Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Xenical (orlistat) – Rezumatul caracteristicilor produsului - A08AB01

Updated on site: 11-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiXenical
Cod ATCA08AB01
Substanţăorlistat
ProducătorCHEPLAPHARM Arzneimittel GmbH

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Xenical 120 mg capsule

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conţine orlistat 120 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă.

Capsula are capacul turcoaz şi corpul turcoaz având imprimat „XENICAL 120”.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Xenical este indicat în asociere cu o dietă moderat hipocalorică, pentru tratamentul pacienţilor obezi cu un indice de masă corporală (BMI) mai mare sau egal cu 30 kg/m2, sau pentru pacienţii supraponderali (BMI ≥ 28 kg/m2) care prezintă factori de risc asociaţi.

Tratamentul cu orlistat trebuie întrerupt după 12 săptămâni, dacă pacienţii nu au reuşit să piardă cel puţin 5% din greutatea măsurată la începutul tratamentului.

4.2Doze şi mod de administrare

Adulţi

Doza recomandată de orlistat este de o capsulă de 120 mg administrată cu apă, imediat înaintea, în cursul sau în maximum o oră după fiecare masă principală. Dacă o masă este omisă sau dacă masa nu conţine lipide, doza de orlistat trebuie omisă.

Pacientul trebuie să respecte o dietă nutriţională echilibrată, moderat hipocalorică, al cărei conţinut caloric să provină în procent de 30% din lipide. Se recomandă ca dieta să fie bogată în fructe şi legume. Aportul zilnic de lipide, glucide şi proteine trebuie distribuit în trei mese principale.

Dozele de orlistat mai mari de 120 mg de trei ori pe zi nu au demonstrat un beneficiu suplimentar. Efectul orlistat determină o creştere a cantităţii de lipide eliminate în materiile fecale cel mai devreme după 24 - 48 ore de la administrare. După întreruperea tratamentului, conţinutul de lipide în materiile fecale revine de obicei la nivelurile anterioare tratamentului în decurs de 48 - 72 ore.

Grupe speciale de pacienţi

Nu a fost studiat efectul orlistat la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi/sau renală, la copii sau la pacienţii vârstnici.

Nu există date relevante pentru utilizarea Xenical la copii.

4.3Contraindicaţii

-Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

-Sindrom cronic de malabsorbţie.

-Colestază.

-Alăptare.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În studiile clinice, scăderea greutăţii în timpul tratamentul cu orlistat a fost mai redusă la pacienţii cu diabet zaharat de tip II decât la pacienţii nediabetici. Tratamentul cu medicamente antidiabetice poate necesita o supraveghere atentă când se administrează orlistat.

Administrarea concomitentă a orlistat cu ciclosporină nu este recomandată (vezi pct. 4. 5).

Pacienţii trebuie instruiţi să respecte recomandările date pentru dietă (vezi pct. 4.2).

Riscul apariţiei reacţiilor adverse gastrointestinale (vezi pct. 4.8) poate creşte dacă orlistat este administrat împreună cu o dietă bogată în lipide (de exemplu, într-o dietă de 2000 kcalorii pe zi, > 30% calorii din lipide reprezintă > 67 g lipide pe zi). Aportul zilnic de lipide trebuie distribuit în cele trei mese principale. Dacă orlistat este administrat în cursul unei mese foarte bogate în lipide, posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse gastro-intestinale poate creşte.

Au fost raportate cazuri de hemoragie rectală în cursul tratamentului cu Xenical. Medicul trebuie să facă investigaţii suplimentare în cazul simptomelor severe şi/sau persistente.

Este recomandată folosirea unei măsuri contraceptive suplimentare pentru a preveni posibilul eşec al contracepţiei orale, ce poate apare în cazul diareei severe (vezi pct. 4.5).

Parametrii de coagulare trebuie monitorizaţi la pacienţii care urmează în acelaşi timp tratament cu anticoagulante orale (vezi pct. 4.5 şi pct. 4.8).

Administrarea de orlistat poate fi asociată cu hiperoxalurie şi nefropatie cu oxalaţi, determinând uneori insuficienţă renală. Acest risc este crescut la pacienţii cu boală renală cronică asociată şi/sau depleţie volumică (vezi pct. 4.8).

Poate apărea rar o manifestare de hipotiroidism şi/sau reducerea controlului hipotiroidismului. Mecanismul, deşi nu a fost dovedit, poate implica o scădere a absorbţiei sărurilor de iodiu şi/sau a levotiroxinei (vezi pct. 4.5).

Pacienţi epileptici: Orlistat poate afecta (dezechilibra) tratamentul anticonvulsivant prin scăderea absorbţiei medicamentelor antiepileptice, ce determină apariţia convulsiilor (vezi pct. 4.5).

Utilizarea medicamentelor antiretrovirale pentru tratamentul infecţiei cu HIV: Orlistat poate reduce absorbţia medicamentelor antiretrovirale utilizate pentru tratamentul infecţiei cu HIV şi poate afecta în mod negativ eficacitatea acestora (vezi pct. 4.5).

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Ciclosporină

Într-un studiu de interacţiune medicamentoasă şi, de asemenea, în câteva cazuri care au fost raportate, s-a observat scăderea concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei în cazul în care orlistat a fost administrat concomitent. Aceasta poate determina o scădere a eficacităţii imunosupresive. De aceea, asocierea nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Cu toate acestea, dacă utilizarea concomitentă nu poate fi evitată, trebuie efectuată monitorizarea mai frecventă a concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei, atât după adăugarea orlistat cât şi după întreruperea tratamentului cu orlistat la pacienţii trataţi cu ciclosporină. Concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate până la stabilizarea lor.

Acarboză

În absenţa studiilor farmacocinetice de interacţiune, administrarea simultană de orlistat cu acarboză trebuie evitată.

Anticoagulante orale

Dacă warfarina sau alte anticoagulante sunt administrate în asociere cu orlistat, rata internaţională normalizată (INR) trebuie monitorizată (vezi pct. 4.4).

Vitamine liposolubile

Tratamentul cu orlistat poate afecta potenţial absorbţia vitaminelor liposolubile (A, D, E şi K). Marea majoritate a pacienţilor care în studiile clinice au fost trataţi cu orlistat până la patru ani au avut concentraţii ale vitaminelor A, D, E şi K precum şi ale beta-carotenului în limite normale. În scopul asigurării unei nutriţii adecvate, pacienţii care urmează un regim pentru controlul greutăţii trebuie sfătuiţi să consume o dietă bogată în fructe şi legume şi, dacă este necesar, să utilizeze un supliment de vitamine. În cazul în care este recomandată suplimentarea cu multivitamine, acestea se vor administra la cel puţin două ore după administrarea de orlistat sau seara la culcare.

Amiodarona

La un număr limitat de voluntari sănătoşi care au primit concomitent orlistat şi amiodaronă, a fost observată o uşoară scădere a concentraţiei plasmatice de amiodaronă, când aceasta este administrată în doză unică. La pacienţii care primesc tratament cu amiodaronă, relevanţa clinică a acestui efect rămâne necunoscută dar poate deveni relevantă clinic în anumite cazuri. La pacienţii care primesc concomitent tratament cu amiodaronă, întărirea monitorizării clinice şi a ECG oferă mai multă siguranţă.

La pacienţii trataţi concomitant cu orlistat şi medicamente antiepileptice, de exemplu valproat, lamotrigină, au fost raportate convulsii, pentru care nu poate fi exclusă o relaţie cauzală cu interacţiunea. Prin urmare, aceşti pacienţi trebuie să fie monitorizaţi pentru posibilele modificări ale frecvenţei şi/sau severitatea convulsiilor.

Poate apărea rar o manifestare de hipotiroidism şi/sau reducerea controlului hipotiroidismului. Mecanismul, deşi nu a fost dovedit, poate implica o scădere a absorbţiei sărurilor de iodiu şi/sau a levotiroxinei (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate unele cazuri de scădere a eficacităţii medicamentelor antiretrovirale utilizate pentru tratamentul infecţiei cu HIV, a antidepresivelor, a antipsihoticelor (inclusiv litiu) şi a benzodiazepinelor, care au coincis cu iniţierea tratamentului cu orlistat la pacienţii bine controlaţi anterior. Prin urmare, orlistat trebuie utilizat la aceşti pacienţi numai după o evaluare atentă a efectelor potenţiale asupra acestora.

Absenţa interacţiunilor

Nu au fost observate interacţiuni cu amitriptilină, atorvastatin, biguanide, digoxină, fibraţi, fluoxetină, losartan, fenitoină, fentermină, pravastatină, nifedipină Sistem Terapeutic Gastrointestinal (STGI), nifedipină cu eliberare prelungită, sibutramină sau alcool. Absenţa acestor interacţiuni a fost demonstrată în studiile de interacţiune medicamentoasă specifice.

Absenţa interacţiunilor dintre contraceptivele orale şi orlistat a fost demonstrată în studiile de interacţiune medicament-medicament, specifice.Totuşi, orlistat poate reduce indirect biodisponibilitatea contraceptivelor orale şi poate duce la sarcini neaşteptate în anumite cazuri individuale. Este recomandată o măsură contraceptivă suplimentară în cazul diareei severe (vezi pct.4.4).

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Nu sunt disponibile date privind utilizarea orlistat în timpul sarcinii.

Rezultatele studiilor la animale nu evidenţiază efecte negative directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionului/fătului, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).

Sunt necesare precauţii în cazul prescrierii de orlistat la femei gravide.

Deoarece nu se ştie dacă orlistatul se excretează în laptele matern uman, orlistat este contraindicat în timpul alăptării.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Xenical nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8Reacţii adverse

Reacţiile adverse care apar la administrarea de orlistat sunt, în mare măsură, de natură gastrointestinală. Incidenţa reacţiilor adverse a scăzut în cazul utilizării prelungite de orlistat.

Reacţiile adverse sunt prezentate, mai jos, în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1,000) şi foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În fiecare grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severităţii.

Tabelul de mai jos, care cuprinde reacţii adverse (în primul an de tratament) este bazat pe

evenimentele adverse care au apărut cu o frecvenţă de > 2% şi cu o incidenţă ≥ 1% peste placebo în studiile clinice cu durată de 1, respectiv 2 ani:

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Reacţii/Evenimente adverse

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

 

Foarte frecvente:

Cefalee

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

 

Foarte frecvente:

Infecţii ale tractului respirator superior

Frecvente:

Infecţii ale tractului respirator inferior

Tulburări gastrointestinale

 

Foarte frecvente:

Durere abdominală/disconfort

 

Pătarea lenjeriei cu eliminări uleioase rectale

 

Flatulenţă cu evacuare

 

Senzaţie iminentă de defecaţie

 

Scaune grase/uleioase

 

Flatulenţă

 

Scaune lichide

 

Evacuări uleioase

 

Accentuarea defecaţiei

Frecvente:

Durere rectală/ disconfort

 

Scaune moi

 

Incontinenţa fecalelor

 

Distensie abdominală*

 

Afectări dentare

 

Afectări gingivale

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

Frecvente:

Infecţii ale tractului urinar

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

Foarte frecvente:

Hipoglicemie*

Infecţii şi infestări

 

Foarte frecvente:

Gripă

Tulburări generale şi la nivelul locului de

 

administrare

 

Frecvente:

Oboseală

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului

 

Frecvente:

Ciclu menstrual neregulat

 

 

Tulburări psihice

 

Frecvente:

Anxietate

 

 

*numai evenimentele adverse unice care au apărut în urma tratamentului cu o frecvenţă de > 2% şi cu o incidenţă de ≥ 1% faţă de placebo la pacienţii obezi cu diabet zaharat de tip II.

Într-un studiu clinic cu durata de 4 ani, modul general de distribuţie al evenimentelor adverse a fost similar cu cel raportat în studiile efectuate 1 an şi 2 ani, cu scăderea an după an a incidenţei totale a evenimentelor adverse gastrointestinale care au apărut în primul an.

Următorul tabel cu reacţii adverse se bazează pe raportări spontane după punerea pe piaţă şi ca urmare, frecvenţa acestora rămâne necunoscută:

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse

 

 

Investigaţii diagnostice

Creşterea transaminazelor hepatice şi ale fosfatazei

 

alcaline.

 

Scăderea protrombinei, creşterea INR şi

 

dezechilibrul tratamentului anticoagulant, care au

 

ca rezultat variaţii ale parametrilor hemostazei, au

 

fost raportate foarte rar la pacienţii trataţi cu

 

anticoagulante în asociere cu orlistat (vezi pct. 4.4

 

şi 4.5).

Tulburări gastrointestinale

Hemoragie rectală

 

Diverticulită

 

Pancreatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţii buloase

 

 

Tulburări ale sistemului imunitar

Hipersensibilitate (de exemplu prurit, erupţie

 

cutanată, urticarie, angioedem, bronhospasm şi

 

anafilaxie)

Tulburări hepatobiliare

Colelitiază

 

Hepatită, care poate fi gravă. Au fost raportate

 

cazuri letale sau cazuri care au necesitat transplant

 

hepatic

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Nefropatie cu oxalaţi care poate determina

 

insuficienţă renală

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Dozele unice de 800 mg orlistat şi dozele multiple de până la 400 mg orlistat administrate de 3 ori pe zi timp de 15 zile, au fost studiate la pacienţii cu greutate normală şi la subiecţii obezi, fără constatarea reacţiilor adverse semnificative. În plus, doze de 240 mg au fost administrate de trei ori pe zi la pacienţi obezi, timp de 6 luni. Majoritatea cazurilor de supradozaj cu orlistat raportate după autorizarea de punere pe piaţă au arătat fie lipsa evenimentelor adverse fie evenimente adverse similare celor raportate la dozele recomandate.

În cazul unui supradozaj semnificativ cu orlistat, se recomandă ca pacientul să fie ţinut sub observaţie timp de 24 ore. Pe baza studiilor efectuate la om şi animale, orice efect sistemic care poate fi atribuit proprietăţilor de inhibare a lipazei de către orlistat ar trebui să fie rapid reversibil.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente cu acţiune periferică pentru tratamentul obezităţii, Cod ATC: A08AB01.

Orlistat este un inhibitor potent, specific şi de lungă durată al lipazelor gastrointestinale. El îşi exercită acţiunea terapeutică în lumenul stomacului şi al intestinului subţire, prin formarea de legături

covalente cu situsul activ serinic al lipazelor gastrice şi pancreatice. Enzima astfel inactivată este incapabilă să hidrolizeze lipidele alimentare prezente sub formă de trigliceride, în acizi graşi liberi şi monogliceride absorbabile.

În studiile cu durata de 2 ani precum şi în studiul cu durata de 4 ani, a fost utilizată o dietă hipocalorică în asociere cu terapia, atât în grupul tratat cu orlistat cât şi în grupul căruia i s-a administrat placebo.

Datele cumulate din 5 studii cu durata de 2 ani cu orlistat şi dietă hipocalorică au arătat că 37% dintre pacienţii trataţi cu orlistat şi 19% dintre pacienţii trataţi cu placebo au pierdut, după 12 săptămâni de tratament, cel puţin 5% din greutatea lor corporală iniţială. Dintre aceştia, 49% dintre pacienţii trataţi cu orlistat şi 40% dintre pacienţii trataţi cu placebo au pierdut 10% din greutatea lor corporală iniţială după un an de tratament. Invers, dintre pacienţii care, după 12 săptămâni de tratament, nu au demonstrat o pierdere de 5% din greutatea lor corporală iniţială, numai 5% din pacienţii trataţi cu orlistat şi 2% din pacienţii trataţi cu placebo au pierdut, după un an de tratament, 10% din greutatea lor corporală iniţială. Rezumând, după un an de tratament, procentajul pacienţilor care au primit 120 mg orlistat şi care au pierdut 10% sau mai mult din greutatea corporală a fost 20%, cu 120 mg orlistat comparativ cu 8% în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat placebo. Diferenţa medie a scăderii ponderale a celor care au primit medicamentul faţă de cei ce au primit placebo a fost de 3,2 kg.

Datele din studiul clinic XENDOS cu durata de 4 ani au arătat că 60% din pacienţii trataţi cu orlistat şi 35% din pacienţii trataţi placebo au demonstrat o pierdere de cel puţin 5% din greutatea lor corporală iniţială după 12 săptămâni de tratament. Dintre aceştia, 62% din pacienţii trataţi cu orlistat şi 52% din pacienţii trataţi cu placebo au pierdut 10% din greutatea lor corporală iniţială după un an de tratament. Invers, dintre pacienţii care nu au demonstrat o pierdere de 5% din greutatea lor corporală iniţială după 12 săptamâni de tratament, numai 5% din pacienţii trataţi cu orlistat şi 4% din pacienţii trataţi cu placebo au pierdut 10% din greutatea lor corporală iniţială după un an de tratament. După 1 an de tratament, 41% din pacienţii trataţi cu orlistat faţă de 21% din pacienţii trataţi cu placebo au pierdut 10% din greutatea corporală, cu o diferenţă medie de 4,4 kg între cele două grupuri. După

4 ani de tratament, 21% din pacienţii trataţi cu orlistat comparativ cu 10% din pacienţii trataţi cu placebo au pierdut 10% din greutatea corporală, cu o diferenţă medie de 2,7 kg.

Mai mulţi pacienţi care au primit orlistat sau placebo au pierdut cel puţin 5% din greutatea corporală după 12 săptamâni sau 10% după un an în studiul XENDOS decât în cele 5 studii cu durata de 2 ani. Motivul acestei diferenţe este că cele cinci studii efectuate timp de 2 ani au inclus o dietă hipocalorică de 4 săptamâni şi inducere cu placebo, perioadă în care pacienţii au pierdut în medie 2,6 kg înainte de începerea tratamentului.

De asemenea, datele din studiul clinic cu durata de 4 ani au arătat că reducerea în greutate obţinută cu orlistat întârzie dezvoltarea diabetului zaharat de tip II (incidenţa cumulată a cazurilor de diabet zaharat: 3,4% în grupul tratat cu orlistat comparativ cu 5,4% în grupul tratat cu placebo). Marea majoritate a cazurilor de diabet zaharat provin din subgrupul pacienţilor care la intrarea în studiu au prezentat scăderea toleranţei la glucoză, subgrup care reprezintă 21% din pacienţii randomizaţi. Nu se cunoaşte dacă aceste constatări pot fi transpuse în beneficii clinice de lungă durată.

La pacienţii cu diabet zaharat de tip II insuficient controlat cu antidiabetice orale, datele din patru studii clinice cu durata de un an au arătat că procentul celor care au răspuns la tratament (scădere ponderală 10%) a fost de 11,3% la cei trataţi cu orlistat faţă de 4,5% la cei care au primit placebo. Diferenţa medie a scăderii în greutate la cei trataţi cu orlistat faţă de cei care au primit placebo a fost de 1,83 kg până la 3,06 kg şi diferenţa medie faţă de placebo în scăderea HbA1c a fost de 0,18% până la 0,55%. Nu s-a demonstrat că efectul asupra HbA1c este independent de scăderea în greutate.

Într-un studiu multicentric (SUA, Canada), grup paralel, dublu-orb, controlat cu placebo, 539 de pacienţi adolescenţi obezi au fost randomizaţi să primească fie 120 mg orlistat (n=357) sau placebo (n=182), de trei ori pe zi, ca un adaos la dieta hipocalorică şi exerciţiu fizic timp de 52 de săptămâni. Ambele grupuri au primit suplimente cu multivitamine. Obiectivul principal al studiului a fost schimbarea indicelui de masă corporală (BMI) de la valoarea iniţială până la sfârşitul studiului.

Rezultatele au fost superioare semnificativ în grupul tratat cu orlistat (diferenţa în BMI de 0,86 kg/m2 în favoarea orlistat). 9,5% din pacienţii trataţi cu orlistat faţă de 3,3% din pacienţii trataţi cu placebo au pierdut 10% din greutatea corporală după 1 an, cu o diferenţă medie de 2,6 kg între cele două grupuri. Diferenţa a fost dată de rezultatul în grupul pacienţilor cu pierdere din greutatea corporală > 5% după 12 săptamâni de tratament cu orlistat reprezentând 19% din populaţia iniţială. Reacţiile

adverse au fost în general similare acelora observate la adulţi. Totuşi, a existat o creştere inexplicabilă a incidenţei fracturilor osoase (6% în grupul tratat cu orlistat faţă de 2,8% în grupul tratat cu placebo).

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Studiile la voluntari normoponderali şi obezi au demonstrat că absorbţia orlistatului a fost minimă. Concentraţiile plasmatice de orlistat intact au fost nemăsurabile (< 5 ng/ml) timp de 8 ore după administrarea medicamentului pe cale orală.

În general, la doze terapeutice, detectarea de orlistat intact în plasmă a fost sporadică şi concentraţiile plasmatice au fost extrem de mici (< 10 ng/ml sau 0,02 μmol), neexistând nici o dovadă de acumulare, acestea fiind în concordanţă cu faptul că absorbţia este minimă.

Distribuţie

Volumul aparent de distribuţie nu poate fi determinat deoarece medicamentul este absorbit numai foarte puţin şi nu are o farmacocinetică sistemic definită. In vitro, orlistat se leagă în proporţie > 99% de proteinele plasmatice (principale proteine de legare fiind lipoproteinele şi albuminele). Orlistatul penetrează în cantităţi minime în eritrocite.

Metabolizare

Pe baza datelor din studiile efectuate la animale, este posibil ca metabolizarea orlistatului să se producă în principal în peretele intestinal. În studiile efectuate la pacienţi obezi s-a demonstrat că din fracţiunea minimă de doză absorbită sistemic, doi metaboliţi importanţi, M1 (hidrolizat al inelului lactonic 4) şi M3 (M1 cu componentă N-formil leucină clivată), reprezintă circa 42% din concentraţia plasmatică totală.

M1 şi M3 au un inel beta-lactonic deschis şi o activitate extrem de slabă de inhibare a lipazei (de 1000, respectiv de 2500 de ori mai slabă decât orlistatul). Având în vedere această activitate inhibitorie redusă şi concentraţiile plasmatice mici la doze terapeutice (în medie de 26 ng/ml, respectiv

108 ng/ml), aceşti metaboliţi sunt consideraţi nesemnificativi din punct de vedere farmacologic.

Eliminare

Studiile efectuate la subiecţi normoponderali şi obezi au arătat că eliminarea prin materiile fecale a medicamentului neabsorbit este calea majoră de eliminare. Aproximativ 97% din doza administrată a fost excretată prin materiile fecale, 83% din aceasta fiind reprezentată de orlistatul nemodificat. Excreţia renală cumulată a orlistat şi a substanţelor rezultate din metabolizarea orlistatului a fost <2% din doza totală. Timpul în care doza a fost excretată în totalitate (calea fecală plus urinară) a fost de 3- 5 zile. Proporţia eliminării orlistatului a fost similară la voluntarii normoponderali şi obezi. Orlistatul, M1 şi M3 se elimină toţi şi prin excreţie biliară.

5.3Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

În studiile de reproducere la animale, nu s-a observat nici un efect teratogen. În absenţa efectului teratogen la animale, nu este de aşteptat nici un efect malformativ la om. Până în prezent, substanţele active responsabile de malformaţii la om au fost găsite cu efect teratogen la animale atunci când au fost realizate studii corecte pe două specii.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei:

celuloză microcristalină (E 460) amidonglicolat de sodiu (tip A) povidonă (E 1201)

laurilsulfat de sodiu talc

Capsula: gelatină,

indigo carmin (E 132) dioxid de titan (E 171)

cerneală de imprimare comestibilă (oxid negru de fer, soluţie concentrată de amoniu, hidroxid de potasiu, shellac, propilenglicol).

6.2Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

Blistere: A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra în ambalajul original şi a se ţine blisterul în cutie pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

Flacoane: A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A se păstra flaconul din sticlă închis etanş pentru a fi protejat de umiditate.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din PVC/PVDC care conţin 21, 42 sau 84 capsule.

Flacoane din sticlă cu desicant, care conţin 21, 42 sau 84 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

CHEPLAPHARM Arzneimittel GmbH

Ziegelhof 24

17489 Greifswald

Germania

8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/98/071/001-006

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 29 iulie 1998

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 29 iulie 2008

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu/.

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate