Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Visudyne (verteporfin) – Rezumatul caracteristicilor produsului - S01LA01

Updated on site: 10-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiVisudyne
Cod ATCS01LA01
Substanţăverteporfin
ProducătorNovartis Europharm Limited

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Visudyne 15 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine verteporfină 15 mg.

După reconstituire, 1 ml conţine verteporfină 2 mg. 7,5 ml soluţie reconstituită conţin verteporfină 15 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie perfuzabilă

Pulbere de culoare verde închis spre negru.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Visudyne este indicat pentru tratamentul

-adulţilor cu degenerescenţă maculară senilă (DMS) exsudativă (umedă) cu neovascularizaţie coroidiană (NVC) subfoveală predominant clasică sau

-adulţilor cu neovascularizaţie coroidiană subfoveală secundară unei miopii patologice.

4.2Doze şi mod de administrare

Visudyne trebuie administrat numai de către medicii oftalmologi cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu degenerescenţă maculară senilă sau cu miopie patologică.

Doze

Adulţi, inclusiv vârstnici (65 ani)

Tratamentul fotodinamic (TFD) cu Visudyne se realizează în două etape:

Prima etapă constă în administrarea în perfuzie intravenoasă cu durata de 10 minute a unei doze de Visudyne de 6 mg/m2, diluată în 30 ml soluţie perfuzabilă (vezi pct. 6.6).

A doua etapă constă în activarea Visudyne prin acţiunea luminii, la 15 minute de la începerea perfuziei (vezi „Mod de administrare”).

Pacienţii trebuie reevaluaţi la fiecare 3 luni. În cazul exsudării NVC recidivante, tratamentul cu Visudyne poate fi administrat de până la 4 ori pe an.

Tratamentul cu Visudyne al celui de-al doilea ochi

Nu există date clinice care să susţină efectuarea tratamentului concomitent la cel de-al doilea ochi. Cu toate acestea, dacă tratamentul celui de-al doilea ochi este considerat necesar, lumina trebuie aplicată la nivelul celui de-al doilea ochi imediat după expunerea primului ochi, dar nu mai târziu de 20 minute de la începutul administrării perfuziei.

Insuficienţă hepatică

Tratamentul cu Visudyne trebuie avut în vedere cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată sau obstrucţie biliară. Nu există experienţă la aceşti pacienţi. Deoarece verteporfina se excretă în principal pe cale biliară (hepatică), este posibilă expunerea crescută la verteporfină. Expunerea la verteporfină nu este semnificativ crescută la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (vezi „Metabolizare” şi „Eliminare” la pct. 5.2) şi nu necesită nicio ajustare a dozei.

Visudyne este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Insuficienţă renală

Visudyne nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală. Totuşi, caracteristicile farmacologice nu indică nevoia de a ajusta doza (vezi „Metabolizare” şi „Eliminare” la pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Visudyne la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Visudyne nu este indicat la acest grup de pacienţi.

Mod de administrare

Acest medicament este destinat exclusiv administrării prin perfuzie intravenoasă.

Pentru activarea Visudyne cu ajutorul luminii, se utilizează un laser diodă generator de lumină roşie non- termică (lungimea undei 689 nm 3 nm) prin intermediul unei lămpi cu fantă montată la un dispozitiv cu fibră optică şi a unor lentile de contact adecvate. În cazul utilizării unei intensităţi a luminii recomandate de 600 mW/cm2, sunt necesare 83 secunde pentru a elibera doza necesară de lumină de 50 J/cm2.

Cea mai mare dimensiune liniară a leziunii neovasculare coroidiene este estimată utilizând angiofluorografia şi fotografierea fundului de ochi. Se recomandă utilizarea aparatelor de fotografiere a fundului de ochi cu un factor de mărire situat în intervalul 2,4-2,6X. Spotul de tratament trebuie să acopere toată zona care prezintă neovascularizaţie, sânge şi/sau fluorescenţă captată. Pentru a se asigura tratamentul marginilor slab evidenţiate ale leziunii se va adăuga o margine de siguranţă de 500 µm în jurul leziunii vizibile. Marginea nazală a spotului de tratament trebuie să fie situată la o distanţă de cel puţin 200 m faţă de marginea temporală a discului optic. Dimensiunea maximă a spotului utilizat în primul tratament din cadrul studiilor clinice a fost de 6400 m. Pentru tratamentul leziunilor cu suprafaţa mai mare decât cea a spotului maxim de tratament, lumina se aplică pe cea mai mare suprafaţă posibilă a leziunii active.

Este importantă respectarea recomandărilor de mai sus pentru a se obţine un efect terapeutic optim.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

De asemenea, Visudyne este contraindicat la pacienţii cu porfirie şi la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi „Insuficienţă hepatică” la pct. 4.2).

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Fotosensibilitate şi expunerea la lumină

Pacienţii cărora li se administrează Visudyne vor deveni fotosensibili timp de 48 ore după administrarea perfuziei. Pe parcursul acestei perioade, pacienţii trebuie să evite expunerea neprotejată a pielii, a ochilor sau a altor părţi ale corpului la lumina solară directă sau la lumina puternică de interior cum ar fi cea din saloanele de bronzat, lumina puternică de halogen sau lumina puternică din sălile de operaţie sau din cabinetele stomatologice. De asemenea, timp de 48 ore de la administrarea Visudyne, trebuie evitată expunerea prelungită la lumina emisă de dispozitive medicale cum ar fi puls-oximetrele.

Dacă pacienţii trebuie să iasă din casă în timpul zilei în primele 48 ore de la administrarea tratamentului, ei trebuie să îşi protejeze pielea şi ochii purtând haine protectoare şi ochelari de soare cu lentile întunecate. Filtrele de protecţie UV nu sunt eficiente în protejarea împotriva reacţiilor de fotosensibilitate.

Lumina ambientală de interior nu este nocivă. Pacienţii nu trebuie să stea în întuneric şi trebuie încurajaţi să-şi expună pielea la lumina ambientală de interior, întrucât aceasta va ajuta la eliminarea rapidă a medicamentului prin piele printr-un proces denumit fotooxidare.

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată sau obstrucţie biliară

Tratamentul cu Visudyne trebuie luat în considerare cu prudenţă în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică moderată sau cu obstrucţie biliară deoarece nu există experienţă clinică la această categorie de pacienţi. Deoarece verteporfina se excretă în principal pe cale biliară (hepatică), este posibilă expunerea crescută la verteporfină.

Risc de reducere severă a vederii

La pacienţii care prezintă o scădere severă a acuităţii vizuale (echivalentă cu 4 sau mai multe rânduri) pe parcursul primei săptămâni după tratament nu se va repeta tratamentul cel puţin până când acuitatea vizuală nu a revenit complet la nivelul anterior tratamentului şi până când potenţialele beneficii şi riscuri ale următorului tratament au fost evaluate atent de către medicul curant.

Extravazarea soluţiei perfuzabile

Extravazarea Visudyne poate determina durere severă, inflamaţie, tumefiere, apariţia unor formaţiuni sau decolorare la locul injecţiei, în special dacă zona afectată este expusă la lumină. Pentru ameliorarea durerii poate fi necesar tratament analgezic. În cazul producerii extravazării, se va întrerupe imediat perfuzia. Zona afectată se protejează în totalitate de lumina directă puternică până la dispariţia tumefierii şi dispariţia decolorării şi se aplică comprese reci la locul injecţiei. Pentru a evita extravazarea trebuie montată o linie de perfuzie intravenoasă cu o curgere liberă înainte de începerea administrării perfuziei cu Visudyne, iar linia va fi monitorizată. Pentru administrarea perfuziei va fi utilizată cea mai mare venă a braţului, preferabil în zona antecubitală, iar venele mici de pe faţa dorsală a mâinii vor fi evitate.

Reacţii de hipersensibilitate

S-au raportat dureri la nivelul toracelui anterior, reacţii vaso-vagale şi reacţii de hipersensibilitate, asociate cu perfuzarea Visudyne. Atât reacţiile vaso-vagale cât şi cele de hipersensibilitate sunt asociate cu simptome generale precum sincopa, sudoraţia, ameţeli, erupţii cutanate, dispnee, hiperemie facială şi modificări ale tensiunii arteriale şi ale frecvenţei cardiace. Rar, aceste reacții pot fi severe și pot include convulsii. Pe parcursul administrării perfuziei cu Visudyne, pacienţii trebuie să se afle sub strictă supraveghere medicală.

Anestezie

Nu există date clinice cu privire la administrarea Visudyne pacienţilor anesteziaţi. Administrarea injectabilă in bolus, la porci sedaţi sau anesteziaţi, a unei doze de Visudyne cu mult mai mare decât cea recomandată pacienţilor a determinat efecte hemodinamice severe, inclusiv decesul, probabil prin activarea complementului. Administrarea anterioară de difenhidramină a diminuat aceste reacţii, sugerând faptul că histamina ar putea avea un rol în acest proces. Acest efect nu s-a observat la porcii conştienţi, ne-sedaţi, sau la oricare altă specie, inclusiv la om. O concentraţie plasmatică de verteporfină de 5 ori mai mare decât concentraţia plasmatică maximă prevăzută la pacienţii trataţi a determinat in vitro un nivel scăzut de activare a complementului în sângele uman. În studiile clinice nu s-a raportat activarea complementului relevantă clinic, dar pe parcursul supravegherii după punerea pe piaţă a medicamentului s-au raportat reacţii anafilactice. Pacienţii trebuie să se afle sub strictă supraveghere medicală pe parcursul administrării perfuziei cu Visudyne şi se impune precauţie când se consideră necesar tratamentul cu Visudyne în condiţii de anestezie generală.

Altele

Visudyne conţine cantităţi mici de hidroxitoluen butilat (E321), care poate irita ochii, pielea şi mucoasele. Ca urmare, în cazul contactului direct, acesta trebuie îndepărtat prin spălare cu apă.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile la om.

Alte medicamente care pot determina fotosensibilizare

Este posibil ca utilizarea concomitentă a altor medicamente fotosensibilizante (de exemplu tetracicline, sulfonamide, fenotiazine, sulfoniluree, medicamente hipoglicemiante, diuretice tiazidice şi griseofulvina) să determine creşterea potenţialului de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate. Ca urmare, se recomandă prudenţă la administrarea Visudyne concomitent cu alte medicamente care determină reacţii de fotosensibilitate (vezi „Fotosensibilitate şi expunerea la lumină” la pct. 4.4).

Medicamente care cresc captarea verteporfinei în endoteliul vascular

Se cunoaşte că medicamentele, cum sunt blocanţii canalelor de calciu, polimixin B şi terapia cu radiaţii, modifică endoteliul vascular. Pe baza datelor teoretice şi în pofida lipsei de dovezi clinice, aceste medicamente ar putea determina captarea tisulară crescută a verteporfinei când sunt utilizate concomitent.

Substanţe care blochează radicali liberi

Deşi nu există dovezi clinice, datele teoretice sugerează faptul că antioxidanţii (de exemplu beta- carotenul) sau medicamentele care blochează radicalii liberi (de exemplu dimetilsulfoxid (DMSO), format, manitol sau alcoolul etilic) ar putea consuma speciile activate de oxigen, generate de verteporfină, care determină la o activitate scăzută a verteporfinei.

Medicamente care antagonizează ocluzia vaselor de sânge

Deoarece ocluzia vaselor de sânge este mecanismul major al acţiunii verteporfinei, există o posibilitate teoretică ca medicamentele precum vasodilatoarele, anticoagulantele şi antiagregantele (de exemplu inhibitori ai tromboxanului A2) să poată antagoniza acţiunea verteporfinei.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea verteporfinei la femeile gravide. Studiile la animale au demonstrat efecte teratogene la o specie (şobolan) (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Visudyne nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar (doar dacă beneficiul justifică riscul potenţial asupra fătului).

Alăptarea

Verteporfina şi metabolitul său diacid sunt excretate în laptele uman în cantităţi mici. De aceea, nu se va administra mamelor care alăptează sau alăptatul trebuie întrerupt timp de 48 ore de la administrare.

Fertilitatea

Nu există date legate de verteporfină privind fertilitatea la om. În studiile non-clinice, nu au fost observate afectarea fertilităţii şi genotoxicitate (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte relevanţa clinică. Pacienţii la vârstă fertilă trebuie avertizaţi cu privire la lipsa datelor privind fertilitatea, iar Visudyne trebuie administrat numai după evaluarea riscurilor şi beneficiilor.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

După tratamentul cu Visudyne, pacienţii pot prezenta tulburări vizuale tranzitorii, cum sunt vedere anormală, scăderea acuităţii vizuale sau defecte de câmp vizual care pot influenţa negativ capacitatea acestora de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii nu trebuie să conducă sau să folosească utilaje atâta timp cât aceste simptome persistă.

4.8Reacţii adverse

Majoritatea reacţiilor adverse au fost de intensitate uşoară până la moderată şi tranzitorii. Reacţiile adverse raportate la pacienţii cu miopie patologică au fost similare cu cele raportate la pacienţii cu AMD.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate la administrarea de Visudyne (verteporfină pentru perfuzare) sunt reacţii la locul de administrare (inclusiv durere, edem, inflamare, extravazare, erupţii cutanate, hemoragie, decolorare) şi vedere anormală (inclusiv vedere înceţoşată, neclară, fotopsie, acuitată vizuală redusă şi defecte de câmp vizual, inclusiv scotoame şi pete negre).

Următoarele reacţii adverse au fost considerate posibil asociate cu tratamentul cu Visudyne. Reacţiile adverse sunt enumerate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări ale sistemului imunitar

Frecvente

Hipersensibilitate1.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente

Hipercolesteremie.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente

Sincopă, cefalee, amețeli1.

Mai puţin frecvente

Hiperestezie.

Cu frecvenţă necunoscută

Reacţii vaso-vagale1.

Tulburări oculare

 

Frecvente

Scăderea accentuată a acuităţii vizuale2, tulburări de vedere ca de

 

exemplu acuitate vizuală scăzută, vedere înceţoşată, estompată sau

 

fotopsie, defecte de câmp vizual cum sunt scotoame, halouri de

 

culoare gri sau întunecate şi pete negre.

Mai puţin frecvente

Dezlipire de retină, hemoragie retiniană, hemoragie vitroasă, edem

 

retinian.

Rare

Ischemie retinană (neirigarea vaselor retiniene sau coroidiene).

Cu frecvenţă necunoscută

Ruptură a epiteliului pigmentar retinian, edem macular.

Tulburări cardiace

 

Cu frecvenţă necunoscută

Infarct miocardic3.

Tulburări vasculare

 

Mai puţin frecvente

Hipertensiune arterială.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente

Dispnee1.

Tulburări gastro-intestinale

 

Frecvente

Greaţă.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente

Reacţie de fotosensibilitate4.

Mai puțin frecvente

Erupții cutanate tranzitorii, urticarie, prurit1.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente

Durere la locul de administrare, edem la locul de administrare,

 

inflamarea locului de administrare, extravazare la locul de

 

administrare, astenie.

Mai puţin frecvente

Hipersensibilitate la locul de administrare, hemoragie la locul de

 

administrare, decolorare la locul de administrare, pirexie, durere.

Rare

Stare de rău1.

Cu frecvenţă necunoscută

Vezicule la locul de administrare.

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate

Frecvente

Durere toracică asociată perfuzării5, reacţie asociată perfuzării, în

 

principal prezentată ca durere de spate5, 6.

Cu frecvenţă necunoscută

Durere toracică asociată perfuzării 6.

1S-au raportat reacţii vaso-vagale şi reacţii de hipersensibilitate, asociate cu perfuzarea Visudyne.

Simptomele generale pot include cefalee, o stare generală de rău, sincopă, hiperhidroză, ameţeli, erupţii cutanate, urticarie, prurit, dispnee, hiperemie facială şi modificări ale tensiunii arteriale şi ale frecvenţei cardiace. Rar, aceste reacții pot fi severe și pot include convulsii.

2În cadrul studiilor clinice oftalmologice de fază III, placebo-controlate, s-a raportat în primele şapte zile după tratament o scădere accentuată a acuităţii vizuale, echivalentă cu 4 linii sau mai mult, la 2,1% din pacienţii trataţi cu verteporfină şi în cadrul studiilor clinice necontrolate la mai puţin de 1% din pacienţi. Reacţia a apărut mai ales la pacienţii care prezentau doar leziuni NVC oculte (4,9%) sau clasice minime, la pacienţii cu DMS şi nu s-a raportat în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat placebo. La unii pacienţi s-a observat recuperarea parţială a acuităţii vizuale.

3A fost raportat infarctul miocardic, în special la pacienţii cu antecedente de boli cardiovasculare, uneori în decurs de 48 ore de la administrarea perfuziei.

4Reacţiile de fotosensibilitate (la 2,2% din pacienţi şi <1% din grupul Visudyne) au apărut sub formă de arsuri solare ulterior expunerii la lumina solară, de obicei în primele 24 ore de la administrarea tratamentului cu Visudyne. Astfel de reacţii trebuie evitate prin respectarea instrucţiunilor de protejare împotriva fotosensibilităţii prezentate la pct. 4.4.

5Durerea de spate şi cea toracică, asociate administrării perfuziei, pot radia către alte zone, inclusiv, dar fără a se limita la, pelvis, centura scapulară sau cutia toracică.,

6Incidenţa mai mare a durerii de spate pe parcursul administrării perfuziei în grupul tratat cu Visudyne nu a fost asociată cu nicio dovadă de hemoliză sau reacţie alergică şi, de obicei, a dispărut până la sfârşitul perfuziei.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Supradozajul medicamentos şi/sau supraexpunerea ochiului tratat la lumina terapeutică pot avea drept consecinţă neirigarea neselectivă a vaselor retiniene normale, cu posibilitatea scăderii severe a acuităţii vizuale.

Supradozajul medicamentos poate duce la prelungirea perioadei în care pacientul rămâne fotosensibil. În astfel de situaţii, pacientul trebuie să continue să îşi protejeze pielea şi ochii de lumina solară directă sau de lumina puternică de interior pentru o perioadă proporţională cu supradozajul produs.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente oftalmologice, Medicamente antineovascularizaţie, codul ATC: S01LA01

Verteporfina, cunoscută şi sub denumirea de derivat monoacid de benzoporfirină (BPD-MA), reprezintă un amestec 1:1 de regioizomeri cu activitate egală BPD-MAC şi BPD-MAD. Este utilizat ca un medicament activat de lumină (fotosensibilizant).

Doza clinică recomandată de verteporfină nu este citotoxică. Din verteporfină se formează substanţe citotoxice doar după ce este activată de lumină, în prezenţa oxigenului. Când energia absorbită de porfirină este transferată oxigenului, rezultă oxigen atomic cu reactivitate crescută şi durată de viaţă scurtă. Oxigenul atomic deteriorează structurile biologice din zona de difuziune, determinând ocluzie vasculară locală, deteriorări celulare şi, în anumite condiţii, moarte celulară.

Selectivitatea TFD în cazul utilizării verteporfinei se bazează, pe lângă expunerea localizată la lumină, pe captarea selectivă şi rapidă şi pe retenţia verteporfinei de către celulele cu proliferare rapidă, inclusiv de către cele ale endoteliului neovaselor coroidiene.

Degenerescenţă maculară senilă cu leziuni subfoveale predominant clasice

Visudyne a fost studiat în cadrul a două studii multicentrice, tip dublu-orb, placebo controlate, randomizate (BPD OCR 002 A şi B sau Tratament al degenerescenţei maculare senile prin Terapie fotodinamică [TDF]). Au fost incluşi în total 609 pacienţi (la 402 s-a administrat Visudyne, iar la 207 s-a administrat placebo).

Obiectivul studiului a fost demonstrarea eficacităţii şi siguranţei administrării pe termen lung a tratamentului fotodinamic cu verteporfină utilizată pentru limitarea scăderii acuităţii vizuale la pacienţii cu neovascularizaţie coroidiană subfoveală datorată degenerescenţei maculare senile.

Principala variabilă de eficacitate a fost rata de răspuns, definită ca proporţia de pacienţi care nu au putut să recunoască mai puţin de 15 litere (echivalent a 3 rânduri) în cadrul testului de acuitate vizuală (măsurată cu ajutorul diagramelor ETDRS) în luna 12, comparativ cu valoarea iniţială.

Pentru tratament au fost luate în considerare următoarele criterii de includere: pacienţi cu vârsta de peste 50 ani, prezenţa NVC secundară DMS, prezenţa elementelor leziunii clasice de NVC (definită ca o zona de fluorescenţă bine delimitată pe angiografie), NVC localizată subfoveal (incluzând centrul geometric al zonei foveale avasculare), suprafaţa NVC clasice însumată cu cea ocultă 50% din suprafaţa totală a leziunii, cea mai mare dimensiune lineară a întregii leziuni 9 din suprafaţa discului din cadrul Studiului de Fotocoagulare Maculară (SFM) şi o acuitate vizuală corectată optim, estimată ca posibilitatea de a recunoaşte cu ochiul tratat între 34 şi 74 litere (adică aproximativ 20/40 şi 20/200). A fost permisă prezenţa leziunilor de NVC oculte (zone de fluorescenţa nedelimitate foarte bine pe angiogramă).

Rezultatele indică faptul că, după 12 luni, Visudyne a fost statistic superior faţă de placebo în ceea ce priveşte proporţia de pacienţi care au răspuns la tratament. Studiile au arătat o diferenţă de 15% între grupurile de tratament (61% pentru pacienţii trataţi cu Visudyne în comparaţie cu 46% pentru pacienţii cărora li s-a administrat placebo, p<0,001, analiză ITT). Această diferenţă de 15% între grupurile de tratament a fost confirmată după 24 luni (53% Visudyne comparativ cu 38% placebo, p<0,001).

Subgrupul pacienţilor care prezentau predominant leziuni clasice de NVC (N=243; Visudyne 159, placebo 84) a fost mai predispus la obţinerea unor beneficii terapeutice mai importante. După 12 luni, aceşti pacienţi au prezentat o diferenţă de 28% între grupurile de tratament (67% pentru pacienţii trataţi cu Visudyne comparativ cu 39% pentru pacienţii cărora li s-a administrat placebo, p<0,001); beneficiul s-a menţinut şi la 24 luni (59% comparativ cu 31%, p<0,001).

Referitor la extensia TAP:

La pacienţii urmăriţi din cea de-a 24-a lună mai departe şi cărora li s-a administrat tratament, cu medicaţie cunoscută, necontrolat, cu Visudyne în funcţie de necesitate, datele obţinute în extensia pe termen lung indică faptul că rezultatele privind ameliorarea vederii obţinute în luna a 24-a pot fi menţinute pentru o perioadă de până la 60 luni.

În studiul TAP pentru toate tipurile de leziuni, numărul mediu anual de tratamente a fost de 3,5 în primul an după diagnosticare, de 2,4 în cel de-al doilea pentru faza randomizată placebo-controlată, de 1,3 în cel de-al 3-lea an, de 0,4 în cel de-al 4-lea an şi de 0,1 în cel de-al 5-lea an pentru faza de extensie cu medicaţie cunoscută.

Nu s-a identificat nicio altă problemă legată de siguranţă.

Degenerescenţă maculară senilă cu leziuni oculte fără leziuni clasice

Beneficiul adus de medicament în cadrul populaţiei de pacienţi cu DMS care au NVC subfoveală ocultă cu semne clare de boală recentă sau în progresie nu a fost complet demonstrat.

S-au efectuat două studii randomizate, placebo controlate, dublu orb, multicentrice de 24 luni (BPD OCR 003 AMD sau Verteprofină în cadrul Terapiei fotodinamice DMS [VIP-AMD] şi BPD OCR 013 sau Visudyne în Neovascularizaţie coroidală ocultă [VIO]) care au inclus pacienţi cu DMS caracterizată prin NVC subfoveală ocultă fără leziuni clasice.

Studiul VIO a inclus pacienţi cu NVC subfoveală ocultă, dar nu clasică, şi care aveau un scor al acuităţii vizuale de 73-34 litere (20/40-20/200), iar pacienţii cu suprafeţe ale leziunilor discului >4 SFM trebuiau să aibă o acuitate vizuală iniţială <65 litere (<20/50). În acest studiu au fost înrolaţi 364 pacienţi

(244 cărora li s-a administrat verteporfină, 120 cărora li s-a administrat placebo). Parametrul de eficacitate principal a fost acelaşi ca şi în TAP (a se vedea mai sus), cu un criteriu suplimentar final de evaluare definit în luna 24. De asemenea, a fost definit un alt parametru de eficacitate: proporţia pacienţilor care nu au putut să recunoască mai puţin de 30 litere (echivalentul a 6 linii) în ceea ce priveşte acuitatea vizuală în lunile 12 şi 24 faţă de valoarea iniţială. Studiul nu a prezentat rezultate semnificative din punct de vedere statistic în privinţa parametrului principal de eficacitate în luna 12 (rata de răspuns de 15 litere a fost de 62,7% comparativ cu 55,0%, p=0,150; rata de răspuns de 30 litere a fost de 84,0% comparativ cu 83,3%, p=0,868) sau în luna 24 (rata de răspuns de 15 litere a fost de 53,3% comparativ cu 47,5%, p=0,300; rata de răspuns de 30 litere a fost de 77,5% comparativ cu 75,0%, p=0,602). Un procent mai mare din pacienţii cărora li s-a administrat Visudyne, comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo, au prezentat evenimente adverse (88,1% comparativ cu 81,7%), evenimente adverse asociate (23,0% comparativ cu 7,5%), evenimente care au dus la întreruperea tratamentului (11,9% comparativ cu

3,3%) şi evenimente care au dus la deces (n=10 [4,1%] comparativ cu n=1 [0,8%]). Niciun deces nu a fost considerat asociat tratamentului.

VIP-AMD a inclus pacienţi cu NVC subfoveală ocultă, dar nu clasică, ce aveau un scor al acuităţii vizuale >50 litere (20/100). De asemenea, acest studiu a inclus şi pacienţi cu NVC clasică şi care aveau un scor al acuităţii vizuale >70 litere (20/40). În acest studiu s-au înrolat 339 de pacienţi (225 cărora li s-a administrat verteporfină, 114 cărora li s-a administrat placebo). Parametrul de eficacitate a fost acelaşi ca în cazul TAP şi VIO (vezi mai sus). În luna a 12-a studiul nu a evidenţiat rezultate semnificative din punct de vedere statistic referitor la parametrul principal de eficacitate (rata de răspuns 49,3% comparativ cu 45,6%, p=0,517). În luna 24 s-a observat o diferenţă semnificativă statistic de 12,9% în favoarea Visudyne comparativ cu placebo (46,2% comparativ cu 33,3%, p=0,023). La un grup de pacienţi care prezentau doar leziuni oculte, dar nu şi clasice (n=258), s-a observat o diferenţă semnificativă din punct de vedere statistic de 13,7% în favoarea Visudyne comparativ cu placebo (45,2% comparativ cu 31,5%, p=0,032). Un procent mai mare din pacienţii cărora li s-a administrat Visudyne, comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo, au prezentat evenimente adverse (89,3% comparativ cu 82,5%), evenimente adverse asociate (42,7% comparativ cu 18,4%) şi evenimente care au dus la întreruperea tratamentului (6,2% comparativ cu 0,9%). Un procent mai mic din pacienţii cărora li s-a administrat Visudyne au avut evenimente care au dus la deces (n=4 [1,8%] comparativ cu n=3 [2,6%]); niciun deces nu a fost considerat asociat tratamentului.

Miopia patologică

S-a efectuat un studiu multicentric, dublu orb, placebo controlat, randomizat (BPD OCR 003 PM [VIP- PM]) la pacienţii cu neovascularizaţie coroidiană subfoveală determinată de miopia patologică. În acest studiu a fost înrolat un număr total de 120 pacienţi (81 Visudyne, 39 placebo). Dozele şi readministrările au fost aceleaşi ca în cazul studiilor DMS.

În luna 12 a existat un beneficiu în favoarea Visudyne în ceea ce priveşte obiectivul principal de eficacitate (procentul de pacienţi care nu au putut să recunoască mai puţin de 3 linii în cadrul testului de determinare a acuităţii vizuale) - 86% pentru Visudyne comparativ cu 67% pentru placebo, p=0,011. Procentul de pacienţi care nu au putut să recunoască mai puţin de 1,5 linii a fost de 72% pentru Visudyne

şi 44% pentru placebo (p=0,003).

În luna 24, 79% din pacienţii trataţi cu Visudyne comparativ cu 72% din pacienţii cărora li s-a administra placebo nu au putut să recunoască mai puţin de 3 linii în cadrul testului de determinare a acuităţii vizuale (p=0,38). Procentul de pacienţi care nu au putut să recunoască mai puţin de 1,5 linii a fost de 64% pentru Visudyne şi 49% pentru placebo (p=0,106).

Acest lucru indică faptul că beneficiul clinic se poate diminua în timp.

Referitor la extensia VIP-PM:

La pacienţii urmăriţi din cea de-a 24-a lună mai departe şi cărora li s-a administrat tratament, cu medicaţie cunoscută, necontrolat, cu Visudyne în funcţie de necesitate, datele obţinute în extensia pe termen lung indică faptul că rezultatele privind ameliorarea vederii din luna a 24-a pot fi menţinute pentru o perioadă de până la 60 luni.

În studiul VIP-PM privind miopia patologică, numărul mediu anual de tratamente a fost de 3,5 în primul an după diagnosticare, de 1,8 în cel de-al doilea an pentru faza randomizată placebo-controlată, de 0,4 în cel de-al 3-lea an, de 0,2 în cel de-al 4-lea an şi de 0,1 în cel de-al 5-lea an pentru faza de extensie cu medicaţie cunoscută.

Nu a fost identificată nicio altă problemă legată de siguranţă.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Cei doi regioizomeri ai verteporfinei prezintă proprietăţi farmacocinetice similare de distribuţie şi eliminare şi astfel ambii izomeri sunt consideraţi verteporfină din punct de vedere farmacocinetic.

Distribuţie

Cmax, după administrarea unei perfuzii de 10 minute cu 6 şi 12 mg/m2 la populaţia ţintă, este de aproximativ 1,5 şi respectiv 3,5 µg/ml. Volumul de distribuţie de aproximativ 0,60 l/kg la starea de echilibru şi clearance-ul cu valoare de aproximativ 101 ml/h şi kg a fost raportat după o perfuzie cu durata de 10 minute în intervalul de dozare de 3-14 mg/m2. S-a observat o variaţie interindividuală maximă dublă a concentraţiei plasmatice la momentul obţinerii Cmax (imediat după terminarea administrării perfuziei) şi în momentul administrării luminii, pentru fiecare doză de Visudyne administrată.

În tot sângele uman, 90% din cantitatea de verteporfină este asociată plasmei şi 10% este asociată celulelor sangvine, din care doar o mică parte este asociată membranei. În plasma umană, 90% din verteporfină este asociată fracţiunilor lipoproteice plasmatice şi aproximativ 6% este asociată albuminei.

Metabolizare

Gruparea ester a verteporfinei este hidrolizată de către esterazele plasmatice şi hepatice, determinând formarea derivatului diacid benzoporfirină (BPD-DA). BPD-DA este, de asemenea, un fotosensibilizator, dar expunerea sa sistemică este redusă (5-10% din expunerea verteporfinei, sugerând că cea mai mare partea din substanţa activă se elimină nemodificată). Studiile in vitro nu au evidenţiat nicio implicare semnificativă a metabolizării oxidative prin intermediul enzimelor citocromului P450.

Eliminare

Valorile medii ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a verteporfinei variază între aproximativ 5 şi 6 ore.

Excreţia asociată de verteporfină şi BPD-DA în urină a fost mai mică decât 1%, ceea ce indică excreţie la nivel biliar.

Liniaritate/Non-liniaritate

Gradul expunerii şi concentraţia plasmatică maximă sunt proporţionale cu doza în intervalul 6 şi

20 mg/m2.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici (65 ani sau peste)

Deşi concentraţii plasmatice medii ale Cmax şi ASC la pacienţi vârstnici cărora li s-a administrat verteporfină sunt mai mari decât cele ale voluntarilor sau pacienţilor tineri, aceste diferenţe nu sunt considerate clinic semnificative.

Insuficienţă hepatică

În cadrul unui studiu la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară (definită ca având două valori anormale la testele funcţiei hepatice la înrolare), ASC şi Cmax nu au fost semnificativ diferite faţă de grupul de control.

Cu toate acestea, timpul de înjumătăţire a crescut semnificativ, cu aproximativ 20%.

Insuficienţă renală

Nu sunt raportate studii privind farmacocinetica verteporfinei la pacienţii cu insuficienţă renală. Excreţia renală a verteporfinei şi metabolitului acesteia este minimală (<1% din doza de verteporfină) şi astfel sunt improbabile modificările semnificative din punct de vedere clinic ale expunerii la verteporfină la pacienţii cu insuficienţă renală.

Etnie/rasă

S-a raportat că farmacocinetica verteporfinei este similară la bărbaţi aparţinând rasei alebe şi japonezi sănătoşi după administrarea unei doze de 6 mg/m2 prin intermediul unei perfuzii cu durata de 10 minute.

Sex

La doza recomandată, parametrii farmacocinetici nu sunt afectaţi semnificativ de sex.

5.3Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea dozei unice şi a dozelor repetate

Toxicitatea acută şi dependentă de lumină a verteporfinei a fost caracterizată de deteriorarea localizată profundă a ţesuturilor, dependentă de doză, ca o consecinţă a efectului farmacologic al TFD la administrarea verteporfinei. Toxicitatea observată după administrarea dozelor multiple de verteporfină, fără lumină, a fost asociată, în principal, cu efectele asupra sistemului hematopoietic. Gradul şi severitatea acestor efecte au fost constante în toate studiile şi au fost dependente de doza de medicament şi de durata administrării acesteia.

Toxicitate oftalmică

Valorile toxicităţii oculare la iepuri şi maimuţe sănătoase, mai ales la nivelul retinei/coroidei, au fost corelate cu doza de medicament, doza de lumină şi timpul de aplicare a tratamentului cu lumină. Un studiu privind toxicitatea retiniană la câini sănătoşi, cu verteporfină administrată intravenos şi lumină ambientală aplicată la nivelul ochiului, nu a indicat toxicitate oculară aferentă tratamentului.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere

La femelele gestante de şobolan, dozele de verteporfină administrate intravenos de 10 mg/kg şi zi

(aproximativ de 40 de ori expunerea la om la o doză de 6 mg/m2 pe baza ASCinf la femelele de şobolan) au fost asociate cu o incidenţă crescută a anoftalmiei/microftalmiei, iar dozele de 25 mg/kg şi zi

(aproximativ de 125 de ori expunerea la om la o doză de 6 mg/m2 pe baza ASCinf la femelele de şobolan) au fost asociate cu o incidenţă crescută a de apariţie a deformărilor costale şi anoftalmie/microftalmie. Nu

au existat efecte teratogene observate la iepure, la doze de până la 10 mg/kg şi zi (aproximativ de 20 de ori expunerea la om la o doză de 6 mg/m2 pe baza suprafeţei corpului).

Nu s-a observat niciun efect asupra fertilităţii la masculi sau femelele de şobolan după administrarea intravenoasă a dozelor de verteporfină de până la 10 mg/kg şi zi (aproximativ de 60, respectiv 40 de ori expunerea la om la o doză de 6 mg/m2 pe baza ASCinf la masculi şi femele de şobolan).

Carcinogenitate

Nu au fost efectuate studii pentru evaluarea potenţialului carcinogen al verteporfinei.

Mutagenitate

Verteporfina nu a fost genotoxică în absenţa sau prezenţa luminii în cadrul bateriei obişnuite de teste genotoxice. Cu toate acestea, tratamentul fotodinamic (TFD) induce formarea de specii reactive de oxigen

şi s-a raportat că a determinat leziuni la nivelul ADN-ului, inclusiv ruperea lanţurilor ADN, situsuri labile la alcali, degradarea ADN şi legături încrucişate ADN-proteine care pot determina aberaţii cromozomiale, schimburi între cromatide surori (SCE) şi mutaţii. Nu se cunoaşte cum se manifestă acest risc la om, având în vedere posibilitatea apariţiei leziunilor la nivel ADN la admnistrarea substanţelor TFD.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat

Fosfatidilglicerol din ou

Dimiristoil fosfatidilcolină

Ascorbil palmitat

Butilhidroxitoluen (E321)

6.2Incompatibilităţi

Visudyne precipită în soluţie de clorură de sodiu. A nu se utiliza soluţii de clorură de sodiu sau alte soluţii parenterale.

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3Perioada de valabilitate

Perioada de valabilitate în flacon sigilat 4 ani

Perioada de valabilitate după reconstituire şi diluare

Stabilitatea chimică şi fizică pentru medicamentul preparat a fost demonstrată pentru o perioadă de 4 ore la 25°C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpul şi condiţiile de păstrare ale medicamentului preparat înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 4 ore la o temperatură sub 25°C, ferit de lumină.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire şi diluare: vezi pct. 6.3.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

15 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă în flacon de sticlă (tip I) de unică folosinţă, sigilat cu dop bromobutilic şi capac flip-off din aluminiu.

Ambalaj conţinând 1 flacon.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

A se reconstitui Visudyne în 7,0 ml apă pentru preparate injectabile pentru a obţine 7,5 ml soluţie cu o concentraţie de 2,0 mg/ml. Soluţia reconstituită de Visudyne este o soluţie opacă de culoare verde închis. Se recomandă ca anterior administrării soluţia reconstituită de Visudyne să fie verificată vizual pentru a detecta eventuale particule sau anumite decolorări. Pentru o doză de 6 mg/m2 (vezi pct. 4.2) se diluează cantitatea necesară de soluţie Visudyne cu soluţie perfuzabilă de dextroză 50 mg/ml (5%) până la obţinerea unui volum final de 30 ml. A nu se utiliza soluţie de clorură de sodiu (vezi pct. 6.2). Se recomandă utilizarea unei linii standard de perfuzie cu un filtru cu membrane hidrofile (cum ar fi cele din polietersulfona) cu pori de dimensiuni de cel puţin 1,2 μm.

Flaconul şi orice cantitate neutilizată de soluţie reconstituită trebuie aruncate după o singură utilizare.

Dacă se varsă soluţie, aceasta trebuie strânsă şi ştearsă cu o cârpă umedă. Se va evita contactul cu pielea şi ochii. Se recomandă utilizarea mănuşilor din cauciuc şi protejarea ochilor. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Frimley Business Park

Camberley GU16 7SR

Marea Britanie

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/140/001

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 27 iulie 2000

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 27 iulie 2010

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate