiprant: Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de rasă. Rasa nu are niciun efect important din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii laropiprantului pe baza unei analize compuse a datelor farmacocinetice, incluzând subiecţi din grupurile rasiale de albi, hispanici, negri, asiatici şi americani nativi.

5.3Date preclinice de siguranţă

Trevaclyn

În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea maximă la om, fapt ce indică o relevanţă mică pentru uzul clinic.

Siguranţa administrării concomitente de acid nicotinic şi laropiprant a fost evaluată la câini şi şobolani. Rezultatele toxicologice în aceste studii cu administrare în asociere au fost concordante cu cele observate în cazul administrării individuale a acidului nicotinic şi laropiprantului.

Acid nicotinic

La şobolani s-au observat degenerare gastrică şi vacuolizare hepatocitară după 6 luni de administrare la valori ale expunerii sistemice de cel puţin 179 ori expunerea la om, pe baza ASC a dozei zilnice recomandate la om. Retinopatia şi/sau leziunile corneene au fost observate la câini după 6 luni de administrare la valori ale expunerii sistemice de cel puţin 240 ori expunerea la om, pe baza ASC a dozei zilnice recomandate la om.

Acidul nicotinic nu a fost carcinogen la şoareci în cazul administrării pe toată durata vieţii acestora. Şoarecii din acest studiu au primit o doză de aproximativ 9 până la 13 ori mai mare decât doza de acid nicotinic de 2000 mg/zi administrată la om, stabilită pe baza valorii mg/m2. Acidul nicotinic nu a prezentat niciun efect mutagen la testările in vitro.

Nu s-au observat efecte adverse legate de acidul nicotinic asupra fertilităţii la şobolanii masculi şi femele la valori ale expunerii de aproximativ 391 ori ASC la om a acidului nicotinic pe baza ASC a dozei zilnice recomandate la om.

Acidul nicotinic nu a fost teratogen la şobolani şi iepuri la valori de expunere de până la aproximativ 253 şi 104 ori ASC a acidului nicotinic la om, la doza zilnică recomandată la om. La şobolani, efectele fetotoxice (greutate corporală fetală semnificativ scăzută asociată cu o scădere a numărului de vertebre sacrococcigiene osificate şi o incidenţă crescută a fetuşilor cu puncte de osificare incompletă) au fost observate în absenţa oricărui semn de toxicitate maternă la valori de expunere de aproximativ 959 ori ASC la om a acidului nicotinic la doza zilnică recomandată la om. Modificări legate de tratament similare au fost observate la fetuşii de iepure dar în prezenţa toxicităţii materne la valori de expunere de aproximativ 629 ori ASC la om a acidului nicotinic la doza zilnică recomandată la om.

Laropiprant

În studii de toxicitate cu doze repetate administrate pe o perioadă de până la 6 luni au fost observate la şobolani cetonuria şi hipertrofia centrolobulară hepatocelulară. Hipertrofia centrolobulară hepatocelulară a fost în concordanţă cu inducţia enzimatică specifică rozătoarelor. Nivelul la care nu au fost observate reacţii adverse (NOAEL) a fost de cel puţin 118 ori expunerea la om, pe baza ASC a dozei zilnice recomandate la om.

Creşteri ale concentraţiilor serice de alanin aminotransferază (ALT) au fost observate în toate studiile efectuate la câine, la niveluri ale expunerii sistemice de cel puţin 14 ori expunerea la om, pe baza ASC a dozei zilnice recomandate la om. Nicio altă reacţie adversă nu a fost observată în studiile efectuate la câine cu niveluri ale expunerii de cel puţin 100 ori expunerea la om, pe baza ASC a dozei zilnice recomandate la om.

Laropiprantul nu a fost carcinogen în studii cu durata de 2 ani efectuate la şoareci şi şobolani, la cele mai mari doze testate, care reprezintă cel puţin 218 până la 289 ori expunerea la om, pe baza ASC a dozei zilnice recomandate la om.

Laropiprantul nu a fost mutagen sau clastogen în cadrul unor serii de studii de toxicologie genetică.

La masculii şi femelele de şobolan la care s-a administrat laropiprant înainte şi în timpul împerecherii, nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii, la niveluri ale expunerii sistemice de cel puţin

289 ori expunerea la om, pe baza ASC a dozei zilnice recomandate la om.

Laropiprantul nu a fost teratogen la şobolani sau iepuri la concentraţii sistemice de expunere de cel puţin 153 şi 438 ori expunerea la om, pe baza ASC a dozei zilnice recomandate la om. Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere au evidenţiat scăderi uşoare, asociate tratamentului, ale creşterii ponderale materne medii şi ale greutăţii corporale fetale, creşteri uşoare ale mortalităţii puilor, iar la şobolani s-a observat o incidenţă crescută a cazurilor de coaste supranumerare şi a osificării incomplete la nivelul sternului la făt, la valori ale expunerii sistemice de cel puţin 513 ori expunerea la om, pe baza ASC a dozei zilnice recomandate la om.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Hipromeloză (E464)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551)

Stearil fumarat de sodiu

Hidroxipropilceluloză (E463)

Celuloză microcristalină (E460)

Croscarmeloză sodică

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu

6.2Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3Perioada de valabilitate

Blistere din PVC/Aclar: 2 ani.

Blistere din Aluminiu/Aluminiu: 18 luni.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Blister opac din PVC/Aclar cu folie de aluminiu perforabilă ce conţine 14 comprimate cu eliberare modificată. Ambalaje cu 14, 28, 56, 84, 98, 168, 196 comprimate cu eliberare modificată, ambalaje multiple conţinând 196 (2 ambalaje cu 98) comprimate cu eliberare modificată şi 49 x 1 comprimate cu eliberare modificată într-un blister perforat pentru eliberarea unei unităţi dozate.

Blister din Aluminiu/Aluminiu cu folie perforabilă ce conţine 7 comprimate cu eliberare modificată. Ambalaje cu 14, 28, 56, 168 comprimate cu eliberare modificată şi 32 x 1 comprimate cu eliberare modificată într-un blister perforat pentru eliberarea unei unităţi dozate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Merck Sharp & Dohme Ltd.

Hertford Road, Hoddesdon

Hertfordshire EN11 9BU

Marea Britanie

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/458/001

EU/1/08/458/002

EU/1/08/458/003

EU/1/08/458/004

EU/1/08/458/005

EU/1/08/458/006

EU/1/08/458/007

EU/1/08/458/008

EU/1/08/458/009

EU/1/08/458/010

EU/1/08/458/011

EU/1/08/458/012

EU/1/08/458/013

EU/1/08/458/014

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 3 iulie 2008

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate