Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Xalkori (crizotinib) – Rezumatul caracteristicilor produsului - L01XE16

Updated on site: 10-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiXalkori
Cod ATCL01XE16
Substanţăcrizotinib
ProducătorPfizer Ltd

Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite identificarea rapidă de noi informaţii referitoare la siguranţă. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţii adverse suspectate. Vezi pct. 4.8 pentru modul de raportare a reacţiilor adverse.

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

XALKORI 200 mg capsule

XALKORI 250 mg capsule

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

XALKORI 200 mg capsule

Fiecare capsulă conţine crizotinib 200 mg.

XALKORI 250 mg capsule

Fiecare capsulă conţine crizotinib 250 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă.

XALKORI 200 mg capsule

Capsulă de culoare albă opacă şi roz opacă, inscripţionată cu “Pfizer” pe capac şi “CRZ 200” pe corp.

XALKORI 250 mg capsule

Capsulă de culoare roz opacă, inscripţionată cu “Pfizer” pe capac şi “CRZ 250” pe corp.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

XALKORI în monoterapie este indicat pentru:

Tratamentul de primă intenţie al adulţilor cu neoplasm bronho-pulmonar altul decât cel cu celule mici (NSCLC) avansat, pozitiv pentru kinaza limfomului anaplazic (ALK-pozitiv)

Tratamentul adulţilor cu neoplasm bronho-pulmonar altul decât cel cu celule mici (NSCLC) avansat, tratat anterior, pozitiv pentru kinaza limfomului anaplazic (ALK-pozitiv)

Tratamentul adulţilor cu neoplasm bronho-pulmonar altul decât cel cu celule mici (NSCLC) avansat, pozitiv pentru ROS1

4.2Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu XALKORI trebuie iniţiat şi supravegheat de un medic cu experienţă în utilizarea medicamentelor antineoplazice.

Testarea ALK şi ROS1

Pentru selectarea pacienţilor pentru tratamentul cu XALKORI este necesară o testare precisă şi validată fie a ALK, fie a ROS1 (vezi pct. 5.1 pentru informaţii privind testările utilizate în studiile clinice).

Înainte de iniţierea tratamentului cu crizotinib, trebuie stabilit dacă există NSCLC cu mutaţie fie ALK- pozitivă, fie ROS1-pozitivă. Evaluarea trebuie efectuată de laboratoare cu competenţă demonstrată în tehnologia specifică care se utilizează (vezi pct. 4.4).

Doze

Schema de doze recomandată pentru XALKORI este de 250 mg de două ori pe zi (500 mg pe zi), administrate în mod continuu.

În cazul în care o doză este omisă, aceasta trebuie administrată imediat ce pacientul îşi aminteşte, dacă intervalul rămas până la administrarea următoarei doze este de minimum 6 ore; în caz contrar, pacientul nu trebuie să utilizeze doza omisă. Pacienţii nu trebuie să utilizeze 2 doze în acelaşi timp pentru a compensa doza omisă.

Ajustări ale dozei

Întreruperea administrării dozelor şi/sau reducerea dozei pot fi necesare în funcţie de profilul de siguranţă şi de tolerabilitate al fiecărui pacient. La 1722 pacienţi cu NSCLC ALK-pozitiv sau ROS1- pozitiv trataţi cu crizotinib în studiile clinice, cele mai frecvente reacţii adverse (≥3%) asociate cu întreruperea administrării dozelor au fost neutropenie, creştere a transaminazelor, vărsături şi greaţă. Cele mai frecvente reacţii adverse (≥3%) asociate cu reducerea dozei au fost creştere a transaminazelor şi neutropenie. În cazul în care este necesară reducerea dozei, atunci doza de XALKORI trebuie redusă la 200 mg de două ori pe zi. Dacă este necesară reducerea suplimentară a dozei, atunci doza trebuie modificată la 250 mg o dată pe zi, în funcţie de profilul de siguranţă şi de tolerabilitate al fiecărui pacient.În tabelele 1 şi 2 sunt prezentate recomandări cu privire la reducerea dozei pentru toxicităţile hematologice şi non-hematologice.

Tabelul 1. Modificare a dozei de XALKORI – toxicităţi hematologicea,b

Gradul CTCAEc

Tratamentul cu XALKORI

Grad 3

Se opreşte temporar până când evenimentul se

 

remite la Grad ≤2, apoi se reia cu aceeaşi

 

schemă a dozei

Grad 4

Se opreşte temporar până când evenimentul se

 

remite la Grad ≤2, apoi se reia doza de 200 mg

 

de două ori pe zid

a.Cu excepţia limfopeniei (dacă nu este asociată cu evenimente clinice, de exemplu, infecţii oportuniste).

b.Pentru pacienţii la care se dezvoltă neutropenie şi leucopenie, vezi şi pct. 4.4 şi 4.8.

c.Criteriile de Terminologie Comună pentru Evenimente Adverse ale Institutului Naţional de Cancer (INC)

d.În cazul recidivei, dozele trebuie oprite temporar până când evenimentul se remite la Grad ≤2, apoi trebuie reluate, la doza de 250 mg o dată pe zi. Administrarea XALKORI trebuie întreruptă permanent în cazul altei recidive de gradul 4.

Tabelul 2.

Modificarea dozei de XALKORI – toxicităţi non-hematologice

Gradul CTCAEa

Tratamentul cu XALKORI

Creştere de Grad 3 sau 4 a alanin

Se opreşte temporar administrarea până când

aminotransferazei (ALT) sau aspartat

evenimentul se remite la Grad 1 sau până la

aminotransferazei (AST), cu bilirubina

valoarea iniţială, apoi se reia doza de 250 mg o dată

totală de Grad ≤1

pe zi şi se creşte la 200 mg de două ori pe zi dacă

 

 

este tolerată clinicb

Creştere de Grad 2, 3 sau 4 a ALT sau

Se întrerupe permanent

AST, cu creştere concomitentă de Grad 2,

 

3 sau 4 a bilirubinei totale (în absenţa

 

colestazei sau hemolizei)

 

Boală pulmonară interstiţială

Se opreşte temporar dacă se suspectează apariţia

(BPI)/pneumonită de orice grad

BPI/pneumonitei şi se întrerupe definitiv dacă se

 

 

diagnostichează BPI/pneumonita indusă de

 

 

tratament c

Prelungirea intervalului QTc de Grad 3

Se opreşte temporar până când evenimentul se

 

 

remite la Grad ≤1, se verifică şi, dacă este necesar,

 

 

se corectează echilibrul electrolitic, apoi se reia doza

 

 

de 200 mg de două ori pe zib

Prelungirea intervalului QTc de Grad 4

Se întrerupe permanent

Bradicardie Grad 2, 3c, d

Se opreşte temporar până când evenimentul se

 

 

remite la Grad ≤1 sau la o frecvenţă cardiacă de 60

Simptomatică, poate fi severă şi

sau mai mare

semnificativă din punct de vedere medical,

 

este indicată intervenţia medicală

Se evaluează medicamentele administrate

 

 

concomitent, cunoscute că ar putea determina

 

 

bradicardie, precum şi medicamentele

 

 

antihipertensive

 

 

Dacă se identifică medicamente administrate

 

 

concomitent care ar putea cauza apariţia

 

 

evenimentului şi se întrerupe administrarea acestora

 

 

sau dacă se ajustează doza lor, se reia doza

 

 

anterioară când evenimentul se remite la Grad ≤1

 

 

sau la o frecvenţă cardiacă de 60 sau mai mare

 

 

Dacă nu se identifică medicamente administrate

 

 

concomitent care ar putea cauza apariţia

 

 

evenimentului sau dacă administrarea acestora nu

 

 

este întreruptă sau doza modificată, se reia doza

 

 

anterioară când evenimentul se remite la Grad ≤1

 

 

sau la o frecvenţă cardiacă de 60 sau mai mare

Bradicardie Grad 4c,d,e

Se întrerupe permanent dacă nu se identifică

 

 

medicamente administrate concomitent care ar putea

Consecinţe cu potenţial letal, este indicată

cauza apariţia evenimentului

intervenţia de urgenţă

Dacă se identifică medicamente administrate

 

 

 

 

concomitent care ar putea cauza apariţia

 

 

evenimentului şi se întrerupe administrarea acestora

 

 

sau dacă se ajustează doza lor, se reia doza de

 

 

250 mg o dată pe zi când evenimentul se remite la

 

 

Grad ≤1 sau la o frecvenţă cardiacă de 60 sau mai

 

 

mare, cu monitorizare frecventă

Tulburări de vedere de Grad 4 (pierderea

Se întrerupe în timpul evaluării pierderii severe de

vederii)

 

vedere

a)Criteriile de Terminologie Comună pentru Evenimente Adverse ale INC

b)Administrarea XALKORI trebuie întreruptă permanent în cazul altor recidive de Grad ≥3. Vezi pct. 4.4 şi 4.8.

c)Vezi pct. 4.4 şi 4.8.

d)Frecvenţă cardiacă mai mică de 60 de bătăi pe minut (bpm).

e)Se întrerupe permanent în cazul recidivei.

Insuficienţă hepatică

Crizotinib nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Din studiile clinice efectuate au fost excluşi pacienţii cu AST sau ALT >2,5 × limita superioară a valorilor normale (LSVN) sau, dacă acestea erau datorate afecţiunii maligne existente, >5,0 × LSVN sau cu bilirubina totală >1,5 × LSVN. Tratamentul cu crizotinib trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată. Crizotinib nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.8).

Insuficienţă renală

Nu se recomandă ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (60≤ clearance al creatininei [CLcr] <90 ml/min) sau moderată (30≤ CLcr <60 ml/min), deoarece analiza farmacocinetică a populaţiei nu a indicat nicio schimbare semnificativă din punct de vedere clinic a expunerii la crizotinib în starea de echilibru la aceşti pacienţi. Concentraţiile plasmatice de crizotinib pot fi crescute la pacienţii cu insuficienţă renală severă (CLcr <30 ml/min). La pacienţii cu insuficienţă renală severă care nu necesită dializă peritoneală sau hemodializă, doza iniţială de crizotinib trebuie ajustată la 250 mg, administrată oral, o dată pe zi. Doza poate fi crescută la 200 mg de 2 ori pe zi, pe baza siguranţei şi tolerabilităţii individuale, după cel puţin 4 săptămâni de tratament (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Vârstnici

Nu este necesară o ajustare a dozei (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea crizotinib la pacienţii copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Nu sunt date disponibile.

Mod de administrare

Capsulele trebuie înghiţite întregi, de preferinţă cu apă şi nu trebuie sfărâmate, dizolvate sau deschise. Ele pot fi luate împreună cu sau fără alimente. Grapefruit sau sucul de grapefruit trebuie evitat, deoarece pot creşte concentraţia plasmatică de crizotinib; sunătoarea trebuie evitată, deoarece poate scădea concentraţia plasmatică de crizotinib (vezi pct. 4.5).

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la crizotinib sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Insuficienţă hepatică severă (vezi pct 4.2, 4.4 şi 4.8).

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Evaluarea existenţei mutaţiilor ALK şi ROS1

Pentru evaluarea existenţei mutaţiei fie ALK, fie ROS1 a unui pacient, este importantă utilizarea unei metode de testare corect validate şi robuste, pentru a evita determinările fals negative sau fals pozitive.

Hepatotoxicitate

S-au raportat cazuri de hepatotoxicitate indusă de medicament (inclusiv cazuri care au dus la deces) la pacienţii trataţi cu crizotinib în cadrul studiilor clinice (vezi pct. 4.8). Crizotinib nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (inclusiv pacienţi cu bilirubină totală >3 × LSVN, indiferent de valoarea ALT/AST) (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.8). Testele funcţiei hepatice, inclusiv determinarea ALT, AST şi a bilirubinei totale trebuie monitorizate o dată pe săptămână în timpul primelor 2 luni de tratament, apoi o dată pe lună şi, dacă este indicat clinic, cu teste repetate mai frecvente pentru creşteri de Grad 2, 3 sau 4. Pentru pacienţii care prezintă creşteri ale transaminazei, vezi pct. 4.2.

Boală interstiţială pulmonară/pneumonită

Boala interstiţială pulmonară (BPI)/pneumonita severă, care pune viaţa în pericol sau letală pot apărea la pacienţii trataţi cu crizotinib. Pacienţii cu simptome pulmonare care manifestă semne de BPI/pneumonită trebuie monitorizaţi. În cazul în care se suspectează BPI/pneumonita, tratamentul cu crizotinib trebuie întrerupt temporar. Diagnosticul diferenţial în cazul pacienţilor cu afecţiuni similare BPI cum sunt pneumonita, pneumonita post iradiere, pneumonita de hipersensibilizare, pneumonita interstiţială, fibroza pulmonară, sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA), alveolita, infiltratul pulmonar, pneumonia, edemul pulmonar, boala pulmonară obstructivă cronică, revărsatul pleural, pneumonia de aspiraţie, bronşita, bronşiolita obliterativă şi bronşiectaziile trebuie efectuat şi cu BPI/pneumonita indusă medicamentos. Trebuie excluse alte potenţiale cauze ale BPI/pneumonitei, iar administrarea crizotinib trebuie întreruptă permanent la pacienţii diagnosticaţi cu BPI/pneumonită indusă de tratament (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

Prelungirea intervalului QT

În studiile clinice efectuate la pacienţi aflaţi în tratament cu crizotinib (vezi pct. 4.8 şi 5.2) s-a observat prelungirea intervalului QTc, care poate duce la un risc crescut de tahiaritmie ventriculară

(de exemplu, torsada vârfurilor) sau moarte subită. Înainte de începerea tratamentului cu crizotinib trebuie luate în considerare beneficiile şi potenţialele riscuri la pacienţii cu bradicardie preexistentă, cu antecedente de sau predispoziţie pentru prelungirea intervalului QTc, cărora li se administrează concomitent antiaritmice sau alte medicamente cunoscute că determină prelungirea intervalului QT şi la pacienţii cu afecţiune cardiacă pre-existentă şi/sau tulburări electrolitice. Crizotinib trebuie administrat cu precauţie la aceşti pacienţi, fiind necesară monitorizarea periodică a electrocardiogramei (ECG), electroliţilor şi funcţiei renale. Când se utilizează crizotinib, trebuie efectuată o ECG şi o analiză a electroliţilor (de exemplu, calciu, magneziu, potasiu) cât mai aproape de administrarea primei doze şi este recomandată monitorizarea periodică, prin efectuarea ECG şi verificarea electroliţilor, în special la începutul tratamentului, în cazul apariţiei vărsăturilor, diareii, deshidratării sau afectării funcţiei renale. Dacă este necesar se corectează echilibrul electrolitic. Dacă intervalul QTc creşte cu 60 msec sau mai mult comparativ cu valoarea de referinţă, dar intervalul QTc este <500 msec, tratamentul cu crizotinib trebuie oprit temporar şi trebuie adresat unui medic cardiolog. Dacă intervalul QTc ajunge mai mare sau egal cu 500 msec, trebuie adresat imediat unui medic cardiolog. Pentru pacienţii la care apare prelungirea intervalului QTc, vezi pct. 4.2, 4.8 şi 5.2.

Bradicardia

Bradicardia, indiferent de cauză, a fost raportată în studiile clinice la 13% dintre pacienţii trataţi cu crizotinib. Pacienţii aflaţi în tratament cu crizotinib pot dezvolta o bradicardie simptomatică (de exemplu, sincopă, ameţeli, hipotensiune arterială). Este posibil ca efectul complet al crizotinibului asupra reducerii frecvenţei cardiace să nu apară decât după câteva săptămâni de la începutul tratamentului. Evitaţi cât mai mult posibil utilizarea crizotinibului în asociere cu alte medicamente cu efect bradicardic (de exemplu, beta-blocante, blocante non-dihidropiridinice ale canalelor de calciu cum sunt verapamil şi diltiazem, clonidină, digoxin), datorită riscului crescut de apariţie a bradicardiei simptomatice. Monitorizaţi în mod regulat frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială. Nu este necesară modificarea dozei în cazul existenţei unei bradicardii asimptomatice. Pentru tratamentul pacienţilor care dezvoltă bradicardie simptomatică, vezi pct. Ajustări ale dozei şi Reacţii adverse (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

Insuficienţă cardiacă

În cadrul studiilor clinice cu crizotinib şi pe perioada monitorizării după punerea pe piaţă au fost raportate reacţii adverse severe, cu potenţial letal sau letale, de insuficienţă cardiacă (vezi pct. 4.8).

Pacienţii cu sau fără tulburări cardiace preexistente cărora li se administrează crizotinib trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de insuficienţă cardiacă (dispnee, edem, creştere rapidă în greutate determinată de retenţia de lichide). Dacă se observă astfel de simptome, trebuie luată în considerare întreruperea administrării dozei, reducerea dozei sau încetarea administrării, după cum este cazul.

Neutropenia şi leucopenia

În studiile clinice efectuate cu crizotinib la pacienţii cu NSCLC fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv, neutropenia de Grad 3 sau 4 a fost raportată foarte frecvent (12%). Leucopenia de Grad 3 sau 4 a fost raportată frecvent (3%) (vezi pct. 4.8). În studiile clinice efectuate cu crizotinib, la mai puţin de 0,5% dintre pacienţi s-a dezvoltat neutropenie febrilă. În funcţie de evoluţia clinică, pacienţii trebuie monitorizaţi prin hemogramă completă, inclusiv numărătoarea diferenţiată a leucocitelor, cu repetarea mai frecventă a testării dacă se observă modificări de Grad 3 sau 4 sau dacă se instalează febră sau infecţii (vezi pct. 4.2).

Perforaţie gastro-intestinală

În studiile clinice cu crizotinib au fost raportate evenimente de perforaţii gastro-intestinale. S-au raportat cazuri letale de perforaţie gastro-intestinală în timpul utilizării după punerea pe piaţă a crizotinib (vezi pct. 4.8).

Crizotinib trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu risc de perforaţie gastro-intestinală (de exemplu, antecedente de diverticulită, metastaze la nivelul tractului gastro-intestinal, administrarea concomitentă de medicamente cu risc recunoscut de perforaţie gastro-intestinală).

Tratamentul cu crizotinib trebuie întrerupt la pacienţii care dezvoltă perforaţii gastro-intestinale. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la primele semne ale perforaţiilor gastro-intestinale şi sfătuiţi să se adreseze rapid un medic în cazul apariţiei acestora.

Efecte renale

Creşterea creatininei serice şi scăderea clearance-ului creatininei au fost observate la pacienţii din studiile clinice cu crizotinib. Insuficienţa renală şi insuficienţa renală acută au fost raportate la pacienţii trataţi cu crizotinib în studiile clinice şi după punerea pe piaţă. Au fost, de asemenea, observate cazuri care au dus la deces, cazuri care au necesitat hemodializă şi cazuri cu hiperkaliemie de gradul 4. Se recomandă monitorizarea pacienţilor pentru funcţia renală la momentul de referinţă şi în timpul tratamentului cu crizotinib, cu o atenţie specială pentru cei care au factori de risc sau antecedente de insuficienţă renală (vezi pct. 4.8).

Insuficienţă renală

În cazul în care pacienţii au insuficienţă renală severă care nu necesită dializă peritoneală sau hemodializă, doza de crizotinib trebuie ajustată (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Tulburări de vedere

În studiile clinice cu crizotinib, la pacienții (N=1722) cu NSCLC fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv, s-a raportat prezența unui defect de câmp vizual de Grad 4 cu pierderea vederii în cazul a 4 (0,2%) pacienți. Atrofia optică și tulburări ale nervului optic au fost raportate ca fiind cauze posible ale pierderii vederii.

La pacienții cu pierderi severe ale vederii nou instalate (având cea mai bună acuitate vizuală corectată sub 6/60 la unul sau ambii ochi), tratamentul cu crizotinib trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2). Trebuie efectuată evaluarea ofalmologică, ce constă în determinarea celei mai bune acuități vizuale corectate, realizarea de fotografii de retină, câmpuri vizuale, tomografie în coerență optică (OCT) și alte evaluări considerate necesare pentru pierderile severe de vedere nou instalate. Nu există suficiente informații pentru a caracteriza riscurile reluării tratamentului cu crizotinib la pacienții cu pierderi severe de vedere. Decizia de a relua tratamentul cu crizotinib trebuie să aibă în vedere beneficiul potențial pentru pacient.

Dacă tulburarea de vedere persistă sau se agravează, se recomandă evaluarea oftalmologică (vezi pct. 4.8).

Interacţiuni medicamentoase

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a crizotinibului cu inhibitori puternici sau inductori puternici şi moderaţi ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a crizotinibului cu substraturi ale CYP3A4 cu indice terapeutic îngust (vezi pct. 4.5). Evitaţi administrarea crizotinibului în asociere cu alţi agenţi bradicardici, cu medicamente cunoscute că determină prelungirea intervalului QT şi/sau antiaritmice (vezi pct. 4.4 Prelungirea intervalului QT, Bradicardia şi pct. 4.5).

Absenţa aspectului histologic de adenocarcinom

Sunt disponibile informaţii limitate pentru pacienţii cu NSCLC ALK-pozitiv şi ROS1-pozitiv, fără aspect histologic de adenocarcinom, inclusiv carcinom cu celule scuamoase (CCS) (vezi pct. 5.1).

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni farmacocinetice

Medicamente care pot creşte concentraţiile plasmatice ale crizotinib

Administrarea concomitentă a crizotinib cu inhibitori puternici ai CYP3A poate creşte concentraţiile plasmatice ale crizotinib. Administrarea concomitentă a unei doze unice orale de 150 mg crizotinib, în prezenţa ketoconazolului (200 mg de două ori pe zi), un inhibitor puternic al CYP3A, a determinat creşteri ale expunerii sistemice la crizotinib, cu valori ale ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, de la momentul zero la infinit (ASCinf) şi ale concentraţiei plasmatice maxime observate (Cmax) pentru crizotinib care au fost de aproximativ 3,2 ori şi, respectiv, 1,4 ori mai mari decât cele observate când crizotinib a fost administrat în monoterapie.

De aceea, trebuie evitată administrarea concomitentă a inhibitorilor puternici ai CYP3A (anumiţi inhibitori de protează cum sunt atazanavir, indinavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir şi anumite antifungice de tip azol cum sunt itraconazol, ketoconazol şi voriconazol, anumite macrolide cum sunt claritromicina, telitromicina şi troleandomicina). De asemenea, grapefruit sau sucul de grapefruit pot creşte concentraţiile plasmatice ale crizotinib şi trebuie evitate (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În plus, efectul inhibitorilor CYP3A asupra expunerii la crizotinib la starea de echilibru nu a fost stabilit.

Medicamente care pot scădea concentraţiile plasmatice ale crizotinib

Administrarea concomitentă a dozelor repetate de crizotinib (250 mg de două ori pe zi) cu doze repetate de rifampicină (600 mg o dată pe zi), un inductor puternic al CYP3A4, a determinat scăderea cu 84% şi, respectiv, 79% a valorilor ASCtau şi Cmax ale crizotinib la starea de echilibru, comparativ cu crizotinib administrat în monoterapie.Trebuie evitată utilizarea concomitentă a inductorilor puternici de CYP3A, care includ, dar nu se limitează la carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, rifampicină şi sunătoare (vezi pct. 4.4).

Efectul unui inductor moderat, incluzând dar fără a fi limitat la efavirenz sau rifabutină nu este clar stabilit şi, de aceea, asocierea cu crizotinib trebuie, de asemenea, evitată (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă cu medicamente care cresc pH-ul gastric

Solubilitatea în apă a crizotinibului depinde de pH, un nivel de pH scăzut (acid) determinând o solubilitate crescută. Administrarea unei singure doze de 250 mg de crizotinib după un tratament cu esomeprazol 40 mg o dată pe zi, timp de 5 zile, a determinat o diminuare cu aproximativ 10% a expunerii totale la crizotinib (ASCinf) şi nu a determinat nicio modificare a expunerii de vârf (Cmax); nivelul de modificare al expunerii totale nu a fost semnificativ din punct de vedere clinic. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei iniţiale când crizotinibul este administrat concomitent cu medicamente care cresc pH-ul gastric (cum sunt inhibitorii pompei protonice, blocanţii H2 sau antiacidele).

Medicamente ale căror concentraţii plasmatice pot fi influenţate de crizotinib

După 28 de zile de tratament cu crizotinib 250 mg administrat de două ori pe zi la pacienţii cu neoplasm, ASC a midazolamului administrat oral a fost de 3,7 mai mare decât cea observată când midazolam a fost administrat în monoterapie, sugerând faptul că, crizotinib este un inhibitor moderat al CYP3A. Prin urmare, administrarea crizotinib în asociere cu substraturi CYP3A cu indice terapeutic îngust, care includ, dar nu se limitează la alfentanil, cisapridă, ciclosporină, derivaţi de ergot, fentanil, pimozidă, chinidină, sirolimus şi tacrolimus trebuie evitată (vezi pct. 4.4). În cazul în care asocierea este necesară, atunci trebuie efectuată monitorizarea clinică.

Studiile efectuate in vitro au indicat faptul că crizotinib este un inhibitor al CYP2B6. Prin urmare, crizotinib poate avea potenţialul de a creşte concentraţiile plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent care sunt metabolizate de CYP2B6 (de exemplu, bupropionă, efavirenz).

Studiile efectuate in vitro pe hepatocite umane au indicat faptul că crizotinib poate avea efect inductor asupra enzimelor reglate de receptorul pregnan X (PXR) şi asupra enzimelor reglate de receptorul androstan constitutiv (CAR) (de exemplu, CYP3A4, CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9, UGT1A1). Totuşi, nu s-a observat niciun efect inductor in vivo când crizotinib a fost administrat concomitent cu midazolam - substrat test al CYP3A4. Trebuie manifestată precauţie la administrarea crizotinib în asociere cu medicamente care sunt metabolizate predominant de către aceste enzime. Trebuie să se ţină cont de faptul că eficacitatea contraceptivelor orale administrate concomitent poate fi redusă.

Studiile efectuate in vitro au indicat că, crizotinib este un inhibitor slab al uridin difosfat glucuronoziltransferazei (UGT)1A1 and UGT2B7. De aceea, crizotinib poate avea potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent care sunt predominant metabolizate de către UGT1A1 (de exemplu, raltegravir, irinotecan) sau UGT2B7 (de exemplu, morfină, naloxonă).

Pe baza unui studiu efectuat in vitro, se prevede că, crizotinib inhibă glicoproteina P de la nivelul intestinului. De aceea, administrarea crizotinib cu medicamente care sunt substraturi ale glicoproteinei P (de exemplu, digoxină, dabigatran, colchicină, pravastatină) pot creşte efectul lor terapeutic şi reacţiile adverse. Când crizotinib se administrează cu aceste medicamente se recomandă supravegherea clinică atentă.

Crizotinib este un inhibitor al OCT1 şi OCT2 in vitro. De aceea, crizotinib poate avea potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent care sunt substraturi ale OCT1 sau OCT2 (de exemplu, metformină, procainamidă).

Interacţiuni farmacodinamice

În studiile clinice s-a observat prelungirea intervalului QT la administrarea crizotinib. De aceea, utilizarea concomitentă a crizotinib cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT sau cu medicamente care pot induce torsada vârfurilor (de exemplu, clasa IA [chinidină, disopiramidă] sau clasa III [de exemplu, amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă], metadonă, cisapridă, moxifloxacină,

antipsihotice, etc.) trebuie luată în considerare cu precauţie. O monitorizare a intervalului QT trebuie efectuată în cazul asocierii acestor medicamente (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

În timpul studiilor clinice a fost raportată bradicardia; de aceea, crizotinib se utilizează cu precauţie, din cauza riscului de bradicardie excesivă când se utilizează în asociere cu alte medicamente care pot induce bradicardie (de exemplu, blocante non-dihidropiridinice ale canalelor de calciu, cum sunt verapamil şi diltiazem, beta-blocante, clonidină, guanfacină, digoxină, mefloquină, anticolinesterazice, pilocarpină) (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Contracepţia la bărbaţi şi femei

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să evite sarcina în timpul tratamentului cu XALKORI.

În timpul tratamentului şi timp de cel puţin 90 de zile după încheierea tratamentului trebuie să se utilizeze metode contraceptive adecvate (vezi pct. 4.5).

Sarcina

XALKORI poate produce efecte dăunătoare asupra fătului în cazul administrării la femeia gravidă. Studiile efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Nu există date pentru femeile gravide care utilizează crizotinib. Acest medicament nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a mamei necesită tratament. Femeia gravidă sau pacientele care râmân gravide în timpul administrării crizotinib, sau pacienţii bărbaţi trataţi, ca parteneri ai femeilor gravide, trebuie înştiinţaţi cu privire la riscul potenţial asupra fătului.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă crizotinib şi metaboliţii acestuia sunt excretaţi în laptele uman. Din cauza efectelor potenţial dăunătoare asupra sugarului, mamele trebuie sfătuite să evite alăptarea în timpul tratamentului cu XALKORI (vezi pct. 5.3).

Fertilitatea

Pe baza rezultatelor nonclinice de siguranţă, fertilitatea masculină şi feminină poate fi compromisă de tratamentul cu XALKORI (vezi pct. 5.3). Atât bărbaţii cât şi femeile trebuie sfătuiţi înainte de tratament cu privire la modul de menţinere a fertilităţii.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Trebuie manifestată precauţie la conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, deoarece pacienţii pot prezenta bradicardie simptomatică (de exemplu, sincopă, ameţeli, hipotensiune arterială), tulburări de vedere sau fatigabilitate în timpul tratamentului cu XALKORI (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.8).

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Datele prezentate mai jos reflectă expunerea la XALKORI a 1669 pacienţi cu NSCLC avansat cu mutaţia ALK-pozitivă care au participat în 2 studii clinice randomizate de fază 3 (Studiile 1007 şi 1014) şi în 2 studii clinice cu un singur braţ de tratament (Studiile 1001 şi 1005) şi a 53 pacienţi cu NSCLC avansat cu mutaţia ROS1-pozitivă care au participat în Studiul 1001 cu un singur braţ de tratament, cu un total de 1722 pacienţi (vezi pct. 5.1). Acestor pacienţi li s-a administrat o doză orală iniţială de 250 mg, de două ori pe zi, în mod continuu. În cadrul Studiului 1014, durata mediană a tratamentului de studiu la pacienţii din braţul de tratament cu crizotinib (N=171) a fost de 47 de

săptămâni; durata mediană a tratamentului la pacienţii din braţul de tratament cu chimioterapie care au trecut pe tratament cu crizotinib (N=109) a fost de 23 de săptămâni. În cadrul Studiului 1007, durata mediană a tratamentului de studiu la pacienţii din braţul de tratament cu crizotinib (N=172) a fost de 48 de săptămâni. Pentru pacienţii cu NSCLC cu mutaţia ALK-pozitivă, în cadrul Studiilor 1001 (N=154) şi 1005 (N=1063), durata mediană a tratamentului a fost de 57 şi, respectiv, de 45 de săptămâni. Pentru pacienţii cu NSCLC cu mutaţia ROS1-pozitivă, în cadrul studiului 1001 (N=53), durata mediană a tratamentului a fost de 101 săptămâni.

Cele mai grave reacţii adverse la 1722 pacienţi cu NSCLC avansat, fie cu mutaţia ALK-pozitivă, fie ROS1-pozitivă, au fost hepatotoxicitatea, BPI/pneumonita, neutropenia şi prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4). Cele mai frecvente reacţii adverse (≥ 25%) la pacienţii cu NSCLC, fie cu mutaţia ALK- pozitivă, fie ROS1-pozitivă au fost tulburările de vedere, greaţa, diareea, vărsăturile, edemul, constipaţia, creşterea transaminazelor, fatigabilitatea, apetitul alimentar scăzut, ameţelile şi neuropatia.

Lista reacţiilor adverse prezentate sub formă de tabel

Tabelul 3 prezintă reacţiile adverse raportate la 1722 pacienţi cu NSCLC avansat, fie cu mutaţia ALK- pozitivă, fie ROS1-pozitivă cărora li s-a administrat crizotinib în 2 studii randomizate de fază 3 (1007 şi 1014) şi 2 studii clinice cu un singur braţ de tratament (1001 şi 1005) (vezi pct. 5.1).

Cele mai frecvente reacţii adverse (≥3%, frecvenţă indiferent de cauză) asociate cu întreruperea administrării medicamentului au fost neutropenia (11%), creşterea transaminazelor (7%), vărsăturile (5%) şi greaţa (4%). Cele mai frecvente reacţii adverse asociate cu reducerea dozelor (≥3%, frecvenţă indiferent de cauză) au fost creşterea transaminazelor (4%) şi neutropenia (3%). Reacţiile adverse, indiferent de cauză, asociate cu întreruperea permanentă a tratamentului au survenit la 302 (18%) pacienţi, dintre care cele mai frecvente (≥1%) au fost boala pulmonară interstiţială (1%) şi creşterea transaminazelor (1%).

Reacţiile adverse enumerate în tabelul 3 sunt prezentate în funcţie de clasificarea pe aparate, organe şi sisteme şi categorii de frecvenţă şi sunt definite folosind convenţia următoare: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 3.

Reacţii adverse raportate în studiile clinice efectuate cu crizotinib (N=1722)

Aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

 

 

 

 

Tulburări hematologice şi

Neutropeniea (22%)

 

 

limfatice

 

Anemieb (15%)

 

 

 

 

Leucopeniec (15%)

 

 

Tulburări metabolice şi de

Scădere a apetitului

Hipofosfatemie

 

nutriţie

 

alimentar (30%)

(6%)

 

Tulburări ale sistemului

Neuropatied (25)

 

 

nervos

 

Disgeuzie (21%)

 

 

Tulburări oculare

Tulburări de vederee

 

 

 

 

(63%)

 

 

Tulburări cardiace

Ameţelif (26%)

Insuficienţă

 

 

 

Bradicardieg (13%)

cardiacăh (1%)

 

 

 

 

Prelungirea

 

 

 

 

intervalului QT pe

 

 

 

 

electrocardiogramă

 

 

 

 

(4%)

 

 

 

 

Sincopă (3%)

 

Tulburări respiratorii,

 

Boală pulmonară

 

toracice şi mediastinale

 

interstiţialăi (3%)

 

Aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

 

 

 

 

Tulburări gastro-

Vărsături (51%)

Esofagităk (2%)

Perforaţie gastro-

intestinale

Diaree (54%)

Dispepsie (8%)

intestinalăl (<1%)

 

Greaţă (57%)

 

 

 

Constipaţie (43%)

 

 

 

Durere abdominalăj

 

 

 

(21%)

 

 

Tulburări hepatobiliare

Transaminaze

Fosfatază alcalină

Insuficienţă hepatică

 

crescutem (32%)

serică crescută

(<1%)

 

 

(7%)

 

Afecţiuni cutanate şi ale

Erupţie cutanată

 

 

ţesutului subcutanat

tranzitorie (13%)

 

 

Tulburări renale şi ale

 

Chist renaln (3%)

Insuficienţă renală

căilor urinare

 

Creatinină serică

acută (<1%)

 

 

crescutăo (8%)

Insuficienţă renală

 

 

 

(<1%)

Tulburări generale şi la

Edemp (47%)

 

 

nivelul locului de

Fatigabilitate (30%)

 

 

administrare

 

 

 

Investigaţii diagnostice

 

Scădere a

 

 

 

concentraţiei de

 

 

 

testosteron în

 

 

 

sângeq (2%)

 

Termenii referitori la evenimente care reprezintă acelaşi concept sau afecţiune medicală au fost grupaţi împreună şi raportaţi ca reacţie adversă unică în Tabelul 3. Termenii efectiv raportaţi în studiu până la data limită de colectare a datelor şi care contribuie la reacţiile adverse relevante sunt indicaţi între paranteze, aşa cum sunt enumeraţi mai jos.

a)Neutropenie (neutropenie febrilă, neutropenie, scădere a numărului de neutrofile).

b)Anemie (anemie, scădere a hemoglobinei, anemie hipocromă).

c)Leucopenie (leucopenie, scădere a numărului de celule albe).

d)Neuropatie (senzaţie de arsură, disestezie, furnicături, tulburări de mers, hiperestezie, hipoestezie, hipotonie, disfuncţie motorie, atrofie musculară, slăbiciune musculară, nevralgie, nevrită, neuropatie periferică, neurotoxicitate, parestezie, neuropatie motorie periferică, neuropatie senzitivo-motorie periferică, neuropatie senzitivă periferică, paralizia nervului peronier, polineuropatie, tulburare senzorială, senzaţie de arsură a pielii).

e)Tulburare de vedere (diplopie, aură, fotofobie, fotopsie, vedere înceţoşată, reducere a acuităţii vizuale, luminozitate intensă, tulburări de vedere, persistenţa imaginii vizuale, flocoane vitreene).

f)Ameţeli (tulburări de echilibru, ameţeli, vertij postural, presincopă).

g)Bradicardie (bradicardie, ritm cardiac scăzut, bradicardie sinusală).

h)Insuficienţă cardiacă (insuficienţă cardiacă, insuficienţă cardiacă congestivă, scăderea fracţiei de ejecţie, insuficienţă ventriculară stângă, edem pulmonar). În cadrul studiilor clinice (n=1722), 19 (1,1%) pacienţi trataţi cu crizotinib au prezentat insuficienţă cardiacă, indiferent de grad, dintre care 8 (0,5%) cazuri au fost de Grad 3 sau 4 şi 3 (0,2%) cazuri au fost letale.

i)Boală pulmonară interstiţială (sindrom de detresă respiratorie acută, alveolită, boală pulmonară interstiţială, pneumonită).

j)Durere abdominală (disconfort abdominal, durere abdominală, durere la nivelul abdomenului inferior, durere la nivelul abdomenului superior, sensibilitate abdominală).

k)Esofagită (esofagită, ulcer esofagian).

l)Perforaţie gastro-intestinală (perforaţie gastro-intestinală, perforaţie intestinală, perforaţia intestinului gros).

m)Transaminaze crescute (alaninaminotransferaza crescută, aspartataminotransferaza crescută, gama- glutamiltransferaza crescută, enzime hepatice crescute, funcţie hepatică afectată, rezultate anormale ale testelor funcţiei hepatice,transaminaze crescute).

n)Chist renal (abces renal, chist renal, hemoragie la nivelul chistului renal, infecţie la nivelul chistului renal).

o)Creatinină serică crescută (creatinină serică crescută, clearance-ul renal al creatininei scăzut).

p)Edem (edem al feţei, edem generalizat, tumefacţie locală, edem localizat, edem, edem periferic, edem periorbital).

q)Scădere a concentraţiei de testosteron în sânge (scădere a concentraţiei de testosteron în sânge, hipogonadism, hipogonadism secundar).

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Hepatotoxicitate

S-a înregistrat hepatotoxicitate indusă de medicament care a dus la deces la 0,1% din totalul de 1722 pacienţi trataţi cu crizotinib în studiile clinice. Creşterile concomitente ale ALT şi/sau AST ≥3 × LSVN şi ale bilirubinei totale ≥2 × LSVN, fără creşterea semnificativă a fosfatazei alcaline (≤2 x LSVN) au fost observate la mai puţin din 1% dintre pacienţii trataţi cu crizotinib.

Creşteri ale ALT sau AST la Grad 3 sau 4 au fost observate la 187 (11%), respectiv la 95 (6%) dintre pacienţi. Şaptesprezece (1%) pacienţi au necesitat întreruperea permanentă a tratamentului din cauza nivelului crescut de transaminaze, ceea ce sugerează că aceste evenimente au putut fi gestionate, în general, prin modificări ale dozei, aşa cum sunt definite în Tabelul 2 (vezi pct. 4.2). În Studiul 1014, randomizat, de fază 3, creşteri ale ALT sau AST la Grad 3 sau 4 au fost observate la 15%, respectiv 8% dintre pacienţii trataţi cu crizotinib, comparativ cu 2%, respectiv 1% dintre pacienţii cărora li s-a administrat chimioterapie. În Studiul 1007, randomizat, de fază 3, creşteri ale ALT sau AST la Grad 3 sau 4 au fost observate la 18%, respectiv 9% dintre pacienţii cărora li s-a administrat crizotinib şi la 5%, respectiv <1% dintre pacienţii cărora li s-a administrat chimioterapie.

În general, creşterea transaminazelor a avut loc în primele 2 luni de tratament. În cadrul studiilor clinice cu crizotinib la pacienţii cu NSCLC fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv, intervalul median până la creşterea de Grad 1 sau 2 a valorilor transaminazelor a fost de 23 de zile. Intervalul median până la creşterea de Grad 3 sau 4 a valorilor transaminazelor a fost de 43 zile.

Creşterile de Grad 3 sau 4 ale transaminazelor au fost în general reversibile după întreruperea administrării dozei. În cadrul studiilor cu crizotinib la pacienţii (N=1722) cu NSCLC fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv, reducerea dozei, asociată cu creşterea transaminazelor s-a înregistrat la 76 (4%) pacienţi. Şaptesprezece (1%) pacienţi au necesitat întreruperea permanentă a tratamentului.

Crizotinib nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4). Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a evidenţia dezvoltarea hepatotoxicităţii şi trebuie trataţi conform recomandărilor de la pct. 4.2 şi 4.4.

Tulburări gastro-intestinale

Greaţa (57%), diareea (54%), vărsăturile (51%) şi constipaţia (43%) au fost evenimentele gastro- intestinale cel mai frecvent raportate, indiferent de cauză. Majoritatea evenimentelor au fost uşoare până la moderate ca severitate. Intervalul median până la debutul greţurilor şi vărsăturilor a fost de 3 zile, iar frecvenţa acestor simptome a scăzut după 3 săptămâni de tratament. Terapia de susţinere trebuie să includă utilizarea medicamentelor antiemetice. Intervalul median până la debutul diareei şi constipaţiei a fost de 13, respectiv 17 zile. Terapia de susţinere pentru diaree şi constipaţie trebuie să includă utilizarea medicamentelor standard antidiareice şi, respectiv, laxative.

În studiile clinice cu crizotinib au fost raportate evenimente de perforaţii gastro-intestinale. S-au raportat cazuri letale de perforaţie gastro-intestinală în timpul utilizării după punerea pe piaţă a crizotinib (vezi pct. 4.4).

Prelungirea intervalului QT

În cadrul studiilor clinice la pacienţi cu NSCLC avansat, fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv, un interval QTcF (QT corectat conform metodei Fridericia) ≥500 msec a fost înregistrat la 34 (2,1%) dintre cei 1619 pacienţi cu cel puţin o evaluare ECG ulterioară evaluării iniţiale şi o creştere maximă faţă de iniţial a QTcF ≥60 msec a fost observată la 79 (5,0%) dintre cei 1585 pacienţi cu evaluare ECG iniţială şi cel puţin o evaluare ulterioară celei iniţiale. Prelungirea pe electrocardiogramă a intervalului QT de Grad 3 sau 4, indiferent de cauză, a fost raportată la 27 (1,6%) dintre cei 1722 pacienţi (vezi pct. 4.2, 4.4, 4.5 şi 5.2).

În cadrul unui substudiu ECG cu un singur braț (vezi pct. 5.2), care a utilizat măsurători ECG manuale, realizate în regim orb, 11 (21%) pacienţi au înregistrat o creştere faţă de momentul iniţial a valorii QTcF≥30 şi <60 msec şi 1 pacient (2%) a înregistrat o creştere faţă de momentul iniţial a

valorii QTcF ≥60 msec. Niciun pacient nu a prezentat un maxim al QTcF ≥480 msec. Analiza tendinţei centrale a indicat faptul că cea mai mare modificare medie faţă de momentul iniţial a QTcF a fost de 12,3 msec (IÎ 95% 5,1-19,5 msec, metoda celor mai mici pătrate [CMMP] în cadrul analizei de varianţă [ANOVA]) şi s-a înregistrat la 6 ore post-doză, în Ziua 1 a Ciclului 2. Toate limitele superioare ale IÎ 90% pentru modificarea medie faţă de momentul iniţial, conform metodei CMMP, a QTcF la toate momentele de timp din Ziua 1 a Ciclului 2 au fost <20 msec.

Prelungirea intervalului QT poate determina aritmii şi reprezintă un factor de risc pentru deces subit. Prelungirea intervalului QT se poate manifesta clinic sub formă de bradicardie, ameţeli şi sincopă. Tulburările electrolitice, deshidratarea şi bradicardia pot creşte suplimentar riscul de prelungire a QTc şi, de aceea, la pacienţii cu toxicitate GI se recomandă monitorizarea periodică ECG şi a concentraţiilor de electroliţi (vezi pct. 4.4).

Bradicardia

În cadrul studiilor cu crizotinib la pacienţi cu NSCLC avansat, fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv, bradicardia, indiferent de cauză, s-a dezvoltat la 219 (13%) din 1722 pacienţi trataţi cu crizotinib. Majoritatea evenimentelor au avut severitate uşoară. Un total de 259 (16%) din 1666 pacienţi cu cel puţin o evaluare a semnelor vitale ulterioară evaluării iniţiale au avut o frecvenţă cardiacă <50 bpm.

Utilizarea concomitentă a altor medicamente care pot determina bradicardie trebuie evaluată cu grijă. Pacienţii care dezvoltă bradicardie simptomatică trebuie trataţi conform recomandărilor de la pct. Ajustări ale dozei şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5).

Boala interstiţială pulmonară/pneumonita

Boala interstiţială pulmonară (BPI)/pneumonita severă, care pune viaţa în pericol sau letală pot apărea la pacienţii trataţi cu crizotinib. În cadrul studiilor la pacienţi (N=1722) cu NSCLC, fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv, 50 (3%) pacienţi trataţi cu crizotinib au dezvoltat BPI de toate gradele, indiferent de cauză, inclusiv 18 (1%) pacienţi cu Grad 3 sau 4 şi 8 (<1%) pacienţi cu cazuri letale. Conform evaluării unui Comitet Independent de Revizuire (CIR) efectuate pacienţilor cu NSCLC ALK-pozitiv (N=1669), 20 (1,2%) pacienţi au avut BPI/pneumonită, inclusiv 10 (<1%) pacienţi cu cazuri letale. Aceste cazuri au apărut în general în primele 3 luni după iniţierea tratamentului. Pacienţii cu simptome pulmonare care manifestă semne de BPI/pneumonită trebuie monitorizaţi. Alte potenţiale cauze ale BPI/pneumonitei trebuie excluse (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Tulburări de vedere

În cadrul studiilor clinice cu crizotinib la pacienţi (N=1722) cu NSCLC avansat, fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv s-a raportat prezența unui defect de câmp vizual de Grad 4 cu pierderea vederii în cazul a 4 (0,2%) pacienți. Atrofia optică și tulburări ale nervului optic au fost raportate ca fiind cauze posible ale pierderii vederii (vezi pct. 4.4).

În cazul a 1084 (63%) dintre cei 1722 pacienți tratați cu crizotinib s-au raportat tulburări de vedere de toate gradele, indiferent de cauză, cele mai frecvente fiind reducerea acuității vizuale, fotopsie, vedere încețoșată și flocoane vitreene. Dintre cei 1084 pacienţi care au înregistrat tulburări de vedere, 95% au înregistrat evenimente de severitate uşoară. În cazul a şapte (0,4%) pacienţi tratamentul a fost întrerupt temporar, iar în cazul a 2 (0,1%) pacienţi doza a fost redusă din cauza unei tulburări de vedere. Nu s- au înregistrat întreruperi permanente ale tratamentului din cauza tulburărilor de vedere la cei 1722 pacienţi trataţi cu crizotinib.

Pe baza Chestionarului pentru evaluarea simptomelor vizuale (VSAQ-ALK), pacienţii trataţi cu crizotinib în Studiul 1007 şi Studiul 1014 au raportat o incidenţă mai mare a tulburărilor de vedere, în comparaţie cu pacienţii trataţi cu chimioterapie. Debutul tulburărilor de vedere a fost înregistrat, în general, în prima săptămână de la administrarea medicamentului. La majoritatea pacienţilor din braţul de tratament cu crizotinib din Studiile 1007 şi 1014, randomizate, de fază 3 (>50%) au fost raportate tulburări de vedere; acestea au apărut în 4 până la 7 zile pe săptămână, au durat maximum 1 minut şi nu au influenţat deloc sau au influenţat puţin activităţile zilnice (scoruri de 0 până la 3 dintr-un scor maxim de 10), conform raportărilor din chestionarul VSAQ-ALK.

Un substudiu de oftalmologie, care a utilizat evaluări oftalmice specifice la momente de timp specificate, a fost desfăşurat la 54 pacienţi cu NSCLC cărora li s-a administrat crizotinib 250 mg de două ori pe zi. Treizeci şi opt (70,4%) din cei 54 pacienţi au înregistrat un eveniment advers emergent terapeutic, de orice etiologie, asociat categoriei pe aparate, sisteme şi organe „Tulburări oculare”, dintre care la 30 pacienţi s-au efectuat examinări oftalmice. Dintre cei 30 pacienţi, s-a raportat o anomalie oftalmică de orice tip la 14 (36,8%) pacienţi şi nu s-a constatat niciun eveniment oftalmic la 16 (42,1%) pacienţi. Cele mai frecvente constatări au fost făcute prin biomicroscopie cu lampă cu fantă (21,1%), examen fund de ochi (15,8%) şi examene ale acuităţii vizuale (13,2%). La mulţi pacienţi s-au observat anomalii oftalmice preexistente şi afecţiuni medicale concomitente, care ar putea constitui factori contribuitori la evenimentele oculare constatate, neputându-se determina nicio relaţie cauzală concludentă cu crizotinib. Nu au existat constatări la evaluarea numărului de celule în umoarea apoasă şi a turbidităţii la nivelul camerei anterioare. Nicio tulburare vizuală asociată cu crizotinib nu a părut să fie asociată cu modificări ale acuităţii vizuale optim corectate, ale corpului vitros, ale retinei sau ale nervului optic.

La pacienții cu pierderi ale vederii de Grad 4, tratamentul cu crizotinib trebuie întrerupt și trebuie efectuată evaluarea oftalmologică. Aceasta se recomandă în cazul în care tulburarea de vedere persistă sau se agravează (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Tulburări la nivelul sistemului nervos

Neuropatia, indiferent de cauză, definită ca în tabelul 3, a apărut la 435 (25%) dintre cei 1722 pacienţi trataţi cu crizotinib. De asemenea, disgeuzia a fost foarte frecvent raportată în aceste studii şi a avut, în principal, o severitate de Grad 1.

Chistul renal

Chisturile renale complexe, indiferent de cauză, s-au dezvoltat la 52 (3%) dintre cei 1722 pacienţi trataţi cu crizotinib. La anumiţi pacienţi s-a observat invazia locală a chistului, depăşind rinichiul. Pacienţii care dezvoltă chisturi renale trebuie monitorizaţi periodic, prin investigaţii imagistice şi analize de urină.

Neutropenia şi leucopenia

În cadrul studiilor la pacienţi (N=1722) cu NSCLC avansat, fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv, neutropenia de Grad 3 sau 4 a fost observată la 212 (12%) pacienţii trataţi cu crizotinib. Intervalul median până la debutul neutropeniei de orice grad a fost de 89 de zile. Neutropenia a fost asociată cu reducerea dozei sau întreruperea permanentă a tratamentului la 3%, respectiv <1% dintre pacienţi. La mai puţin de 0,5% dintre pacienţii incluşi în studiile clinice cu crizotinib s-a înregistrat neutropenie febrilă.

În cadrul studiilor la pacienţi (N=1722) cu NSCLC avansat, fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv, leucopenia de Grad 3 sau 4 a fost observată la 48 (3%) pacienţi trataţi cu crizotinib. Intervalul median până la debutul leucopeniei de orice grad a fost de 85 de zile.

Leucopenia a fost asociată cu reducerea dozei pentru < 0,5% dintre pacienţi şi nu a fost asociată cu întreruperea permanentă a tratamentului cu crizotinib la niciunul dintre pacienţi.

În studiile clinice cu crizotinib la pacienţi cu NSCLC avansat, fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv, scăderi de Grad 3 sau 4 ale leucocitelor au fost observate cu o frecvenţă de 4% şi, respectiv, ale neutrofilelor cu o frecvenţă de 13%.

În funcţie de starea clinică trebuie monitorizată hemograma completă, inclusiv formula leucocitară, cu repetarea mai frecventă a analizei dacă se observă anomalii de Grad 3 sau 4 sau dacă apare febra sau infecţiile. Pentru pacienţii care prezintă anomalii ale analizelor hematologice de laborator, vezi pct. 4.2.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Tratamentul supradozajului cu medicamentul constă în măsuri generale de susţinere. Nu există antidot pentru XALKORI.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antineoplazice, inhibitor de protein kinază; codul ATC: L01XE16.

Mecanism de acţiune

Crizotinib este un inhibitor selectiv, cu moleculă mică, al receptorului tirozin kinazic (RTK) ALK şi al variantelor oncogene ale acesteia (de exemplu fuziune ALK sau mutaţii ale ALK). De asemenea, crizotinib este un inhibitor al RTK pentru factorul de creştere a hepatocitelor (HGFR, c-Met), al ROS1 (c-ros) şi al RTK Recepteur d’Origine Nantais (RON). În teste biochimice, crizotinib a demonstrat inhibiţia dependentă de concentraţie a activităţii kinazice a ALK, ROS1 şi c-Met şi în culturi celulare a inhibat fosforilarea şi a modulat fenotipurile dependente de kinază. Crizotinib a demonstrat activitate inhibitorie puternică şi selectivă asupra creşterii şi proliferării şi a indus apoptoza în liniile celulare tumorale care au prezentat evenimente de fuziune a ALK (inclusiv proteina echinodermică asociată microtubulilor tip 4 [EML4]-ALK şi nucleofosmina [NPM]-ALK), evenimente de fuziune a ROS1 sau amplificarea genelor ALK sau MET. Crizotinib a demonstrat eficacitate antitumorală, inclusiv activitate marcată antitumorală citoreductoare, la şoarecii cu xenogrefe tumorale care exprimau proteina de fuziune ALK. Eficacitatea anti-tumorală a crizotinib în tumori, in vivo, a fost dependentă de doză şi corelată cu inhibiţia farmacodinamică a fosforilării proteinelor de fuziune ALK (inclusiv EML4-ALK şi NPM-ALK). Crizotinib a demonstrat, de asemenea, o activitate antitumorală marcată în studiile cu xenogrefe la şoareci, unde tumorile au fost generate folosind un grup de linii celulare NIH-3T3 pentru a exprima fuziunile cheie ale ROS1 identificate la tumorile umane. Eficacitatea antitumorală a crizotinib a fost dependentă de doză şi a demonstrat o corelare cu inhibiţia fosforilării ROS1 in vivo.

Studii clinice

NSCLC avansat, ALK-pozitiv, netratat anterior – Studiul 1014, randomizat, de fază 3

Eficacitatea şi siguranţa crizotinib în tratamentul pacienţilor cu NSCLC metastatic, ALK-pozitiv, netrataţi anterior sistemic pentru stadiul avansat al afecțiunii au fost demonstrate în Studiul clinic 1014, multinaţional, randomizat, în regim deschis.

Populaţia întreagă de analiză a inclus 343 pacienţi cu NSCLC avansat, ALK-pozitiv, depistaţi prin hibridizare fluorescentă in situ (Fluorescence In Situ Hybridization-FISH), înainte de randomizare: 172 pacienţi au fost randomizaţi în braţul de tratament cu crizotinib şi 171 pacienţi au fost randomizaţi în braţul de tratament cu chimioterapie (pemetrexed + carboplatină sau cisplatină; până la 6 cicluri de tratament). Caracteristicile demografice şi tumorale ale întregii populaţii a studiului au fost 62% de sex feminin, vârsta mediană de 53 de ani, starea generală conform evaluării Grupului Estic de Cooperare în Oncologie (ECOG) la momentul iniţial de 0 sau 1 (95%), 51% caucazieni şi 46% asiatici, 4% fumători în prezent, 32% foşti fumători şi 64% nu au fumat niciodată. Caracteristicile tumorale ale întregii populaţii a studiului au fost boală metastatică la 98% dintre pacienţi, 92% dintre

tumorile pacienţilor au fost clasificate ca având histologie de adenocarcinom, iar 27% dintre pacienţi au avut metastaze cerebrale.

Pacienţii au avut posibilitatea de a continua tratamentul cu crizotinib şi după progresia afecțiunii conform Criteriilor de Evaluare a Răspunsului în Tumorile Solide (RECIST), pe baza deciziei investigatorului, câtă vreme pacientul înregistra beneficiu clinic. Şaizeci şi cinci dintre cei 89 (73%) pacienţi trataţi cu crizotinib şi 11 dintre cei 132 (8,3%) pacienţi trataţi prin chimioterapie au continuat tratamentul cel puţin 3 săptămâni după progresia obiectivă a afecțiunii. Pacienţii randomizaţi în braţul de tratament cu chimioterapie au avut posibilitatea de a trece pe tratament cu crizotinib în caz de progresie a afecțiunii conform definiţiei RECIST, confirmată printr-o evaluare radiologică independentă (ERI). O sută douăzeci (70%) pacienţi din braţul de tratament cu chimioterapie au fost trecuţi pe tratament ulterior cu crizotinib.

Crizotinib a prelungit în mod semnificativ supravieţuirea fără progresie (SFP), acesta fiind obiectivul principal al studiului, în comparaţie cu chimioterapia, conform evaluărilor ERI. Beneficiul SFP al crizotinib a fost consecvent în toate subgrupurile de caracteristici iniţiale ale pacienţilor, cum sunt vârsta, sexul, rasa, calitatea de fumător, timpul scurs de la diagnosticare, starea generală conform evaluării ECOG şi prezenţa metastazelor cerebrale. Datele de eficacitate din Studiul 1014, randomizat, de fază 3 sunt rezumate în Tabelul 4, iar curbele Kaplan-Meier pentru SFP şi supravieţuirea generală (SG) sunt ilustrate în Figura 1, respectiv Figura 2. Datele cu privire la supravieţuirea generală (SG) nu au fost scadente la momentul analizei SFP.

Tabelul 4. Rezultatele de eficacitate din Studiul 1014, randomizat, de fază 3 (populaţia întreagă de analiză) la pacienţi cu NSCLC avansat, ALK-pozitiv, netratat anterior

Parametru de răspuns

 

Crizotinib

 

Chimioterapie

 

 

N=172

 

N=171

Supravieţuire fără progresia afecțiunii (în

 

 

 

 

funcţie de ERI)

 

 

 

 

Pacienţi cu evenimente, n (%)

 

100 (58%)

 

137 (80%)

SFP mediană exprimată în luni (IÎ 95%)

 

10,9 (8,3, 13,9)

 

7,0a (6,8, 8,2)

RR (IÎ 95%)b

 

0,45 (0,35, 0,60)

valoare pc

 

 

< 0,0001

Supravieţuire generalăd

 

 

 

 

Număr de decese, n (%)

 

44 (26%)

 

46 (27%)

SG mediană exprimată în luni (IÎ 95%)

 

NA

 

NA

RR (IÎ 95%)b

 

0,82 (0,54, 1,26)

valoare p c

 

 

0,1804

Probabilitate de supravieţuire la 12 luni,d %

(IÎ

83,5 (76,7, 88,5)

 

78,6 (71,3, 84,2)

95%)

 

 

 

 

Probabilitate de supravieţuire la 18 luni,d %

(IÎ

68,6 (59,5, 76,1)

 

67,3 (58,1, 74,9)

95%)

 

 

 

 

Rata răspunsului obiectiv (în funcţie de ERI)

 

 

 

Rata răspunsului obiectiv % (IÎ 95%)

 

74% (67, 81)

 

45%e (37, 53)

valoare pf

 

 

< 0,0001

Durata răspunsului

 

 

 

 

Lunig (IÎ 95%)

 

11,3 (8,1, 13,8)

 

5,3 (4,1, 5,8)

Abrevieri: IÎ = interval de încredere; RR = rata de risc; ERI = evaluare radiologică independentă; N/n = număr de pacienţi; NA= neatins; SFP = supravieţuire fără progresie; SG = supravieţuire generală

a)SFP mediană a fost de 6,9 luni (IÎ 95%: 6,6, 8,3) pentru pemetrexed/cisplatină (RR=0,49; valoarea p<0,0001 pentru crizotinib în comparaţie cu pemetrexed/cisplatin) şi 7 luni (IÎ 95%: 5,9; 8,3) pentru pemetrexed/carboplatină (RR=0,45; valoarea p<0,0001 pentru crizotinib în comparaţie cu pemetrexed/carboplatină).

b)Pe baza analizei stratificate a riscului proporţional Cox.

c)Pe baza testului log-rank stratificat (unilateral).

d)Analiza SG nu a fost ajustată pentru efectele de confuzie potenţiale ale schimbării tratamentului.

e)RRO a fost 47% (IÎ 95%: 37, 58) pentru pemetrexed/cisplatină (valoarea p<0,0001 în comparaţie cu crizotinib) şi 44% (IÎ 95%: 32, 55) pentru pemetrexed/carboplatină (valoarea p<0,0001 în comparaţie cu crizotinib).

f)Pe baza testului stratificat Cochran-Mantel-Haenszel (bilateral).

g)Estimată cu ajutorul metodei Kaplan-Meier.

Figura 1. Curbele Kaplan-Meier pentru supravieţuirea fără progresie (pe baza ERI) în funcţie de braţul de tratament din Studiul 1014, randomizat, de fază 3 (întreaga populaţie de analiză) la pacienţi cu NSCLC avansat, ALK-pozitiv, netratat anterior

Figura 2 Curbele Kaplan-Meier pentru SG în funcţie de braţul de tratament în Studiul 1014, randomizat, de fază 3 (întreaga populaţie de analiză) la pacienţi cu NSCLC avansat, ALK-pozitiv, netratat anterior

În cazul pacienţilor cu metastaze cerebrale tratate anterior la momentul iniţial, intervalul de timp median până la progresia intracraniană (TPP-IC) a fost de 15,7 luni în braţul de tratament cu crizotinib (N=39) şi de 12,5 luni în braţul de tratament cu chimioterapie (N=40) (RR=0,45 [IÎ 95%: 0,19, 1,07]; valoare p unilaterală=0,0315). În cazul pacienţilor fără metastaze cerebrale la momentul iniţial, TPP- IC nu a fost atins nici în braţul de tratament cu crizotinib (N=132), nici în braţul de tratament cu chimioterapie (N=131) (RR=0,69 [IÎ 95%: 0,33, 1,45]; valoare p unilaterală=0,1617).

Simptomele raportate de pacienţi şi datele referitoare la calitatea globală a vieţii au fost evaluate cu ajutorul chestionarului EORTC QLQ-C30 şi al modulului pentru neoplasm bronho-pulmonar al acestuia (EORTC-QLC-LC13). În total, 166 pacienţi din braţul de tratament cu crizotinib şi

163 pacienţi din braţul de tratament cu chimioterapie au completat chestionarele EORTC QLQ-C30 şi

LC13 la momentul iniţial şi la cel puţin o vizită ulterioară momentului iniţial. S-a observat o îmbunătăţire semnificativ superioară a calităţii globale a vieţii în cadrul braţului de tratament cu crizotinib în comparaţie cu braţul de tratament cu chimioterapie (diferenţa totală a modificării faţă de punctajele de la vizita iniţială 13,8; valoare p <0,0001).

Intervalul de timp până la deteriorare (ITD) a fost prespecificat ca prima creştere a punctajelor cu

≥10 puncte faţă de momentul iniţial în ceea ce priveşte simptomele de durere toracică, tuse sau dispnee conform evaluării cu ajutorul EORTC QLQ-LC13.

Crizotinib a contribuit la ameliorarea simptomelor, prin prelungirea semnificativă a ITD comparativ cu chimioterapia (cu o mediană de 2,1 luni faţă de 0,5 luni; RR=0,59; IÎ 95%: 0,45, 0,77; valoare p test log-rank bilateral ajustat Hochberg =0,0005).

NSCLC avansat, ALK-pozitiv, tratat anterior - Studiul 1007, randomizat, de fază 3

Eficacitatea şi siguranţa crizotinib în tratamentul pacienţilor cu NSCLC metastatic, ALK-pozitiv, care au beneficiat de tratament anterior sistemic pentru stadiul avansat al afecțiunii, au fost demonstrate în Studiul 1007, multinaţional, randomizat, în regim deschis.

Populaţia întreagă de analiză a inclus 347 pacienţi cu NSCLC avansat, ALK-pozitiv, identificaţi prin FISH anterior randomizării. O sută şaptezeci şi trei (173) pacienţi au fost randomizaţi în braţul de tratament cu crizotinib şi 174 pacienţi au fost randomizaţi în braţul de tratament cu chimioterapie (pemetrexed sau docetaxel). Caracteristicile demografice şi tumorale ale întregii populaţii a studiului au fost 56% de sex feminin, vârsta mediană de 50 de ani, starea generală conform evaluării ECOG la momentul iniţial de 0 (39%) sau 1 (52%), 52% caucazieni şi 45% asiatici, 4% fumători în prezent, 33% foşti fumători şi 63% nu au fumat nicidată, 93% în stadiul de boală cu metastaze şi 93% dintre tumorile pacienţilor au fost clasificate ca având histologie de adenocarcinom.

Pacienţii au avut posibilitatea de a continua tratamentul repartizat şi după progresia afecțiunii conform criteriilor RECIST, pe baza deciziei investigatorului, câtă vreme pacientul înregistra beneficiu clinic. Cincizeci şi opt din 84 (69%) pacienţi trataţi cu crizotinib şi 17 din 119 (14%) pacienţi trataţi cu chimioterapie au continuat tratamentul timp de cel puţin 3 săptămâni după progresia obiectivă a afecțiunii. Pacienţii randomizaţi în braţul de tratament cu chimioterapie au putut trece pe tratament cu crizotinib în cazul progresiei afecțiunii conform definiţiei RECIST, confirmată prin ERI.

În comparaţie cu chimioterapia, crizotinib a prelungit în mod semnificativ SFP, evaluată prin ERI, acesta fiind obiectivul principal al studiului. Beneficiul crizotinib în ceea ce priveşte SFP s-a păstrat în subgrupele de pacienţi împărţiţi în funcţie de caracteristicile iniţiale, precum vârstă, sex, rasă, statusul de fumător, durata din momentul diagnosticului, scorul pentru starea generală conform evaluării ECOG, prezenţa metastazelor cerebrale şi tratamentul anterior cu ITK al EGFR.

Datele de eficacitate din Studiul 1007 sunt prezentate în tabelul 5 şi curbele Kaplan-Meier pentru SFP şi SG sunt ilustrate în figura 4, respectiv figura 5.

Tabelul 5. Rezultatele de eficacitate din Studiul 1007, randomizat, de fază 3,

la pacienţi cu

NSCLC avansat, ALK-pozitiv (întreaga populaţie pentru analiză)*

 

Parametru de răspuns

Crizotinib

 

Chimioterapie

 

N=173

 

N=174

Supravieţuire fără progresia afecțiunii (în

 

 

 

funcţie de ERI)

 

 

 

Pacienţi cu evenimente, n (%)

100 (58%)

 

127 (73%)

Tip de eveniment, n (%)

 

 

 

Progresia afecțiunii

84 (49%)

 

119 (68%)

Deces fără progresie obiectivă

16 (9%)

 

8 (5%)

SFP mediană exprimată în luni (IÎ 95%)

7,7 (6,0, 8,8)

 

3,0a (2,6, 4,3)

RR (IÎ 95%)b

0,49 (0,37, 0,64)

valoare pc

< 0,0001

Supravieţuire generalăd

 

 

 

Număr de decese, n (%)

116 (67%)

 

126 (72%)

SG mediană exprimată în luni (IÎ 95%)

21,7 (18,9, 30,5)

 

21,9 (16,8, 26,0)

RR (IÎ 95%)b

0,85 (0,66, 1,10)

valoare pc

0,1145

Probabilitate de supravieţuire la 6 luni,e % (IÎ 95%)

86,6 (80,5, 90,9)

 

83,8 (77,4, 88,5)

Probabilitate de supravieţuire la 1 an,e % (IÎ 95%)

70,4 (62,9, 76,7)

 

66,7 (59,1, 73,2)

Rata răspunsului obiectiv (în funcţie de ERI)

 

 

 

Rata răspunsului obiectiv % (IÎ 95%)

65% (58, 72)

 

20%f (14, 26)

valoare pg

< 0,0001

Durata răspunsului

 

 

 

Medianăe, luni (IÎ 95%)

7,4 (6,1, 9,7)

 

5,6 (3,4, 8,3)

Abrevieri: IÎ = interval de încredere; RR = Rata de risc; ERI = evaluare radiologică independentă; N/n = număr de pacienţi; SFP = supravieţuire fără progresie; SG = supravieţuire generală.

*SFP, rata răspunsului obiectiv şi durata răspunsului se bazează pe data limită de colectare a datelor 30 martie 2012; SG se bazează pe data limită de colectare a datelor 31 august 2015.

a)SFP mediană a fost de 4,2 luni (IÎ 95%: 2,8; 5,7) pentru pemetrexed (RR=0,59; valoarea p=0,0004 pentru XALKORI în comparaţie cu pemetrexed) şi 2,6 luni (IÎ 95%: 1,6; 4,0) cu docetaxel (RR=0,30; valoarea p <0,0001 pentru crizotinib în comparaţie cu docetaxel).

b)Pe baza analizei stratificate a riscului proporţional Cox.

c)Pe baza testului log-rank stratificat (unilateral).

d)Actualizată pe baza analizei finale SG. Analiza finală SG nu a fost ajustată pentru efectele de confuzie potenţiale ale schimbării tratamentului (154 [89%] pacienţi au fost trecuţi pe tratament ulterior cu crizotinib).

e)Estimată utilizând metoda Kaplan-Meier.

f)RRO a fost 29% (IÎ 95%: 21, 39) pentru pemetrexed (valoarea p <0,0001 în comparaţie cu crizotinib) şi 7% (IÎ 95%: 2, 16) pentru docetaxel (valoarea p <0,0001 în comparaţie cu crizotinib).

g)Pe baza testului stratificat Cochran-Mantel-Haenszel (bilateral).

Figura 3. Curbele Kaplan-Meier pentru supravieţuirea fără progresia afecțiunii (pe baza ERI) în funcţie de braţul de tratament în Studiul 1007, randomizat, de fază 3 (întreaga populaţie de analiză) la pacienţi cu NSCLC avansat, ALK-pozitiv, tratat anterior

Figura 4. Curbele Kaplan-Meier pentru supravieţuirea generală în funcţie de braţul de tratament în Studiul 1007, randomizat, de fază 3 (întreaga populaţie de analiză) la pacienţi cu NSCLC avansat, ALK-pozitiv, tratat anterior

Probabilitatea supravieţuirii (%)

XALKORI(N=173) Intervalmedian 21,7luni

Chimioterapie(N=174) Intervalmedian 21,9luni

Raport derisc =0,85

95% (0,66,1,10) p=0,1145

Numărul de pacienţi cu risc

Perioada (luni)

XALKORI

Chimioterapie

Cincizeci şi doi (52) pacienţi trataţi cu crizotinib şi 57 pacienţi trataţi cu chimioterapie, cu metastaze cerebrale asimptomatice tratate sau netratate anterior au fost înrolaţi în Studiul 1007, randomizat, de fază 3. Rata de control a afecțiunii intracraniene (RCB-IC) la 12 săptămâni a fost de 65% în cazul pacienţilor trataţi cu crizotinib, respectiv de 46% în cazul pacienţilor trataţi cu chimioterapie.

Simptomele raportate de pacienţi şi datele referitoare la calitatea globală a vieţii au fost colectate cu ajutorul EORTC QLQ-C30 şi al modulului pentru neoplasm bronho-pulmonar al acestuia (EORTC

QLQ-LC13) la vizita iniţială (Ziua 1 Ciclul 1) şi în Ziua 1 a fiecărui ciclu de tratament ulterior. În total, 162 pacienţi din braţul de tratament cu crizotinib şi 151 pacienţi din braţul de tratament cu chimioterapie au completat chestionarele EORTC QLQ-C30 şi LC-13 în momentul iniţial şi la cel puţin o vizită ulterioară.

În comparaţie cu chimioterapia, crizotinib a avut ca rezultat o ameliorare a simptomelor, cu prelungirea semnificativă a timpului până la înrăutăţirea simptomelor (valoare mediană 4,5 luni versus 1,4 luni) la pacienții care au raportat dureri în piept, dispnee sau tuse (rata de risc 0,50; IÎ 95%: 0,37, 0,66; log-rank bilateral ajustat Hochberg valoare p< 0,0001).

În comparaţie cu chimioterapia, crizotinib a demonstrat o îmbunătăţire semnificativă faţă de momentul iniţial în ceea ce priveşte alopecia (ciclurile de la 2 la 15; valoarea p<0,05), tusea (ciclurile de la 2 la 20; valoarea p<0,0001), dispneea (ciclurile de la 2 la 20; valoarea p<0,0001), hemoptizia (ciclurile de la 2 la 20; valoarea p<0,05), durerea la nivelul braţului sau umărului (ciclurile de la 2 la 20; valoarea p<0,0001), durerea în piept (ciclurile de la 2 la 20; valoarea p<0,0001) şi durerile în alte părţi (ciclurile de la 2 la 20; valoarea p<0,05). În comparaţie cu chimioterapia, crizotinib a determinat o agravare mult mai mică faţă de momentul iniţial a neuropatiei periferice (ciclurile de la 6 la 20; valoarea p<0,05), disfagiei (ciclurile de la 5 la 11; valoarea p<0.05) şi a gustului amar (ciclurile de la 2 la 20; valoarea p<0,05).

Crizotinib a determinat beneficii în ceea ce priveşte calitatea vieţii, în general, cu o îmbunătăţire semnificativă faţă de momentul iniţial în braţul de tratament cu crizotinib, comparativ cu braţul de tratament cu chimioterapie (ciclurile de la 2 la 20; valoarea p<0,05).

Studii cu un singur braţ de tratament în NSCLC în stadiu avansat, ALK-pozitiv

Utilizarea crizotinib în monoterapie în tratamentul pacienţilor cu NSCLC în stadiu avansat, ALK-pozitiv, a fost investigată în 2 studii multinaţionale, cu un singur braţ de tratament (Studiile 1001 şi 1005). Dintre pacienţii înrolaţi în aceste studii, pacienţilor descrişi mai jos li s-a administrat anterior terapie sistemică pentru boală avansată local sau metastatică. Criteriul principal de eficacitate în ambele studii a fost rata răspunsului obiectiv (RRO), conform RECIST.

În total, 149 pacienţi cu NSCLC în stadiu avansat, ALK-pozitiv, inclusiv 125 pacienţi cu NSCLC în stadiu avansat, ALK-pozitiv, trataţi anterior, au fost înrolaţi în studiul 1001 la data limită de colectare a datelor pentru analiza SFP şi RRO. Caracteristicile demografice şi tumorale au fost 50% de sex feminin, vârsta medie 51 de ani, starea generală ECOG în momentul iniţial a fost 0 (32%) sau 1 (55%), 61% caucazieni şi 30% asiatici, mai puţin de 1% fumători în prezent, 27% foşti fumători, 72% nu au fumat niciodată, 94% în stadiul cu metastaze, 98% dintre cancere având histologie de adenocarcinom. Durata mediană a tratamentului a fost de 42 săptămâni.

În total, 934 pacienţi cu NSCLC în stadiu avansat, ALK-pozitiv au fost trataţi cu crizotinib în Studiul 1005 la data limită de colectare a datelor pentru analiza SFP şi RRO. Caracteristicile

demografice şi tumorale au fost 57% de sex feminin, vârsta medie 53 de ani, starea generală ECOG în momentul iniţial a fost 0/1 (82%) sau 2/3 (18%), 52% caucazieni şi 44% asiatici, 4% fumători în prezent, 30% foşti fumători, 66% nu au fumat niciodată, 92% în stadiul cu metastaze; 94% dintre cancere având histologie de adenocarcinom. Durata mediană a tratamentului pentru aceşti pacienţi a fost de 23 săptămâni. În funcţie de opţiunea investigatorului, pacienţii ar putea continua tratamentul chiar şi după progresia afecțiunii definită conform criteriilor RECIST, dacă evaluarea raportului beneficiu/risc justifică continuarea tratamentului. Şaptezeci şi şapte din 106 pacienţi (73%) au continuat tratamentul cu crizotinib timp de cel puţin 3 săptămâni după demonstrarea obiectivă a progresiei afecțiunii.

Datele de eficacitate din Studiile 1001 şi 1005 sunt prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6. Rezultatele de eficacitate la pacienţi cu NSCLC în stadiu avansat, ALK-pozitiv, din Studiile 1001 şi 1005

Parametrul de eficacitate

Studiul 1001

Studiul 1005

 

 

N=125a

N=765a

Rata răspunsului obiectivb [% (IÎ 95%)]

60 (51, 69)

48 (44, 51)

Timpul până la răspunsul tumoral [mediana

7,9

(2,1, 39,6)

6,1 (3, 49)

(interval)] săptămâni

 

 

 

Durata răspunsuluic [mediana (IÎ 95%)]

48,1

(35,7, 64,1)

47,3 (36, 54)

săptămâni

 

 

 

Supravieţuirea fără progresia afecțiuniic

9,2

(7,3, 12,7)

7,8 (6,9, 9,5)d

[mediana (IÎ 95%)] luni

 

 

 

 

 

N=154e

N=905e

Număr de decese, n (%)

83 (54%)

504 (56%)

Supravieţuire generalăc [mediană (IÎ 95%)] luni

28,9

(21,1, 40,1)

21,5 (19,3, 23,6)

Abrevieri: IÎ = interval de încredere; N/n = număr de pacienţi.

a)La datele limită de colectare a datelor, 1 iunie 2011 (Studiul 1001) şi 15 februarie 2012 (Studiul 1005).

b)Trei pacienţi nu au fost evaluabili pentru răspuns în Studiul 1001 şi 42 pacienţi nu au fost evaluabili pentru răspuns în Studiul 1005.

c)Estimată utilizând metoda Kaplan-Meier.

d)Datele referitoare la SFP din Studiul 1005 au inclus 807 pacienţi din populaţia pentru analiza de siguranţă care au fost identificaţi cu ajutorul testului FISH (data limită de colectare a datelor 15 februarie 2012).

e)La data limită de colectare a datelor 30 noiembrie 2013.

NSCLC avansat, ROS1-pozitiv

Utilizarea crizotinib în monoterapie în tratamentul pacienţilor cu NSCLC avansat, ROS1-pozitiv, a fost investigată în Studiul 1001 multicentric, multinaţional, cu un singur braţ de tratament. Au fost înrolaţi în total în studiu 53 pacienţi cu NSCLC avansat, ROS1-pozitiv la data limită de colectare a datelor, inclusiv 46 pacienţi cu NSCLC avansat, ROS1-pozitiv tratat anterior şi un număr limitat de pacienţi (N=7) cărora nu li s-a administrat tratament sistemic anterior. Criteriul principal de eficacitate a fost RRO, conform RECIST. Criteriile secundare de eficacitate au inclus TRT, DR, SFP şi SG. Pacienţilor li s-a administrat crizotinib 250 mg pe cale orală, de două ori pe zi.

Caracteristicile demografice au fost 57% de sex feminin, vârsta mediană de 55 ani, starea generală conform evaluării ECOG la momentul iniţial 0 sau 1 (98%) sau 2 (2%), 57% caucazieni şi 40% asiatici, 25% foşti fumători şi 75% nu au fumat niciodată. Caracteristicile afecţiunii au fost 91% afecțiune metastatică, 96% histologie de adenocarcinom, iar 13% fără tratament sistemic anterior pentru afecțiunea metastatică.

În Studiul 1001, înainte de includerea pacienţilor a fost necesar un dignostic confirmat de NSCLC avansat, ROS1-pozitiv. Pentru majoritatea pacienţilor, NSCLC ROS1-pozitiv a fost identificat prin metoda FISH. Durata mediană a tratamentului a fost de 101 săptămâni. Au existat 5 răspunsuri complete şi 32 de răspunsuri parţiale pentru o RRO de 70% (95% IÎ: 56%, 82%). DR mediană nu a fost atinsă (95% IÎ: 15,2 luni, NA). Cincizeci şi unu la sută dintre răspunsurile tumorale obiective au fost obţinute în timpul primelor 8 săptămâni de tratament. SFP mediană la data limită de colectare a datelor a fost de 19,3 luni (IÎ 95%: 14,8, NA). Datele cu privire la supravieţuirea generală nu au fost scadente la data limită de colectare a datelor.

Datele de eficacitate de la pacienţii cu NSCLC avansat, ROS1-pozitiv din Studiul 1001 sunt prezentate în tabelul 7.

Tabelul 7. Rezultatele de eficacitate la pacienţi cu NSCLC avansat, ROS1-pozitiv, din Studiul 1001

Parametrul de eficacitate

 

Studiul 1001

 

 

N=53a

Rata răspunsului obiectiv [% (IÎ 95%)]

 

70 (56, 82)

Timpul până la răspunsul tumoral [mediana (interval)]

 

8 (4, 32)

săptămâni

 

 

Durata răspunsuluib [mediana (IÎ 95%)] săptămâni

 

NA (15,2, NA)

Supravieţuirea fără progresia afecțiuniib [mediana (IÎ 95%)] luni

 

19,3 (14,8, NA)

Abrevieri: IÎ = interval de încredere; N= număr de pacienţi; NA =

neatins.

 

a. La data limită de colectare a datelor 30 noiembrie 2014.

 

b. Estimată utilizând metoda Kaplan-Meier.

 

Absenţa aspectului histologic de adenocarcinom

Douăzeci şi unu de pacienţi cu NSCLC în stadiu avansat, ALK-pozitiv, netratat anterior şi 12 pacienţi cu NSCLC în stadiu avansat, ALK-pozitiv, tratat anterior, fără aspect histologic de adenocarcinom au fost incluşi în Studiile 1014, respectiv 1007, randomizate, de fază 3. Subgrupurile din aceste studii au fost prea mici pentru a permite formularea unor concluzii de încredere. Este de notat faptul că niciun pacient cu histologie CCS nu a fost randomizat în braţul de tratament cu crizotinib din Studiul 1007, respectiv niciun pacient cu histologie CCS nu a fost înrolat în Studiul 1014, din cauza faptului că regimul de tratament pe bază de pemetrexed a fost utilizat pe post de comparator.

Informaţia este disponibilă de la 45 pacienţi cu răspuns evaluabil, cu NSCLC tratat anterior, fără aspect histologic de adenocarcinom (inclusiv 22 de pacienţi cu CCS), din Studiul 1005. Răspunsuri parţiale au fost observate la 20 din 45 pacienţi cu NSCLC non-adenocarcinomatos pentru o RRO de 44% şi la 9 din 22 pacienţi cu NSCLC CCS pentru o RRO de 41%, ambele fiind mai mici decât RRO raportată în Studiul 1005 (54%) pentru toţi pacienţii.

Repetarea tratamentului cu crizotinib

Nu sunt disponibile date de siguranţă şi eficacitate cu privire la repetarea tratamentului cu crizotinib la pacienţii cărora li s-a administrat crizotinib în linii de terapie anterioare.

Vârstnici

Din 171 pacienţi cu NSCLC ALK-pozitiv trataţi cu crizotinib în Studiul 1014, randomizat, de fază 3, 22 (13%) au fost în vârstă de 65 de ani şi peste, şi din cei 109 pacienţi cu NSCLC ALK-pozitiv din braţul de tratament cu chimioterapie care au trecut pe tratament cu crizotinib, 26 (24%) au fost în vârstă de 65 de ani şi peste. Din 172 pacienţi cu NSCLC ALK-pozitiv trataţi cu crizotinib în Studiul 1007, randomizat, de fază 3, 27 (16%) au fost în vârstă de 65 de ani şi peste. Din 154 şi 1063 pacienţi cu NSCLC ALK-pozitiv din studiile cu un singur braţ de tratament 1001 şi 1005, 22 (14%) şi 173 (16%) au avut vârsta de 65 de ani sau peste. La pacienţii cu NSCLC ALK-pozitiv, frecvenţa reacţiilor adverse a fost în general similară la pacienţii cu vârste <65 de ani şi la cei cu vârste 65 de ani, cu excepţia edemului şi constipaţiei, care au fost raportate cu o frecvenţă mai mare în rândul pacienţilor cu vârste 65 de ani trataţi cu crizotinib (diferenţă ≥15%) din Studiul 1014. Niciun pacient din braţul de tratament cu crizotinib din Studiile 1007 şi 1014, randomizate, de fază 3, respectiv din Studiul 1005, cu un singur braţ de tratament nu a avut vârsta >85 ani. A existat un singur pacient cu NSCLC ALK-pozitiv cu vârsta >85 de ani din cei 154 de pacienţi din Studiul 1001, cu un singur braţ de tratament (vezi şi pct. 4.2 şi 5.2). Din 53 pacienţi cu NSCLC ROS1-pozitiv din studiul cu un singur braţ de tratament 1001, 15 (28%) au fost în vârstă de 65 de ani şi peste. Nu a existat niciun pacient cu NSCLC ROS1-pozitiv cu vârsta >85 de ani în Studiul 1001.

Copii şi adolescenţi

Agenţia Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu XALKORI la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în NSCLC (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea unei doze unice orale în condiţii de repaus alimentar, crizotinib se absoarbe într- un interval median până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime de 4 - 6 ore. În condiţiile administrării de două ori pe zi, starea de echilibru a fost obţinută în 15 zile. S-a determinat că biodisponibilitatea absolută a crizotinib este de 43% după administrarea orală a unei doze unice de 250 mg.

O masă bogată în grăsimi a redus ASCinf şi Cmax corespunzătoare crizotinib cu aproximativ 14%, după administrarea unei doze unice de 250 mg la voluntari sănătoşi. Crizotinib poate fi administrat împreună cu sau fără alimente (vezi pct. 4.2).

Distribuţie

Media geometrică a volumului de distribuţie (Vss) al crizotinib a fost de 1772 l după administrarea intravenoasă a unei doze de 50 mg, indicând distribuţia extensivă la nivel tisular.

La om, legarea crizotinib de proteinele plasmatice in vitro este de 91% şi este independentă de concentraţia medicamentului. Studiile efectuate in vitro sugerează că, crizotinib este un substrat pentru glicoproteina P (gp P).

Metabolizare

Studiile efectuate in vitro au demonstrat că CYP3A4/5 au fost principalele enzime implicate în metabolizarea crizotinibului. Principalele căi de metabolizare la om au fost oxidarea inelului piperidinic la crizotinib lactam şi O-dealchilarea, cu conjugarea ulterioară de fază 2 a metaboliţilor O-dealchilaţi.

Studiile efectuate in vitro pe microzomi hepatici umani au demonstrat că, crizotinib este un inhibitor dependent de timp al CYP2B6 şi CYP3A (vezi pct. 4.5). Studiile in vitro au indicat faptul că este puţin probabil să apară interacţiuni clinice medicamentoase ca rezultat al inhibiţiei mediate de crizotinib a metabolizării medicamentelor care sunt substraturi pentru CYP1A2, CYP2C8, CYP2C9, CYP2C19 sau CYP2D6.

Studiile efectuate in vitro au demonstrat că, crizotinib este un inhibitor slab al UGT1A1 şi UGT2B7 (vezi pct. 4.5). Cu toate acestea, studiile efectuate in vitro au indicat că este puţin probabil ca interacţiunile medicamentoase să apară ca un rezultat al inhibării mediate de crizotinib a metabolizării medicamentelor care sunt substraturi pentru UGT1A4, UGT1A6 sau UGT1A9.

Studiile efectuate in vitro pe hepatocite umane au indicat faptul că este puţin probabil să apară interacţiuni clinice medicamentoase ca rezultat al inducţiei mediate de crizotinib a metabolizării medicamentelor care sunt substraturi pentru CYP1A2.

Eliminare

După doze unice de crizotinib, timpul aparent de înjumătăţire plasmatică terminală a crizotinib la pacienţi a fost de 42 ore.

După administrarea unei doze unice de 250 mg crizotinib radiomarcat la voluntari sănătoşi, 63% şi 22% din doza administrată a fost detectată în materiile fecale şi, respectiv, în urină. Proporţia de crizotinib nemodificat a fost de aproximativ 53% şi 2,3% din doza administrată în materiile fecale şi, respectiv, în urină.

Administrarea concomitentă cu medicamente care sunt substraturi ale transportorilor

Crizotinib este un inhibitor al glicoproteinei P (gP P) in vitro. De aceea, crizotinib poate avea potenţialul de a creşte concentraţiile plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent care sunt substraturi ale gP P (vezi pct. 4.5).

Crizotinib este un inhibitor al OCT1 şi OCT2 in vitro. De aceea, crizotinib poate avea potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent care sunt substraturi ale OCT1 sau OCT2 (vezi pct. 4.5).

In vitro, crizotinib în concentraţii relevante din punct de vedere clinic nu a inhibat proteinele transportoare hepatice umane polipeptidul transportor al anionilor organici (PTAO)1B1 sau PTAO 1B3 sau proteinele transportoare renale transportorul anionilor organici (TAO)1 sau TAO3. De aceea, este puţin probabil să apară interacţiuni clinice medicamentoase ca rezultat al inhibiţiei mediate de crizotinib a preluării hepatice sau renale a medicamentelor care sunt substraturi pentru aceşti transportori.

Efect asupra altor proteine transportoare

In vitro, crizotinib nu este un inhibitor al BSEP în concentraţii relevante din punct de vedere clinic.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

Insuficienţa hepatică

Deoarece crizotinib este metabolizat extensiv în ficat, este probabil ca insuficienţa hepatică să crească concentraţiile plasmatice de crizotinib. Cu toate acestea, crizotinib nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Studiile clinice care au fost efectuate au exclus pacienţii cu ALT sau AST >2,5 x LSVN sau, în cazul în care acestea erau datorate afecţiunii maligne existente, >5,0 x LSVN sau cu bilirubina totală >1,5 x LSVN (vezi pct. 4.2). Analiza farmacocinetică a populaţiei utilizând date din aceste studii a indicat faptul că valorile iniţiale ale bilirubinei totale sau AST nu au avut un efect semnificativ din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii crizotinibului.

Insuficienţa renală

Pacienţi cu insuficienţă renală uşoară (60≤ CLcr <90 ml/min) şi moderată (30≤ CLcr <60 ml/min) au fost incluşi în studiile clinice 1001 şi 1005, cu un singur braţ de tratament. A fost evaluat efectul funcţiei renale măsurate pe baza CLcr de referinţă asupra concentraţiilor minime de crizotinib (Cmin, ss) observate la starea de echilibru. În Studiul 1001, media geometrică ajustată a Cmin, ss la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (N=35) şi moderată (N=8) a fost cu 5,1%, respectiv 11% mai mare decât la pacienţii cu funcţia renală normală. În Studiul 1005, media geometrică ajustată a Cmin, ss de crizotinib în grupurile de pacienţi cu insuficienţă renală uşoară (N=191) şi moderată (N=65) a fost cu 9,1%, respectiv 15% mai mare decât la pacienţii cu funcţia renală normală. În plus, analiza farmacocinetică a populaţiei utilizând date din Studiile 1001, 1005 şi 1007 a indicat faptul că CLcr nu are un efect semnificativ din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii crizotinibului. Datorită creşterilor mici ale expunerii la crizotinib (5%-15%), nu se recomandă ajustarea dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată.

După o singură doză de 250 mg administrată la subiecţi cu insuficienţă renală severă

(CLcr < 30 ml/min) care nu necesită dializă peritoneală sau hemodializă, ASC şi Cmax de crizotinib au crescut cu 79% şi, respectiv, 34% comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală. Se recomandă o ajustare a dozei de crizotinib când se administrează la pacienţi cu insuficienţă renală severă care nu necesită dializă peritoneală sau hemodializă (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Vârstă

Pe baza analizei farmacocinetice a populaţiei din datele Studiilor 1001, 1005 şi 1007, vârsta nu are niciun efect asupra farmacocineticii crizotinibului (vezi pct. 4.2 şi 5.1).

Greutate corporală şi sex

Pe baza analizei farmacocinetice a populaţiei din datele Studiilor 1001, 1005 şi 1007, nu a existat niciun efect semnificativ din punct de vedere clinic al greutăţii corporale sau al sexului asupra farmacocineticii crizotinibului.

Rasă

Pe baza analizei farmacocinetice a populaţiei din datele Studiilor 1001, 1005 şi 1007, ASC (IÎ 95%) la starea de echilibru estimată a fost cu 23%-37% mai mare la pacienţii asiatici (N=523) decât la pacienţii cu altă rasă (N=691).

În cadrul studiilor cu pacienţi cu NSCLC în stadiu avansat, ALK-pozitiv (N=1669), următoarele reacţii adverse au fost raportate cu o diferenţă absolută de ≥10% la pacienţii asiatici (N=753) faţă de pacienţii cu altă rasă (N=916): creştere a transaminazelor, scădere a apetitului alimentar, neutropenie şi leucopenie. Nu s-a raportat nicio reacţie adversă la medicament cu o diferenţă absolută de ≥15%.

Vârstnici

Sunt disponibile date limitate în acest subgrup de pacienţi (vezi pct. 4.2, şi 5.1). Pe baza analizei farmacocinetice a populaţiei din datele Studiilor 1001, 1005 şi 1007, vârsta nu are niciun efect asupra farmacocineticii crizotinibului.

Electrofiziologie cardiacă

Potenţialul crizotinib de a determina prelungirea intervalului QT a fost evaluat la pacienţii cu NSCLC fie ALK-pozitiv, fie ROS1-pozitiv cărora li s-a administrat 250 mg crizotinib de două ori pe zi. Serii triple de ECG au fost colectate după o doză unică şi la starea de echilibru, pentru a evalua efectul crizotinib asupra intervalelor QT. S-a constatat că treizecişipatru din 1619 pacienţi (2,1%) cu cel puţin o evaluare ECG ulterioară evaluării iniţiale au prezentat QTcF ≥500 msec şi 79 din 1585 pacienţi (5,0%) cu o evaluare ECG iniţială şi cel puţin o evaluare ECG ulterioară celei iniţiale au avut o creştere faţă de iniţial a QTcF ≥60 msec conform interpretării automate a dispozitivului de înregistrare a ECG (vezi pct. 4.4).

Un substudiu ECG care a utilizat măsurători ECG manuale, realizate în regim orb, a fost desfăşurat pe 52 pacienţi cu NSCLC ALK-pozitiv cărora li s-a administrat crizotinib 250 mg de două ori pe zi. Unsprezece (21%) pacienţi au înregistrat o creştere faţă de momentul iniţial a valorii QTcF ≥30 şi <60 msec şi 1 pacient (2%) a înregistrat o creştere faţă de momentul iniţial a valorii QTcF ≥60 msec.

Niciun pacient nu a prezentat un maxim al QTcF ≥480 msec. Analiza tendinţei centrale a indicat faptul că toate limitele superioare ale IÎ 90% pentru modificarea medie faţă de momentul iniţial, conform metodei CMMP, a QTcF la toate momentele de timp din Ziua 1 a Ciclului 2 au fost <20 msec. O analiză farmacocinetică/farmacodinamică a sugerat o relaţie între concentraţiile plasmatice de crizotinib şi QTc. În plus, s-a descoperit o asociere între creşterea concentraţiei plasmatice de crizotinib şi scăderea frecvenţei cardiace (vezi pct. 4.4), cu o reducere medie maximă de 17,8 bătăi pe minut (bpm) după 8 ore în Ziua 1 a Ciclului 2.

5.3Date preclinice de siguranţă

În studii privind toxicitatea după doze repetate, efectuate la şobolan şi câine, cu durata de până la 3 luni, principalele efecte la nivelul organelor ţintă au fost corelate cu sistemul gastro-intestinal (emeză, modificări ale materiilor fecale, congestie), hematopoietic (hipocelularitate medulară),

cardiovascular (blocare mixtă a canalelor ionice, scăderea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale, creşterea intervalelor LVEDP, QRS şi PR şi scăderea contractilităţii miocardice) sau reproducător (degenerescenţă testiculară a spermatocitelor în faza pachitenă, necroză unicelulară a foliculilor ovarieni). Valorile concentraţiilor plasmatice la care nu se observă reacţii adverse (NOAEL) pentru aceste constatări au fost fie sub-terapeutice, fie de până la de 2,6 ori mai mari decât expunerea clinică

la om pe baza ASC. Alte rezultate au inclus un efect la nivel hepatic (creşterea nivelului transaminazelor hepatice) şi al funcţiei retiniene şi potenţial de fosfolipidoză la nivelul mai multor organe, fără toxicităţi asociate.

Crizotinib nu a fost mutagen in vitro la testul de depistare a mutaţiilor bacteriene (Ames). Crizotinib a determinat aneuploidie într-un test in vitro pe micronucleu care a utilizat celule de hamster chinezesc şi într-un test in vitro pe limfocite umane de identificare a aberaţiilor cromozomiale. Mici creşteri ale aberaţiilor cromozomiale structurale la concentraţii citotoxice au fost observate în limfocitele umane. NOAEL pentru aneuploidie au fost de aproximativ 1,8 ori mai mari decât expunerea clinică la om pe baza ASC.

Nu s-au efectuat studii privind carcinogenicitatea cu crizotinib.

Nu s-au efectuat studii specifice cu crizotinib la animale pentru a evalua efectul asupra fertilităţii; cu toate acestea, se consideră că, crizotinib are potenţialul de a afecta funcţia reproducătoare şi fertilitatea la om, pe baza rezultatelor din studiile privind toxicitatea după doze repetate efectuate la şobolan. Rezultatele observate în sistemul reproducător al masculilor au inclus degenerescenţă testiculară a spermatocitelor în faza pahitenă la şobolani care au primit ≥50 mg/kg şi zi timp de 28 de zile (aproximativ de 1,1 ori expunerea clinică la om, pe baza ASC). Rezultatele observate în sistemul reproducător al femelelor au inclus necroză unicelulară a foliculilor ovarieni la o femelă de şobolan care a primit 500 mg/kg şi zi, timp de 3 zile.

Crizotinib nu a avut efecte teratogenice la femelele gestante de şobolan sau iepure. Pierderea post- implantare a fost crescută la doze ≥50 mg/kg şi zi (aproximativ de 0,4 ori ASC la doza recomandată la om) la şobolani şi greutatea fetală redusă a fost considerată reacţie adversă la şobolan şi iepure la 200 şi, respectiv, 60 mg/kg şi zi (aproximativ de 1,2 ori expunerea clinică la om, pe baza ASC).

Osificarea întârziată a oaselor lungi în formare a fost observată la şobolani imaturi, la 150 mg/kg şi zi, după administrarea o dată pe zi timp de 28 zile (aproximativ de 3,3 ori expunerea clinică la om, pe baza ASC). Alte toxicităţi de interes potenţial pentru pacienţii copii şi adolescenţi nu au fost evaluate la animalele tinere.

Rezultatele unui studiu de fototoxicitate efectuat in vitro au demonstrat că, crizotinib poate avea potenţial fototoxic.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Celuloză microcristalină

Hidrogenofosfat de calciu anhidru

Amidonglicolat de sodiu (Tip A)

Stearat de magneziu

Învelişul capsulei Gelatină

Dioxid de titan (E171) Oxid roşu de fer (E172)

Cerneală pentru inscripţionare Şelac

Propilenglicol Hidroxid de potasiu

Oxid negru de fer (E172)

6.2Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3Perioada de valabilitate

3 ani

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

XALKORI 200 mg capsule

Flacoane din PEÎD cu capac din polipropilenă ce conţin 60 capsule.

Blistere din folie-PVC ce conţin 10 capsule.

Fiecare cutie conţine 60 capsule.

XALKORI 250 mg capsule

Flacoane din PEÎD cu capac din polipropilenă ce conţin 60 capsule.

Blistere din folie PVC ce conţin 10 capsule.

Fiecare cutie conţine 60 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pfizer Limited

Ramsgate Road

Sandwich

Kent CT13 9NJ

Marea Britanie

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

XALKORI 200 mg capsule

EU/1/12/793/001

EU/1/12/793/002

XALKORI 250 mg capsule

EU/1/12/793/003

EU/1/12/793/004

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 23 Octombrie 2012

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 29 Iulie 2016

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate